MINISTERUL EDUCAȚIEI,CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

COLEGIUL”IULIA HASEDEU”DIN CAHUL

Referat
La dreptul familiei și a copilului

Tema:
”Principiile și Funcțiile dreptului familiei”
 Principiile generale ale dreptului familiei

Principiile generale ale dreptului familiei

1. Principiul ocrotirii căsătoriei şi familiei
2. Principiul căsătoriei liber consimţite între soţi 
3. Principiul exercitării drepturilor şi al îndeplinirii îndatoririlor părinteşti numai în interesul
copiilor 
4. Principiul potrivit căruia soţii sunt datori să îşi acorde unul altuia respect reciproc,
fidelitate şi sprijin moral şi materialImportanță practică: cunoaşterea principiilor generale
ale dreptului familiei ne serveşte în practica dreptului la darea unor soluţii juste în acele
situaţii de fapt care sunt insuficient reglementate în lege, ori când legislaţia familiei este
lacunară şi atunci se impune completarea normelor de dreptul familiei cu legislaţia civilă.

Dreptul familiei se bazează pe următoarele principii:

1. Principiul ocrotirii căsătoriei şi familiei. Articolul 258 alin. (2) şi (3) Noul cod
civil prevede că statul ocroteşte căsătoria şi familia. Ocrotirea căsătoriei şi a familiei se
realizează nu numai prin normele dreptului familiei, ci şi prin alte norme juridice, prin
măsuri economice şi sociale. Rigurozitatea cu care sunt reglementate instituţiile juridice
privind încheierea şi desfacerea căsătoriei, principiile care guvernează raporturile personale
şi patrimoniale dintre soţi sau dintre părinţi şi copii exprimă de fapt tocmai modul în care
statul şi dreptul asigură stabilitatea familiei.

2. Principiul căsătoriei liber consimţite între soţi. Acest principiu, consacrat atât în art.
258 şi art. 271 Noul Cod Civil, cât şi în art. 48 din Constituţie, nu poate fi înţeles decât în
sensul că viitorii soţi sunt liberi să decidă singuri încheierea căsătoriei, fără a putea fi
constrânşi din afară şi numai dacă există acea puternică afecţiune şi atracţie care, cred ei,
poate da temei unei căsătorii durabile,principiu este specific numai dreptului familiei; el se
aplică în toate domeniile vieţii sociale. Precizăm că egalitatea dintre bărbat şi femeie nu
exclude însă dreptul femeilor la un regim de protectie, la fel cu al tinerilor, atunci când
raţiuni sociale impun aceste măsuri.

3. Principiul exercitării drepturilor şi al îndeplinirii îndatoririlor părinteşti numai în

interesul copiilor. Acest principiu, consacrat prin art. 483 Noul Cod Civil, se aplică
indiferent dacă copiii sunt din căsătorie, din afara căsătoriei sau sunt adoptaţi (art. 260 Noul
Cod Civil). Modul cum se respectă acest principiu este controlat efectiv şi îndrumat
continuu de instanţa de tutelă, indiferent dacă autoritatea părintească se realizează prin
părinţi, tutori ori alte persoane care îi ocrotesc pe copii în lipsa părinţilor (art. 151 Noul Cod
Civil).
4. Principiul potrivit căruia soţii sunt datori să îşi acorde unul altuia respect reciproc,
fidelitate şi sprijin moral şi material. Acest principiu este consacrat art. 309 Noul Cod
Civil.Ca o expresie a afecţiunii şi prieteniei dintre membrii familiei, este firesc ca în caz de
nevoie aceştia să fie primii de la care se aşteaptă ajutorul necesar. Sprijinul material datorat
rezultă şi din dispoziţiile legale care privesc obligaţia soţilor de a contribui în mod egal la
menajul comun şi la întreţinerea copiilor în şcoli sau îndatoririle lor comune privind
persoana şi bunurile copiilor.
Cadrul în care se desfăşoară relaţiile dintre membrii familiei are serioase interferenţe cu
alte ramuri de drept, dintre care în special trebuie remarcate dreptul civil, dreptul
administrativ, dreptul constituţional, dreptul muncii, dreptul financiar, dreptul internaţional
privat, chiar dreptul penal şi alte ramuri de drept. Delimitarea de aceste ramuri de drept se
face, desigur, aşa cum se ştie, după criteriile metodei şi obiectului de reglementare.
Normele cuprinse în aceste ramuri de drept, prin conţinutul lor, ocrotesc căsătoria, o
consolidează şi o apără de orice acte îndreptate împotriva familiei.
Principiile dreptului familiei, în ceea ce priveşte principiile dreptului familiei,
acţionează - pe de o parte -principiul egalităţii [egalitatea dintre bărbat şi femeie - art. 16 din
Constituţie, dintre soţi - art. 48 alin. (1) din Constituţie şi art. 258 alin. (1) C. civ., dintre
copilul din afara căsătoriei, precum şi copilul adoptat şi copilul din căsătorie - art. 48 alin.
(3) din Constituţie, art. 260 şi art. 448 C. civ.], iar - pe de altă parte - se constată că
raporturile dintre părinţi şi copii nu pot intra în acest tipar, deoarece sunt raporturi de
autoritate părintească specifice dreptului civil al familiei, guvernate de principiul interesului
superior al copilului [art. 263 şi art. 483 alin. (2) C. civ. şi art. 2 din Legea nr. 272/2004
privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului], care prevalează în raport cu interesele
celorlalte părţi. Sub aspectul statutului juridic al copilului şi al principiilor care îl
guvernează, o veritabilă reformă conceptuală a realizat-o Convenţia ONU din 1989 cu
privire la drepturile copilului'11, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990. De altfel, este
de remarcat că, în general, principiile dreptului civil al familiei se regăsesc atât în acte
internaţionale, cât şi în reglementări interne, fie ele de forţă constituţională sau legală.
Analiza succintă a principiilor dreptului familiei impune ordonarea lor într-o anumită
succesiune, determinată de faptul că unele din ele funcţionează în general, dar şi în cadrul
căsătoriei şi al familiei (principiul egalităţii sexelor), altele sunt specifice numai căsătoriei
(principiul monogamiei, principiul liberului consimţământ la căsătorie, principiul ocrotirii
căsătoriei), în timp ce altele - în sfârşit - sunt specifice familiei, indiferent că aceasta are sau
nu la bază căsătoria (principiul solidarităţii familiale).
 Functiile familiei
Functiile familiei, dupa Mitrofan, pot fi definite ca fiind “totalitatea responsabilitatilor
ce revin familiei in cadrul arhitectonicii de ansamblu a  activitatii economico-sociale intr-o
anumita perioada istoriceste determinata “. Deci , institutia familiei, ca orice institutie,
isi  are functiile ei, care, de-a lungul timpului, s-au manifestat in mod diferit, avand nuante
proprii si intensitati distincte. Clasificari ale functiilor familiei exista in numar destul de
mare, numerosi cercetatori s-au intrecut  in a identifica tipologii si criterii diverse. Este greu
de afirmat care functii sunt cu adevarat “fundamentale”, deoarece modernitatea
redimensioneaza drastic functiile mergand panaa la ignorarea unora dintre ele in cadrul unor
variate configuratii familiale. O sa incercam sa identificam functii ale familiei in conceptia
catorva cercetatori. J.Ogburn ne propune urmatoarele 5 functii ale familiei:
1.Functia de reproducere.
2.Functia economica.
3.Functia educationala.
4.Functia recreationala.
5.Functia religioasa.

Parsons  imparte aceleasi functii in doua categorii:

1.Functia de socializare primara a descendentilor, in care nu se pune problema functiei
de socializare in totalitate;
2.Functii de asigurare a securitatii sociale, emotionale a adultilor.
Murdock distinge patru functii ale familiei :
                  1.Functia sexuala;
                  2.Functia de reproducere;
                  3.Functia economica;
                  4.Functia educationala (de socializare).
In cadrul scolii sociologice de la Bucuresti, Sthal distinge doua categorii ale functiilor
familiei:
1.Functii interne;
2.Functii externe.

In functiile interne sunt incluse:

-functiile biologice si sanitare, adica activitatile si atributiile de procreere, de intretinere si
crestere a copiilor;
   -functiile economice, prin care familia realizeaza anumite venituri in contextul unei
gospodarii si pe baza unui buget comun;
   -functiile de solidaritate familiala, prin care familia realizeaza si mentine atasamentul
fiecarui membru fata de unitatea sau totalitatea familiei, fata de finalitatile pe care le
propune, ca si fata de fiecare membru al familiei;
   -functia educationala si de socializare, prin care fiecare membru al familiei acumuleaza si
adopta anumite modele comportamentale, dar si norme si reguli morale.
 In cadrul functiilor interne, prin care familia isi  extinde personalitatea sa in afara, in
societate:
 -stabileste relatii cu alte institutii, familii;
-familia poate exercita anumite influente in exterior, fie asupra unor indivizi, fie asupra unor
grupuri;
 -asigura forta de munca a societatii;
-realizeaza socializarea si pregatirea membrilor sai cu alti indivizi, alte institutii, exercitand
acel ajutor pe care trebuie sa-l acorde membrilor sai.

Familia indeplineste, dupa majoritatea cercetatorilor, patru functii “fundamentale”:

 1.Functia economica;
 2.Functia socializatoare;
 3.Functia de solidaritate;
 4.Functia sexuala si reproductiva.

1.Functia economica.
   Familia, pentru a exista, trebuie sa-si asigure venituri suficiente pentru satisfacerea
nevoilor de baza. Atata timp cat va reusi acest lucru, ea se poate concentra mai mult asupra
realizarii celorlalte functii.
   Componentele functiei economice s-au redimensionat de-a lungul timpului, prin
trecerea de la familia existenta la cea nucleara. Intrucat familia nu mai este o unitate
productiva atotsuficienta, membrii ei sunt dependenti de veniturile castigate in afara
gospodariei. Astfel, familia contemporana este caracterizata printr-un buget dezechilibrat,
datorat surselor diferite de venit si cheltuieli exagerate intr-o anumita directie.
   Cercetatorii considera ca echilibrul bugetar al familiei variaza in functie de crizele
economice, de anotimpuri, de varsta membrilor familiei, de practicile alimentare,
etc. Fredrerich Le Play25 a realizat faptul ca schimbarile din viata sociala atrag schimbari in
viata de familie.
Un alt aspect deosebit de important al acestei functii vizeaza comportamentul
membrilor cuplului conjugal la locul lor de munca. Randamentul cantitativ si calitativ al
unei persoane casatorite poate fi influentat, in mare masura, de climatul familial precum si
de sistemul de relationare interpersonala conjugala. Un climat pozitiv , bazat pe relatii
armonioase de profunda intelegere, pretuire, stima si respect reciproc, influenteaza pozitiv
randamentul in munca si gradul de integrare socio-profesionala, pe cand un climat negativ,
bazat pe frecvente stari conflictuale infuenteaza negativ ansamblul factorilor motivationali
care stau la baza conduitei de munca, ducand deseori la instalarea unor stari de inadaptare.

         2.Functia socializatoare.
   Socializarea este un proces de transmitere-asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptiilor
sau modelelor de comportare specifice unui grup, in vederea formarii, adaptarii si integrarii
sociale a unei persoane. Parintii exercita influente educationale asupra copiilor lor prin doua
modalitati:
-in mod direct prin actiuni organizate si dirijate, utilizand o serie si tehnici educative;
-in mod indirect, prin modele de conduita oferite, precum si prin climatul psihosocial
existent in grupul familiei.
            Toate aceste influente se traduc intr-o serie de efecte asupra componentelor
personalitatii copiilor, fie ale comportamentelor instrumental-operationale, fie componente
atitudinal-relationale, fie componente emotional-afective.
De aceea, in cadrul functiei de socializare, pot fi decelate urmatoarele subfunctii:
1.integral-informativa, mai ales in fazele de inceput ale etnogenezei, copiii primesc
raspuns la o intreaga avalansa de intrebari, fiind recunoscuta curiozitatea vie si setea lor de
cunoastere. Copiii, in cadrul familiei, primesc o vasta informatie in legatura cu utilizarea
diferitelor obiecte, unelte, si astfel isi  formeaza o serie de deprinderi, priceperi si chiar
atitudini. Modalitatile de comunicare si posibilitatile intelectuale si afective sunt
determinate, in mare masura, de influentele exercitate de parinti.
2.psiho-morala. Pentru ca aceasta subfunctie sa fie indeplinita eficient, cea mai mare
importanta o prezinta modelele de conduita oferite de parinti, pe care copiii le preiau prin
imitatie si invatare, precum si climatul educativ in care se exercita influentele educationale.
Copiii care provin din familii in care exista frecvente relatii conflictuale intre parinti, sau
atitudini egoiste, oricat de mult s-ar dori sa obtina modele comportamentale pozitive, nu se
vor putea obtine rezultatele dorite.
3.social-integrative. Pe masura ce creste si se dezvolta, copilul intra in interactiune
cu  persoane din afara grupului familial, fiind solicitat sa se integreze si sa se adapteze
corespunzator la diferitele tipuri de activitati sau situatii. Se stie ca nivelul de adaptare si
integrare in raport cu sistemul cerintelor vietii si activitatii sociale este dependent, in mare
masura, de “bagajul” realizat in cadrul grupului familial de apartenenta. Modelele
educationale parentale pot influenta in mare masura modul de implicare in viata si
activitatea grupala, modul de raportare la anumite norme si valori, modul de abordare
interpersonala.
4.cultural-formativa. Consta in dezvoltarea unor capacitati creatoare pe taram artistic,
in formarea si cultivarea “apetitului” cultural-spiritual, a atitudinilor si sentimentelor
estetice.
Bazandu-se pe atasamentul natural pe care copilul il are fata de parinti, familia reuseste
sa aiba o mai mare pondere in aceasta actiune. Ea este considerata agentul principal al
integrarii sociale, deoarece are sarcina de a transmite acele norme si roluri sociale care
formeaza individul pentru viata. Primele roluri sociale copilul le invata in familie.
Personalitatea se creaza diferit pe baza a ceea ce mosteneste si a ceea ce experimenteaza din
primii ani de viata. Climatul familial in care copilul se dezvolta si se formeaza ii marcheaza,
in mod inevitabil, personalitatea.
O atmosfera familiala vesnic framantata de tensiuni, deformata de lipsa de afectiune
reciproca a membrilor, viciate de defectele caracteriale ale parintilor, pline de certuri si acte
de violenta constituie un mediu traumatizant pentru copil. El va privi oamenii, societatea cu
teama si suspiciune. Sunt primele forme de neadaptare pe care le manifesta copilul crescut
intr-un astfel de climat.
Ambianta familiei influenteaza climatele familiale, carea pot fi de solidaritate sau de
ostilitate si rivalitate, climate senine sau tensionate. Acestea se datoreaza relatiilor dintre
soti, relatii  ce alcatuiesc fondul ambiantei in care se naste si se dezvolta personalitatea
copilului. Copilul trebuie sa simta in jurul sau grija si prezenta adultului, trebuie sa se simta
in deplina siguranta, iar siguranta inseamna pentru copil dragoste si stabilitate. Dragostea
adresata este necesara copilului nu numai pe planul afectiunii; ea are ecouri profunde si pe
planul dezvoltarii fizice si intelectuale. Pentru a fi iubit, copilul trebuie sa fie acceptat de
catre membrii familiei.
 Siguranta in care trebuie sa se simta copilul pentru a se dezvolta normal este conditionata
de stabilitatea mediului familial. Daca in locul unui teren solid si sigur el se trezeste pe unul
miscator, gata in orice clipa sa se dezagrege, atunci cresterea lui va fi intraziata sau
deformata.Copilul are nevoie sa stie cu precizie incotro se indreapta, sa parcurga un drum
trasat de adult, fiindca mult timp el este incapabil sa discearna, sa aleaga si sa se conduca
singur. Nimic nu este mai nefast pentru copil ca nesiguranta ambiantei, ca permanenta
schimbare a cadrului de referire,ca inconstanta climatului afectiv in care se dezvolta.
Copilul nu poate, de pilda, sa inteleaga de ce este frustat de prezenta unor persoane cu care
s-a obisnuit, de ce i se cere sa ignore pe cineva pana ieri iubit.
Cu cat creste mai mult numarul caminelor a caror unitate se clatina sau se distruge, cu
atat creste mai mult si numarul copiilor al caror echilibru fizic si psihic se tulbura. Cea mai
mare parte din cazurile de vagabondaj si delicventa juvenila provin din familii cu unul sau
ambii parinti absenti (decedati, despartiti, necunoscuti), si din parinti recasatoriti, in
concubinaj, cu comportare imorala, delicventi, alcoolici sau dezinteresati complet de soarta
copilului.
Functia de socializare a fost afectata si ea de mutatiile lumii contemporane. Sistemul
scolar a inlocuit, in mare masura, procesul instructiv-educativ al familiei, iar inlocuirea este
datorata atat unor cauze subiective, cat si obiective. Concluzionam ca parintii nu mai pot
asigura transmiterea de cunostinte copiilor lor, nu le mai pot satisface nevoia de instructie la
standardul exigentelor actuale.
Intrucat lumea moderna este marcata de dinamismul sau fara precedent, de abandonarea
sau marginalizarea traditiei si de consecintele sale globale, tendinta de modificare a
statusului si rolului individului in familie, determina schimbari si in gradul de satisfacere a
functiilor familiei29. Datorita slujbelor in afara familiei, parintii sunt mai putin timp
impreuna cu copiii, care sunt dusi, de la cele mai fragede varste, in institutii specializate
(gradinite, crese). Astfel, ei nu numai ca nu dispun de timpul necesar realizarii unei
scolarizari firesti, dar, de multe ori, nici nu au constiinta necesitatii actiunilor educative.
O mare greseala ramane aceea a considerarii copilului o fiinta pasiva, socializabila dupa
voia fiecaruia, ignorandu-se faptul ca el este un subiect care gandeste si actioneaza, care
intervine constant si direct in procesul propriei sale dezvoltari. O alta greseala este aceea a
ignorarii faptului ca socializarea se manifesta pe tot parcursul vietii individului, parintii fiind
ei insisi supusi influentelor socializatoare, dincolo de influentele pe care le exercita asupra
copiilor lor.
           
3.Functia de solidaritate
Solidaritatea in familie asigura unitatea, intimitatea, coeziunea, securitatea emotionala,
protectia si increderea grupului familial. Ea este o functie complexa, si antreneaza toti
membrii familiei si toate momentele vietii familiale. M. Voinea 30considera ca manifestarea
solidaritatii incepe inca din familiile de origine ale partenerilor, prin modul in care au fost
pregatiti, educati, orientati spre intelegerea celuilalt, spre oferirea protectiei si afectivitatii.
Solidaritatea familiala nu este un dat, ea se construieste, se perfectioneaza in procesul firesc
al vietii de familie, prin concesii si ajustari reciproce ale vietii de familie.
Functia de solidaritate familiala a cunoscut o diminuare in timp, datorata, in special,
mobilitatii sociale, mobilitate ce a implicat ruperea locului de munca si cel rezidential.Acest
lucru nu a facut decat sa influenteze negativ solidaritatea familiala, macinata de separarea
fizica si afectiva existenta intre membrii familiei.
 Pentru o intelegere mai clara a acestei functii, vom decela solidaritatea pe cele trei
niveluri existente intr-o familie:
-nivelul relatiei conjugale;
-nivelul relatiei parentale;
-nivelul relatiei fraternale.
Se pleaca de  la ideea ca manifestarea solidaritatii in fiecare nivel implica o familie coeziva,
echilibrata, armonioasa si functionala.
a)Relatia conjugala. In aceasta, o serie de factori contribuie la asigurarea solidaritatii
conjugale, printre cei mai importanti numarandu-se:
-factorii anteriori mariajului:
            -durata convietuirii in concubinaj;
            -aprobarea casatoriei de catre parinti;
            -homogamie etnica si religioasa;
            -concordanta varstelor si a nivelului de instructie.
-factori posteriori mariajului:
            -acceptarea modelului egalitar;
            -satisfactia fata de viata sexuala;
            -concordanta privind existenta si numarul copiilor;
            -complementaritate in planul aspiratiilor.
b)Relatia parentala vizeaza modul de relationare cu copiii, strategiile educationale
utilizate, precum si metodele si mijloacele folosite in cresterea si educarea copiilor.
Important de retinut este faptul ca, daca pentru familia traditionala a fi parinte este mai
curand o obligatie fata de societate, pentru familia moderna parentalitatea este mai mult
un privilegiu pe care si-l asuma din proprie convingere.
c)Relatia fraternala implica ansamblul relatiilor interpersonale dintre copiii ce apartin
aceleiasi familii. Ea are un rol important in procesul devenirii personalitatii, contribuind la f
ormarea unor structuri atitudinal-relationare necesare pentru adaptarea si integrarea in
relatii  extrafamiliale. Relatiile fraternale sunt foarte complexe si genereaza situatii uneori
imprevizibile. Ea este foarte importanta, avand rolul de tampon al divergentelor ce pot
aparea intre frati.
Concluzionand, atat relatia conjugala cat si cea parentala devin din ce in ce mai mult
dominate de contradictii si framantari. Pe de o parte, prima e influentata de un complex de
factori: emanciparea femeii, diviziunea moderna a rolurilor in cadrul familiei, satisfacerea
legata de viata sexuala, etc., relatia parentala e dominata de framantari din cauza adancirii
diferentelor dintre modelele culturale apartinand diferitelor generatii.

4.Functia sexuala si reproductiva.

            Aceasta functie cuprinde doua componente: sexualitatea si procreerea. Functia
sexuala consta in satisfacerea trebuintelor sexuale, a instinctului sexual. In cadrul familiei,
relatiile sexuale se integreaza armonios in amplul sistem de interrelationare si
intercomunicare dintre membrii cuplului conjugal, capatand o finalitate specific umana.
Asadar, comportamentul social trebuie sa devina nu scop, ci mijloc pentru implinirea
personalitatii, pentru cresterea gradului de armonie al relationarii dintre soti, a coeziunii
grupului conjugal si familial32. Functia reproductiva asigura continuitatea speciei.
            Prin functia sexuala, in contextul actului sexual, trebuie sa vedem atat satisfacerea
functiilor fiziologice, cat si satisfacerea unor nevoi afectogene, ambele in cadrul unor
atractii erotice in mod reciproc. Tot prin functia sexuala membrii cuplului conjugal invata sa
se cunoasca, sa se recunoasca, si mai ales, invata sa-si recunoasca dependenta fata de
partener, depinzand de individualitate, de tendinta de dominatie, de supunere, de stapanire
de sine, de suprasolicitare, etc. Functia sexuala trebuie sa permita o crestere a intensitatii
relatiei afective dintre cei doi33.
            Functia sexuala constituie elementul fundamental al functiei de procreere. Functia de
procreere asigura normalitatea familiei si disponibilitatea acesteia de a se extinde numeric,
si, implicit, cresterea gradului de solidaritate a cuplului, prin cresterea sentimentului de
securitate, de siguranta atat a membrilor cuplului, cat si a copiilor. Evola considera ca
sexualitatea si reproducerea se gasesc intr-un raport invers proportional : ”cu cat e mai
puternic unul din cele doua elemente, cu atat celalalt este mai slab. Prin urmare, daca la
limita inferioara se afla inmultirea fara nici un fel de dragoste sexuala, la limita superioara
se afla o dragoste sexuala asociata chiar cu o excludere completa a reproducerii”.
            M. Voinea sustine ca reproductivitatea, la nivelul cuplului conjugal este influentata
de fertilitate. Fertilitatea este determinata de:
            -varsta sotiei;
            -durata casatoriei;
            -starea de sanatate a cuplului (in special a sotiei);
            -nivelul de instructie al partenerilor;
            -angajarea profesionala a sotiilor;
            -utilizarea mijloacelor contraceptive.
            Alaturi de acesti factori, fertilitatea cuplurilor poate fi influentata de o serie de
factori, cum ar fi cei economici, demografici, legislativi, etc.
            Concluzionand, functia sexuala si reproducerea a cunoscut cele mai spectaculoase
schimbari in trecerea de la traditional la modern. Aceste schimbari au dus la maximizarea
sexualitatii si minimizarea fertilitatii.
           
3.1. Schimbari si tendinte in structura si functiile familiei:
            Familia a evoluat, de-a lungul istoriei, ca o matrice psihosociala marcata cu
stabilitate, bazata pe principiul sincroniei si complementaritatii rolurilor masculine si
feminine. Cercetarea familiei traditionale a reliefat ca valoarea focala a stilului sau de viata
o constituie AUTORITATEA. Ea e sustinuta de urmatoarele valori: ierarhie, conformism,
represiune. Acestea definesc un stil de viata al familiei ce consacra superioritatea parintilor
asupra copiilor, a varsnicilor asupra tinerilor, a barbatilor asupra femeilor, a fratilor mai
mari asupra celor mai mici, etc.
            Valorile familiei contemporane intemeiaza un stil de viata distinct de cel al familiei
traditionale: autoritatii i se substituie ca valoare focala COOPERAREA. Ea este sustinuta de
valori ca: egalitate, schimbare, comunicare. Plecand de la aceste considerente si analizand
actualele tendinte, ca o alternativa la aceste stiluri de viata putem aprecia ca, in viitor,
valoarea focala ar fi INDIVIDUALITATEA, sustinuta de urmatoarele valori: competitie,
nonconformism, insingurare. Familia si-a pierdut mult din caracterul ei de institutie sociala,
cuplul familial fiind interesat mai mult de satisfacerea propriilor interese, si mai putin de
realizarea functiilor pe care societatea le atribuie institutiei familiale.
            Daca familia nucleara prezinta valorile stilului de viata bazat pe “cooperare”, valori
ce se vor pierde din ce in ce mai mult, familia moderna prezinta un stil de viata bazat pe
“individualitate”. Aceasta din urma tinde sa fie asimilata de un alt tip de familie, pe care il
vom denumi “familia restructurata”37.
            Aceste doua tipuri de familie sunt marcate de modernitate, dar valorile uneia sunt
diferite de valorile celeilalte, formele de manifestare ale celor doua tipuri de familie
pastrandu-si un specific propriu, avand particularitati distincte.