MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLOVA

INSTITUTUL INTERNAȚIONAL de MANAGEMENT

,,IMI-NOVA”
CATEDRA ,,MANAGNET FINANCIAR”

TEZĂ DE AN

Tema: Datoriile comerciale

( pe materialele I.I. ,,Șelihov Eugeniu”)

Studenta :Gavrilița Ana

Specialitatea:Contabilitate

Coordonator :G.Lușmanschi

Chișinău 2017

1
 Introducere.......................................................Ошибка! Закладка не определена.

Capitolul I.........................................................Ошибка! Закладка не определена.

Noțiuni generale privind datoriile comerciale....................................................5

Capitolul II.......................................................Ошибка! Закладка не определена.

Contabilitatea și gestiunea datoriilor comerciale la II Șelihhov Eugeniu..

Închiere..................................................................................................................16.

Bibliografie.......................................................Ошибка! Закладка не определена.

Anexă

INTRODUCERE

2
 În condiţiile economiei de piaţă rezultatele activităţii oricărei entități sunt
condiţionate de eficacitatea decontărilor comerciale și anume felul în care
întreprinderea își monitorizează finanțele astfel încît activitatea comercială să decurgă
în condiții normale fără ca aceasta să înregistreze pierderi în momentul efecuării
vînzării sau procurării de marfuri realizind datorii comerciale.
Aceste decontări constituie o latură importantă în derularea normală a
tranzacţiilor comerciale ale întreprinderilor, asigurând minimalizarea riscurilor de
insolvabilitate, promovând tehnici moderne de decontare, contribuind la soluţionarea
problemelor interne şi la desfăşurarea eficientă a activităţii de întreprinzător. În acest
context, rolul contabilităţii creşte semnificativ în luarea deciziilor operaţionale şi
pe termen lung, deoarece informaţiile despre decontările comerciale sunt
furnizate de contabilitate şi confirmate în cadrul rapoartelor financiare.
Actualitatea temei. Contabilitatea datoriilor face legătura dintre activităţile
economice şi factorii de decizie. În primul rând, contabilitatea măsoară (cuantifică)
activităţile economice, înregistrând datele necesare pentru o folosire ulterioară. În al
doilea rând, datele sunt stocate cât timp este necesar, urmând a fi prelucrate pentru a
deveni informaţii utile. În final, informaţiile sunt transmise, prin intermediul
rapoartelor, factorilor de decizie. furnizate de contabilitate şi confirmate în cadrul
rapoartelor financiare.
Studierea acestei teme este importantă, întrucât conturile ce reprezintă datoriile
comerciale furnizează informaţii privind existenţa şi mişcarea obligaţiilor entităţii faţă
de veniturile pe care ea trebuie sa le realizeze, furnizate de contabilitate şi confirmate
în cadrul rapoartelor financiare.
Circumstanţele expuse confirmă actualitatea şi importanţa temei de
cercetare şi condiţionează necesitatea examinării problemelor contabilităţii
decontărilor comerciale în cadrul unui studiu minuţios şi amplu.
Scopul tezei constă în examinarea contabilităţii datoriilor comerciale luate din
practica întreprinderii I.I. “Șelihov Eugeniu”, or. Chișinău, Republica Moldova, care
este o întreprindere individuală mică cu un singur fondator care și este unicul angajat.
Domeniul de activitate fiind fabricarea și comercializarea ,,Morcovului ca la Coreeni”.

Pentru realizarea acestui scop au fost stabilite următoarele sarcini:

3
 • evaluarea şi clasificarea datoriilor comerciale;

• studierea contabilității și decontărilor comerciale;

• abordarea modalităților de decontare și aplicarea lor pentru întreprinderile din

Republica Moldova;
• analiza soldurilor și datoriilor comerciale;
Primul capitol al tezei va conține date generale despre datoriile comerciale,
caracteristica, clasificarea lor și modul de utilizare a lor în întreprindere.
Capitolul doi al tezei va conține informații și exemple concrete despre
contabilizarea datoriilor comerciale din I.I. “Șelihov Eugeniu”.
În încheiere va fi prezentată o scurtă generalizare cu referire la modul în care a fost
efectuate analizăriile și întocmirii unor documente referitoare la datoriile comerciale
pe care le-a înregistrat întreprinderea în decursul anului.

Capitolul I:

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND DATORIILE COMERCIALE

4
 Pe parcursul desfăşurării activităţii, orice entitate cu activitate comercială, de
servicii sau de altă natură intră în relaţii cu persoane fizice sau juridice, care generează
obligaţii (datorii). O pondere deosebit de mare revine relaţiilor desfaşurate cu
furnizorii şi clienţii, şi care formează operaţiunile comerciale, adică cumpărările şi
vânzările de bunuri şi servicii efectuate în mod curent pentru a-şi realiza obiectul de
activitate în scopul obţinerii unui profit. Operaţiunea presupune o legătură organică
existentă între 2 agenţi economici.
Contabilitatea asigură evidenţa datoriilor unitaţii în relaţiile acesteia cu furnizorii,
clienţii, personalul, asigurările sociale, bugerul statului, entitătiţile din cadrul grupului,
asociaţii/acţionarii, debitorii şi creditorii diverşi. Evidenţierea datoriilor se face la
valoarea lor nominală (valoarea efectivă din momentul apariţiei lor). Datoriile
comerciale se înregistrează în contabilitate în lei la cursul zilei.
Ciclul de schimb între entitatea comercială şi mediul extern presupune un flux de
material şi un flux de bani.
Fluxul material presupune: aprovizionarea de la clienți prin intrarea materialelor în
mediul intern (magazia de materiale, ateliere de fabricaţie,magazie de produse finite,
livrare) şi se încheie prin ieşirea produselor către mediul extern, cumparatori.
Fluxul de bani presupune: plata datoriilor către clienti și ieșirea lor din conturile
curente ale instituției. Deseori livrarea bunurilor şi plata lor sunt fluxuri ce se
realizează în momente diferite de timp (fie cumparatorul oferă banii, iar plata se face
ulterior, fie livrarea marfurilor este precedată de acordarea unor avansuri),
astfel se nasc datorii pentru beneficiar, client.
Dacă operaţiunea are loc înainte ca documentul justificativ să fi sosit, sau înainte
ca acesta să se fi întocmit atunci înregistrarea se va face într-un cont de
aşteptare pînă la apariţia documentului, cînd va avea loc transferul în conturile de
datorie.
Datoriile, în general, surse străine de finanțare, puse la dispoziția entității
economice de o instituție financiară, de furnizori, de personal sau de terți.
O datorie este o obligaţie actuală a entității care provine din evenimentele trecute
şi care trebuie să antreneze, cu ocazia plaţii (decontarii sale) o ieșire de resurse
(active) generatoare de avantaje economice.

5
 În contabilitate şi în rapoartele financiare datoriile se clasifică după următoarele
criterii:
 După conţinutul economic:
- datorii financiare;
- datorii comerciale;
- datorii calculate;
 După termenul de achitare:
- datorii pe termen lung (cu termen de achitare mai mare de un an);
- datorii curente (cu termen de achitare nu mai mare de un an);
Datoriile entității pot fi exprimate în valută naţională – la provenienţa lor din
interiorul ţării sau în valută străină – la provenienţa lor de peste hotarele ţării.
Datoriile pot fi reflectate în contracte, documente primare de achiziţie a mărfurilor
în valută străină, însă la reflectarea datoriilor în conturile contabile şi rapoartele
financiare acestea trebuie să fie exprimate numai în valută naţională.
Datoriile exprimate în valută străină din momentul apariţiei pînă la momentul
achitării lor pot genera venituri – în cazul diferenţelor favorabile de curs valutar,
ori pierderi – în urma diferenţelor nefavorabile.
Datoriile comerciale sunt datoriile ce apar în urma operațiilor comerciale ale
întreprinderii.
Conform planului de conturi contabile pentru evidenţa datoriilor pe
termen scurt sînt destinate conturile clasei 5 “Datorii curente” şi pentru evidenţa
datoriilor pe termen lung – conturile clasei 4 “Datorii pe termen lung”. Soldurile
acestor conturi la sfîrşitul perioadei de gestiune se reflectă în compartimentele 4 şi 5
ale Situațiilor financiare cu aceiaşi denumire.
Înregistrarile în contabilitate privind operațiile comerciale se efectuează
respectînd principiul specializării exercițiilor, care prevede că veniturile și cheltuielile
se constată în perioada cînd au fost efectuate, dar nu în momentul cînd se produce
decontarea sau mișcarea lor.
Situațiile financiare întocmite după acest principiu informează utilizatorii nu numai
despre operațiile trecute, care au fost însoțite de cheltuieli și venituri, dar și despre

6
datorii care antrenează în viitor cheltuieli și încasări. Această informație e utilă pentru
luarea unor decizii economice și de gestiune.
Pentru a asigura circulația coerentă a mijloacelor economice ale întreprinderii, a
finalizării ei la timp, un mare rol îl joacă alegerea sistemului de decontări.
Decontarea datoriilor față de furnizori se poate face:
 prin achitarea lor pe bază de facturi și instrumente de plată
corespunzătoare formelor de decontare aplicate;

 prin acordarea de catre furnizor a unui credit comercial, în al cărui scop

plătitorul eliberează furnizorului un bilet la ordin sau acceptă o cambie
emisa de furnizor.
Decontările privind achitarea datoriilor faţă de furnizori, de regulă, se efectuează
prin virament, dar sînt posibile şi decontări în numerar .
În prezent în Republica Moldova se utilizează ca forme de bază de decontări prin
virament:
1.Ordin de plată - reprezintă ordinul entității economice dat băncii, de a transfera
o sumă de numerar la contul altor unități. Ordinul de plată se întocmește de plătitor pe
formulare tipizate.
2.Ordin de plată aceptat – reprezintă un ordin de transfer a unei sume de bani, dată
de către plătitorul băncii plătitoare prin oficiul poștal, pe numele unor cetățeni aparte
cu mijloace aferente personal (pensii, pensii alimentare, salarii, cheltueli de deplasări
etc.).
3.Cerere – ordin de plată – este cererea benificiarului emisă plătitorului cu scopul
de a plăti în baza documentelor de expediere remise lui în afara băncii, privind
valoarea producției livrate, serviciilor prestate și altor plăți conform contractului.
Cumpărătorul poate respinge cererea – ordin de plată ca urmare a încălcării condițiilor
contractului.
4.Acreditivul – repreintă sume rezervate în conturi separate la bănci, pentru
efectuarea decontărilor cu furnizorii și antreprenorii. Este ordinul dat băncii pentru
deschiderea unui cont la dispoziția unor anumite persoane fizice sau juridice din care
se vor efectua plățile viitoare, dacă acestea îndeplinesc condiții indicate în scrisoarea
sau cererea de acreditiv. Deschiderea acreditivului are loc în contul mijloacelor

7
personale ale plătitorului sau din contul creditului bancar. Acreditivul se deschide
pentru o perioadă de 25 de zile. Evidența acreditivului se ține la contul 224 ,,Alte
conturi bancare”.
5.Cecul – repreintă un document de decontare prin care emitentul de cec dă ordin
băncii plătitoare de a plăti o anumită sumă de bani la prezentarea acestuia. Cecul se
completează manual. Se deosebesc cecuridin carnete de cecuri cu limită de sumă și
fără limită de sumă. Evidența cecurilor din carnete e cecuri cu limită de sumă se ține
în contul 224 ,,Alte conturi bancare”.
6.Ordinul incaso – repreintă dispoziția bineficiarului privind virarea incontestabilă
a unei sume anumite, sume de numerar din contul plătitorului, fără consețămîntul lui,
în baa documentelor executorii sau alte acte legislative, care prevăd dreptul virării
incontestabile. În calitate de documente executorii pot fi: documentele eliberate de
judecători, documente privind restanțel în bugetul de stat și în Fondul Social al RM.
7.Cambia – este un titlu de credit care reprezintă o creanță scrisă, ce oferă
posesorului acestuia de a cere la scdență achitarea sumei de bani indicate.
Datoriile comerciale se împart în mai multe categorii, astfel:
∙ datorii fată de furnizorii de stocuri, lucrări și servicii;
∙ datorii fată de furnizorii de imobilizări corporale și necorporale;
∙ datorii pentru efectele comerciale.
Aceste datorii se referă la bunurile, lucrarile și serviciile achiziționate de
întreprindere, ca exemplu, materii prime, materiale, marfuri, reparatii la bunurile de
folosință indelungata, servicii telefonice, poștale etc.
Datoriile comerciale cuprind angajamentele de plată ale întreprinderii faţă de
furnizori, antreprenori şi alţi creditori pentru activele procurate, serviciile de care a
beneficiat şi avansurile primite;
Datoriile comerciale se constată şi se contabilizează la valoarea nominală în baza
facturii fiscale sau contului de plată prezentat;
Achitarea datoriilor poate fi efectuată cu mijloace băneşti prin transfer, ce se
confirmă de extrasul de la bancă însoţit de ordinul de plată, sau cu mijloace băneşti în
numerar din casierie confirmate de dispoziţia de plată de casă, sau prin intermediul

8
titularului de avans prezentându-se decontul de avans împreună cu documentele
justificative;
Evidenţa analitică a datoriilor comerciale se ţine pe fiecare furnizor, antreprenor pe
termene de apariţie şi de stingere a datoriilor promovarea unor raporturi stabile, pe
termen lung, cu principalii furnizori, inclusiv sub forma raporturilor de parteneriat
strategic și a alianțelor strategice;
Relațiile unei unitați economice cu furnizorii săi sunt determinate
profund de natura tehnologică a proceselor productive. Relațiile între cei
doi agenți economici se stabilesc prin semnarea contractelor de vînzare-
cumparare, de execuție de lucrari sau prestări de servicii. În cazul în care
cumpărătorul nu achită pe loc marfa, lucrările executate și serviciile
prestate va avea obligații de plată-datorii, care le va achita la termenele
prevazute în contract. Pentru perioada de la apariția obligațiilor pînă la
achitarea lor, agentul economic beneficiază de o resursă atrasă, un credit
comercial pentru care nu plătește dobînda, creditul-furnizor acordat de vînzator.
În aprovizionarea cu materii prime, piese de schimb, materiale de natura
obiectelor de inventar se ține seama de:
- relatiile tradiționale cu furnizorii;
- aprovizionarea de la furnizorii cei mai apropiați și cu mijloace de transport
economice;
- facilitați privind pretul și calitatea;

CAPITOLUL II:
CONTABILITATEA ŞI GESTIUNEA DATORIILOR COMERCIALE LA
I.I. ,,ȘELIHOV EUGENIU”

9
 Datoriile comerciale reflectă relațiile entității cu alte entități legate de
aprovizionarea și desfacerea de bunuri și servicii.
Datoriile comerciale reprezintă angajamentele de plată ale întreprinderii
faţă de furnizori, antreprenori şi alţi creditori privind facturile comerciale pentru
materialele procurate, serviciile acordate şi avansurile primite.
Datoriile se reflectă în conturile contabile şi în situațiile financiare atunci cînd
există probabilitatea retragerii resurselor (mijloacelor băneşti, activelor proprii) care
sînt purtători de avantaje economice, ceea ce va constitui rezultatul constatării
datoriilor în cauză, iar suma la care se constată datoriile poate fi măsurată veridic.
Aşadar, intrările gratuite nu provoacă retragerea resurselor şi respectiv apariţia
datoriilor.
Evidenţa analitică a datoriilor comerciale se ţine pe fiecare furnizor, antreprenor,
creditor, termen de apariţie şi stingere a datoriilor .
Pentru evidenţa sintetică a datoriilor comerciale sînt destinate conturile:
 521 “Datorii comerciale curente” pentru evidența față de furnizori și
antreprenori (părți neafiliate) ;
 522 “Datorii curente față de părțile afiliate” pentru evidența operațiunilor
efectuate cu părți afiliate (entități fizice, asociații) ;
Aceste conturi sînt conturi de pasiv.
În creditul lor se înregistrează creşterea datoriilor comerciale, în debit - achitarea
datoriilor faţă de furnizori. Soldul acestor conturi este creditor şi reprezintă datoriile
comerciale ale întreprinderii la o anumită dată şi se reflectă în capitolul 5 al Bilanţului
contabil, posturile căruia corespund denumirilor conturilor specificate.
Datoriile se înregistrează în baza documentelor de livrare, care însoţesc bunurile
intrate de la furnizori sau serviciile prestate de către aceştia. Pentru livrările
impozabile cu TVA se întocmesc facturile, iar pentru livrările neimpozabile – facturile
de expediţie .
1. Acceptarea spre plată a facturilor de la furnizori:
 Valorile intrate
 debit contul 111 “ Imobilizări necorporale în curs de execuție”;
 debit contul 112 “Imobilizări necorporale”;

10
  debit contul 121 “Imobilizări corporale în curs de execuție”;
 debit contul 123 “Mijloace fixe”;
 debit contul 211 “Materiale”;
 debit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”;
 debit contul 217 “Mărfuri”;

 credit contul 521 “Datorii comerciale curente” ;

sau
 credit contul 522 “Datorii curente față de părțile afiliate”.

 Servicii prestate:
 debit contul 112 “Imobilizări necorporale”;
 debit contul 211 “Materiale”;
 debit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”;
 debit contul 217 “Mărfuri”;
 debit contul 712 “Cheltuieli de destribuire”;
 debit contul 713 “Cheltuieli administrative”;
 debit contul 721 “Cheltuieli cu active imobilizate”;
 debit contul 722 “Cheltuieli financiare”;
 debit contul 811 “Activități de bază”;
 debit contul 821 “Consumuri indirecte de producţie”;

 credit contul 521 “Datorii comerciale curente” ;

sau
 credit contul 522 “Datorii curente față de părțile afiliate”.
Conform art.102 din Codul fiscal în cazul achitării TVA la buget, subiecţilor
impozabili li se permite trecerea în cont a sumei TVA achitate sau care urmează a fi
achitată furnizorilor pe valorile materiale, serviciile procurate pentru efectuarea
livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător.

11
 Conform art. 102 alin. (6) subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a TVA
achitată sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate în
cazul cînd dispune:
1. de factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pentru care a fost
achitată ori urmează a fi achitată TVA, sau
2. de documentul, eliberat de autorităţile vamale, care confirmă achitarea TVA
aferentă mărfurilor importate.
 Reflectarea sumelor TVA aferente documentelor de plată pentru valorile de
mărfuri și materiale și servicii procurate:
 debit contul 534 “Datorii față de buget”, subcontul 5344 “Datorii
privind taxa pe valoarea adăugată”

 credit contul 521 “Datorii comerciale curente”

sau
 credit contul 522 “Datorii curente față de părțile afiliate”.
2. Reflectarea sumelor aferente reclamațiilor prezentate de furnizori din
cauza nerespectării clauzilor contractuale și recunoscute de entitate:
 debit contul 714 “Alte cheltueli din activitatea operațională”
 credit conturile 544 “Alte datorii curente”.
3. Achitarea documentelor de decontare și plată ale furnizorilor și
antreprenorilor:
 Din contul numerarului:
 debit contul 521 “Datorii comerciale curente”
sau
 debit contul 522 “Datorii curente față de părțile afiliate”.
 credit contul 241 “Casa”.
 credit contul 242 “Conturi curente în monedă națională”.
 credit contul 243 “Conturi curente în valută străină”.
 credit contul 244 “Alte conturi bancare”.
 Din contul creditelor bancare:
 debit contul 521 “Datorii comerciale curente”

12
 sau
 debit contul 522 “Datorii curente față de părțile afiliate”.

 credit contul 511 “Credite bancare pe termen scurt”.

 credit contul 411 “Credite bancare pe termen lung”.
4. Stingerea datoriei față de furnizori pe seama creanțelor acestora prin
compensarea cererilor reciproce:
 debit contul 521 “Datorii comerciale curente”
sau
 debit contul 522 “Datorii curente față de părțile afiliate”.

 credit contul 211 “Materiale”.

 credit contul 224 “Avansuri acordate curente”.
5. Trecerea în cont a sumelor avansurilor în cazul decontărilor pentru
valorilemateriale primite și serviciilor prestate:
 debit contul 521 “Datorii comerciale curente”
sau
 debit contul 522 “Datorii curente față de părțile afiliate”.

 credit contul 162 “Avansuri acordate pe termen lung”.

 credit contul 224 “Avansuri acordate curente”.
Pentru generalizarea informației privind avansurile primite sunt destinate conturile:
 423,,Avansuri primite pe termen lung”
 523,,Avansuri primite curente”
1. Sumele avansurilor primate:
 debit contul 241 “Casa”.
 debit contul 242 “Conturi curente în monedă națională”.
 debit contul 243 “Conturi curente în valută străină”.

 Credit contul 423,,Avansuri primite pe termen lung

 Credit contul 523,,Avansuri primite curente”

13
 2. Avansurile pe termen lung primate anterior se transfer la categoria
avansuri curente:
 debit contul 243 “Conturi curente în valută străină”.
 Credit contul 523,,Avansuri primite curente”
3. Sumele avansurilor primate sunt ulterior trecute în cont la prezentarea
facturilor către cumpărător:
 debit contul 423,,Avansuri primite pe termen lung
 debit contul 523,,Avansuri primite curente”

 Credit contul 161,,Creanțe pe termen lung”

 Credit contul 221,,Creanțe comerciale”
 Credit contul 223,,Creanțe ale părților afiliate”
4. Credit contul 234,,Alte creanțe curente
I.I. “Șelihov Eugeniu” fiind o entitate neplătitoare de TVA în decursul activității
sale pentru a produce producția are nevoie de o serie de materii prime necesare pentru
obținerea produsului finit. Astfel întreprinderea înregistrează activități de procurare a
materiei prime, achitarea serviciilor de arendă și laborator, etc. Acestea le putem
observa prin analiza anexelor nr.1-12.
Exemplu :
I.I. ,,Șelihov Eugeniu:
a) La data de 12.01.2016 achită ,,IM Piața Centrală” arenda pentru locul de comerț a
frigiderului, în sumă de 1380 lei. (fără TVA), TVA-20%. Achitarea se face tot la
aceiași dată din contul numerarului.
b) La data de 25.03.2016 procura de la ,,Andra- Service SRL” morcov în cantitate de
500 kg, la prețul de 3,70 lei/kg și varză în cantitate de 50 kg, la pretul de 3,89
lei/kg. (fără TVA), TVA-8%. Achitarea se va face tot la aceiași dată din contul
numerarului.
c) La data de 29.02.2016 achită ,,IM Piața Centrală” pentru servicii de laborator, în
sumă de 250 lei. (fără TVA), TVA-20%. Achitarea se face tot la aceiași dată din
contul numerarului.
a) Înregistrările se fac în contul :

14
 Înregistrarea facturii fiscale la data de 12.01.2016 (anexa nr.1):
 debit contul 712 “Cheltuieli de destribuire” -1656 lei;
 credit contul 521 “Datorii comerciale curente” -1656 lei;
Achitarea datoriilor faţă de furnizori la data de 12.01.2016(anexa nr.2,3):
 Din contul numerarului:
 debit contul 521 “Datorii comerciale curente” -2210 lei;
credit conturile 241 “Casa”.-2210 lei;

b) Înregistrările se fac în contul :

Înregistrarea facturii fiscale la data de 25.03.2016(anexa nr.1):
 debit contul 217 “Mărfuri” -2210 lei;
 credit contul 521 “Datorii comerciale curente” -2210 lei;
Achitarea datoriilor faţă de furnizori la data de 25.03.2016 (anexa nr.2,3):
 Din contul numerarului:
 debit contul 521 “Datorii comerciale curente” -2210 lei;
 credit contul 241 “Casa”.-2210 lei;
Înregistrarea facturii fiscale la data de 25.03.2016 ca active circulante și
trecerea la cheltueli pe parcursul anului de gestiune(anexa nr.1,4,5):
 debit contul 521 “Datorii comerciale curente” -2210 lei;
 credit contul 711 “Costul vînzărilor”.-138,37 lei( 196,94 lei pentru luna
decembrie 2016);
c) Înregistrările se fac în contul :
Înregistrarea facturii fiscale la data de 29.02.2016(anexa nr.1,6):
 debit contul 713 “Cheltuieli administrative” -300 lei;
 credit contul 521 “Datorii comerciale curente” -300 lei;
Achitarea datoriilor faţă de furnizori la data de 29.02.2016(anexa nr.2,7):
 Din contul creanțelor acordate curente:
 debit contul 521 “Datorii comerciale curente” -2210 lei;
 credit contul 224 “Avansuri acordate curente”.-2210 lei;
Achitarea datoriilor poate fi efectuată cu mijloace băneşti prin transfer, ce se
confirmă de extrasul de la bancă însoţit de dispoziţia de plată, dar asemenea tranzacții
15
entitatea dată la datorii comerciale nu a efectuat (Anexa 8), sau cu mijloace băneşti în
numerar din casierie confirmate de dispoziţia de plată de casa(Anexa 3) sau prin
intermediul titularului de avans prezentându-se decontul de avans împreună cu
documentele justificative. Pe baza borderourilor de evidență a conturilor se întocmesc
Balanța de verificare sau Cartea Mare (anexa nr.9), iar toate operațiunele economice
se înregistrează în Registul operațiunilor economice (anexa nr.10).

ÎNCHEIERE

Relaţiile comerciale care se derulează între agenţii economici deschid posibilitatea

apariţiei unor relaţii comerciale reciproce, care poate interveni în momentul vânzării
mărfurilor, sub forma amânării plăţilor sau cu ocazia procurării materiilor prime şi
materialelor necesare producerii mărfurilor. Obiectul datoriilor comerciale constă
iniţial în acordarea bunurilor sub formă de marfă, în urma unei înţelegeri (contract)
între vânzător şi cumpărător. Prin acest act sau factură se îmbină, pe de o parte,
interesul producătorului de a asigura vânzarea produselor sale şi pe de altă parte,
interesul comerciantului lipsit de capital care se învoieşte să plătească marfa după
vânzarea ei.
Datorită activitatii comerciale, agenţii economici direct productivi pot să-şi desfacă
produsele fără să mai aştepte ca agenţii economici din sfera comercială să dispună de
lichidităţi, eliminând o serie de cheltuieli privind stocarea produselor şi contribuind
astfel la accelerarea circulaţiei capitalului industrial. Astfel, pentru furnizor se reduc
cheltuielile de depozitare a mărfii iar pentru cumpărător, costurile de procurare a
mijloacelor de plată. Pe ansamblu, se realizează un transfer reciproc de datoriile
comerciale acoperă o parte importantă a fluxurilor monetare în economie.
Datoriile comerciale constau în plăţile în avans, caz în care firma poate fi de
asemenea într-o dublă ipostază, respectiv ca beneficiară a avansurilor plătite de către
clienţii săi pentru fabricaţia produselor sau plătitor de avansuri către furnizorii săi
de materiale sau echipamente. Aceste avansuri reprezintă de fapt o prefinanţare din
partea beneficiarilor unor produse sau servicii şi se practică mai ales în procesele de

16
exploatare cu ciclu lung de fabricaţie.Termenul acordat de furnizor în favoarea
partenerului de afaceri, prin amânarea încasării contravalorii mărfurilor livrate, are ca
scop atât reducerea unor cheltuieli (depozitare), cât şi menţinerea şi cucerirea unor noi
pieţ e de desfacere.
În gestiunea acestei categorii de datorii, furnizorul urmăreşte:
- diminuarea la minimum a perioadei neachitarii datoriei;
- datoria comerciala să nu deţină o pondere ridicată în cifra de afaceri, pentru a nu
afecta lichiditatea firmei;
- stabilirea unor modalităţi de plată sigure şi rapide;
- facturarea operativă a mărfurilor livrate;
- stabilirea de penalităţi în cazul în care nu se respectă condiţii din contract;
- obţinerea de informaţii reale şi complete despre client, astfel încât acesta să fie
solvabil iar riscul afacerii să fie minim.
La o entitatea de proporții mici, cum este I.I. “Șelihov Eugeniu” este foarte ușor să
dirijezi relațiile comerciale cu clientii din afară, astfel entitatea nu are nevoie de mai
mulți angajați. Pentru mine teza de an pe care am realizat-o a fost una mai mult
teoretică decît a practică, deoarece entitatea fiind una destul de mică rezultă și o
activitate nu prea mare, deaceia nu am putut selecta tot materialul documentar neceasr
de care am avut nevoie în teza mea.

17
 Bibliografie:

1. Legea contabilității nr.113-XVI din 27 aprilie 2007, cu modificările

ulterioare.
2. Corespondența conturilor contabile conform prevederilor S.N.C și Cod Fiscal.
3. Regulamentul privind decontările fără numerar în Republica Moldova
nr.25/11-02 din 12.07.1996 , cu modificările şi completările ulterioare (în
continuare - Regulament) aprobat prin hotărîrea Consiliului de Administraţie al
B.N.M.
4. Nederita A. “Contabilitate financiara” Chisinau 2007;
5. Internet

18
19