GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ

APROB: Șef catedră EMP

Tatiana TOFAN,
doctor în economie,
conferențiar universitar

Subiecte de evaluare
la disciplina Analiza impactului de reglementare,
Program Management, a. 2, învățământ cu frecvență redusă,
a.s. 2020-2021

1. Conceptul reglementărilor inteligente.

2. Reforma cadrului de reglementare.
3. Analiza ex-ante a documentelor de politici.
4. Locul AIR în cadrul procesului de elaborare și evaluare a politicilor publice.
5. Cadrul legal și institutional al AIR în Republica Moldova.
6. Compartimentele AIR.
7. Definirea și analiza problemei de politică.
8. Identificarea obiectivelor reglementărilor. Efectele scontate.
9. Identificarea opţiunilor de politică. Tipurile de opțiuni.
10. Opțiunea „statut quo” ca alternativă a intervenției directe.
11. Analiza și compararea opţiunilor: impacturi, avantaje și dezavantaje.
12. Colectarea și analiza datelor pentru analiza impacturilor.
13. Analiza impactului fiscal și economic.
14. Analiza impactului administrativ. Modelul costului standard.
15. Analiza impactului social.
16. Analiza impactului de mediu.
17. Analiza cost - beneficiu în cadrul AIR.
18. Analiza cost-eficacitate în cadrul AIR.
19. Consultare în AIR.
20. Analiza factorilor interesați în AIR.
21. Asigurarea conformării în implementarea reglementărilor.
22. Monitorizare şi evaluare în AIR.
23. Indicatorii de performanță utilizați în monitorizarea reglementărilor.
24. Metodologia AIR în Republica Moldova.
25. Evaluarea calității documentului AIR.

Profesor:
Prodan-Șestacova Liubovi,
dr., conf. univ.interim.
 1. Conceptul reglementărilor inteligente.
Reglementarea inteligentă generează beneficii sociale şi de mediu, îmbunătăţind, totodată, condiţiile
pentru o economie competitivă şi inovatoare. Aceasta încearcă să fie cât mai eficientă posibil şi,
niciodată, mai complicată sau costisitoare decât trebuie să fie.
 Reglementarea inteligentă generează beneficii sociale şi de mediu, totodată îmbunătăţind
condiţiile pentru o economie competitivă şi inovatoare. Reglementarea trebuie să fie cât mai
efectivă, dar niciodată mai complicată sau costisitoare decât trebuie să fie.
 Reglementarea inteligentă este o reglementare mai receptivă, care se adaptează evoluţiilor
ştiinţifice, tehnologice şi de pe pieţele globale în domeniul stopării sau prevenirii riscurilor şi
facilitării inovaţiei. Aceasta stabileşte standarde de performanţă pentru reglementarea mediului de
afaceri, în loc să prescrie procesele exacte, oferind flexibilitate pentru inovație.
 Reglementarea inteligentă este o responsabilitate comună în care statul, cetăţenii şi sectorul
privat au toţi de jucat un rol activ în transformarea sistemului în unul mai eficient.
 Reglementarea inteligentă se caracterizează prin reguli clare de joc, care sunt pe deplin
respectate.

2. Reforma cadrului de reglementare.

 anii 60-70 ai sec.XX - abordarea de prognoză legată de proiectarea socială a reformelor; se
concentrează, în principal, pe creşterea eficienţei politicilor publice;
 după a.1973 - abordările legate de evaluarea ex-ante şi argumentarea economico-financiară
a proiectărilor bugetare axate pe obiective (focusarea asupra cheltuielilor);
începând cu anii 80 ai sec. XX - fluxul de reforme ale administrării publice (New Public
Management), asociate cu venirea la putere în ţările occidentale a adepţilor dereglementării.
 În perioada anilor 1997-2010 - schimbarea ideii de la „reglementare mai puţină” la
„reglementare mai bună” (Better Regulation) şi la analiza complexă a costurilor şi
beneficiilor economice, sociale şi de mediu;
 În octombrie a.2010 Comisia Europeană a publicat memorandumul (COM #543final,
08.10.2010) privind "reglementarea inteligentă" (smart regulation).
O reformă de reglementare reușită reprezintă un proces continuu de constatare și evaluare a
problemelor, de identificare a soluțiilor, precum și de revizuire a cadrului normativ. Procesul se
extinde și la dezvoltarea capacităților instituționale și a stimulentelor pentru încurajarea
implementării integrale, în practică, a modificărilor cadrului de reglementare, cu un impact
pozitiv maxim asupra competitivității sectorului privat. În consecință, acțiunile întreprinse pentru
a avansa cauza reformei de reglementare în Republica Moldova până în prezent avea atât un
aspect juridic de reglementare – îmbunătățirea legislației, cât și o dimensiune instituțională și
administrativă. Eforturile legislative în cadrul reformei până în prezent au încorporat principiile
bunei reglementări. În această privință, se disting cele trei faze ale procesului de ghilotină.
”Ghilotina 1” a servit eliminării actelor de reglementare inutile ale autorităților administrației
publice centrale și ale Guvernului. ”Ghilotina 2” a vizat legile, stabilind principiile bunei
reglementări pentru progresul viitor în îmbunătățirea mediului de reglementare. Aceasta a
mandatat procesul de analiză a impactului de reglementare (AIR), ca nucleu al unui sistem mai
rațional în elaborarea reglementărilor. În cele din urmă, ”Ghilotina 2 +” a abordat “actele
permisive” exact în aceeași manieră, în care ”Ghilotina 1” a tratat reglementările inutile.
 3. Analiza ex-ante a documentelor de politici.
Analiza ex-ante este prima etapă a procesului decizional - elaborarea politicii publice. Această etapă
presupune identificarea problemei, obiectivului, a eventualelor opțiuni de soluționare a problemei şi
de atingere a obiectivului şi analiza efectelor sau consecințelor acestor opțiuni pînă la aprobarea
deciziei. Cu alte cuvinte, analiza ex-ante nu este altceva decît o serie de paşi logici care trebuie să fie
urmaši în procesul de elaborare a politicilor publice. Analiza ex-ante nu este o ştiință, ci o artă. Ceea
ce este important, este ca fundamentarea deciziei să fie realizată prin cele mai plauzibile argumente
posibile.
Analiza ex-ante a politicii publice este procesul de identificare a problemei, obiectivului, a
eventualelor opţiuni de soluţionare a problemei sau de atingere a obiectivului şi analiza efectelor sau
consecinţelor acestor opţiuni pînă la aprobarea deciziei.

4. Locul AIR în cadrul procesului de elaborare și evaluare a politicilor publice.

5. Cadrul legal și institutional al AIR în Republica Moldova.

O reformă de reglementare reușită reprezintă un proces continuu de constatare și evaluare a
problemelor, de identificare a soluțiilor, precum și de revizuire a cadrului normativ. Procesul se
extinde și la dezvoltarea capacităților instituționale și a stimulentelor pentru încurajarea
implementării integrale, în practică, a modificărilor cadrului de reglementare, cu un impact
pozitiv maxim asupra competitivității sectorului privat. În consecință, acțiunile întreprinse
pentru a avansa cauza reformei de reglementare în Republica Moldova până în prezent avea
atât un aspect juridic de reglementare – îmbunătățirea legislației, cât și o dimensiune
instituțională și administrativă. Eforturile legislative în cadrul reformei până în prezent au
încorporat principiile bunei reglementări. În această privință, se disting cele trei faze ale
procesului de ghilotină. ”Ghilotina 1” a servit eliminării actelor de reglementare inutile ale
autorităților administrației publice centrale și ale Guvernului. ”Ghilotina 2” a vizat legile,
stabilind principiile bunei reglementări pentru progresul viitor în îmbunătățirea mediului de
reglementare. Aceasta a mandatat procesul de analiză a impactului de reglementare (AIR), ca
nucleu al unui sistem mai rațional în elaborarea reglementărilor. În cele din urmă, ”Ghilotina 2
+” a abordat “actele permisive” exact în aceeași manieră, în care ”Ghilotina 1” a tratat
reglementările inutile.

6. Compartimentele AIR.
Compartimentele AIR:
• definirea problemei;
• stabilirea obiectivelor;
• identificarea opțiunilor;
• analiza impacturilor opţiunilor;
• implementarea şi monitorizarea;
 • consultarea.

7. Definirea și analiza problemei de politică.

Problema publică: definiție
• 1. Condiţie sau situaţie care generează nevoi ori insatisfacţii, pentru a căror corecţie acţiunea
guvernamentală este necesară.
• 2. Gradul de disconfort sau insatisfacţie (care impune şi intervenţia guvernamentală),
măsurat de persoane în funcţie de un standard sau un criteriu.
• NB: Dacă o anumită situaţie este considerată ca normală, inevitabilă sau ține de
responsabilitate individuală, situaţia respectivă nu va fi considerată problemă publică
Identificarea problemei
Problema poate fi identificată din următoarele surse:
- Agenda publică : probleme aflate la un moment dat în discuţie publică ( mass media , grupuri
de presiune, ONG, etc.), care necesită intervenţia guvernamentală pentru rezolvarea lor;
- Programul de Guvernare: Probleme ce trebuie rezolvate de către instituţie guvernamentală
stabilite în conţinutul Programului de Guvernare
- Priorităţi stabilite la nivel politic : care apar pe parcursul guvernării – programe strategice
(exemple: SND, programe de sănătate, programe sociale, ş.a.)
Întrebări-cheie pentru identificarea problemei
• Care sunt cauzele ce generează problema?
• Care este tendinţa? Este o problemă în creştere? Cunoaştem de ce? Dispunem de cifre?
• Cine este afectat de această problemă? Cine beneficiază şi cine este lezat? Dispunem de
cifre?
• Nu este confundată problema cu un efect pe care îl produce?
• Care este politica publică actuală în domeniu? Ce acte legislative se aplică în prezent? Ce
funcţionează şi ce nu? De ce?
• Ce se va întâmpla în cazul neintervenției?
• Care este experienţa altor ţări în acest domeniu?
Metode de analiză a problemei
• Metodele calitative:
• Analiza SWOT
• Analiza arborelui problemei
• Diagrama “os de peşte”
• Metodele cantitative:
• Analiza datelor primare
• Analiza statistică / date secundare
• Corelarea, regresia

8. Identificarea obiectivelor reglementărilor. Efectele scontate.

Obiectivele sînt acele efecte benefice scontate ale politicii publice, fără de care soluţionarea
problemei şi stabilirea acţiunilor concrete devine foarte dificilă.
 Obiectivele nu trebuie definite ca şi acţiuni din moment ce acestea ar putea devia de la
precăutarea celei mai optime soluţii de soluţionare a problemei.
Criteriile SMART în formularea obiectivelor
• Specific
• Măsurabil
• de Atins
• Realistic
• racordat la Timp

9. Identificarea opţiunilor de politică. Tipurile de opțiuni.

Ce este o opţiune?
• Un set de acțiuni posibile identificate care, după derularea lor, duc la rezolvarea problemei
și atingerea obiectivului politicii publice.
Principiile de identificare a opțiunilor
• Trebuie să se definească și să se analizeze mai multe opțiuni pentru o problemă.
• Trebuie să se ia în considerare opțiunea de a nu face nimic.
• Opțiunile trebuie să corespundă problemelor propuse spre soluționare și obiectivelor
stabilite.
• Opțiunile trebuie să fie cuprinzătoare și să soluționeze problema identificată.
Întrebările-cheie la identificarea opțiunilor
• Câte alternative posibile au fost considerate?
• A fost examinată opțiunea “nici o intervenție”?
• Au fost examinate alte opțiuni decât cele cu caracter regulatoriu?
• Dacă opțiunea utilizează un instrument regulatoriu, s-a examinat aplicarea acestuia şi, după
caz, sancțiunile?
• Au fost examinate posibilitățile de aplicare a stimulentelor (fiscale sau de alt gen) şi nu doar
a opțiunilor restrictive?
• Poate fi implicată societatea civilă, sectorul privat sau donatorii în procesul de implementare
sau problema poate fi soluționată doar cu eforturile Guvernului?

10. Opțiunea „statut quo” ca alternativă a intervenției directe.

11. Analiza și compararea opţiunilor: impacturi, avantaje și dezavantaje.

12. Colectarea și analiza datelor pentru analiza impacturilor.

Colectarea și analiza datelor
 • Colectarea și analiza datelor este o etapă transversală procesului de analiză a impactului,
fiind necesară atât în faza de definire a problemei, precum și în faza de identificare și analiză
a opțiunilor și a efectelor pe care le produc (impacturilor).
• Există diferite modalități de colectare și analiză a datelor pentru întemeierea opțiunilor de
politici publice.
Tipuri de date
• Datele primare sunt datele colectate de cercetător special pentru proiectul de cercetare.
Datele primare pot fi colectate prin realizarea de sondaje, anchete, interviuri, focusându-le pe
problema publică cercetată și pe categoriile vizate de stakeholderi. 1
• Datele secundare sunt datele care existau înainte de începerea studiului
Surse de date
• datele statisticii oficiale;
• rapoarte anuale tematice ale ministerelor și principalelor instituții de administrație publică și
autorități locale privind implementarea programelor;
• rapoarte tehnice și financiare ale instituțiilor internaționale (Banca Mondială, UNDP, etc.);
• sisteme comparative de indicatori ale organizațiilor internaționale (OECD, Banca Mondială);
• rapoarte ale Trezoreriei privind implementarea bugetului de stat,
• rapoarte și publicații privind studiile realizate de organizații neguvernamentale;
• publicațiile lucrărilor științifice / rezultatelor cercetărilor științifice din mediul academic;
• informații de la clienți / beneficiari;
• rapoarte ale consultanților / experților;
• studii ale pieței.

13. Analiza impactului fiscal și economic.

Analiza impactului fiscal
• estimarea impactului asupra resurselor bugetare ale Guvernului;
• acesta trebuie să includă nu doar impactul asupra alocațiilor bugetare ale unei autorități
anume, dar şi implicațiile mai vaste asupra CBTM (Cadrului bugetar pe termen mediu) în
întregime.
Exemple de impact fiscal / bugetar:

Analiza impactului economic

• Orice intervenție a statului poate stimula sau împiedica activitatea antreprenorilor, ceea ce în
final se va reflecta în competitivitatea şi creşterea economică a țării.
 • Analiza impactului economic analizează costurile şi beneficiile opțiunilor de politică publică
asupra economiei țării. În particular trebuie de considerat impactul opțiunilor asupra
competitivităţii, productivităţii şi mediului concurenţial.
• Analiza impactului economic nu ține doar de analiza efectelor asupra unor dimensiuni ale
economiei țării, ci şi impactul asupra unor categorii de antreprenori, în special divizați după
mărimea afacerii – întreprinderi mici, mijlocii şi mari.
Exemple de impact economic

14. Analiza impactului administrativ. Modelul costului standard.

Impactul administrativ
• Relaţiile dintre autorităţi;
• Atribuţiile şi procedurile aplicate de autorităţi;
• Personalul şi modul de organizare;
• Procedurile şi costurile administrative.
Analiza impactului administrativ
prevede:
• examinarea necesității într-o nouă legislație sau amendamente la legislația existentă şi/sau în
reglementări adiționale la cele existente;
 • mecanismele de aplicare/implementare pe care le implică opțiunea de politică publică, dacă
este cazul, sancțiuni - metode administrative sau judiciare, amenzi prevăzute de lege,
răspundere disciplinară, civilă, administrativă sau penală.
• planificarea necesităților organizaționale şi de resurse.
Exemple de impact administrativ

Standard Cost Model

15. Analiza impactului social.

Analiza impactului social şi asupra sărăciei
• Aspectele sociale se regăsesc în mai multe domenii: a ocupării forței de muncă, educațional,
de sănătate, locativ, etc.
 • Scopul principal al analizei impactului social şi asupra sărăciei este de a identifica impactul
opțiunilor de politică publică asupra persoanelor sau grupurilor de persoane care se află în
dificultate sau situația cărora ar putea fi înrăutățită în urma implementării politicii publice
respective (părinții solitari, familiile cu mulți copii, bătrânii, grupurile dependente de diverse
alocații (şomerii, persoanele cu venituri mici), persoanele cu dizabilități, minoritățile din
zonele rurale sau urbane, persoanele fără domiciliu stabil).
Exemple de impact social

16. Analiza impactului de mediu.

Analiza impactului asupra mediului
• O mare parte din politici publice nu au impact direct asupra mediului înconjurător sau au un
impact nesemnificativ. Există însă, politici publice, în special în domeniul industriei,
agriculturii, energeticii şi transporturilor care pot avea un impact considerabil asupra
mediului înconjurător (spre exemplu, construcția parcurilor industriale, căilor ferate şi
extinderea terenurilor agricole din contul defrişării pădurilor, distrugerii păşunilor, drenării
solului ș.a.).
• Analiza impactului asupra mediului înconjurător va presupune analiza politicilor publice prin
prisma posibilelor efecte asupra mediului şi altor factori, şi anume: biodiversităţii, faunei,
florei, solului, apei, aerului, factorilor de climă, bunurilor materiale, patrimoniului cultural,
inclusiv patrimoniului arheologic şi arhitectural, peisajelor şi interacțiunilor dintre aceşti
factori.
• Efectele asupra mediului înconjurător nu sunt limitate geografic şi politicile publice
implementate de către Guvern ar putea afecta starea mediului din statele vecine.

17. Analiza cost - beneficiu în cadrul AIR.

Elementele Analizei Cost - Beneficiu
• Identificarea costurilor şi beneficiilor potențiale
• Evaluarea, cuantificarea şi monetizarea (după posibilitate) a costurilor și beneficiilor
• Distribuirea costurilor și beneficiilor în timp
• Discontarea fluxurilor monetare (aflarea VAN)
 • Compararea opţiunilor prin prisma beneficiului net

Analiza costurilor
• Def.: costurile sunt valoarea resurselor care au fost folosite pentru implementarea unei
anumite PP / reglementări
• Tipologia:
- financiare / economice;
- administrative / conformare;
- fixe / variabile;
- directe / indirecte;
! Costuri de oportunitate. Alegerea dintre opţiuni întotdeauna presupune sacrificarea eventualelor
avantaje a variantei ce nu a fost aleasă. Economiştii numesc pierderile legate de alegere costuri de
oportunitate (sau costurile şanselor sacrificate). În cazul PP, costul de oportunitate poate fi exprimat
atât în termeni monetari, cât şi sub forma altor beneficii care pot fi obţinute din soluţia alternativă.
Analiza beneficiilor
Def: Beneficiile reprezintă efectele pozitive ale unei politici asupra grupurilor populației, a
populației în întregime sau asupra mediului socio-economic, iau forma unor câștiguri sau
pierderilor recuperate.
• Beneficiile directe / indirecte;
• Beneficiile tangibile / intangibile (nu au preț de piață).
Principii în realizarea ACB:
• 1. Principiul adiţionalităţii. Costurile şi beneficiile care sunt incluse în calcul nu reprezintă
costurile şi beneficiile totale, dar, mai degrabă, costurile şi beneficiile adiţionale, în valoarea
în care ele depăşesc costurile şi beneficiile din scenariul status-quo.
• 2. Alegerea perioadelor de timp potrivite. Multe intervenţii au nevoie de timp pentru ca să
fructifice rezultate. Dacă pentru intervenţiile la nivel de infrastructură perioada de timp
 analizată poate fi corelată cu perioadă de existenţă prevăzută a activului, atunci pentru alte
tipuri de intervenţii perioada trebuie racordată la specificul acesteia. Se recomandă ca ACB
să conţină calcule, în mediu, pentru 7 ani.
• 3. Principiul monetizării. Fiecare cost şi beneficiu identificat trebuie să fie reprezentat în
termeni comparabili – în bani. De obicei, relativ, este simplu de apreciat costurile şi poate fi
mai complicat de a oferi o valoare monetară beneficilor. Dacă este imposibil de a monetiza
beneficiile, în loc de analiza cost-beneficiu poate fi folosită analiza cost-eficacitate.
• 4. Principiul cuprinderii costurilor adiţionale. În cadrul economiei naţionale (publicul,
întreprinderile sau guvernul) nu contează cine suportă costurile şi/sau câştigă beneficiile.
Politicile publice sunt pentru beneficiul tuturor.
Mărimea impacturilor și proporționalitatea analizei

18. Analiza cost-eficacitate în cadrul AIR.

Analiza cost-eficacitate
• se foloseşte în cazurile în care beneficiile unei intervenţii guvernamentale nu pot fi măsurate
cu ajutorul unei singure unităţi monetare. Rezultatul aplicării metodei cost-eficacitate este
reprezentat de calcularea costului unei unităţi de beneficiu obţinut. Metoda de calculare a
costurilor este similară cu cea de calculare a costurilor pentru analiza cost-beneficiu.
Analiza cost-eficacitate (ACE) este un instrument care poate ajuta la asigurarea
utilizării eficiente a resurselor de investiţii în sectoare în care beneficiile sunt dificil
de exprimat monetar (să li se confere o valoare). Există o categorie vastă de proiecte
ale căror beneficii fie nu au un preţ de piaţă uşor accesibil fie nu sunt uşor măsurabile
în termeni monetari. În cazul în care beneficiile proiectului sunt măsurate în unele
unităţi nemonetare, pentru a decide dacă vom finanţa un proiect, criteriile VAN şi
RIR nu pot fi utilizate.
ACE este un instrument de selecţie a unui proiect dintre proiecte / soluţii
alternative pentru atingerea aceluiasi obiectiv (cuantificat în unitati de masura fizice).
ACE poate identifica alternativa care, pentru un anumit nivel / o anumita valoare a
indicatorilor de rezultat (un anumit nivel al output-urilor) minimizeaza valoarea
actualizată a costurilor, sau, pentru un anumit nivel al costurilor maximizeaza
 rezultatele (outputurile). De exemplu, evaluatorul poate compara, prin simple rapoarte
gen rezultat / cost sau cost / rata de rezultat, diferite proiecte care au acelaşi scop /
obiectiv specific.
Există două tehnici principale pentru a compara proiectele ale căror beneficii nu
sunt uşor măsurabile în termeni monetari: cost-eficacitate şi cost-eficacitate
ponderata. Principala diferenţă dintre tehnici este de măsurare a beneficiilor. ACE nu
este utilă în cazul unor proiecte cu obiective multiple. În cazul obiectivelor multiple
se poate utiliza analiza cost-eficacitate ponderata, prin care sunt conferite ponderi
obiectivelor pentru a măsura prioritatea acestora. În cazul în care beneficiile sunt
măsurate in aceeaşi singură unitate non-monetară (fizică), se utilizează analiza cost-
eficacitate.

Ce este ACE si cum ne poate ajuta în fundamentarea deciziilor

Avantajele ACE
Comparativ cu ACB, ACE este utilizată atunci când beneficiile sociale şi de mediu
şi costurile sunt dificil de monetizat; utilizarea ACE nu necesită exprimarea
beneficiilor în termeni monetari; acest lucru face ACE mai puţin costisitoare decât
ACB şi mai uşor de evaluat.  ACE este cel mai bine folosită pentru a decide care
alternativă maximizează beneficiile (exprimate în termeni fizici), pentru aceleaşi
costuri sau, invers, care minimizează costurile pentru acelaşi obiectiv. Raportul cost-
eficacitate permite proiectelor să fie comparate şi clasificate în funcţie de costurile
necesare pentru realizarea obiectivelor stabilite.
Punctele slabe ale ACE
 Având în vedere că obiectivele nu pot fi transformate într-o unitate monetara
sau de cont comună, ACE nu poate fi folosită pentru a decide cu privire la un proiect
luat în considerare separat, şi nici de a decide care dintre cele două proiecte este mai
profitabil sau ar aduce rezultate mai bune în contexte diferite.  Utilizarea ACE ca
alternativă la ACB este puternic limitată: ACE nu poate fi utilizată în scopul de a
evalua / aprecia un anumit proiect: chiar dacă proiectul este foarte eficace în realizarea
obiectivelor sale, acesta poate fi relativ ineficient şi obiectivele ar putea fi îndeplinite
cu mai puţine resurse în cazul în care ar fi fost adoptată o abordare alternativă.
 ACE nu este utilă în analiza financiară, aceasta nu furnizează informaţii cu privire la
rentabilitatea financiară a unui proiect.  ACE singură nu este suficientă pentru a
justifica un proiect, chiar dacă furnizează informaţii în scopul de a selecta o opţiune,
aceasta nu prevede nimic cu privire la sustenabilitatea financiară a proiectului /
alternativei selectate. În cele mai multe cazuri este aplicată la proiecte care nu
generează venituri (de asistenţă medicală, de educaţie, proiecte de mediu care vizează
conformarea cu norme şi regulamente obligatorii)

19. Consultare în AIR.

Consultarea în procesul AIR
• Se identifică principalele părţi interesate în intervenţia/opţiunea propusă (stakeholderii),
inclusiv autorităţile statului, mediul academic, mediul de afaceri, sectorul asociativ şi
cetăţenii.
• Procesul de consultare trebuie să fie eficient, continuu, relevant problemei examinate, în care
autoritatea trebuie să utilizeze toate metodele posibile pentru a obține întregul spectru de
informație necesară.
Reflectarea procesului de consultare în documentul AI
• Se explică succint cum s-a organizat consultarea părţilor.
• Se reflectă informaţia despre data şi locul publicării actului de analiză a impactului, precum
şi timpul oferit publicului pentru comentarii.
• Se expune succint poziţia fiecărei entităţi consultate față de documentul de analiză a
impactului şi/sau intervenţia propusă.
• Este obligatorie expunerea poziției a cel puțin unui exponent din fiecare grup de interese
identificat.
• Se indică separat consultările efectuate pe marginea documentului de analiză a impactului.
Prezentarea rezultatelor și recomandarea opțiunii
• Rezultatele analizei trebuie să fie descrise clar și explicate
• Sursele de date trebuie să fie prezentate pentru a oferi credibilitate
• Cuantificați impacturile (costurile și beneficiile) în măsura posibilității
• Prezentați rezultatele în formă stabilită în anexa 1 la Hotărârea Guvernului nr.23 din
18.01.2019
• Recomandați opțiunea/opțiunile preferate în baza analizei impactului și argumentați alegerea

20. Analiza factorilor interesați în AIR.

21. Asigurarea conformării în implementarea reglementărilor.

Asigurarea conformării
• Conformarea asigură implementarea reuşită a intervenției publice prin obținerea efectelor
scontate şi evitarea consecinţelor nedorite.
Costurile de conformare
• Costuri de conformare substanţiale sunt acele costuri pe care întreprinderile, sectorul non-
profit şi cetăţenii trebuie să le suporte pentru a se conforma la cerinţele de fond ale unei
reglementări (ex.: investiţii în tehnologie, achiziţionarea unor programe contabile, întocmirea
unor poliţe de asigurare obligatorii etc.)
 • Costuri administrative sunt costurile suportate de întreprinderi, sectorul non-profit, autorităţi
publice şi cetăţeni pentru a îndeplini obligaţiile legale de furnizare a informaţiilor privind
activităţile lor către autorităţi publice sau entităţi private. Acestea includ atât sarcinile
administrative, cât şi costurile impuse de acele operaţiuni administrative realizate în mod
curent.

22. Monitorizare şi evaluare în AIR.

23. Indicatorii de performanță utilizați în monitorizarea reglementărilor.

24. Metodologia AIR în Republica Moldova.

25. Evaluarea calității documentului AIR.