Infectii nosocomiale

Infectiile nosocomiale sunt infecţiile contractate în spital sau alte unităţi sanitare, si se referă la orice
boală datorată microorganismelor, boală ce poate fi recunoscută clinic sau microbiologic, care afectează
fie bolnavul, datorită internării lui în spital sau îngrijirilor primite, fie ca pacient spitalizat sau în
tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar datorită activităţilor sale.
-reflectă schimbările din ecosistemul uman:
-abuz de antibiotice, neglijarea igienei,
-perturbarea raporturilor dintre agenţii patogeni,
-grupuri mari de imunosupresaţi.

Incidenta este in crestere peste tot in lume, cauzele sunt comune dar si diferite, in raport cu gradul de
dezvoltare a unei tari sau regiuni.
Teoretic, orice agent patogen din lumea virusurilor, bacteriilor, parazitilor sau micetelor, pot produce
infectie nozocomiala, in functie de:
- conditiile generale dintr-o unitate medico-sanitara,
- natura gazdelor umane,
-particularitatile agentilor patogeni circulanti,
-specificul prestatiilor efectuate,
-situatia din populatia generala, etc.

In mod frecvent cele mai grave IN sunt cauzate de agenti patogeni cu rezistenta mare in mediu, iar pentru
unele bacterii, aceasta se caracterizeaza prin plurirezistenta la antibiotice (stafilococi, E.coli, Klebsiella,
Proteus, Pseudomonas aeruginosa, Yersinia, Campylobacter). La acestea se adauga virusurile hepatitice,
HIV, virusurile cu poarta de intrare la nivelul cailor respiratorii, micete, paraziti etc.

Procesul epidemiologic in i.n.

Surse de agenti patogeni

 -bolnavi cu boli netransmisibile, care pot prezenta forme atipice de boala transmisibila sau sunt
purtatori de agenti patogeni
-bolnavi cu boala transmisibila, dar purtatori ai altor agenti patogeni.

In IN, purtatorii de agenti patogeni, in afara celor 3 categorii clasice (preinfectiosi, sanatosi si fosti
bolnavi), se mai clasifica si in raport de zona anatomica pe care o colonizeaza (nazali, faringieni,
nazofaringieni, tegumentari, fecali, urinari, vaginali).

Sursele de agenti patogeni pot proveni din urmatoarele categorii populationale:

-personalul medico-sanitar de baza,
-stagiari (medici, studenti, elevi),
- personalul auxiliar (intretinere, bucatarie, spalatorie, magazii)
- vizitatori.

Moduri si cai de transmitere

Modul direct presupune transmiterea agentilor patogeni prin relatii intre bolnavi, intre acestia si
personalul medico-sanitar, cu ocazia efectuarii diferitelor prestatii si in cadrul „modului de viata” specific
serviciilor de asistenta spitaliceasca sau de ambulator, cu aglomeratii si conditii igienico-sanitare cu risc.
Modul indirect este predominant deoarece, frecvent, intervin agenti patogeni cu rezistenta mare, avand
astfel posibilitatea de a fi vehiculati prin aer, apa, pulberi de sol, obiecte (inclusiv instrumenatr medico-
chirurgical, mobilier, elementele bailor si WC-urilor, termometre, spatule), medicamente si produse
biologice cu administrare fractionata si expuse contaminarii; deasemeni, mainile bolnavilor si diferitelor
categorii de personal care vin in raport cu acestia.

Receptivitatea

Prin natura prestatiilor solicitate, bolnavii sunt receptivi in grade diferite, fata de agresiunea agentilor
implicati in IN. Imunosupresatii, bolnavii cu arsuri, marii traumatizati etc. Constituie grupuri cu risc
crescut fata de IN.
Sectoarele din spital cu risc crescut de IN sunt:
-sectiile de ATI
-sectiile de chirurgie – arsuri
-sectiile de hematologie-oncologie

Formele clinice cele mai frecvente de IN sunt:

-infectiile urinare
-infectii de cateter
-pneumonii
-infectiile plagilor operatorii.

Preventia
Masurile preventionale generale includ:
-preocupari pentru ca proiectarea si realizarea constructiilor pentru asistenta medico-sanitara sa dispuna
de circuite multiple si alte facilitati care sa evite diseminarea agentilor patogeni
- aisgurarea unei igienizari zilnice corecte, decontaminare, dezinsectie si deratizare periodica 3
- folosirea corecta a circuitelor pentru persoane si materiale
- reglementarea accesului vizitatorilor
- asigurarea unor operatiuni corecte de pregatire si efectuarea sterilizarii instrumentarului si a altor
materiale
- pastrarea in rezerva a unor antibiotice cu spectru larg pentru interventia de urgenta in caz de infectia
nosocomiala produsa de agenti rezistenti la antibioticele utilizate.

Masurile specifice si speciale bazate pe aplicarea antibioticelor, imunoglobulinelor si vaccinurilor au o

utilizare limitata si numai la indicatiile specialistilor si dependent de situatia din populatia generala.

Combaterea
In cazul aparitiei unei imbolnaviri de tip nosocomial se va efectua, cu caracter de urgenta:
-ancheta epidemiologica, interventii epidemiologice, clinice si cu laboratorul pentru depistarea si izolarea
bolnavilor;
-se vor institui masuri de protectie a celorlalti bolnavi, mai ales cei cu risc;
-se suspenda internarile;
-se desfasoara investigatii complexe pentru depistarea si corijarea cauzelor care au determinat
imbolnavirile;
-se suspenda total sau partial, pe termene variate, activitatea serviciului, timp in care se vor efectua
renovari si reprofilari;
-in cazul repetarii unor episoade epidemice, unitatea poate fi desfiintata;
-educatia si instruirea personalului medico-sanitar va completa procesul de combatere.