CUPRINS

Date introductive……………………………………….....................2

Capitolul I Constantin cel Mare – “părintele Bizanţului”…............4

Capitolul II Viaţa religioasă bizantină……………………………...6

Capitolul III Arta bizantină …………………………………………7

Concluzii...........................................................................................12

Bibliografie………………………………………………………...14
 DATE INTRODUCTIVE

Civilizaţia şi cultura bizantină s-au constituit ca o “sinteză a tuturor elementelor politice ,religioase ,
intelectuale ale lumii antice în declin : tradiţie latină, elenism, creştinism, cultură orientală”. De-a lungul unei
perioade de peste 11 secole , în timp ce Occidentul trăia o epocă de fărâmiţare , Imperiul bizantin şi-a creat o
monarhie absolută şi o administraţie puternic centralizată , a conservat tradiţiile clasice (cultura dreaptă şi
dreptul roman) cărora le-a integrat elemente orientale şi şi-a extins acţiunea civilizatoare şi culturală în ţările
Europei sud-estice şi răsăritene.

330 mai 11. Inaugurarea festivă a noii capitale a Imperiului Roman la Constantinopol , a cărei construcţie
a fost realizată pe locul anticei colonii megariene “Byzantion”.Noua capitală, concepută ca Noua Romă , are o
poziţie strategică remarcabilă şi o importanţă comercială unică.
330-337. Constantin cel Mare desăvârşeşte opera de reformare a statului inaugurată de Diocleţian.
Numărul “provinciilor” este ridicat la 117 , faţă de 101 la înaintaşul său, grupate în 14 dioceze , în loc de 12 şi
în 4 prefecturi (Orient,Illyricum,Gallia şi Italia).Crearea unei noi ierarhii funcţionăreşti. Senatul din Roma şi
cel din Constantinopol sunt transformate în simple consilii urbane.Noua ordine instituită în stat de Diocleţian şi
Constantin rămâne în vigoare de-a lungul întregii perioade romano-bizantine iar trăsăturile ei esenţiale –
caracterul autocrat al puterii împăratului şi centralizarea şi birocratizarea aparatului de stat-se păstrează până la
sfârşitul imperiului.
330-681. Deplasarea centrului imperiului din Roma în noua metropolă de pe Bosfor sporeşte considerabil
importanţa Scythiei Minor , investită cu funcţia de avan-post îndepărtat al Noii Rome.
330. Constantin cel Mare încheie construcţia “Palatului Sacru”( Marele Palat).
c. 330-335. Construirea bazilicii Naşterii din Betleem.
c. 330-360. Este construită Marea Biserica (Sf. Sofia) din Constantinopol devenită model pentru edificiile de
cult din perioada următoare.
332.Încheierea păcii cu goţii şi taifalii din N-ul Dunării ce sunt primiţi ca aliaţi în armata romană.
337 mai 22. Moartea lui Constantin cel Mare. Imperiul este împărţit celor 3 fii ai săi: Constantin II
(Claudius Constantinus) , Valerius Iulius Constans, Constanţiu II ( F. Valerius Iulius Constantius).În perioada
succesorilor lui Constantin problema bisericii creştine devine tot mai gravă. După primul conciliu ecumenic
din Niceea au fost puse bazele dogmatice şi canonice ale ortodoxiei.

2
 337-363. Război romano-persan.
340. Război civil.Constantin II este înfrânt de Constanţ care enexează Italia părţii occidentale a
imperiului.
343. Wulfila , apostolul goţilor este botezat iar apoi traduce Biblia în limba germană. Evenimentul va avea
consecinţe nebănuite pentru viaţa politică a Imperiului Roman.
Sec IV (a doua jumătate). Îşi desfăşoară activitatea părinţii bisericii orientale – Vasile cel Mare ( c. 327-
379); Grigore de Nyssa (c. 330-395); Grigore de Nazianz ( c.330-c. 390) şi Ioan Chrysostamul ( c.350-407)
cărora dogma ortodoxă le datorează prima sa sistematizare şi prima sa formulare clasică.
359. Constanţiu II zdrobeşte opoziţia ortodoxă din biserica creştină şi proclamă arianismul ca religie de
stat la sinoadele de la Sermium şi Rimini.
361-368. Proclamat împărat de trupele din Galia , Iulian este recunoscut împărat şi de provinciile din
Orient. Domnia sa coincide cu o puternică reacţie păgână în Imperiu. Persecuţiile anticreştine îi aduc
cognomentul de “Apostatul”.
363 iunie 26. Moartea lui Iulian în timpul campaniei din Mesopotamia împotriva perşilor. Succesorul lui
este Iovian.
364 februarie 17. La moartea lui Iovian este proclamat împărat Flavius Valentinianus I.
c. 375. Hunii, prima populaţie nomadă de origine turcă , invadează Europa.Începutul “marii migraţii a
popoarelor”.
380 februarie 28. Edictul de la Thessalonic. Interzicerea arianismului în jumătatea orientală a imperiului
de către împăratul Theodosios. Ortodoxia devine religie oficială.
381 mai-iulie. Al doilea conciliu ecumenic de la Constantinopol. Arianismul este definitiv condamnat ,
este întregită dogma ortodoxă şi se fixează Credo-ul.
382 . Tratatul de pace între imperiu şi vizigoţi.
391 februarie. Interzicerea tuturor cultelor păgâne din imperiu. Creştinismul devine religie unică în statul
roman.
392 mai 15 . Valenţian II este asasinat iar succesorul său , Flavius Eugenius , face o ultimă încercare de
restaurare a cultelor păgâne.
395 ianuarie 17 . Moartea lui Theodosius I. Imperiul este împărţit între cei 2 fii ai săi. Divizarea
definitivă a teritoriului Imperiului Roman.1

1
Stelian Brezeanu, O istorie a imperiului bizantin, Editura Albatros , Bucureşti,1981, pp. 10-15

3
 CAPITOLUL I
CONSTANTIN CEL MARE – “PĂRINTELE BIZANŢULUI”

Constantin a pus bazele Imperiului Roman de Răsărit sau Imperiul Bizantin. Intuind mai bine decât
înaintaşii săi cursul evenimentelor , Constantin a adoptat faţă de religia creştină o atitudine de toleranţă , care s-
a transformat într-o politică de protejare şi într-o ultimă etapă , de susţinere şi propagandă făţişă a
creştinismului în a cărui unitate vedea o condiţie absolut necesară pentru menţinerea integrităţii Imperiului. De
aceea împăratul Constantin a avut permanent în vedere menţinerea unităţii bisericii creştine , pe care a
transformat-o într-un instrument de domnie , supusă intereselor statului.2
Constantin cel Mare este cunoscut în istorie ca şi o personalitate marcantă care şi-a pus amprenta
asupra perioadei în care a trăit. A avut o influenţă deosebită asupra culturii şi civilizaţiei bizantine însă cea mai
importantă realizare a sa a fost cea din viaţa religioasă şi anume adoptarea CREŞTINISMULUI.
Perioada religioasă a lui Constantin
306-312.
Constantin a fost păgân. Înainte de a ajunge împărat , cât timp a trăit la curtea lui Diocleţian , el a cunoscut
şi cultivat vechile tradiţii romane , iar după urcarea pe tron a participat la ceremonii păgâne , a fost proslăvit de
panegrişti ca păgân şi a pus să se bată monede cu reprezentări simbolice de-a dreptul păgâne. Tânărul
Constantin a fost îndrumat de tatăl său să nu persecute ci să favorizeze creştinismul.
312-324.
Anul 312 a adus scchimbarea credinţei şi în orice caz a politicii religioase a lui Constantin , care a făcut
primul act de adeziune la creştinism, fără să renunţe totuşi la păgânism şi în primul rând la cultul Soarelui.
Problema convertirii lui Constantin la creştinism a stârnit numeroase discuţii , în această privinţă istoricii
putând fi clasaţi în 3 grupe principale: unii care neagă sinceritatea actului , acordându-i numai o însemnătate
politică; alţii care fac din Constantin un sincretist confuz şi o a treia grupă care susţine realitatea convertirii lui
Constantin în anul 312.
Îndată după victoria asupra lui Maxentius , Constantin s-a grăbit să proclame la Milano egalitatea în
drepturi a cultelor păgâne cu creştinismul, ceea ce însemna un moment hotărâtor în evoluţia mai departe a noii
religii. Fiind recunoscut ca religie liberă, chiar cvasi-oficială, pe tot cuprinsul Imperiului, creştinismul a putut

2
Ioan Barnea, Octavian Iliescu, Constantin cel Mare, Ediţia Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti , 1982, p. 5

4
nu numai să se dezvolte în voie dar chiar s-a bucurat de o serie întreagă de avantaje pe care până atunci le
cunoscuseră numai cultele păgâne.
Între anii 321-324 , Constantin a manifestat o bunăvoinţăă tot mai acentuată faţă de creştinism , în unele
cazuri, ca de exemplu în cel al schismei donatiste, preluând atribuţii care-l transformau în şef al bisericii
creştine , cu toate că în mod oficial îşi va păstra până la moarte titlul de “pontifex maximus”.
324-337
După victoria definitivă împotriva lui Lucinus , Constantin a luat asupra sa şi conducerea părţii orientale
a Imperiului , unde creştinii se aflau în majoritate faţă de păgâni. Primul lucru pe care l-a urmărit îndată după
aceasta a fost deschiderea porţilor întregului imperiu pentru creştinism şi câştigarea bisericii de partea statului.
Cel mai important act în legatură cu biserica creştină a fost fără îndoială primul sinod ecumenic de la
Niceea , convocat şi prezidat de însuşi împăratul, ca adevarat şef suprem al bisericii şi ale cărui hotărâri, tot el
în calitate de şef al statului, a dispus să fie făcute cunoscute şi respectate de creştinii din toate provinciile
Imperiului Roman, cei care nu se supuneau erau exilaţi.
Dacă Roma antică îl poate acuza , biserica creştină îi acordă cele mai mari merite , motiv pentru care l-a
trecut în rândul sfinţilor , socotindu-l al 13-lea apostol. 3
Domniile lui Diocleţian şi Constantin cel Mare marchează restabilirea păcii şi depăşirea gravei crize a
secolului III dar în acelaşi timp profunda metamorfoză a statului roman , devenit o monarhie absolută de drept
divin.4

CAPITOLUL II
3
Ibidem, pp. 68-72
4
Horia C. Matei, O istorie a lumii antice, Editura Albatros, Bucureşti, 1984, p. 308

5
 VIAŢA RELIGIOASĂ BIZANTINĂ

Viaţa religioasă din perioada bizantină se caracterizează prin existenţa a 2 curente importante: al
ortodoxiei şi al schismei. Caracteristica de bază o putem considera a fi legătura extrem de strânsă dintre
instituţiile laice şi cele religioase . Biserica avea propria organizare diferită de cea a statului. Ea se afla sub
autoritatea spirituală a patriarhului şi era organizată în 5 patriarhate: Roma , Constantinopol , Alexandria , al
Siriei şi al Ierusalimului. Cel mai important patriarhat este cel bizantin care îşi ia titlul de ecumenic – avea
autoritate asupra întregii biserici creştine.
Instituţia monahismului-extrem de dezvoltată în Orient- avea o putere reală. Călugării se ocupau de acte
de caritate, de misionarism,servicii în spitale. Desfăşurau şi activităţi intelectuale , mănăstirile fiind adesea
centre de cultură importante. A cunoscut 2 forme : cea orientală- călugării duceau o viaţă contemplativă; cea
grecească- munca de orice fel era obligatorie pentru toată lumea.
Viaţa religioasă a Bizanţului a fost marcată de lupta împotriva ereziilor şi de perioada iconoclastă.
Ereziile erau abateri grave de la dogma creştină care au luat naştere în mediile intelectuale din disputa în jurul
dublei naturi a lui Isus/ divină şi umană, despre Sf. Treime. Între ereziile condamnate de sinoade se numără
arianismul , nestorianismul , monofizismul paulicienii şi bogomilii ( refuzul căsătoriei şi procreaţiei).
Dezbaterile teologice şi influenţa orientală vor da naştere unui curent aniconic , reflex al componentei
orientale a culturii bizantine – iconoclasmul cearta terminându-se prin reabilitarea cultului icoanei.5
Putem concluziona într-un cuvânt că viaţa spirituală nu seamănă cu cea a secolelor anterioare. Panteonul
vechii religii romane , care în vremea principatului tolera sau asimila zei , culte şi credinţe ale populaţiilor
supuse din Orient şi Occident , este abandonat în secolul IV în favoarea unei religii noi , totalitare şi
exclusiviste, o religie triumfătoare care, cu numai un secol în urmă era ignorată sau dispreţuită –
CREŞTINISMUL.6

CAPITOLUL III
5
***“Cultura şi civilizaţia bizantină”, Universitatea “Apollonia”, Facultatea de Ştiinţe ale comunicării, Jurnalism, Iaşi, pp.
10-14
6
Horia C. Matei, op. cit., p. 309

6
 ARTA BIZANTINĂ

În contrast izbitor cu existenţa sa mizeră , imperiul trăieşte pe plan cultural perioada de maximă
strălucire. Cultural , această epocă este considerată a fi una a renaşterii artistice , a marilor creaţii arhitecturale ,
a dezvoltării literaturii şi a marilor spirite enciclopedice.
1081- 1453 este perioada ce a cunoscut însă momente de prestigioasă afirmare pe plan cultural. Se
dezvoltă în proporţii considerabile pictura murală , a frescei iar în domeniul istoriografiei se scriu interesante
opere. La Constantinopol pasiunile religioase le-au întrecut de departe pe cele politice. Constantinopolul era
marele depozitar de relicve creştine şi de icoane făcătoare de minuni. Aici se aflau cele mai stranii relicve
legate de persoana lui Iisus ( giulgiul din Torino) şi a lui Ioan Botezătorul.7
Renaşterea “Paleologilor” ale cărei origini trebuie căutate în exilul nicean, aduce un spirit înnoitor din tot
mai stăruitorul contact cu valorile culturii clasice, în care contemporanii , confruntaţi cu criza profundă pe care
o traversa societatea vremii , încearcă să descopere elemente apte să facă lumină în propria situaţie existenţială.
Umanismul “Renaşterii Paleologilor” este o mişcare intelectuală , un complex spiritual , psihologic , estetic
caracteristic anumitor cercuri ale societăţii bizantine din epocă, dovedindu-se a fi un fenomen realmente nou în
istoria culturii bizantine.8
Societatea bizantină este orientală prin cultul pentru autoritate , prin gustul pentru fast şi prin alte forme
de viaţă privată. Civilizaţia bizantină a supravieţuit căderii centrelor ei politice veacuri în şir , perpetuându-şi
formele într-un spaţiu vast , ce se întinde din Rusia până în N-ul Africii şi din Serbia până în Armenia şi
Georgia. Principalele domenii de afirmare a elementelor bizantine de rezistenţă au fost instituţiile juridice şi
religioase, ideologia politică si mai presus de toate, cultura…9
ARTA BIZANTINĂ
Iniţial arta bizantină este o continuare a celei romane , dar între sec. IV şi V capătă o totală
independenţă şi originalitate faţă de arta romană. În primul rând arta bizantină este o artă creştină axată pe
evanghelii , pe ideea mântuirii şi personalităţii lui Isus Hristos , a Fecioarei şi Sfinţilor protectori. Ea
preamăreşte lupta spiritului împotriva ispitelor pământeşti , ale materiei , ale trupului. Arta bizantină va
dispreţui frumuseţea formei.

7
“Cultura şi civilizaţia bizantină”, Universitatea “ Apollonia”, Facultatea de Ştiinţe ale comunicării, Jurnalism, p. 15
8
Stelian Brezeanu, op. cit., pp. 179-180
9
Ibidem, p. 206

7
 Artele plastice se dezvoltă în legătură cu decorarea bisericii şi cu confecţionarea obiectelor liturgice şi
a celor de lux. Interiorul bisericii este decorat cu mozaicuri şi pictură murală în tehnica frescei.Mozaicul de
sticlă şi cel cu foiţă de aur a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă.Atât fresca cât şi mozaicul sunt tehnici
picturale moştenite din antichitate dar sunt folosite într-un stil nou adecvat unei semnificaţii noi impuse de
regula creştină. Astfel iconografia bizantină este strict ordonată ierarhic, pe cicluri narative , pe cicluri
simbolice. În afară de pictura religioasă un capitol important al artei bizantine îl constituie desigur arta icoanei.
Artele somptuoase şi decorative au cunoscut o mare dezvoltare impulsionată de folosirea în ritualuri
religioase şi ceremoniile palatului,cât şi în viaţa cotidiană a mai marilor zilei,a obiectelor de preţ :
veşminte,mobilier,corpuri de iluminat etc.10
ARHITECTURA
Activitatea consructivă din timpul lui Constantin este bogată şi variată.Monumentele de athitectură se
impun prin măreţia lor.Tipul de clădire care ia un mare avânt începând cu primul sfert al sec IV ete basilica
civilă pe care o preiau pentru adunările lor,creştinii.Cel mai impunător edificiu de acest tip este basilica
începută de Maxentius în anul 308 la extremitatea de NE a forului roman şi terminată de Constantin după
înfrângerea de la 28 octombrie 312 a rivalului său.Ea este ultima şi cea mai măreaţă creaţie a arhitecturii civile
romane occidentale constituind o dovadă concretă a marii puteri a împăratului roman şi a mijloacelor materiale
de care el dispunea în perioada respectivă de timp.
Contrucţia din care azi se mai păstrează latura scurtă de nord, o parte din absida principală, acoperea o
suprafaţă de 6500mp.
După “edictul de la Milano” construirea de locaşuri de cult creştin a luat un mare avânt. Sălile folosite
pentru adunările publice au fost alese ca modele pentru biserici,iar mausoleele păgâne au devenit prototipuri
pentru mormintele creştinilor de seamă.O atenţie deosebită s-a acordat locurilor theophanilor de pe teritoriul
Palestinei devenite centre de pelerinaj.Monumentele înălţate de Constantin vor constitui modele sau surse de
inspiraţie pentru arhitecţii din diferite regiuni ale imperiului în secolele următoare.
Cel dintâi local de cult creştin de tip basilical înălţat de Constantin este basilica din Lateran (azi San
Giovanni din Laterano) începută în anul 313.
După Roma atenţia marelui împărat s-a îndreptat asupra locurilor theophanice din Palestina în primul
rând către cele ce constituie “mărturii” ale prezenţei şi activităţii lui Hristos pe meleagurile “Ţării Sfinte” de
unde şi denumirea de “martyria” atribuită iniţial celor mai vechi edificii construite în acele locuri, denumire ce
s-a extins şi asupra clădirilor propriu-zise ale mormintelor martirilor creştini,limitându-se cu timpul numai la

10
“Cultura şi civilizaţia bizantină”, Universitatea “Apollonia”,Facultatea de Ştiinţe ale comunicării, Jurnalism, Iaşi, p. 17

8
acestea.Basilica “Naşterii din Bethleem” este cel dintâi exemplu de unire a unui monument comemorativ cu o
sală de adunare de cult creştin.În acelaşi timp ea păstrează cel mai mult din edificiul constantinean.
Constantin a hotărât să i se înalţe propriul mausoleu,asemănător cu al mamei şi al fiicei sale
Constantina.Dar spre deosebire de aceste mausolee care se aflau în afara incintei Romei mausoleul său este
situat chiar în “inima” capitalei care îi poartă numele,pe una din colinele cele mai înalte ale acesteia.
Lăsând la o parte fortificaţiile,tipul de construcţie cel mai impunător şi cel mai răspândit este basilica
elenistică (cu acoperiş în şarpantă) care va şi deveni locaşul de cult creştin cel mai preferat.11
SCULPTURA
Monumentele sculpturale şi îndeosebi statuile,cu excepţia statuilor portrete ale împăraţilor,sunt
rare.Totodată,începând cu sec IV,asistăm la o schimbare de concepţie care reprezintă o reacţie faţă de stilul
naturalistic al antichităţii greco-romane.Artistul nu mai este preocupat de reprezentarea frumuseţii corpului
omenesc ci de exprimarea unei idei sau a fondului spiritual.În această privinţă,grupul statuar în porfir al
tetrarhilor (cca.300 e.n.) încastrat în colţul de SV al catedralei San Marco din Veneţia,este unul dintre
exemplele cele mai vechi şi mai reprezentative.
Din punct de vedere etic,în sculptura monumentelor este folosit procedeul de umbră şi lumină care
caută să înlocuiască conturul plastic real.Pentru a da iluzia de umbre şi de spaţiu în care se mişcă
figurile,fondurile scenelor sunt concave.Toate acestea sunt rezultatul influenţei provinciilor orientale ale
imperiului şi a neoplatonismului,care sugera “dematerializarea” realităţii,asupra artei oficiale romane.Ele
constituie caracteristicii ale artei sculpturale ale primului sfert al sec al IV numit “perioada tetrarhică” şi
considerat etapa de tranziţie de la arta clasică greco-romană la arta bizantină.
După victoria cu Licinius (324) şi întemeierea Constantinopolului (330) se întâlneşte o întoarcere la
idealul elenistic transpus într-un stil care a fost numit “constantinean”.
Către sfârşitul perioadei constantiniene şi îndeosebi sub Constanţius II,urmează o tendinţă de exagerare
a figurilor umane în sensul înălţimii,graţilităţii feminine.Dintre monumentele sculpturale aparţinând epocii lui
Constantin,o menţiune specială merită cele care îl reprezintă pe împărat însuşi.Cel mai vechi exemplar păstrat
este un cap de marmură de mărime naturală descoperit la sfârşitul secolului trecut lângă teatrul din Efes,azi la
Viena.El îl înfăţişează pe Constantin în calitate de Caesar,fiind datat cu probabilitate în anul 306.
În afară de statuile,busturile şi fragmentele de statui păstrate,unele izvoare literare amintesc despre
statuia de bronz aurit a lui Constantin reprezentat ca Helios-Apollon în vârful coloanei de porfil păstrată în

11
Ioan Barnea , Octavian Iliescu, op. cit., pp. 78- 83

9
mare parte până astăzi,în forul circular ce păstra numele împăratului,din Constantinopol,marcând oarecum
centrul oraşului.
Una dintre cele mai numeroase şi mai importante categorii de monumente sculpturale,care ajută la
cunoaşterea reliefului în timpul lui Constantin cel Mare o constituie sarcofagiile.Sculptura sarcofagiilor de
marmură,care în sec. al III-lea a început să dobândească un caracter creştin tot mai pronunţat,a suferit în timpul
lui Constantin o adâncă transformare în ceea ce priveşte reprezentările.Pe sarcofagiile păgâne,locul scenelor
mitologice de mai înainte îl iau ornamentele în formă de caneluri sinuoase,în sens vertical,reprezentări de
lei,personificări ale anotimpurilor sau scene de vânătoare.Sarcofagiile creştine,al căror număr depăşeşte pe al
celor păgâne sunt împodobite cu scene biblice nedespărţite între ele,dispuse la început într-un singur
registru,iar apoi în două zone sau firize separate printr-un brâu orizontal la mijloc,reprezentările cautând sa
reliefeze divinitatea lui Hristos şi speranţa învierii.
Un loc aparte îl deţin cele două sarcofage imperiale de porfir existente în Muzeul Pio Clementino din
Vatican şi provenind unul din mausoleul împărătesei Elena de pe Via Casilina,iar celălalt din mausoleul
Constantinei,fiica lui Constantin cel Mare,de pe Via Nomentana,lângă Sant’Agnese.12
PICTURA
În pictură,unde mozaicul cedează treptat locul picturii murale,mai prielnică noilor experienţe din arta
bizantină,se înregistrează o tot mai personală tratare a subiectului,ce se traduce în exprimarea pateticului morţii
şi a suferinţei dar mai cu seamă în introducerea în scene sacre a unor elemente din natură (peisaje de coline şi
de arhitectură).
În această perioadă de declin a autorităţii centrale şi al prestigiului politic extern al imperiului,ecourile
culturii bizantine ajung mai departe ca oricând.13
Dată fiind natura sa mai fragilă,pictura a rezistat greu vitregiei vremurilor şi distrugerii oamenilor.Din
decorul pictat al palatelor şi basilicilor constantiniene s-a păstrat prea puţin.Astfel,din palatul imperial al lui
Constantin cel Mare de la Treveri au fost aduse la lumină în ultimul timp câteva figuri care decorau plafonul
unei Săli somptuoase.O idee mai clară despre ceea ce a reprezentat pictura murală din timpul lui Constantin ne
oferă mozaicurile ce împodobesc bolta inelară a colateralului mausoleului Sfintei Constanza de la Roma,cele
mai vechi mozaicuri creştine ajunse până la noi.Ele sunt o continuare a tradiţiei păgâne şi anume,a şcolii
elenistice alexandrine.Ornamentele florare alegorice,figurile de animale,păsări şi diferite obiecte printre ramuri
cu fructe,culesul viilor,ca pe sarcofagul de porfir provenit din acelaşi mausoleu,toate vor să arate fericirea
grădinilor paradisiace.
12
Ibidem, pp. 83-86
13
Stelian Brezeanu, op. cit., p. 180

10
 În schimb în pictura catacombelor Romei,deşi se continua tradiţia antichităţii târzii,totuşi în locul
reprezentărilor simbolice din timpul perioadei persecuţiilor,apar scene biblice şi în general,reprezentări cu
caracter istoric şi narativ,înfăţisând figuri şi teme legate de începuturile creştinismului.Figurile sunt
distincte,bine conturate de linii puternice,cu draperii pur şi simplu grafice,izolate în tablouri cu chenare sau
aliniate într-o simetrie rigidă,reprezentate frontal sau trei sferturi,independent de poziţia bustului.
Obiecte de tot felul şi îndeosebi podoabe din metale preţioase arată avântul pe care l-a luat arta
decorativă în general şi orfevraria în special,în timpul lui Constantin cel Mare.14
Direct ori prin filieră sud-slavă,înrâurirea bizantină s-a exercitat şi în spaţiul românesc,amprenta ei cea
mai puternică regăsindu-se în artă,în primele lăcaşe de cult din principatul muntean al Basarabilor ca şi în
monumentele reprezentative ale artei moldovene din epoca lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare.15
În ţările române,continuitatea influenţei bizantine după 1453 a fost asigurată,alături de biserică de
aristocraţia greacă a cărei diaspora la nord de Dunăre,începută încă din veacul XIV,s-a desfăşurat în forme
masive în secolele XVI – XVIII.Formele continuităţii bizantine,aceleaşi în toată lumea ortodoxă,au cunoscut
aspecte particulare în lumea românească.De la primele nemocanoane pătrunse la nord de Dunăre prin
intermediul bisericii în sec.XVI-XV şi până la amplul efort de receptare a legislaţiei bizantine de la răscrucea
veacurilor XVIII – XIX,se evidenţiază un laborios proces al societăţii româneşti de adaptare a dreptului la
necesităţile sale social-economice şi politice în permanenţă schimbare.Pe tărâm cultural,influenţa greacă
înregistrează progrese incontestabile în toate domeniile,culminând cu perioada domniilor fanariote,când greaca
devine limba de şcoală şi chiar de cancelarie,alături de română.16

CONCLUZII

Este interesant de constatat ca Constantin insusi, desi nu primise inca botezul, a deschis Sinodul
14
Ioan Barnea, Octavian Iliescu , op. cit., p. 87
15
Stelian Brezeanu, op. cit., pp. 180-181
16
Ibidem, p. 207

11
I ecumenic printr-o cuvintare adresata episcopilor, asigurindu-i ca el se considera, impreuna slujitor cu
ei. Cu alt prilej, dupa marturia lui Eusebiu, el a spus ca se considra episcop pus de Dumnezeu pentru
treburile din afara (ale Bisericii).
Este adevarat ca politica religioasa inaugurata de Constantin cel Mare a avut si unele urmari
defavorabile. Biserica a avut in persoana imparatului un ocrotitor, dar, in acelasi timp, si un stapin.
Imparatii s-au amestecat in chestiunile religioase, impunindu-si vointa. Unii au sustinut arianismul,
monofizismul, monotelismul, au persecutat pe ierarhii ortodocsi, au inlaturat din scaune, exilindu-i,
ierarhi merituosi.
Desigur, ca om de stat, Constantin a facut si unele greseli, pe care istoria nu i le trece cu
vederea. In unele din actele sale de suveran, el a pedepsit singeros pentru motive de infidelitate politica
si acte de tradare de stat. Astfel, fiul sau, Crispus, mostenitorul de drept al tronului imperial, pe care
Constantin si-l asociase la domnie in 317, cu titlul de <<Cezar>>, fiind implicat intr-un complot de stat,
a fost ucis in 325; la putin timp, sotia sa cea de a doua, Fausta, a fost ucisa in baia sa la Roma.
In materie de politica bisericeasca, dupa Sinodul I ecumenic de la Niceea din 325 s-a lasat influentat de
curtezani lingusitori si de arieni, ceea ce a provocat confuzie in sufletele credinciosilor.
Cu toate aceste scaderi, este in general admis ca Constantin cel Mare a fost bine intentionat in
actele sale si el a facut crestinismului, ca primul imparat crestin, cel mai mare serviciu dintre imparatii
romani, asigurindu-i libertatea prin edictul de la Milan din 313. Convertirea sa la crestinism a dat un
nou curs istoriei universale, prin incercarea sa de a armoniza interesele superioare ale Imperiului roman
cu interesele Bisericii.
Imbolnavindu-se grav, Constantin a fost botezat in vila sa de la Ancyrona, la marginea
Nicomidiei, de episcopul semiarian Eusebiu de Nicomidia si alti clerici, cu citeva zile inainte de
Rusalii, in luna mai 337. El a murit curind dupa aceea, la 22 mai 337, in Duminica Rusaliilor si a fost
ingropat cu mare fast in biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.
Pentru meritele sale deosebite si mai ales pentru marile servicii aduse crestinismului, dupa lunga
perioada de persecutii, Biserica l-a cinstit in chip deosebit, trecindu-l in rindul Sfintilor si numindu-l
Cel intocmai cu Apostolii.
Politica lui religioasa, in general, a fost urmata de fiii si succesorii lui, cu exceptia imparatului
Iulian Apostatul (361-363), nepotul sau, care a reintrodus pentru scurt timp paginismul in situatia lui de
religie favorizata in Imperiul roman, persecutind crestinsmul. Spre sfirsitul secolui al IV-lea, sub
imparatul Teodosie cel Mare (379-395), crestinismul a ajuns din religie tolerata – religio licita, religie

12
de stat, iar Ortodoxia devine confesiunea oficiala a Imperiului. Din timpul lui Teodosie cel Mare,
Imperiul roman devine imperiu crestin.

BIBLIOGRAFIE

13
 1. ***Cultura şi civilaţia bizantină, Universitatea “Apollonia”, Facultatea de Ştiinţe
ale Comunicării, Jurnalism, Iaşi
2. Horia C. Matei , O istorie a lumii antice, Editura Albatros, Bucureşti, 1984
3. Stelian Brezeanu, O istorie a imperiului bizantin, Editura Albatros, Bucureşti ,
1981
4. Ion Barnea, Octavian Iliescu, Constantin cel Mare, Ediţia Ştiinţifică şi
Enciclopedică , Bucureşti , 1982

Adrese web:
http://www.crestinortodox.ro/files/image/diverse%20-%20articole/Biserica%20Greaca/17.jpg

http://images.google.com/imgres?
imgurl=http://www.romancoins.ro/Art/const.jpg&imgrefurl=http://www.romancoins.ro/istorie.htm&us
g=__ApkPo5FpSET4iM9TZ1AtS9JSiig=&h=436&w=302&sz=22&hl=ro&start=4&itbs=1&tbnid=mc
At9UrRRDy72M:&tbnh=126&tbnw=87&prev=/images%3Fq%3Dconstantin%2Bcel%2Bmare%26hl
%3Dro%26tbs%3Disch:1

http://www.christusrex.org/www1/ofm/sbf/escurs/TS/02LyddaPlanBig.jpg

http://images.google.com/imgres?
imgurl=http://carloscarreter.files.wordpress.com/2008/10/blog1008011.jpg&imgrefurl=http://carloscarr
eter.com/2008/10/08/un-largo-por-roma-y-como-me-ha-cundido/&usg=__S14KEkQ69zTeZHV-Rzib-
wJtFjw=&h=600&w=900&sz=116&hl=ro&start=2&itbs=1&tbnid=76IrSDaYkTdiRM:&tbnh=97&tbn
w=146&prev=/images%3Fq%3Dbasilica%2Bbizantina%26hl%3Dro%26tbs%3Disch:1

http://images.google.com/imgres?
imgurl=http://www.aularagon.org/files/espa/ON_Line/Historia/CMLG10EdadMed/Bizancio_Cat_San_
Marcos.gif&imgrefurl=http://www.aularagon.org/files/espa/ON_Line/Historia/CMLG10EdadMed/CM
LG10Pag13.htm&usg=___TI3JJ7UhwxsP8AxfEQ_0JfHceY=&h=457&w=406&sz=66&hl=ro&start=7
&itbs=1&tbnid=vwuiHl9e77us8M:&tbnh=128&tbnw=114&prev=/images%3Fq%3Dbasilica
%2Bbizantina%26hl%3Dro%26tbs%3Disch:1

http://0.tqn.com/d/goitaly/1/0/p/6/-/-/basilica-st-john-lateran-12.jpg

http://images.google.com/imgres?
imgurl=http://danutm.files.wordpress.com/2009/08/dsc04960.jpg&imgrefurl=http://danutm.wordpress.
com/2009/08/27/26-27-august-periplu-
palestinian/&usg=__U8Oaxj50OKc738EiZAQ7zirIOTU=&h=3264&w=2448&sz=2688&hl=ro&start=
9&itbs=1&tbnid=wc0pHhdzDnTw1M:&tbnh=150&tbnw=113&prev=/images%3Fq%3Dbasilica
%2Bnasterii%2Bdin%2BBethleem%26hl%3Dro%26tbs%3Disch:1

14
http://images.google.com/imgres?
imgurl=http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/nasterea-betleem-
15.jpg&imgrefurl=http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-nasterea-domnului-betleem-
67646.html&usg=__QMbm_uVgeWcH4Jx12cexqwext2M=&h=312&w=450&sz=44&hl=ro&start=4&
itbs=1&tbnid=s0KK7d-TEYv2tM:&tbnh=88&tbnw=127&prev=/images%3Fq%3Dbasilica%2Bnasterii
%2Bdin%2BBethleem%26hl%3Dro%26sa%3DG%26tbs%3Disch:1

http://images.google.com/imgres?imgurl=http://www.sacred-destinations.com/turkey/hagia-sophia-
photos/WebPhotosProFiles/600/narthex-outer-sarcophagus-byzantine-c-hlp-
info.jpg&imgrefurl=http://www.sacred-destinations.com/turkey/hagia-sophia-photos/narthex-outer-
sarcophagus-byzantine-c-hlp-
info.jpg.html&usg=__Wkw2SSN0bP2Paik7GRbMalqvkjk=&h=400&w=600&sz=80&hl=ro&start=3&
itbs=1&tbnid=PMl2O1AH7Nn3LM:&tbnh=90&tbnw=135&prev=/images%3Fq%3Dsarcophagi
%2Bbyzantine%26hl%3Dro%26sa%3DX%26tbs%3Disch:1

http://images.google.com/imgres?imgurl=http://www.agero-stuttgart.de/gifs/Constantin%2520cel
%2520mare%2520-%2520Istori2.JPG&imgrefurl=http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-
AGERO/ISTORIE/Istoria%2520schismei%2520de%2520la%25201054%2520de%2520Maria
%2520Hetco.htm&usg=__G1XDQdl0aB0lzSAjw8oGM-
KEvjs=&h=385&w=300&sz=23&hl=ro&start=16&itbs=1&tbnid=nxTSR6pggj5kDM:&tbnh=123&tbn
w=96&prev=/images%3Fq%3Dconstantin%2Bcel%2Bmare%26hl%3Dro%26tbs%3Disch:1

15