ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL-

BALNEOKINETOTERAPIE SI
RECUPERARE IN INGRIJIREA
PACIENTULUI CU FRACTURA DE
FEMUR

1
 Cuprins
Argument
Capitolul 1.Anatomia şi fiziologia aparatului locomotor
-OASELE
-MUSCHII
-ARTICULATIILE
-ANATOMIA SI FIZIOLOGIA COLULUI FEMUTAL
Capitolul 2.Noţiuni despre boală
DEFINIŢIE ŞI GENERALITĂŢI
ETIOPATOGENIE
ANATOMIE PATOLOGICĂ
SIMPTOMATOLOGIE
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
EVOLUŢIE şi PROGNOSTIC
TRATAMENT
HIDROTERAPIA
TERMOTERAPIA
ELECTROTERAPIA
MASAJUL
TEHNICA MASAJULUI IN FRACTURA DE FEMUR
KINETOTERAPIE:
CURA BALNEARĂ
CULTURA FIZICĂ MEDICALĂ
TERAPIA OCUPAŢIONALĂ (ERGOTERAPIA)
Capitolul 3.Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu fractură de col femural
- NOTIUNI GENERALE DESPRE NURSING

2
- TEHNICI DE NURSING. PREGATIREA PREOPERATORIE SI POSTOPERATORIE
Capitolul 4. Cazuri clinice
Bibliografie

Argument

Fractura femurala este una din afecţiunile specifice vârstei a treia şi înseamnă mai mult decât un
os rupt, pentru persoanele în vârstă reprezintă o schimbare majoră a vieţii.
Această fractură apare de cele mai multe ori la femei, decât la bărbaţi,deoarece femeile sunt în
relaţie directă cu osteoporoza,care fragilizează oasele, favorizând apariţia fracturilor de col
femural. Poate apărea şi la persoanele tinere, în contextul unor accidente de circulaţie,sportive
sau casnice. Pentru persoanele de vârsta a treia, fractura de col femural poate fi fatală dacă nu
este tratată la timp. Un astfel de accident duce la imobilizarea persoanei,iar starea de sănătatea se
poate deteriora treptat prin rectricţionarea repausului la pat.
Cauza cea mai frecventă este deteriorarea calităţii osului în cadrul procesului normal de
îmbătrânire.
Evoluţia depinde de vârsta şi de afecţiunile anterioare sau determinate în urma unui
politraumatism,dar şi de tipul de fractură, cu sau fără deplasare. Au un prognostic diferit şi
creează multe decepţii chiar dacă sunt trate corect. La vârstnici, fractura se tratează chirurgical
prin implantarea unei proteze,în schimb ce la tineri se evită acest lucru, iar tehnica recomandată
este de reducere a fracturii prin chirurgie şi prin montarea de şuruburi,nu proteze. Cu cât se face
mai repede intervenţia chirurgicală cu atât cresc şansele de supravieţuire,iar în prima săptămână
de la operaţie pacientul face deja primii paşi cu ajutorul unui cadru.
Rolul asistentei medicale în nursingul acestei afecţiuni este extrem de important, începând cu
dirijarea bolnavilor care au suferit o fractură spre serviciul de specialitate cât şi îngrijirile şi
nevoile de care trebuie să beneficieze. Nu este de neglijat nici componenţa psihică a bolnavului în
fracturi care de multe ori este imobilizat la pat, devenind irascibil şi unde rolul asistentei

3
medicale este de al încuraja şi de al introduce în viaţa socială cat mai rapid. Educaţia sanitară prin
mediatizare, prin toate mijloacele pe care asistentul medical trebuie să le facă vizavi de fracturile
patologice la persoane în vârstă este tot de anvengura asistentului medical.

4
 Capitolul 1.Anatomia şi fiziologia aparatului locomotor

La vertebratele superioare, inclusiv la om, s-au diferenţiat în decurscul evoluţiei, grupuri de

organe puse în slujba îndeplinirii unor mari funcţiuni ale întregului organism. Un astfel „complex
funcţional” este şi aparatul locomotor.
Aparatul locomotor este alcătuit din oase cu legăturile lor – articulaţiile şi din muşchi. Totalitatea
structurilor osoase formează scheletul. Acesta constituie un fel de „schelă” care dă forma
generală şi proporţiile corpului omenesc. Elementele scheletului contribuie la menţinerea posturii
organismului, opunându-se împotrivării date de greutatea corpului, care se afla sub acţiunea
gravitaţiei terestre. Oasele sunt legate între ele prin structuri conjunctive de diferite feluri, care le
asigură mobilitatea , adică posibilitatea deplasării unele în raport cu altele. Aceste structuri sunt
articulaţiile. Oasele şi articulaţiile formează partea pasivă a aparatului locomotor. Pe oase se
fixează muşchii striaţi scheletici. Aceştia acţionează asupra oselor şi articulaţiilor ca asupra unor
pârghii, constituind partea activă a aparatului locomotor, adică elementele lui dinamice. În afară
de imprimarea unor mişcări segmentelor osoase, muşchii mai intervin şi în imobilizarea acestor
segmente în anumite atitudini.
În acest fel, organele aparatului locomotor formează o arhitectură de bază care învelită de ţesutul
celulo-adipos şi de tegumente, defineşte morfologia exterioara a corpului şi delimitează cavităţile
interioare, precum şi spaţiile conjunctivale ale acestuia, care adăpostesc aparatele vieţii
vegetative, aparatul neuro-senzorial şi magistratele neuro-vasculare.
Aparatul locomotor are ca funcţie principală locomoţia,adică deplasarea individului în spaţiu,
precum şi mobilizarea diverselor segmente ale organismului ‚ unele în raport cu altele. Se asigură
astfel desfăşurarea variatelor activităţi ale omului,active sau pasive, în cadrul mediului
înconjurător.
Activitatea organelor locomotorii nu este autonomă, independentă. Componentele sale formează
un tot,ale cărui părţi se dezvolta şi funcţionează în stransă legătură unele cu altele, precum şi cu
celelalte componente ale corpului omenesc. Această coordonare este realizată de sistemul nervos.
Orice atitudine sau postură este menţinută şi orice mişcare este efectuată graţie activităţii
continue şi atente a aparatului neuro-senzorial, fără a cărui prezenţă aparatul locomotor ar fi o
masă inertă sau un ansamblu care ar funcţiona neomogen şi arhaic. Trebuie menţionat că
activitatea organelor locomotorii în cadrul economiei generale a organismului , include o
activitate metabolică dintre cele mai intense.

5
Organele aparatului locomotor constituie o mare parte din masa totală a corpului. Acestor organe
le corespund aproximativ 52% din greutate totală a unui adult din care circa 38% revin
musculaturi, iar 14% scheletului.
Componentele scheletului sunt conţinute într-o învelitoare fibroasă continuă, care la nivelul
oaselor poartă numele de periost,iar la nivelul cartilajelor de pericondru.
Oasele
Funcţiile oaselor: - determină forma, dimensiunile şi proporţiile corpului şi ale diferitelor sale
segmente;
servesc ca sprijin pentru întregul corp şi pentru părţile moi;
alcatuiesc cavităţi ce protejează anumite organe delicate (creier);
servesc ca element de inserţie pentru muşchi, devenind astfel pârghii pentru funcţiunea de
locomoţie;
constituie rezervă calcică a organismului;
Oaselor li se atribuie,în general, forma unor corpuri geometrice şi li se descriu trei dimensiuni:
lungimea, lăţimea şi grosimea. Li se descriu feţe, margini, unghiuri. Astfel oasele se clasifică în:
lungi, plane şi scurte. Forma unor oaselor este însă neregulată.
Oasele lungi – la aceste oase ,lungimea depăşeşte lăţimea şi grosimea. Un os lung este format
dintr-un corp sau diafiză şi două extremităţi sau epifize. Între diafiză şi cele două epifize se
delimitează o zonă numită metafiză. Oasele lungi se găsesc mai ales la nivelul membrelor, ele
îndeplinesc rolul de pârghii de viteză in diferitele mişcări.
Oasele plane – la aceste oase lungimea şi lăţimea sunt aproape egale între ele, dar depăşesc
grosimea;sunt turtite şi prezintă de studiat două feţe şi un număr variabil de margini şi unghiuri.
Ele îndeplinesc două funcţiuni a) servesc la edificarea cavităţilor de protecţie ; b) dau inserţie
unui mare număr de muşchi. (scapula).
Oasele scurte – sunt oase care au cele trei dimensiuni aproape egale. Forma lor se apropie de cea
cubică. Oasele scurte se găsesc în acele regiuni unde este necesară o mare soliditate şi unde există
mişcări foarte variate însă cu amplitudine mică (coloana vertebrala).
Oasele pneumatice – sunt oase neregulate ,care conţin în interiorul lor cavităţi pline cu aer( de
exemplu maxila)
Oasele sesamoide – sunt oase deobicei lentiforme,mici, ce se dezvoltă în vecinătatea unor
articulaţii sau chiar în tendoanele unor muşchi.

6
Oasele suturale sau oase wormiene – sunt oase mici ,plane şi incontestate. Se dezvoltă din punct
de vedere de osificare speciale independente de ale oaselor învecinate, fie la nivelul suturilor
craniului, în special în sutura lamboidă, fie la nivelul fontanelelor. S-a mai descris un grup de
oase wormiene numite insulare, care se dezvoltă în centrul oaselor bolţii craniene.
Oasele neregulate – care datorită formei şi arhitecturii lor complicate nu pot fi încadrate în nici
unul din grupele precedente (palatinul, sfenoidul)
Muşchii
Corpul omenesc dispune de un număr de peste 430 muşchi striaţi carereprezintă în totalitatea lor
40-45% din greutatea întregului corp.Un muşchi striat este alcătuit din mai multe elemente:corpul
muscular,tendonul, joncţiunea tendinomusculară, inserţia muşchiului, tecile sinoviale, bursele
seroase anexate, vasele şi nervii muşchiului.Marea majoritate a muşchilor au forme şi dimensiuni
diferite, ceea ce reprezintă, de la început un indiciu al relaţiilor dintre formele
organelor, contracţiiile şi funcţiile lor diverse. În ansamblu, toţi muşchii se pot
grupa dupa forma lor în:
muşchi scurţi
muşchi lungi
muşchi laţi
muşchi inelari
Muşchii scurţi realizează împreună ansambluri musculare. Prototipul muşchilor
scurţi este reprezentat de muşchii şanţurilor vertebrale,carfe contribuie la
menţinerea coloanei în extensie. Datorită numărului şi independenţei elementelor,ei
menţin coloana, asigurându-i în acelaşi timp supleţe prin jocul contracţiilor.
Muşchii lungi sunt după forma lor de trei tipuri: muşchi fuziformi, muşchi cilindrici
şi muşchi mixt.
Muşchi lungi fuziformi, de forma unor fuse, au ca prototip muşchii gâtului şi ai
membrelor.Produc mişcări de forţă relativ mare şi de amplitudine mare.
Muşchii lungi cilindrici au aproximativ aceeaşi lăţime pe toată întinderea lor şi se
întâlnesc tot la membre. Produc mişcări de amplitudine mare, dar de forţă mică şi
contribuie mai mult la menţinerea direcţiei de mişcare.
Muşchii laţi sunt după grosimea lor de două tipuri:
muşchi laţi şi subţiri
muşchi laţi şi de dimensiuni mai mari.

7
Muşchii laţi şi suţiri alcătuiesc centurile care închid marile activităţi ale corpului.
Prototipul lor este reprezentat de muşchii abdominali, care susţin greutatea
viscerelor. Sunt dispuşi în planuri suprapuse şi fasciculele lor sunt orientate în
sensuri diferite.
Muşchii laţi şi de grosimi mai mari au ca prototip muşchii care acoperă cavitatea
toracică şi mobilizează membrele superioare. Sunt în general de formă
triunghiulară, baza inserându-se larg pe coloana vertebrală, torace şi bazin, iar
vârful reprezentat de un tendon puternic, se inseră pe un punct al membrului
superior.
Muşchii inelari au formă circulară şi permit prin contracţia lor,deschiderea sau
inchiderea anumitor orificii. Exemplu :orbicularul ochilor, orbicularul buzelor. Tot
un muşchi inelar dar cu totul deosebit ca dimensiune şi importanţă poate fi
considerat şi muşchiul diafragm, care alcătuieşte plafonul cavităţii abdominale şi
planşeul cavităţii toracice.

Articulaţiile
Către extremităţile lor segmentele osoase sunt legate între ele prin părţi moi ,
participând astfel la formarea articulaţiilor.
Articulaţiile în funcţie de gradul lor de mobilitate se clasifică în:
Prima grupă o formează sinartrozele(articulaţii fixe) în care mişcările sunt minime
sau inexistente. Aceste articulaţii sunt lipsite de o cavitate articulară, iar in funcţia
lor de mobiliatate diminuă până la dispariţie,nemai rămânând decât nişte zone
interosoase, cu un ţesut intermediar,care poate fi transformat chiar în ţesut osos,ceea
ce face ca delimitarea dintre oase să dispară.
A doua grupă de articulaţii o formează articulaţiile semimobile cu mişcări ceva mai
ample,denumite amfiartroze, în care zona intermediară prezintă o fantă
incompletă,aparută sub influenţa unor mişcări de amplitudine redusă.
A treia grupa,cea a adevăratelor articulaţii este reprezentată de diatroze,
caracterizate prin prezenţa unei cavităţi articulare care apare între extremităţile
oaselor.
3.2 Anatomia şi fiziologia colului femural
Femurul

8
Este un os lung , este un os pereche. Pe schelet este oblic îndreptat de sus în jos şi latero-medial.
Când călcâiele sunt alipite ,cele două femure se ating prin epifizele lor inferioare. Această
oblicitate este mai accentuată la femei, deoarece pelvisul este mai larg decât la bărbaţi.
Orientare: se asează : în sus extremitatea cotită, medial suprafaţa sferică şi articulară a acestei
extremităţi , posterior, marginea cea mai aspră a corpului osului.
Corpul. Prezintă o uşoară curbură cu convavitatea posterioară. Corpul este prismatic triunghiular
deci vom avea trei feţe şi trei margini.
Faţa anterioară, convexă şi netedă este acoperită de muşchiul vast intermediar; faţa laterală dă
inserţie muşchiului vast intermediar; faţa medială este netedă şi nu are nici o particularitate.
Marginile medială şi laterală sunt puţin pronunţate.
Marginea posterioară este ruguroasă, groasă, proeminentă şi se numeşte linia aspră. Ea străbate
de sus în jos corpul femurului şi serveşte la orientarea lui. Linia aspră prezintă o buză lateral pe
care se inseră muşchiul vast lateral; o buză medială pe care se inseră muşchiul vast medial şi un
interstiţiu pe care se prind muşchii adductori ai coapsei şi capul scurt al bicepsului femural.
În porţiunea superioară, linia aspră se trifurcă, dând :
ramură laterală ce continuă buza laterală a liniei aspre şi se îndreaptă în direcţie laterală spre
marele trohanter;fiindcă dă inserţie muşchiului gluten mare, poartă numele de creasta gluteană.
Ea se termină sub marele trohanter prin nişte rugozităţi care constituie tuberozitatea gluteală ;
aceasta se poate transforma într-un adevărat tubercul, numit trohanterul al treilea ;
o ramură medicală, ce se continuă cu linia intertrohateriană de pe epifiza superioară; pe ea se
inseră muşchiul vast medial;
o ramură mijlocie ce continuă buza medială a liniei aspre, pe care se inseră muşchiul pectineu,
motiv pentru care poartă numele de linia pectineală.
La extremitatea inferioară, linia aspră se bifurcă , ramurile ei diverg şi se termină fiecare pe
condilul corespunzător. Ramura de bifurcaţie medială continuă baza sa medială şi se numeşte
linia supracondilană mediala; aceasta prezintă o uşoară depresiune în porţiunea ei mijlocie
9
determinată de trecerea artereri femurale. În mod asemănător buza laterală a liniei aspre continuă
cu linia supracondiliană laterală. Între cele două linii aspre condiliene se găseşte o suprafaţă
triunghiulară numită faţa poplitee.
Epifiza superioară sau proximală. Prezintă capul, colul şi două tuberozităţi numite marele şi
micul trohanter. Epifiza superioară este legată de corp printr-un col chirurgical.
Capul. Este articular şi constituie două treimi dintr-o sferă. Prezintă fosta capului pentru inserţia
ligamentului capului femural.
Colul. Este o coloană osoasă puternică , turtită antero-posterior,care uneşte capul cu restul
epifizei. Este îndreptat oblic de sus în jos şi medio-lateral şi formează cu diafiza unghiul de

înclinaţie care măsoară 125-130 .

Axul colului formează cu axul transversal al extremităţii inferioare un alt unghi,numit unghiul de
declinaţie deschis medial. Axul transversal ce trece prin condilii femurali răspunde planului
frontal al corpului, pe când axul colului este oblic înainte şi medial. Unghiul de declinaţie, care

măsoară în medie 12 .
Modificările unghiurilor de înclinaţie şi declinaţie se repercutează asupra atitudinii
membrului inferior. Mărirea unghiului de înclinaţie are ca rezultat ducerea membrului inferior in
abducţie. Invers micşorarea lui imprimă adducţia membrului inferior. Mărirea unghiului de
declinaţie pune membrul inferior în rotaţia laterală . Micşorarea sau reducerea lui la zero duce
membrul inferior în rotaţie medială.
Greutatea corpului se transmite de la bazinul osos la membrul inferior liber prin colul
femurului. Direcţia forţelor ce se transmit solicită din partea colului o mare rezistenţă, ceea ce
explică arhitectura lui trabeculară deosebit de complexă, alcătuită dintr-un sistem de bolţi. După
vârsta de 50 de ani sistemul trabecular începe să se resoarbă, iar cavitatea medulară se continuă în
epifiza superioară. Greutatea corpului şi resorbţia osoasă favorizează fracturile colului. Formarea
calusului fiind mai dificilă, aceste fracturi au caracter foarte grav. Colul prezintă două feţe
anterioară şi posterioară. Faţa anterioară este limitată lateral prin linia intertrohanteriană, iar cea
posterioară prin creasta intertrohanteriană. Pe aceasta din urmă se află un puternic mamelon
numit tuberculul pătratului femural pentru inserţia muşchiului omonim.
Structura interioară a colului femural
Extremitatea superioară este formată din ţesut spongios. Trabeculele osoase constituitive
de pe cilindrul epifizor, cu origine internă şi externă, prin încrucişarea lor dau naştere la un
sistem de mare importanţă arhitectonică
10
 Trabeculele interne plecând de pe partea internă a cilindrului diafizar,sunt dispuse în două
grupe:
grupul inferior ce formează fascicolul,trohanterian mergand în afară,descrie nişte arcade cu
concavitatea în jos şi în afara în drumul lui spre marele trohanter unde ajunge.
Grupul superior ce se îndreaptă înăuntru către cap, fiind numit de către Delbet şi Basset
„evantaiul de susţinere”.
Trabeculele externe pleacă de pe partea externă a cilindrului diafizar, sub marele trohanter,de
unde mergând spre cap, descrie o curbă cu concavitatea în jos şi înăuntru. Aceste trabecule au
fost numite de Gallois şi Bosquette „fascicol arciform”.
Din încrucişarea trabeculelor externe cu gru inferior al trabeculelor interne rezultă un sistem de
bolte numit sistem ogival de către Delbet şi Basset.
Extremitatea superioară a femurului este învelită de un ţesut compact care prezintă la partea
inferioară a colului o îngroşare considerabilă ce apare ca o continuare a peretelui intern al
diafizei. Această îngroşare poartă numele de arcul lui Adams. Această lamă de la nivelul
peretelui inferior al colului pleacă perpendicular în sus şi se pierde în plin ţesut al feţei
posterioare a colului.
Porţiunea de la nivelul subtrohanterian a acestei lame poartă numele de eperonul lui Merccel. Ca
puncte de osificare, femurul are unul pentru corp şi patru complimentare pentru extremităţi dintre
care trei pentru extremitatea superioară.
De la vârsta de 50 de ani, în extremitatea superioară a femurului, se începe un fenomen de
resorbţie care distruge trabeculii şi are ca rezultat formarea de cavităţi în interiorul lor. Acest
fenomen de resorbţie joacă un rol important în producerea fracturilor şi explică frecvenţa lor la
vârstă mai înaintată.
În primul rând această rerefracţie interesează sistemul ogival şi şi ţesutul spongios al
trohanterului. Cercetările anatomice ale lui Tuvar (1949) Trueta şi Harrison(1953),Judet J,
Dunoyer şi Lagrance (1954) au precizat modalităţile de vascularizare a gâtului şi capului femural.
Vascularizaţia capului femural este asigurată prin artera ligamentului rotund şi prin pediculii care
nasc din arterele circumflexe.
Artera ligamentului rotund, ramură din artera acetabulară, pătrunde în ligamentul rotund şi la
nivelul capului femural se divide în 3- 4 arteriole care se anastomează cu celelalte sisteme
vasculare. Această arteră irigă numai 1/4 sau 1/5 din capul femural şi aportul sanguin pare să

11
crească cu vârsta întru cât artera nu există la copii decât în 33% din cazuri, dar la adult este
prezentă în 70% din cazuri.
Arterele capsulare sunt numeroase şi se grupează în patru pediculi: pediculul superior este cel
mai important şi el ia naştere din artera circumflexă posterioară. Acest pedicul alcătuit din 3 – 4
vase, merge pe faţa posterioară a colului într-un repliu sinovial şi pătrunde în capul femural la
marginea cartilajului articular. Acest pedicul superior asigură 4/5 din irigarea capului femural. În
traiectul intraosos, acest pedicul se ramifică într-un mănunchi de arteriole care se anastomozează
cu acelea ale ligamentului rotund şi cu vasele pedicului inferior şi intern. Pediculii inferiori sunt
reprezentaţi de pediculul inferoextern care irigă colul şi pintenul Merval şi pediculul inferointern
care pătrunde în capul femural anastomozandu-se cu ramurile pedicului superior. Artele fetelor
sunt mai puţin importante şi ele se distribuie la corticala anterioară şi cea posterioară a gatului
femural.
dintre toate aceste surse vasculare, arterele pedicului superior sunt cele mai importante şi totodată
cele mai frecvent lezate în cursul fracturilor colului femural.
Necreoza capului femural este consecinţa lezării acestui pedicul şi ea se întâlneşte într-o proporţie
ce poate să meargă până la 40% din cazuri.
Trohanterul mare. Este o proeminenţă patrulateră ce continuă în sus corpul femurului. Pe
faţa lui medială se găseşte fosa trohanterică în care se inseră muşchiul obturator extern.
Trohanterul mare dă inserţie unor muşchi care unesc pelvisul cu femurul, numiţi din această
cauză muşchi pelvi-trohanterieni (gluteu mijlociu, gluteu mic,piriform, obturator intern).
Trohanterul mare se poate palpa cu uşurinţă pe faţa laterală a coapsei.
Trohanterul miceste o proeminenţă mamelonată , situată la partea postero-inferioară a colului. Pe
el se inseră muşchiul iliopsoas.
Trohanterul mare şi trohanterul mic sunt uniţi prin linia intertrohanteriană şi prin creasta
intertrohanteriană.
Epifiza inferioră sau distală. Este un masiv voluminos, mai întins în sens transversal,decât în sens
antero-posterior. Este formată din două proeminenţe articulare puternice ,numite condili. Anterior
cei doi condili diverg spre o suprafaţă articulară numită faţă patelară , în timp ce posterior condilii
sunt separaţi printr-o fosă adâncă ,numită fosa intercondiliană.
Faţa patelară are forma unei trohleei, cu un şanţ anteropostenor ce separă două povârnişuri, ea se
articulează cu faţa posterioară a patelei.Condilii sunt în număr de doi, unul medial şi celălalt
lateral. Ei diverg antero-posterior , delimitând astfel fosa intercondiliană. Condilul medial este

12
mai îngust ca cel lateral şi descinde mai jos ca acesta; graţie acestei particularităţi coapsa
formează cu gamba un unghi obtuz de 170-175 deschis lateral. Unghiul este mai accentuat la
femei decât la bărbaţi. Când condilul medial descinde prea mult, rezultă o deformare numită
Genu valgum,caracterizată printr-o oblicitate mai mare a femurului , proiecţia medială a
genunchiului şi diminuarea unghiului lateral sub 145 . Situaţia inversă, când unghiul dintre
coapsă şi gambă este deschis medial, constituie Genu varum.Fiecare condil prezintă trei feţe :
articulară, intercondiliană şi cutanată.
Feţe articulare continuă înapoi cele două povârnişuri ale feţei patelare şi descriu o curbă
anteroposterioară, cu raza descrescândă de la 43mm la 16 mm.
Feţele intercondiliene se privesc între ele şi delimitează fosa intercondiliană. Pe faţele
intercondiliene se inseră ligamentele încrucişate ale articulaţiei genunchiului. Deasupra fosei – pe
faţa posterioară se găseşte o proeminenţă transversală care uneşte cei doi condili –linia
intercondiliană.
Feţele cutanate sunt accidentate. Prezintă câte o proeminenţă numită epicondil medial
respectiv epicondil lateral pe care se inseră ligamentele colaterale ale articulaţiei genunchiului ,
cel tibial pe epicondilul medial şi cel fibular pe epicondilul lateral.
Deasupra şi înapoia epicondilului medial se găseşte o altă proeminenţă, tuberculul
adductorului pe care se inseră muşchiul adductor mare. Lângă acest tubercul se inseră capul
medial al muşchiului gastrocnemian.
Faţa cutanată a condilului lateral dă inserţie capului lateral al muşchiului gastrocnemian şi
muşchiului popliteu;acesta din urmă se inseră în şanţul popliteu aflat înaintea epicondilului
lateral.

13
 Capitolul 2.Noţiuni despre boală

DEFINIŢIE ŞI GENERALITĂŢI

Oasele lungi intră în alcătuirea scheletului membrelor. Prin intermediul lor se realizează
mişcări de mare amplitudine necesare mersului (oasele membrului pelvin) şi gesturilor
curente ale vieţii zilnice (oasele membrului toracic). Diafizele oaselor lungi sunt frecvent
expuse traumatismelor ducînd la apariţia fracturilor.

Fractura reprezintă o întrerupere sau o discontinuitate la nivelul unui os, ca urmare a unui
traumatism. Etimologic, cuvîntul provine din latinescul "fractura".

Datorită creşterii morbidităţii prin boli traumatice şi a efectelor lor asupra capacităţii de muncă,
afecţiunile traumatice ale aparatului locomotor prezintă o importanţă deosebită în medicina
actuală.

ETIOPATOGENIE

Pentru producerea unei fracturi este necesară existenţa unor factori extrinseci şi a unor
factori intrinseci.

14
a. Factori extrinseci
Fracturile sunt produse datorită acţiunii unor forţe exterioare . Ca orice forţă, şi cea care
poate produce o fractură are o mărime, o direcţie şi determină schimbarea stării de mişcare
sau de repaus a osului asupra căruia acţionează sau îl deformează. Pentru producerea unei
fracturi este importantă mărimea, durata şi direcţia fortelor ce acţionează asupra osului ca şi
modul în care osul este solicitat.
Mecanismul de acţiune al forţei exterioare poate fi direct sau indirect.

Fracturile prin mecanism indirect sunt cele mai frecvente. Forţa aplicată asupra unui
segment de membru determină o deformare a osului care se fracturează la distanţă de locul
de aplicare al forţei. După modul de acţiune a acestor forte se pot descrie mai multe
mecanisme de producere a fracturilor:

• mecanismul de încovoiere (flexie, îndoire): forţa este aplicată asupra unei extremităţi a
diafizei, în timp ce extemitatea opusă rămîne fixă. Fractura are de obicei un traiect oblic sau
cu un al treilea fragment sau chiar cominutiv dacă extremitătile fragmentelor fracturate
principale se fracturează la rîndul lor.

• mecanismul de torsiune: forţa este aplicată la extremitatea unui os lung, determină o

mişcare de rotaţie în timp ce extremitatea opusă rămăne fixă sau, dimpotrivă se răsuceşte în
sens contrar. La nivelul diafizei apare o fractură spiroidă mai scurtă sau mai lungă care şi ea
se poate transforma într-o fractură cu al treilea fragment sau cominutivă dacă extremităţile
fragmentelor fracturate principale se rup la rîndul lor.

Fracturile prin mecanism direct se produc în urma şocului direct al agentului

contondent (al forţei exterioare) asupra locului de impact. De cele mai multe ori agentul
vulnerant determină leziuni ale tegumentului, ţesutului celular subcutanat, fasciei,
muşchilor şi, în final a osului segmentului de membru asupra căruia acţionează, producînd o
fractură deschisă. În această categorie intră fracturile deschise prin accident rutier cît şi
fracturile prin armă de foc.

15
b. Factorii intrinseci sunt importanţi în determinarea susceptibilităţii la fractură a
scheletului uman. Din aceşti factori intrinseci fac parte:

vîrsta la care apar cel mai frecvent fracturile este între 20 şi 40 de ani, dat fiind că prin
activitatea lor, oamenii sunt mai expuşi traumatismelor în această perioadă. A doua
perioadă cu incidenţă crescută este cea a vîrstei a III-a datorită osteoporozei care
diminuează rezistenţa osoasă. Copiii, deşi sunt frecvent supuşi traumatismelor (în cursul
jocurilor) fac mai rar fracturi datorită elasticităţii mai mari a oaselor lor;

rigiditatea individuală a osului, acesta avînd o anumită limită de deformare elastică; aceasta
este mai mare la copii şi scade la adult.

rezistenţă la oboseală sau la stress. Cînd un material este supus la cicluri repetate de
încărcare, el se va rupe la un moment dat, chiar dacă mărimea fiecărui ciclu este mult sub
solicitarea de ruptură. După fiecare repetare a încărcării se produce un efect cumulativ, care
în final va depăşi rezistenţa osului, determinînd ruptura lui. S-au descris fracturi de
oboseală la recruţi după un marş îndelungat.

Densitatea: rezistenţa osului este direct proportională cu densitatea lui (cantitatea de masă
pe unitate de volum). Cînd densitatea osoasă scade (de exemplu prin osteoporoză sau
osteomalacie la vîrstnici) solicitarea necesară pentru a produce o fractură este cu mult mai
mică. Din acest punct de vedere, fracturile se pot produce pe un os normal (densitate osoasă
mare) sau pe un os patologic (densitate osoasă scăzută printr-un proces patologic -
osteoporoza, formaţiuni tumorale, infecţii osoase, etc...).

ANATOMIE PATOLOGICĂ

Sediul fracturii:
treimea medie (este sediul de elecţie),
la nivelul treimii superioare a diafizei (unde canalul medular se lăţeşte în sus ca o pîlnie)

16
în treimea inferioară diafizară (unde, de asemenea, are loc lărgirea considerabilă a canalului
medular)

Localizarea frecventă este 1/3 medie în zona îngustă a canalului medular. Pot fi situate şi în
1/3 superioară sau inferioară unde canalul medular se lărgeşte.
Traiectul de fractură este frecvent transversal sau oblic scurt. Pot fi şi fracturi spiroide,
cominutive sau în dublu etaj.
Deplasările sunt importante cu scurtare, unghiulară şi decalaj.
Fiind produse de traumatisme violente sunt frecvent asociate cu alte fracturi (polifracturi)
sau cu leziuni craniene şi (sau) viscerale (politraumatisme).

Anatomia patologică a fracturilor diafizare cuprinde, pe lîngă leziunile osoase, şi pe cele ale
părţilor moi înconjurătoare.

Leziunile tegumentare pot fi sub formă de contuzie, decolare uşoară sau întinsă, necroză
cutanată sau fără leziuni tegumentare;
Leziunile musculature din jurul focarului de fractură pot fi diverse: fie prin acţiunea
agentului vulnerant (fractura cu mecanism direct), fie determinate de deplasarea
fragmentelor fracturii (în mecanismul indirect). Ele pot fi neevidenţiate clinic sau se pot
întide pe unul sau mai multe grupe musculare. Cea mai frecventă este dilacerarea
cvadricepsului, cu hematom perifracturar considerabil.
Leziunile vasculo-nervoase pot fi şi ele prezente în cadrul fracturii diafizare.

Fracturile diafizei se clasifică după mai multe criterii anatomo-patologice:

În funcţie de lezarea învelişului cutanat:

• fracturi închise - cu păstrarea integrităţii învelişului cutanat:
• fracturi deschise - cu plagă tegumentară.

17
Traiectul de fractură poate fi:
• transversal;
• oblic scurt
• oblic lung (produs prin încovoiere);
• spiroid (produs printr-un mecanism indirect de torsiune);
• fractură cu 3 fragmente
•cominutiv (plurifragmentar), dacă fractura are mai mult de 3 fragmente.

Clasificarea prognostică, legată de posibilităţile de deplasare ulterioară a fragmentelor

fracturare, cu posibilitatea apariţiei unor complicaţii:
• fracturi stabile - sunt fracturile care după imobilizare (aparat ghipsat, aparat ortopedic) nu
mai prezintă risc de deplasare.
• fracturi instabile - sunt acele fracturi care prezintă un risc important de deplasare
secundară după reducere şi imobilizare ghipsată. Este necesară o manevră (ortopedică sau
chirurgicală) în plus pentru stabilizarea lor.

În funcţie de structura osului fracturat:

• fractură pe os sănătos,

18
• fractură pe os patologic: orice proces patologic care diminuează densitatea osoasă
(osteoporoza) sau înlocuieşte masa osoasă (proces proliferativ benign sau malign, proces
infecţios) slăbeşte rezistenţa mecanică a osului. La un traumatism minim un astfel de os cu
rezistenţă mecanică scăzută se poate fractura.

SIMPTOMATOLOGIE

Anamneza ne furnizează date importante privind etiologia şi mecanismul de producere. Trebuie

să stabilească data, ora, condiţiile accidentului (trafic rutier, cădere, sport), modul de debut (brusc
sau lent), felul în care s-a acordat primul ajutor şi modul transportului pînă la spital. Tot din
anamneză aflăm despre antecedentele personale şi heredocolaterale ce ar putea influenţa evoluţia
fracturii.

Producerea unei fracturi va determina apariţia unor semne generale şi locale.

Semnele generale apar mai frecvent în fracturile membrului inferior, în fracturile deschise,
în polifracturi sau în politraumatisme fracturi însoţite de alte leziuni viscerale. Ele se
caracterizează prin agitaţie, anxietate, paloare, fenomene ce pot merge până la stare de şoc
în accidentele mai importante.

Semnele locale sunt:

Semnele locale subiective - prin dureri la nivelul fracturii şi impotenţă funcţională. În
momentul producerii fracturii pacientul resimte o durere locală violentă care ulterior se
diminuează, persistând un fond dureros care se exacerbează la orice încercare de mobilizare
a segmentului fracturat. Aceasta determină tendinţa de a menţine imobilizat membrul
interesat, deci impotenţă funcţională.

19
La inspecţie se pot constata tumefacţia zonei interesate cu deformarea regiunii (apariţia
hematomului), apariţia unor poziţii vicioase prin deplasarea fragmentelor (rotaţia externă şi
adducţia segmentului distal ) ca şi scurtarea segmentului respectiv. Tardiv - în ore sau zile -
apare echimoza la nivelul regiunii interesate. Trebuie să se facă inspecţia întregului corp
pentru a identifica şi alte leziuni.

La palpare se constată durere în punct fix, circumferenţială. Prin imobilizare, în regiunea

fracturii apare o mobilitate anormală care este însoţită de crepitaţii osoase datorate frecării
fragmentelor între ele. Imprimarea unei mişcări segmentului distal de fractură nu este
urmată de perceperea ei în segmentul situat proximal de fractură din cauza întreruperii
pârghiei osoase. Aceasta constituie semnul intransmisibilitătii mişcării.
Palparea pulsului periferic poate ajuta la identificarea leziunilor vasculare. Se va face şi testarea
sensibilităţii şi motricităţii periferice pentru a remarca leziunile nervoase asociate.

CRITERII PENTRU SUSŢINEREA DIAGNOSTICULUI:

Semnele clinice locale ale fracturii au fost împărţite în semne de probabilitate şi semne de
certitudine (siguranţă).

Semnele de probabilitate sunt:

• durere în punct fix;
• echimoza;
• deformare locală;
• atitudinea vicioasă.
Ele pot fi provocate şi de alte traumatisme ale membrelor (contuzii, luxaţii).

Semnele de certitudine (siguranţă) atestă prezenţa fracturii. Ele sunt reprezentate de:
• mobilitate anormală;
• crepitaţie osoasă;
• întreruperea continuităţii osoase;
• intransmisibilitatea mişcărilor.

20
Fracturile incomplete (fisuri) nu prezintă semnele de siguranţă (certitudine) ale fracturii, ci
numai semne de probabilitate.

Examenul radiologic standard - faţă şi profil - este criteriul absolut pentru a stabili:
existenţa fracturii,
sediul ei,
forma traiectului de fractură (lipsa de continuitate osoasă)
prezenţa şi tipul deplasărilor
dacă fractura s-a produs pe os patologic sau nu

Radiografiile trebuie executate pe filme mari, care să cuprindă întreg segmentul de membru
de faţă şi profil, cu articulaţiile supra- şi subiacentă. În cazuri de incertitudine se vor
efectua incidenţe oblice şi tomografii.
Examenul radiologic are mare importanţă şi pentru urmărirea evoluţiei fracturii.

Examenul de laborator este necesar în cazurile de fracturi multiple, plurifragmentare (cînd

este necesară intervenţia chirurgicală) sau cînd intervin complicaţii (infecţii).

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

Decelarea punctelor dureroase permite deosebirea clinică între fractură (punct dureros cu
sediu osos) şi entorsă (punct dureros ligamentar);
Tumori osose primare sau secundare (metastaze) localizate pe diafiză;
Osteomielita
Paralizii ale nervilor periferici
Rupturi vasculare

În toate aceste afecţiuni lipsesc semnele de certitudine ale unei fracturi, precum şi modificările
radiologice caracteristice.

21
EVOLUŢIE şi PROGNOSTIC

Corect tratate, fracturile evoluează spre consolidare prin unirea capetelor fracturate de către
un "calus" (etimologia: “calum”=îngroşare).
Clinic, durerea şi edemul dispar, deficitul funcţional se reduce progresiv şi, la palpare se
poate simţi (pentru oasele situate subcutan) apariţia unui manşon unitiv între cele 2
fragmente ale fracturii. În funcţie de osul fracturat funcţia poate fi reluată în 4-12
săptămăni.
Radiografic - după aproximativ 10 zile traiectul fracturii se lărgeşte, extremităţile
fragmentelor fracturate se estompează datorită resorbţiei osoase. După 3-4 săptămăni, între
fragmente apare un calus sub forma unui "nor". Densitatea acestui calus creşte treptat
formîndu-se în jurul fragmentelor o opacitate fusiformă sau globuloasă care înglobează şi
uneşte fragmentele fracturate. În timp, acest calus se remaniază, refăcînd forma şi structura
osului.

Prognosticul depinde de complicaţiile ce apar. Acestea pot fi imediate sau tardive, locale
sau generale.

Complicaţiile imediate generale sunt consecinţa traumatismului şi depind de violenţa

acestuia şi de terenul accidentului:
Embolia grăsoasă conduce la hipoxie prin insuficienţă pulmonară. Clinic apar semne de
hipoxie cu tahipnee, anxietate, somnolenţă sau chiar pierderea conştienţei. Nu există
posibilităti efective de profilaxie.
Bronhopneumonia se poate instala rapid după o fractură survenită la pacientii în etate,
pentru care ea poate fi fatală.
Coagularea intravasculară diseminată poate urma unui traumatism şi se datoreşte
tulburărilor în mecanismul coagulării.
Exacerbarea unor afecţiuni preexistente ca: diabet, afectiuni pulmonare, retenţie urinară şi
infecţie urinară la cei cu adenom de prostată, insuficienţă coronariană etc.

Complicaţiile locale imediate pot fi:

22
Articulare. Articulaţia vecină unui focar de fractură poate reacţiona printr-o hidrartroză
datorită edemului ce cuprinde întreg segmentul de membru (o hidrartroză a genunchiului
într-o fractură diafizară femurală, de exemplu). Alteori, un fragment ascuţit poate înţepa
capsula articulară, provocînd o hemartroză (fundul de sac subcvadricipital poate fi înţepat
de fragmentul proximal al unei fracturi supracondiliene femurale). în alte cazuri, traiectul
de fractură se poate prelungi pînă în articulaţie (în fracturile de obicei cominutive diafizo-
metafizo-epifizare).
Nervoase - fragmentele fracturate pot traumatiza sau chiar prinde între fragmente un trunchi
nervos din vecinătate (de exemplu leziunile nervului radial în fracturile diafizei humerale).
În functie de intensitatea traumatismului, leziunile nervului pot fi tranzitorii sau definitive.
Complicatii vasculare pot fi produse prin traumatizarea arterei sau/şi venei principale de
către un fragment osos sau traumatismele grave pot produce concomitent cu fractura,
compresiunea, torsiunea sau elongaţia axului vascular.
Traumatismele produse prin impact contondent, torsiune sau elongatie, determină leziuni
ale peretelui vascular pe o întindere importantă. Refacerea prin sutură sau anastomoză
simplă este imposibilă, impunîndu-se utilizarea grefei pentru restabilirea continuităţii.
0 altă complicaţie imediată este interpoziţia de părţi moi, de obicei muşchi, între
fragmentele fracturii. Aceasta împiedică reducerea ortopedică a fracturilor şi impune
reducerea chirurgicală.
Cea mai gravă complicaţie imediată este fractura deschisă. Ea este localizată cel mai
frecvent la nivelul oaselor gambei (50% din fracturile deschise). Mecanismul de producere
cel mai frecvent este cel direct - în care corpul contondent distruge toate ţesuturile dinafară-
înăuntru, de la tegument la os.
Fractura deschisă se contaminează cu germeni patogeni din mediu, mai ales cînd plaga este
contuză, profundă, cu corpi străini. Această contaminare poate duce la apariţia unei infecţii.
Infecţia compromite procesul de consolidare.

Complicaţiile tardive generale sunt reprezentate de:

litiaza renală (ce apare la cei care au suferit o imobilizare prelungită)
osteoporoză (determinată, de asemenea, de imobilizare).

Complicaţiile tardive locale pot fi numeroase.

23
Calusul vicios se datoreşte, de cele mai multe ori, unei reduceri imperfecte. EI poate fi
hipertrofic sau poate antrena existenţa unei unghiulări a fragmentelor, a unei scurtări sau a
unei rotaţii (decalaj). Dacă a survenit o infecţie a unei fracturi deschise sau a unei fracturi
operate, calusul poate fi osteitic (cu zone de liză şi condensare şi cu fistule cutanate).
Întîrzierea în consolidare reprezintă o neconsolidare a fracturii în intervalul mediu de timp
în care ar fi trebuit să se vindece. Ea se manifestă clinic prin mobilitate anormală dureroasă
şi căldură locală. Continuînd imobilizarea în întîrzierea în consolidare există speranţa unei
vindecări.
Pseudartroza (etimologic: falsă articulatie) reprezintă neconsolidarea fracturii. Ea se
manifestă clinic prin mobilitate anormală, nedureroasă.
Redoarea articulaţiilor vecine focarului de fractură (mai frecvent a articulaţiilor subiacente)
se poate instala datorită unei imobilizări prelungite.
Artroza articulaţiilor vecine focarului de fractură se poate datora calusului vicios cu
dezaxare, mai ales la membrul pelvin, unde se tulbură repartiţia presiunilor pe suprafaţa
articulară.
Sindromul algoneurodistrofic (distrofia simpatică reflexă) poate apare ca o complicaţie
tardivă a unei fracturi. Clinic se manifestă prin:
durere ce depăşeşte limitele focarului de fractură,
tulburări circulatorii (sudoraţie, cianoză a membrului, edem),
tulburări trofice (tegumente subţiri, atrofice, tulburări trofice ale fanerelor).
El se poate remite sub tratament sau evolua spre edem cronic, redori articulare, tulburări
trofîce, impotenţă funcţională marcată.

TRATAMENT

Tratamentul fracturilor cuprinde trei timpi:

Reducerea cît mai perfectă şi precoce a fracturii, respectînd continuitatea anatomică;
Imobilizarea strictă şi continuă, pînă la consolidarea ei completă;
Aplicarea tratamentului funcţional, cît mai precoce, pînă la consolidarea ei completă.

În tratamentul fracturilor trebuie să se aprecieze atît starea generală, cît şi gradul leziunii locale.
Tratamentul este deosebit de complex şi cuprinde:

24
1). Primul ajutor constă în principiu în măsuri ce limitează durerea şi previn apariţia unor
leziuni ulterioare datorate mobilităţii excesive a fragmentelor. Fracturile deschise trebuie
acoperite cu cel mai curat material avut la dispoziţie. Pacientul trebuie să fie transportat de
urgenţă la un centru de traumatologie.

2). Regimul igieno-dietetic al bolnavilor în perioada posttraumatică vizează repausul zonei

afectate; regimul dietetic va avea în vedere ca aportul caloric să evite supraîncărcarea ponderală.
Se recomandă alimente bogate în calciu, dar şi în vitamine şi minerale.

3). Corecţia stării psihice: în urma traumatismului pot apare stări depresive manifestate prin
dezinteres, indiferenţă sau neîncredere în posibilitatea de recuperare. Această stare este un
handicap pentru recuperator, deoarece bolnavul refuză să participe la procesul recuperator.
Această stare este mei accentuată la vîrstnici. Ca remediu, se foloseşte psihoterapia.

4). Medicaţia antialgică este obligatorie. Orice manevră în focarul de fractură se va face sub
anestezie locală sau generală.

5). Tratamentul general: o fractură a unui os lung se poate însoţi de o importantă pierdere
de sînge. Astfel, o fractură de femur se poate însoţi de o pierdere de 1-1,5 litri sînge. În
cazul polifracturilor se poate instala un şoc hipovolemic sau un şoc neurogenic datorită
durerii. Astfel de cazuri necesită urgent transfuzii de sînge sau cu înlocuitori de plasmă.

6). Tratamentul propriu-zis al fracturii

Obiective acestui tratament sunt:

• reducerea fracturii, deci repunerea fragmentelor în poziţiile lor anatomice;
• imobilizarea - care realizează menţinerea fragmentelor în poziţie de reducere pînă la
consolidare;
• restaurarea funcţiei.

25
Reducerea şi imobilizarea fracturilor se poate realiza prin mijloace ortopedice sau
chirurgicale, în funcţie de particularităţile fracturii şi ale pacientului. Indiferent de
tratamentul aplicat - ortopedic sau chirurgical - el trebuie totdeauna însoţit de tratamentul
de recuperare funcţională pentru asigurarea restabilirii funcţiei femurului.

Tratamentul ortopedic realizează reducerea şi imobilizarea fracturilor prin mijloace

nesîngerînde.
Reducerea este necesară ori de cîte ori există o deplasare a frag-mentelor de fractură. În
fracturile fără deplasare, în cele cu deplasare minimă, atunci cînd restabilirea funcţiei este
posibilă fără o reducere anatomică sau la copiii care au o mare putere de remodelare, mici
deplasări (cu excepţia decalajului) pot fi acceptate.
Reducerea trebuie făcută sub anestezie (locală, regională sau generală) pentru a suprima
durerea şi a obţine o relaxare musculară.

Imobilizarea unei fracturi reduse ortopedic se realizează prin multiple mijloace. Cel mai
utilizat este aparatul ghipsat circular sau atela ghipsată. Ca principiu, aparatul ghipsat
trebuie să imobilizeze o articulaţie supraiacentă şi una subiacentă focarului de fractură.

Tratamentul chirurgical constă în imobilizarea chirurgicală a fragmentelor fracturii (osteosinteza)

şi se face cu ajutorul şuruburilor, plăcii, sîrmei, tijei.

Şuruburile sunt utilizate pentru a menţine fragmentele reduse, în fracturile diafizare oblice
lungi sau spiroide.

Plăcile se pot utiliza în fracturile diafizare transversale sau oblice scurte. Utilizarea plăcilor
ca mijloc de osteosinteză are o serie de dezavantaje:
• necesită o largă expunere a focarului de fractură;
•devascularizează fragmentele,
• placa preia solicitările la care este supus osul subiacent, ceea ce face ca acesta să-şi
modifice structura (devine mai spongios);

26
• plăcile cu compactare ce dezvoltă calus primar angiogen, greu vizibil pe radiografie şi mai
puţin rezistent;
• din cauza spongiozării corticalei plăcile trebuie extrase (ceea ce înseamnă o a doua
operatie). După extragere există riscul unei fracturi la nivelul unuia din orificiile pentru
şuruburi. Astăzi utilizarea plăcilor este mult limitată în fracturile diafizare.

Osteosinteza centromedulară utilizează tije Kuntscher. Avantajele tijelor centromedulare sunt

legate de păstrarea circulaţiei periostale, de faptul că osul preia solidar cu materialul de
osteosinteză solicitările la care e supus membrul, de un risc mai mic de infecţie. Din cauza formei
canalului medular, larg la extremităţi şi îngust în 1/3 medie, osteosinteza cu tije Kuntscher poate
fi aplicată numai fracturilor oblice scurte şi transversale din 1/3 medie a diafizei. Este inoperantă
în fracturile cominutive.

În fracturile deschise cu leziuni cutanate importante utilizarea materialelor de osteosinteză

(plăci, tije centromedulare) constituie un pericol, putînd favoriza devascularizarea
fragmentelor şi apariţia infecţiei. În aceste cazuri se utilizează fixatorul extern care se
fixează în fragmentele osoase la distanţă de fractură deasupra şi dedesubtul focarului,
trecînd prin tegument sănătos. Ele se solidarizează la exterior.

Alegerea traumatismului (ortopedic sau chirurgical) cît şi a tipului de osteosinteză trebuie

să ţină cont de:
tipul de fractură,
importanţa deplasărilor,
starea tegumentelor,
vîrsta pacientului
posibilitatea şi dorinţa sa de cooperare.

La copil tratamentul fracturilor diafizare este preponderent ortopedic. Tratamentul

chirurgical e mai rar indicat (în imposibilitatea reducerii ortopedice).

Recuperarea funcţională

27
Indiferent de metoda ortopedică sau chirurgicală de tratament al fracturii, imediat după
realizarea imobilizării trebuie început tratamentul de recuperare funcţională. El se
realizează prin contracţii izometrice ale muşchilor sub aparat ghipsat şi prin contracţii
izometrice ale muşchilor ce mişcă segmentele libere. Mobillzarea cît mai precoce a
pacientului este benefică.
Tratamentul de recuperare se amplifică progresiv (pe măsura consolidării fracturii, mărind
progresiv încărcarea membrului pelvin fracturat şi utilizarea membrului toracic). Se adaugă
procedee de kinetoterapie, hidroterapie, piscină, ergoterapie. Tratamentul funcţional
completează şi desăvîrşeşte pe celelalte, uşurînd recuperarea segmentară şi generală ca şi
reinserţia socială a pacientului.

HIDROTERAPIA

Mobilizarea în apă este mai puţin dureroasă din cauza relaxării musculaturii, care se produce sub
influenţa apei calde şi pierderii greutăţii corpului conform legii lui Arhimede.

1. Baia la temperatura de indiferenţă: temperatura apei este de 34 - 35°, bolnavul este invitat în
baie; durata este de la 10- 15 minute. Are efect calmant.
Mod de acţiune:
- presiunea hidrostatică;
- uşor factor termic.

2. Baia caldă simplă: se execută într-o cadă obişnuită cu apa la 36 - 37°C şi cu durată de 15 - 30
minute. Are acţiune sedativă generală.
Mod de acţiune:
- factoru! termic;
presiunea hidroterapică a apei.

3. Baia kinetorepică: este o baie caldă, se efectuează într-o cadă mai mare, care se umple 3/4 cu
apă la temperatura 35 - 37 - 38°C.

28
Bolnavul este aşezat în baie şi lăsat 5 minute liniştit după care tehnicianul execută sub apă
mişcări în articulaţiile bolnavului timp de 5 minute. Pacientul este lăsat în repaus, după care este
invitat să execute singur mişcările imprimate de tehnician.
Durata băii: 20 -- 30 minute.
Mod de acţiune:
- factorul termic;
- factorul mecanic.

4. Baia cu masaj: este o baie caldă cu apa la temperatura de 36 - 39°C în care se execută rnasajul
asupra regiunii interesate. Durata băi depinde de durata masajului efectuat.
Mod de acţiune:
- factorul terrnic;
- factorul mecanic.

Băile ascendente fierbinţi complete

Se umple cada cu apă la temperatura de 35°C. Bolnavul este aşezat în cadă în aşa fel încât să i se
acopere urnerii. Se creşte temperatura apei din minut în minut, prin adăugare de apă fierbinte.
Temperatura apei poate ajunge la 41 - 43°C, iar a bolnavului la 39°C. Durata băi este 1 - 5 ore.
Mod de acţiune: baia hipertermă provoacă o vasodilataţie tegumentară importantă, care duce la
supraîncălzirea organismului.

6. Baia cu iod
Se face cu apă la temperatura 35 - 37°C şi are durata de 10 - 20 minute. Se foloseşţe iodura de
potasiu sau sarea de Bazna, de la 250 g (baie parţială) până la 1 kg (baie generală), amestecată în
părţi egale cu sarea de bucătărie.
Mod de acţiune: iodul micşorează vâscozitatea sângelui provocând vasodilataţie şi scăzând
tensiunea arterială, măreşte puterea de apărare a organismului, determină reacţii locale la nivelul
ţesuturilor şi organelor, contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii.

7. Duşul cu aburi reprezintă proiectarea vaporilor supraîncălziţi asupra regiunii prescrise.

Durează 3 - 6 rninute.

29
Se poate asocia cu masajul sau poate preceda o baie generală. La sfârşit se aplică o procedură de
răcire cum ar fi spălarea sau duş cu apă la temperatura de 18 - 20°C.
Mod de acţiune: acţiune puternică asupra circulaţiei însoţită de hiperemie activă.

8. Impachetarea umedă inferioară este împachetarea de la ombilic în jos, cu braţele şi truchiul

acoperite cu un cearceaf umed. În cazul în care dorim să obţinem o încălzire mai rapidă şi mai
importantă, împachetarea poate fi asociată cu aplicaţii cu sticle de apă caldă, aşezate între cele 2
porţiuni a!e păturii, de o parte şi de alta a coapselor.
Acţiunea împachetării umede are loc în trei faze:
- faza iniţială de excitare;
- faza de calmare;
- faza hipertermică.
Împachetarea umedă de durată medie 40 - 50 minute are efect calmant.

TERMOTERAPIA

Termoterapia cuprinde proceduri ce dezvoltă o mare cantitate de căldură. Efectele de bază ale
termoterapiei sunt:
analgezia,
hiperemia,
hipertermia locală şi sistemică,
reducerea tonusului muscular,
creşterea elasticităţii ţesutului conjunctiv.

Aceste efecte cumulate sunt favorabile pentru pregătirea programelor de kinetoterapie şi masaj.

Metodologia de termoterapie include tehnici variate de aplicaţii:

Căldură profundă, produsă de diatermie şi ultrasunete
Căldură superficială, produsă de celelalte tehnici, în care efectul de penetraţie este mai redus, de
numai cîţiva centimetri de la tegument.

30
Căldura este utilă prin acţiunea pe care o are de a combate spasmul muscular şi micile reacţii
inflamatoare asociate procesului degenerativ.
Căldura umedă sub forma împachetărilor cu parafină, cu nămol şi nisip este mai benefică decît
căldura uscată.

1. Impachetarea cu parafină
Constă în aplicarea pe zona interesată a unei cantităţi de parafină la o temperatură mai ridicată.
Acţiunea împachetărilor cu parafină: provoacă o supraîncălzire profundă şi uniformă a
ţesuturilor, pielea se încălzeşte la 38 - 40°C provocând o transpiraţie locală abundentă. La
desfacerea parafinei se evidenţiază hiperemia produsă. După îrnpachetare se aplică o procedură
de răcire.

2. Împachetarea cu nămol: constă în aplicarea nămolului la o temperatură de 38 - 40°C pe o

anumită regiune. Durata unei şedinţe este de 20 -- 40 minute.
Nămolul are mai multe efecte:
- efect mecanic, producând excitaţia pielii datorită micilor particule componente;
- efect fizic, temperatura corpului creşte cu 2 - 3°C;
- efect chimic prin rezorbţia unor substanţe biologic active prin piele din nămol.
ln timpul împachetării cu nămol sunt mobilizate depozitele sangvine, producându-se
intensificarea circulaţiei în anumite teritorii.

3. Băile de abur complete: se execută într-o cameră supraîncălzită de vapori, la temperatură de

40°C. Se mai pot practica în dulapuri speciale orizontale sau verticale.
Se pleacă de la o temperatură iniţială de 38 - 42°C şi se urcă treptat la 50 - 55°C. În timpul
procedurii se pune o compresă rece pe cap, ceafă sau inimă. Baia se termină cu o procedură de
răcire.

4. Băile de aer cald folosesc căldura uscată, cu temperatura între 60 - 120°C, care provine de la
radiatoare supraîncălzite în atmosferă închisă.
Sunt mai uşor suportate decât cele de abur cald. Transpiraţia se instalează mat încet, dar
cantitatea e mai abundentă decât la băile de abur.

31
5. Băile de lumină: cele complete se realizează în dulapuri de lemn cu becuri, iar cele parţiale în
dispozitive adaptate.
Durata băilor este de 5 - 20 minute şi după terminarea lor se face o procedură de răcire.
Căldura radiantă produsă de băile de lumină e mai penetrantă decât cea de abur sau aer cald, iar
transpiraţia începe mai devreme.
Băile de lumină scad tensiunea arterială prin vasodilataţia produsă treptat.

6. Băile de soare şi nisip: utilizează spectrul solar complet. Expunerea la soare se face cu
precauţie, 2-3 minute pentru fiecare parte a corpului, cantitatea se creşte treptat în zilele
următoare. Sunt deosebit de importante pentru echilibrul fosfo-calcic necesar sintezei osoase.

7. Cataplasmele: constau în aplicarea în scop terapeutic a diverselor substanţe, la temperaturi

variate asura diferitelor regiuni ale corpului.
Ele acţionează prin factorul termic. Cataplasmele calde se folosesc pentru efectul lor hiperemiant
şi rezorbiv, precum şi pentru acţiunea antispastică şi antialgică. La cataplasmele cu plante
medicinale se mai adaugă şi efectul chimic.

ELECTROTERAPIA

1. Curentul galvanic: este un mijloc clasic şi fidel de sedare a durerilor nevralgice. Electrodul
pozitiv are o acţiune sedativă locală, ca şi curenţii descendenţi şi curenţi ascendenţi aplicaţi
contralateral duc la o creştere a pragului de sensibilitate.
Galvanizarea poate să utilizeze concomitent şi introducerea de ioni cu acţiune antalgică
(ionoforeză transversală cu novocaină, aconidină sau revulsiv cu histamină).

2. Curentul diadinamic: se prescrie în aplicaţii transversale sau longitudinale: o perioadă lungă,

de 4 minute (are efect sedativ), difazat fix 4 minute ambele, 1 dată pe zi. Se recomandă 10---14
şedinţe.

32
3. Curentul faradic
Se indică faradizarea cu periuţa sau cu ruloul, plimbate pe regiunea dureroasă pudrată cu talc,
legate de electrodul negativ, curentul fiind tetanizat.
Aceste proceduri sunt bine receptate şi tolerate de pacienţi pentru starea de bine pe care o degajă
şi modul în care, corectând dezechilibrul, se îmbunătăţeşte funcţionalitatea.

4. Ultrasunetele sunt utilizate în consolidarea fracturilor, datorită efectului de “masaj mecanic”,

tisular, profund, fiind indicat pentru durere, inflamaţie, mobilitate.

MASAJUL

Prin masaj se exercită o serie de acţiuni asupra elementelor aparatului locomotor (oase,
muşchi şi tendoane, fascii şi aponevroze, teci tendinoase şi alte formaţiuni fibroase), asupra
ţesuturilor moi articulare şi periarticulare. El ajută la îndepărtarea infiltratelor patologice din
ţesuturi, obţinîndu-se astfel recuperarea mobilităţii normale. Prin masaj şi kinetoterapie se previn
şi se combat aderenţele, retracţiile, redorile, cicatricile vicioase şi alte sechele ale accidentelor ce
limitează mişcările normale.

Efectele masajului

Efecte locale:
1. Acţiune sedativă asupra:
- durerilor de tip nevralgic;
- durerilor musculare şi articulare.
Acţiunea sedativă se obţine prin manevre uşoare, lente care stimulează repetat extraceptorii şi
proprioceptorii existenti.

2. Acţiunea hiperemiantă locală se manifestă prin încălzirea şi înroşirea tegumentului asupra

căruia se exercită masajul această acţiime se exercită prin manevre mai energice care comprimă
alternativ vasele sangvine.

33
3. Îndepărtarea lichidelor de stază cu accelerarea proceselor de resorbţie în zona masată. Masajul
permite înlăturarea lichidelor de stază. Acest efect este benefic la persoane cu insuficienţă
venoasă periferică şi apare după manevre profunde care conduc lichidul de stază de la periferie
spre centru.

Efecte generale

Creşterea metabolismului bazal stimulează funcţiile aparatului respirator şi circulator,

influentează favorabil starea generală a organismului, îmbunătăţeşte somnul, îndepărtează
oboseala musculară.
Toate aceste efecte generale se explică prin acţiunea masajului asupra pielii care este un organ
bine vascularizat şi mai ales bogat inervat.

Efectele fiziologice

Cea mai importantă acţiune fiziologică a masajului este reprezentată de mecanismul reflex asupra
organelor interne. Aceasta se explică prin stimulii care pleacă prin exteroceptori şi proprioceptori,
care simt de diferite intensităţi pe cale aferentă către SNC, iar de acolo pe cale aferentă, ajung la
organele interne în suferinţă. Toate acţiunile care se petrec la exteriorul corpului ajung şi la
distanţă (la organele interae). Fiecare organ se manifestă prin senzaţii dureroase pe tegument,
deci fiecărui organ îi corespunde la exterior o zonă cutanată reflexogenă sau metamerică, care
trebuie cunoscută de maseur pentru a şti să acţioneze cu manevre specifice pentru organele
interne.

Un alt mecanism al masajului este acţiunea mecanică produsă de manevrele mai dure ca
frământarea: contratimpul, mângăluirea, rulatul, ciupitul, tapotamentul care se face transversal pe
fibrele musculare ceea ce duce la tonifierea musculaturii, îmbunătăţirea funcţiei şi forţei
musculare care participă la mişcarea într-o articulaţie.
Prin această acţiune mecanică, lichidele interstiţiale în exces din muşchi, se resorb în sânge
pentru a fi eliminate de organele excretoare; îmbunătăţeşte activitatea circulaţiei sângelui care

34
duce la mutaţia elementelor anatomice din întreg organismul şi odată cu aceasta reducerea
activităţii inimii.

Masajul recuperator se face după consolidarea fracturii şi este format din 4 timpi:
masajul regional (manevre de încălzire pe suprafaţă mai mare decît regiunea de tratat) timp de 3 –
4’
masajul zonal (manevre pe regiunea de tratat): 3 – 4’
masajul selectiv (se face masajul unui fascicol de muşchi sau unei articulaţii sau ligament sau
inserţie musculară): 2 – 3’
kinetoterapie (pasivă, activă şi activă cu rezistenţă): 10’.

Tehnica masajului în fracturile de femur

Regiunea coapsei este formată din femur şi este acoperită de 4 grupe musculare:
pe partea anterioară se află muşchii flexori formaţi din:
m. cvadriceps cu cele 4 porţiuni (dreptul femural, vastul intern, vastul extern, vastul intermediar)
m. croitor
m. pectineu
pe partea posterioară se află muşchii extensori formaţi din:
bicepsul femural (cu lunga şi scurta porţiune)
semitendinosul
semimembranosul
pe partea laterală externă se află muşchii abductori formaţi din fascia lata;
pe partea laterală internă se află muşchii adductori gracilis şi muşchii ruşinoşi;

Bolnavul este aşezat în decubit ventral şi începem masajul cu netezire cu palmele întregi, pornind
de la fosa poplitee şi ajungînd la fese. Se mai face netezirea pieptene pe fesieri şi pe fascia lata,
după care se fac toate frămîntările pe mai multe straturi.
Geluirea se face pe toate şanţurile intramusculare ale coapsei, cît şi pe plica fesieră.

35
Fricţiunea se face pe şanţurile muşchilor extensori, ajungînd pe fese cu pumnul şi în jurul
trohanterului mare cu deget peste deget. Se face apoi tapotament şi vibraţie pe toată suprafaţa
musculară.

Se întoarce apoi bolnavul în decubit dorsal şi, din nou, începem masajul coapsei anterioare cu
neteziri cu palmele întregi pe muşchii cvadricepşi şi adductori, netezire pieptene pe cvadriceps şi
fascia lata. Se continuă cu toate formele de frămîntări (cu una – două mîini, în 2 – 3 – 4 straturi
pe cvadricepşi, pe adductori şi pe abductori şi fascia lata), geluire pe toate şanţurile
intermusculare.
Fricţiunea se începe de deasupra rotulei cu deget peste deget pe toate şanţurile intermusculare, iar
cu partea internă pe fascia lata şi în jurul trohanterului mare.
Tapotamentul se face pe toate grupele musculare cu toate formele şi vibraţie cu palmă întreagă.

Tehnica masajului în fracturile gambei

Gamba este formată din tibie şi peroneu. Această regiune este acoperită de muşchi, formînd 2
regiuni:
pe partea posterioară se află muşchii flexori ai gambei pe coapsă:
m. gemeni şi m. soleari, toţi formînd tricepsul sural care se termină printr-un tendon puternic
(tendonul Achile) ce se inseră pe calcaneu;
m. tibial posterior,
m. popliteu,
m. flexor lung al halucelui,
m. flexor comun al degetelor.
pe partea anterioară sunt muşchii extensori:
m. tibial anterior
m. peronieri, care au rol de a face pronaţia.
m. extensor propriu al halucelui

36
m. extensor comun al degetelor.

Regiunea este străbătută de arterele şi venele poplitee şi cele gambiere.

Nervii importanţi sunt: nv. sciatic popliteu intern şi extern (care ajung pînă la calcaneu).

Pentru masajul gambei aşezăm bolnavul în decubit ventral şi începem netezirea la gleznă cu
ambele palme pe muşchiul triceps sural pînă la spaţiul popliteu. Regiunea fiind destul de
voluminoasă muscular putem să executăm frămîntări cu o mînă, cu două, contratimp.
Geluirea se face pe marginea tendonului lui Achile şi pe şanţurile intermusculare dintre gemeni şi
soleari.
Ciupiturile se execută numai în cazurile cînd tricepsul sural este flasc.
Fricţiunea se face pornind de la calcaneu, cu deget peste deget, de o parte şi de alta a tendonului
achilian, pe şanţurile intermusculare dintre gemeni şi solear.
Tapotamentul se face tot la fel.

Contraindicaţiile masajului.
Bolile vasculare (flebite, tromboflebite, varice)
Fragilitate arterială
Boli hemoragice
Boli dermatologice
Inflamaţii acute ale articulaţiilor
Lipsa consolidării osoase

KINETOTERAPIE:

Schema kinetologică contribuie substanţial la recuperare şi are următoarele obiective:

refacerea şi întreţinerea mişcărilor în articulaţiile învecinate fracturii;
refacerea tonicităţii şi troficităţii musculare;

37
refacerea stabilităţii, mişcării controlate şi abilităţii

Recuperarea prin kinetoterapie cuprinde două etape :

a) Etapa de imobilizare la pat (primele două săptămîni de la operaţie), în care va trebui să se

facă :
— Posturări antideclive pentru ameliorarea circulaţiei de întoarcere şi evitarea edemului, a
escarelor, redorii articulare.
Mobilizări active sau activo-pasive
Mobilizarea articulaţiilor învecinate (dacă imobilizarea o permite).
— Menţinerea tonusului musculaturii de sub gips prin exerciţii izometrice.
Antrenarea forţei musculare a celorlalte membre.
Perioada de imobilizare variază de la 3—4 săptămîni la 2—3 luni în funcţie de sediul şi tipul
fracturii.

b) Etapa care urmează imobilizării, cu următoarele obiective :

— Refacerea mobilităţii articulare ; uneori, mobilitatea trebuie asigurată prin posturări pe atele
gipsate.
Refacerea forţei musculare, a stabilităţii şi controlului motor
Reluarea mersului - la început, după degipsare, în cîrje, apoi în baston; momentul începerii
încărcării este variabil ; cel mai indicat pentru început ar fi mersul în bazine cu apă (nivelul apei
scăzîndu-se treptat), în final reluîndu-se mersul pe uscat.
Considerînd că în general consolidarea fracturii se produce după 4—5 luni, rnersul cu sprijin total
se va începe după trecerea acestui interval. Evident că pot exista şi întîrzieri în consolidare, în
aprecierea acesteia ghidîndu-ne atît dupa aspectul radiografic, cît şi după cel clinic.

În linii generale, kinetoterapia trebuie să determine menţinerea activităţii generale ţi regionale cît
mai aproape de normal, dar respectînd cu stricteţe repausul în focarul de fractură. Se poate începe
chiar de a doua zi după aplicarea aparatului gipsat cu exerciţii care se adresează atît segmentului
afectat, cît şi întregului organism.

38
În fracturile deschise segmentul lezat va fi menajat la început, el fiind solicitat numai după
cicatrizare.
O importanţă deosebită o au contracţiile izometrice ce angrenează principalele grupe musculare
ale segmentului imobilizat. Ele constau în contracţii repetate ale muşchilor respectivi de 5-6” cu
pauză de 5-6” între ele. Se pot repeta de 5’-10’, din oră în oră.
Mişcările pasive se încep după terminarea imobilizării şi după începerea mişcărilor active.
Mişcările active se execută după un program special, în funcţie de particularităţile segmentului
imobilizat. Acestea se continuă asociindu-se cu mişcări de rezistenţă (de obicei după ce s-a
obţinut un tonus muscular corespunzător prin mişcări pasive şi active).

Perioada de remobilizare va consta în adaptarea la poziţia şezînd, poziţie din care se vor efectua
mişcările, apoi ridicarea de cîteva ori pe zi în ortostatism, cu sprijin pentru o scurtă perioadă de
timp.
Utilizarea corectă a bastonului este esenţială pentru a evita dezvoltarea unor tensiuni musculare
anormale. Mersul cu bastonul are o secvenţă în doi timpi – bastonul şi membrul inferior operat şi
apoi membrul inferior sănătos.

CURA BALNEARĂ

Obiectivele curelor balneoclimaterice este de recuperare imediată şi de refacere a

funcţiilor diminuate din cauza traumatismelor.
Bolnavul poate beneficia de tratament balneo-fizical în staţiuni profilate pe tratamentul
afecţiunilor aparatului locomotor (Felix, Eforie Nord, Mangalia, Techirghiol etc.), unde asocierea
factorilor naturali (apa minerală, nămol terapeutic, climatul) este benefică şi, împreună cu
programele de kinetoterapie adecvate, vor asigura recuperarea totală.

Staţiunile indicate sunt:

Techirghiol (şi tot litoralul) care are nămol sapropelic;
Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slănic Prahova (nămoluri de lacuri sărate);

39
Vatra Dornei, Borsec, Felix (turbă);
Govora (nămol silicos şi iodat);
Geoagiu (nămoluri feruginoase)

CULTURA FIZICĂ MEDICALĂ

Cele mai importante exerciţii în gimnastica medicală sunt exercitiile izometrice. Ele se vor face
după consolidarea fracturii. Sunt recomandate mai ales în recuperarea fracturilor membrului
inferior.
Exerciţiile indicate în recuperarea după fracturi ale membrului inferior sunt exerciţiile executate
la:
- covorul rulant;
- bicicleta ergometrică;
- spalier.

TERAPIA OCUPAŢIONALĂ (ERGOTERAPIA)

Este o metodă de reeducare activă care completează kinetoterapia folosind diverse activităţi
adaptate la tipul de deficienţe motorii ale individului cu scop recreativ şi terapeutic, ajutând
bolnavul să folosescă mai bine muşchii rămaşi indemni şi recuperând funcţia celor afectaţi de
boală, contribuind astfel la readaptarea funcţională la gesturile vieţii curente.
Prin această terapie se evită pasivitatea în care se fixează bolnavul spitalizat pe perioade mai
lungi, trezindu-i interesul pentru diverse mişcări utile şi contribuind astfel la readaptarea
funcţională la efort.

Principalele efecte pe care le urmărim prin aplicarea terapiei ocupaţionale sunt:

- mobilizarea unor articulaţii şi creşterea amplitudinii lor;
- dezvoltarea forţei musculare;
- restabilirea echilibrului psihic.

Bolnavul poate executa unele exerciţii cum ar fi:

40
- urcatul şi coborâtul scărilor;
- maşina de cusut;
- roata olarului;
- săritul cu coarda;
- mersul pe plan înclinat;
- mersul pe teren accidentat.

Rezultatele depind de gradul de stabilizare a evoluţiei bolii şi de încadrarea raţională a

ergoterapiei în complexele de recuperare şi readaptare funcţională.

41
Capitolul 3.Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu fractură de col femural

- NOTIUNI GENERALE DESPRE NURSING

- TEHNICI DE NURSING. PREGATIREA PREOPERATORIE SI POSTOPERATORIE
Noţiuni generale despre nursing
Procesul de nursing este un proces organizat şi planificat, o metodă raţională de planificare şi
promovare a intervenţiilor individualizate în scopul obţinerii unei mai bune stări de sănătate
pentru individ, familie, comunitate.
Fiind centrat pe pacient, el reprezintă o metodă ştiinţifică de rezolvare a problemelor
actuale şi potenţiale ale acestuia în funcţie de nevoile sale bio-fiziologice, psihologice, socio-
culturale şi spirituale. Deoarece pacientul este o entitate bine definită, aflat în situaţii variate iar
acţiunile asistentei sunt multiple procesul de nursing este un proces dinamic, în fiecare etapă
putând obţine noi date despre pacient. Toate etapele procesului de nursing sunt în inter-relaţie
ceea ce il face să fie un sistem ciclic. Asistenta are responsabilitatea fiecarei etape.
Procesul de nursing este transformat în acţiune prin utilizarea planului de nursing. Acesta
este un document scris, ce sumarizează etapele procesului de nursing şi cu ajutorul căruia se
transmit fiecărei asistente date referitoare la pacient şi la intervenţiile efectuate. Indiferent de
terminologia utilizată pentru planul de nursing acesta trebuie să cuprindă: diagnostic de nursing,
obiective, intervenţii şi evaluare. Planul de nursing constituie un mijloc de comunicare a
informaţiilor pentru toate persoanele implicate în îngrijirea pacientului, o documentaţie
referitoare la intervenţiile planificate pentru pacient.
Tehnici de nursing. Pregătirea preoperatorie şi îngrijirea postoperatorie
Pregătirea preoperatorie constă în pregătirea fizică şi psihică a pacientului, pregatirea generală si
pregătirea pentru operaţie. Are ca scop: pregătirea pacientului înaintea intervenţiei chirurgicale
este un element major de prevenire a infecţiilor postoperatorii. De ea depinde reuşita opeaţiei şi
evoluţia postoperatorie, neutralizarea surselor de suprainfecţie, care au originea: la nivelul pielii
( incizie); la distanţă ( naso-faringian şi vezică urinară), reducerea posibilităţilor de contaminare a
pielii, prin utilizarea de antiseptice, depistarea şi semnalarea unor leziuni cutanate, infecţii ORL
sau urinare recente ori vindecate, paraziţi externi, posibilităţi de alergie.

42
 Pregatirea fizică şi psihică a pacientului. Ajunşi în secţia de chirurgie, pacientilor trebuie
să li se asigure confort fizic şi psihic. Pacienţii internaţi sunt agitaţi, speriaţi, inhibaţi de teama
intervenţiei chirurgicale, de diagnosticul imprevizibil, de anestezie, de durere, de moarte.
Asistenta medicală are obligaţia ca prin comportamentul şi atitudinea ei să înlăture starea de
anxietate în care se găseşte pacientul înainte de operaţie: să-l ajute pe bolnav să-şi exprime
gândurile,grijile,teama; să-i insufle încredere în echipa operatorie, să-i explice ce se va întâmpla
cu el în timpul transportului şi în sala de preanestezie,cum va fi aşezat pe masa de operaţie, când
va părăsi patul,etc; să-l asigure că va fi ajutat şi însoţit.
Pregătirea generală:
Bilanţul clinic general cuprinde: observarea şi consemnarea aspectul aspecului general al
pacientului: înălţimea şi greutatea sa, vârsta aparentă şi reală, aspectul pielii, ţinuta, faciesul,
mersul starea psihică,; culegerea dateleor prinvind antecedentele pacientului
(familiale,chirurgicale, patologice). Se va urmări, măsura şi nota: tensiunea arterială, pulsul,
respiraţia, temperatura, diureza, scaunul. Examenul clinic este făcut de către medic ( inspecţia,
palparea, percuţia, auscultaţia.).
Bilanţul paraclinic permite o apreciere exactă a stării viitorului operat.Examenele paraclinice sunt
clasate în:
Examene de rutină- sunt examene de laborator, obligatorii înaintea tuturor intervenţiilor
chirurgicale, indiferent de tipul avut la dispoziţie pentru pregătire şi indiferent de starea generală
a pacientului: timp de sângerare şi de coagulare, determinarea grupei sanguine, hematocrit,
glicemie, uree sanguină.
Examene complete: hemoleucogramă completă, V.S.H,ionogramă, E.A.B (echilibrul acido-
bazic), coagulogramă completă, probe de disproteinemie, proteinemie, transaminaze, examen de
urină, E.K.G, radiografie sau radioscopie pulmonară.
Examene speciale - sunt în funcţie de aparatul sau organul pe care se intervine.
Pregătirea pentru operaţie. În ziua precedentă se recomandă: repaos, regim alimentar, în seara
zilei precedente se pregăteşte pielea (baie generală, toaletă bucodentară, toaleta nasului, ras. În
ziua intervenţiei pacientul nu mai bea apa, se face eventual o clismă cu patru ore înaintea
intervenţiei, se îndepărteză bijuteriile, proteza dentară, se rebadijonează cu un antiseptic colorat
regiunea rasă, se îmbracă pacientul cu o lenjerie curată în funcţie de intervenţie, se pregătesc
documetele : F.O, analize, radiografii care vor însoţi pacientul.

43
În sala de preanestezie se verifică zona rasă şi se notează eventualele escoriaţii, se pregătesc
zonele pentru perfuzie şi se monteză sonda urinară în condiţii de asepsie.
În sala de operaţie se execută ultima parte a pregătirii pacientului.
Supravegherea postoperatorie a pacientului începe imediat din momentul terminării intervenţiei
chirurgicale, deci înainte ca el să fie transportat în cameră. Din acest moment, operatul devine
obiectul unei atenţii constante, până la părăsirea spitalului.
Supravegherea operatului este sarcina fundamentală a asistentei medicale. Supravegherea este
permanentă, în vederea depistării precoce a incidentelor şi complicaţiilor postoperatorii.
Supravegherea pacientului este bazează pe date clinice şi rezultatele examenelor complementare:
aspectul general al pacientului: coloraţia pielii,unghiilor, starea extremităţilor, mucoaselor, stare
de calm sau agitaţie.
diferiţi parametri fiziologici: tensiunea arterială (T.A), pulsul, respiraţia, temperatura.
pierderile lichidiene sau sanguine: urina, scaunul, transpiraţia, vomismetele, pierderile prin
drenaj.

44
 Capitolul 4. Cazuri clinice

Capilolul 4.Prezentarea cazurilor

CAZUL NR. 1
DIAGNOSTIC PRINCIPAL MEDICAL:
Fractură femural
NUME ȘI PRENUME: F.M.
SEX: masculin
VÂRSTĂ: 69 ani
DOMICILIU LEGAL: Budeasa, jud Argeș;
CETĂȚENIE: română;
OCUPAȚIE: pensionar;
MOTIVUL INTERNĂRII : durere membru inferior stâng, tahicardie, amțeli.
ANAMNEZĂ:
a) Antecedente heredo -colaterale: neagă bolile :TBC, SIFILIS SIDA în
familie și contacți
b) Antecedente personale fiziolofice și patologice: instalarea pubertății la 16
ani, a andropauzei la 60 de ani. Rujeolă la 10 ani
c) Condiții de viață și de muncă: satisfăcătoare
d) Comportamente ( fumat, alcool etc): neagă consumul de alcool și nicotină.
e) Medicație de fond administrată înaintea internării ( inclusiv preparate
hormonale și imunosupresoare): Olicard retard 40 g1tb D, Cordarone 200
1tb D, Siofor 1tb D-S.
ISTORICUL BOLII: pacientul F.M. se prezintă la UPU, pentru investigații și
tratament, afirmănd că a suferit un traumatism prin cădere pe șoldul stâng, acuzând
durere , amețeli, grețuri, vărsături, stare generală alterată.
EXAMEN CLINIC GENERAL:
EXAMEN OBIECTIV:
Stare generală: alterată; Talie: 180cm Greutate: 80kg
Stare de nutriție: nesatisfăcătoare
Facies: palid
45
Tegumente și mucoase: palide
Țesut conjunctiv: normal reprezentat
Sistem ganglionar: nepalpabil la locurile de elecție
Sistem muscular: integru
Sistem osteo- articular: articulații mobile, dureroase la mișcare
APARAT RESPIRATOR: CSR permeabil, torace de conformație normală,
sonoritate pulmonară normală, murmur vezicular prezent ; R = 16′
APARAT CARDIO VASCULAR: regiune pericordială de aspect normal, șoc
apexian în spațiul V intercostal, pe linia medio- claviculară, zgomote cardiace
ritmice; AV= 110/min; TA= 170/80 mmHG.
APARAT DIGESTIV: abdomen suplu, mobil cu respirația.
SISTEM NERVOS: orientat temporo- spațial;
SUSȚINEREA DIAGNOSTICULUI ȘI TRATAMENT
PARACLINIC
EXAMEN DE LABORATOR:
ANALIZE REZULTATE ANALIZE RAZULTATE

WBC 3,27 RBC 2,63

HCB 7,38 MPV 4,29
HCT 21.3 PDW 18,1
MCV 81,2 NEU 2,3
MCH 28,1 LYM 0,511
MCHC 34,6 MONO 0,332
RDW 13,3 EOS 0,09
PLT 202 BASO 0,036
MPV 4,29 NEU 70,4
PCT 0,087 LYM 16,6

TRATAMENT PRE ȘI POSTOPERATOR conform RP: Algocalmin 2f/zi,

Fragmin 5000 2f/zi, Tador2f/zi, Prazolex 0,5 tb/zi, Ser fiziologic 2fl/zi, Ringer
2fl/zi, Arnetin 2f/zi, Ketoprofen 1f/zi.
PROTOCOL OPERATOR: C.O 30 / 26.01.2015 ora 10:15 artroplastie şold
drept cu proteză parţială Moore.
ANESTEZIE: Markaină 5% -1f, Efedrină 1f.
INTRAOPERATOR: Cefotax 1fl , Glucoză 5% - 2fl, Ser fiziologic 3fl.

46
 CAZUL NR. 1 - PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI F.M .
Prima zi - 24.01.2015
NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE SURSA DE INTERVENȚII EVALUARE
DE NURSING DE DIFICULTATE
DEPENDENȚĂ
1. Nevoia de - dificultatea de - deficit de a - să respire fără - anxietate; Asistenta medicală va avea în Pacientul nu
a respire și a respire și a respire dificultate; să - intoleranță la vedere : mai prezintă
a avea o avea o bună aibă un ritm efort; - observarea cauzei declanșatoare dificultate în a
bună circulație. circulator și a problemei și corectarea sa. respira.
circulație. respirator -umezește aerul din încăpere
regulat; -asigură un aport ceescut de Grad de
lichide pe 24 de ore dificultate: 4.
-așează pacienta în poziție
șezândă sau semi șezândă
-recomandă repaus vocal
- învață pacienta să facă
gimnastică respratorie
- învață pacienta sa utilizeze
tehnici de relaxare
- îndepărtează secrețiile nazale
- întrerupe alimentația solidă
- alimentează pacientul cu șichide
călduțe
- recomandă gargară cu soluții
antiseptice
- pregătește pacienta în vederea
oricărei tehnici la cae va fi supusă
- măsurarea funcţiilor vitale şi
notarea lor în FT;
- pregatirea materialalor şi
intrumentelor necesare
administrarii tratamentului
prescris.

47
2.Nevoia de - refuzul de a se - nu vrea să - să nu mai - lipsa de - asistenta medicală vaavea în - pacientul se
a bea și a alimenta și mănânce și nici prezinte refuz cunoștere a vedere urmatoarele: alimentează
mănca. hidrata. să bea. în a se alimentelor -observarea cauzei problemei corespunzător
alimenta. premise sau - aerisirea salonului; necesităților
interzise și a - liniştirea pacientului, organismului.
înlocuitorilor - schimbarea lenjeriei de pat şi de Grad de
regimului. corp ori de ori este nevoie; dependență: 4
- educarea pacientului importanța
consulmului de alimente sănătoase
si grupele din care acestea fac
parte
- servec pacientul cu alimente la o
temp moderată, la ore regulate,
prezentate cât mai apetisant,las
pacientul să aleagă alimentele
după gusturile sale respactând
contraindicațiile regimului
-invaț pacientul numărul de
calorii conținut de alimentele
consumate
- încurajarea pacientului,
supravegherea atentă a acestuia;
- determin pacientul să ingere o
cantitate suficientă de lichide
- stabilesc cu pacientul un orar
regulat de eliminare în funcție de
activitățile sale
- incurajez pacientul să facă
exerciții fizice cu regularitate
- urmăresc și notez în F.O
consistența și frecvența scaunelor
- pregatirea materialalor şi
intrumentelor necesare

48
 administrarii tratamentului
prescris
3.Nevoia de - deshidratare - grețuri, - să nu mai - lipsa - Asistenta medicală are învedere -pacientul este
a elimina. vărsături. prezinte nici un cunoașterii urmatoarele: echilibrat
semn de nevoilor de -observarea cauzei problemei hidroelectrolitic.
deshidratare. hidratare a - efectuarea zilnică a bilanţul
organismului hidric măsurând Grad de
cuconştiinciozitateingestia şi dependență: 4
excreţia delichide,
- cântăreşte zilnic bolnavul,
corecteazădezechilibrul hidric
prinhidratare înfuncţie de
ionogramaserică şi urinară,
- corecteaza dezechilibrul acido-
bazic în funcţie de rezerva
alcalină la indicaţia medicului,
- recoltează sânge şiurină pentru
examene chimice şi
bacteriologice,
-asigură igienacorporalăriguroasa,
- schimbă lenjeria de pat și corp.
4.Nevoia de - imobilitate -limitarea - să-și recapete -procesului Asistenta medicală are în -pacientul nu
a se mișca și amplitudinii mobilitatea în inflamator. vedereurmătoarele: mai prezintă
a avea o mișcărilor. cel mai scurt - aerisirea salonului,asigurarea edeme și nici
bună timp. unuinclimat de linişte, modificicări ale
postură. asigurăbolnavului,opoziţie ritmului cardiac
antalgică, și circulator.
- instalează pacientul în pat,
respectănd pozițiile anatomice ale Grad de
diferitelor segmente ale corpului, dependență: 4
- folosesc utilajele auxiliare și de
confort, pentru menținerea
poziției anatomice.

49

5.Nevoia de -dificultate în a
a dormii și a dormii și a se
se odihnii. odihnii.
- verific pielea în regiunile cu
edeme , odată cu schimbarea
poziției ;
-schimbareapoziţieibolnavului
lainterval de 2 ore pentru a preveni
escarele de decubit,masează
regiunilepredispuse la escare
- măsor punctele de presiune la
fiecare schimbare a poziției
- efectuez exerciții active și pasive.
- schimbălenjeria de pat
şi corp ori de cate ori este nevoie
- insomnia. -să-și exprime - dificultate în a Asistenta medicală are în vedere -pacientul nu
- slăbiciune. diminuare stăpânii stresul. urmatarele: mai prezintă
epuizării în cel - anxietate - observare cauzei declanșatoare; semen de
mai scurt timp. -aerisirea salonului, crearea unii epuizare și
- să doarmă 6 mediu ambient şi de securitate; insomnia.
ore pe noapte -liniştirea bolnavului,
administrarea de ceai calduţ, Grad de
lapte; dependență:3
- învată pacientul săpractice
tehnici de relaxare,
-observă şi noteazăcalitatea,
orarul somnului,gradul
desatisfacere a celorlalte nevoi,
-observă efectul
medicaţieiadministrate,-
întocmeşte un program
deodihnăcorespunzatorpacientului
,
-pregăteşte materialele
şiinstrumentele
necesareadministrării
50
 tratamentuluiprescris.
6.Nevoia de -neîndemânarea - dificultatea de a - să-și exprime - slăbiciune, - asistenta medical are în vedere -pacientul
a se de a se imbrăca se îmbrăca și interes pntru a oboseală, următoarele: prezintă interes
îmbrăca și și dezbrăca. dezbrăca. se îmbrăca și fatigabilitate. - educă pacientul privind față de ținuta
dezbrăca. dezbrăca. importanța vestimentației și vestimentară.
- să-și aleagă identificarea personalității. Grad de
singur - notează zilnic interesul personal dependență:2
vestimentația. pentru a se îmbrăca și dezbrăca.
- supraveghez cu ce se îmbracă.
- explic legătura dintre ținuta
vestimentară și stima de sine.
- îi accord timp suficient pentru a
se îmbrăca și dezbrăca, recomand
dacă amețește să folosească
fotoliul.
- asigur și satisfac toate nevoile
fundamentale ale pacientului.
7.Nevoia de - febră - creșterea - să prezinte o - procesul - Asistenta medicală va avea în - pacientul
a-și menține moderată. temperaturii temperatură în inflamator. vedre urmatoarele: prezintă
temperature peste limite limite normale - urmărirea curbei febrile în F.T. temperature în
corpului normale. (36,4º C, - schimbarea lenjeriei de pat şi limite normale.
normală. axilar). corp ori de cate ori este nevoie;
bolnavul va purta lenjerie din Grad de
bumbac, va fi ajutat în efectuarea dependență 3
toaletei zilnice;
-administrarea de lichide pentru a
preveni deshidratarea;
-supravegherea funcţiilor vitale şi
notarea în F.T.
-liniştirea pacientului, asigurarea
unui climat de siguranţă;
-aerisirea salonului;
-pregătirea materialelor şi

51
 instrumentelor necesare
administrării tratamentului

8.Nevoia de - alterarea - edeme, - să prezinte o - lipsa de Asistenta medicală : -pacientul

a fi curat și tegumentelor și piele intact în cunoaștere a - masează regiunile expuse la prezintă piele
îngrijit, de a a mucoaselor. termen de 2 îngrijirilor escare de 3 ori pe zi cu unguent și intactă în timpul
proteja zile. preventive și le protejez cu colaci de vată propus și a fost
tegumentele - să fie protejat curative ale - schimb lenjeria de pat și de corp protejat
și impotriva leziunilor pielii. de câte ori este nevoie ; împotriva
mucoasele. escarelor. - esplic pacientului importanța escarelor.
consumului ridicat de lichide
pentru a prevenii deshidratarea ; Grad de
- iau măsuri de prevenire a dependență: 3
infecțiilor nosocomiale ;
-mențin temperatura ambianta la
un nivel mediu
- efectuez toaleta pe regiuni a
pacientului.
- asigur pacientului saltele, perne
inclusiv pentru genunchi și
tendonul lui Achile.
- favorizez vascularizația pielii

9.Nevoia de - durere - hipertensiune, - să-și exprime - procesului - Asistenta medicală are în vedre -pacientul și-a
a evita facies crispat, diminuare inflamator urmatoarele: exprimat
pericolele. iritabilitate. dureri în termen instalat. - observarea durerii: intensitate diminuarea
de 2 ore. cresută, fără iradiere, localizată pe durerii în
membrul inferior stăng, calmată termenul
de analgezice; propus.
- asigură repaus fizic şi psihic. Grad de
- adoptarea unei poziţii antalgice dependență :4
pacientului;

52
 - masoară şi notează în F.M
valoarea funcţiilor vitale;
- pregatirea pacientul pentru
examenele ce urmează a fi
efectuate;
-pregătirea materialelor şi
instrumentelor în vederea
recoltării produselor de laborator;
- furnizez mijlace de comunicare
adecvate situției pacientului;
-ajut pacientul sa-și recunoasco
anxietatea.;
- obsevarea stării psihice şi
comportamentul bolnavului;
- evitarea curenţilor de aer în
salon, asigurarea unei temperaturi
optime în saon
- pregătirea instrumentelor şi
materialelor pentru administrarea
tratamentului prescris.
10.Nevoia - comunicare - apatie, - să-și - neadaptarea la Asistenta medicală : -pacientul si-a
de a ineficientă la neîncredere, împărtășească rolul de bolnav. - liniștește pacientul cu privire la recăpătat
comunica nivel afectiv. devalorizare. sentimentele cu starea sa. încrederea în
cu semenii alte personae în - familiarizează pacientul cu sine.
termen de 3 zile mediul ambiant ; Grad de
- asigură un mediu de securiate, dependență 2
liniștit ;
- pune în valuare cpacitățile,
talentele și realizările anterioare
ale bolnavului.
- dă posibilitatea pacientului să-și
exprime nevoile, sentimentele,
ideile și dorințele sale.

53
 - dă pacientului posibilitatea să ia
decizii singur.
- antrenează bolnavul în diferite
activități care să-i dea
sentimentul de utilitate.
- supraveghează în permanență
pacientul.
11.Nevoia - dificultatea de - inacpacitatea de - să - datorită Asistenta medicală comunică des -pacientul și-a
de a acționa a participa la a desfășura îndeplineasca spitalizării. cu bolnavul, caută modalități de satisfăcut
conform activități practice practice a practica religia( citirea unor nevoia spiritual.
propriilor religioase. religioase. religioase, la documente religioase). Grad de
convingeri alegere, în - determin pacientul șă-și dificultate: 2
și valori, de termen de 4 exprime propriile convingeri și
a practica zile. valori ;
religia. -planifică împreună cu pacinetul
activități religioase ;
- îl informez despre serviciile
oferite de comunitate ;
-mijlocesc desfășurarea unor
activități conform cu dorința si
credințele pacinetului ;
- îl încurajez să-și exprime
sentimentele în legătură cu
problema sa ;
-comunic des cu pacientul,
aratându-i solidaritate, întelegere
și atenție ;

12. Nevoia - dificultatea de - devalorizare - să ia decizii - perturbarea - Asistenta medicală sesisează -pacientul își
de a fi a praticipa la pentru stimei de sine. orice forma de interes pentru o planifica
preocupat activităţi organizarea anumită activitate şi-l antrenează activitățile
în vederea obişnuite sau activităților în în deşfăşurarea ei,îl îndrumă singur în timpul
realizării. noi. termen de 7 spre acele activităţi care sunt propus.

54
 zile. atractive pentru pacient, observă Grad de
şi notează orice schimbare în dependență: 2
comportamentul pacientului
(depresie, satisfacţie).
- mă informez asupra dorințelor și
posibilitîților intelectuale ș fizice
așe persoanei ;
-îl ajut să-și facă un plan zilnic
- orintez pacinetul spre acele
activități corespunzătoare
capacității sale și care îî permit să
fie realizate.
- îl încurajez în orice activitatea
de care se dovedește a fi interesat

13.Nevoia - dificultatea de - incapacitatea de - să - stare depresivă - Asistenta medicală exploreaza -pacientul

de a se a indeplini a îndeplinii o îndeplinească ce activităţi recreative îi produc participă la
recrea. activiăţi activitatea cel puțin o plăcere pacientului. activități
recreative. avantajoasă, activitate care -explorează gusturile și interesele recreative în
îi face plăcere pacinetului pentru activități timpul propus.
o dată pe creative, pentru petrecere Grad de
săptămână. timpului liber dependență: 2
- planifică activităţi recreative
împreună cu pacientul ;
- asigur condițiile necesare
- amenajează camere de recreare:
pentru audiţii muzicale, vizionări
de filme, TV. ;
- facilitez accesul la materialele
recreative (carți, reviste, ziare)
- antrenez și stimulez pacientul în
aceste activități ;
- notează recţiile şi manifestările

55
 pacientului cu referire directă la :
starea de tristeţe şi plictiseală 

14.Nevoia - cunoștințe - Cunoştinţe Să-și -inaccesibilitatea Asistenta medicală -pacientul a

de a învăța insuficiente insuficiente demonstreze la informație. -conştientizează bolnavul asupra dobândit noi
cum să-și referitoare la abilitatea în a propriei responsabilităţi privind cunoștințe
păstreze boală, prevenirea îndeplini sănătatea, corectează deprinderile referitoare la
sănătatea îmbolnavilrilor, îngrijiri dăunatoare sănătăţii, ţine lecţii boală și tratarea
importanţa speciale, a lua de : formare a deprinderilor acesteia.
respectării medicamentele igienice, alimentaţie raţională,
tratamentului , și a-și mod de viaţa echilibrat, Grad de
prevenirea planifica administarea a diferitelor dependență 3
complicaţiilor, regimul în tratamente.
perioada de termen de 12 - explorez nevoile de cunoaștere
convalescenţă  zile  ale pacientului ;
-elaborez obiective de studiu cu
pacientul ;
- informez cu privire la mijloacele
și resursele pec area le poate
asigura (reviste, broșuri, pliante) ;

05.02.2015 - la externare
1) Nevoia de a respire și a avea o bună circulație.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul prezintă o bună circulație și o bună respirație
- Grad de dependență : 1
2) Nevoia de a bea și a mânca.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul este apetent și echilibrat hidric.
- Grad de dependență : 1
3) Nevoia de a elimina.

56
 - Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul nu mai este deshidratat.
- Grad de dependență : 1
4) Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul se mișcă făra dificultate.
- Grad de dependență : 1
5) Nevoia de a dormii și a se odihnii.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul nu mai prezintă semen de epuizare.
- Grad de dependență : 1
6) Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul prezintă interes pentru ținuta vestimentară
- Grad de dependență : 1
7) Nevoia de a-și mentone temperature corporal în limite normale.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul este afebril
- Grad de dependență : 1
8) Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul prezintă piele intactă
- Grad de dependență : 1
9) Nevoia de a evita pericolele.
- Probleme: durere
- Manifestări de dependență: hipertensiune, facies crispat, iritabilitate
- Sursa de dificultate: procesul inflamator
- Obiective: să-și exprime diminuarea durerii în cel mai scurt timp
- Evaluare: pacientul nu mai acuza dureri
57
 - Grad de dependență: 1
10) Nevoia de a comunica cu semenii
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul și-a recăpătat încrederea în sine
- Grad de dependență : 1
11) Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul își îndeplinește acțiunile după sistemul său de valori
- Grad de dependență : 1
12) Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul planifică activități singur
- Grad de dependență : 1
13) Nevoia de a se recreea
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul participă la activități recreative
- Grad de dependență : 1
14) Nevoia de a învăța cum să-și păstreze sănătatea.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul dobândește noi cunoștințe referitoare la boală și tratamentul său
- Grad de dependență : 1

58
NR. NEVOIA LA INTERNARE A DOUA ZI A PATRA ZI EXTERNARE
CRT 26.01.2013 27.01.2013 30.01.2013 05.02.2012

1 De a respire și a avea o bună 4 3 2 1

circulație
2 De a bea și a mânca 4 3 2 1
3 De a elimina 4 3 2 1
4 De a se mișca și a avea o bună postură 4 2 1 1
5 De a dormii și a se odihnii 3 2 1 1
6 De a se îmbrăca și a se dezbrăca 2 1 1 1

7 De a menține temperature corpului în 3 2 1 1

limite normale
8 De a fi curat, îngrijit,de a proteja 3 2 1 1
tegumentele și mucoasele
9 De a evita pericolele 4 3 2 1
10 De a comunica cu semenii 2 1 1

11 De a acționa după propriile convingeri 2 1 1 1

și valori, de a practica religia

59
12 De a fi preocupat în vederea realizării 2 1 1 1
13 De a se recrea 2 1 1 1
14 De a învăța cum să-și 3 2 1 1
păstrezesănătatea

60
 EVALUAREA CAZULUI
Pacientul se internează în secția de Ortopedie , a spitalului Județean Pitești acuzând
durere a membrului inferioer stâng, grețuri, vărsături, amețeli, stare general alterată,
pentru investigații și tratament.
I s-au efectuat următoarele analize de laborator:
ANALIZE REZULTATE ANALIZE RAZULTATE

WBC 3,27 RBC 2,63

HCB 7,38 MPV 4,29
HCT 21.3 PDW 18,1
MCV 81,2 NEU 2,3
MCH 28,1 LYM 0,511
MCHC 34,6 MONO 0,332
RDW 13,3 EOS 0,09
PLT 202 BASO 0,036
MPV 4,29 NEU 70,4
PCT 0,087 LYM 16,6

Diagnosticul clinic la internare : Fractură femur

In prezent se află în evidenţa medicului de familie şi a medicului specialist
din județ. D-l F.M. beneficiază de tratament medicamentos conform RP, evitarea
efortului fizic, regim igeno-dietetic, control periodic clinic și biologic.

61
CAZUL NR. 2
DIAGNOSTIC PRINCIPAL MEDICAL:
Fractură de col femural dr
NUME ȘI PRENUME: A.L.
SEX: feminin
VÂRSTĂ: 51 ani
DOMICILIU LEGAL: Pitești , jud Argeș;
CETĂȚENIE: română;
OCUPAȚIE: pensionara;
MOTIVUL INTERNĂRII : stare de rău, palpitații, amețeli, vărsături, dureri
violente ale membrului inferior drept, insomnie, anxietate,
ANAMNEZĂ:
a. Antecedente heredo -colaterale: neagă bolile :TBC, SIFILIS SIDA în
familie și contacți
b. Antecedente personale fiziolofice și patologice: instalarea pubertății la 16
ani,2 sarcini și 2 nașteri, naturale, menopauza la 45 de ani. Rujeolă la 10
ani, Hepatită tip C la 40 ani
c. Condiții de viață și de muncă: satisfăcătoare
d. Comportamente ( fumat, alcool etc): neagă consumul de alcool și nicotină.
e. Medicație de fond administrată înaintea internării ( inclusiv preparate
hormonale și imunosupresoare): paracetamol, algocalmin, aspirină.
ISTORICUL BOLII: pacientul A.L. se prezintă la UPU, pentru investigații și
tratament, acuzând amețeli, grețuri, vărsături, durere a membrului inferior drept,
stări de lipotimie, stare generală alterată.
EXAMEN CLINIC GENERAL:
EXAMEN OBIECTIV:
Stare generală: alterată; Talie: 170cm Greutate: 80kg
Stare de nutriție: nesatisfăcătoare
Facies: palid
Tegumente și mucoase: palidă
Țesut conjunctiv: normal reprezentat
Sistem ganglionar: nepalpabil la locurile de elecție
Sistem muscular: integru
Sistem osteo- articular: articulații mobile, dureroase la mișcare
APARAT RESPIRATOR: CSR permeabil, torace de conformație normală,
sonoritate pulmonară normală, murmur vezicular prezent ; R = 14′
APARAT CARDIO VASCULAR: regiune pericordială de aspect normal, șoc
apexian în spațiul V intercostal, pe linia medio- claviculară, zgomote cardiace
ritmice; AV= 90/min; TA= 180/90 mmHG.
APARAT DIGESTIV: abdomen suplu, mobil cu respirația.
62
SISTEM NERVOS: orientat temporo- spațial;
SUSȚINEREA DIAGNOSTICULUI ȘI TRATAMENT
EXAMEN DE LABORATOR:
ANALIZE REZULTATE ANALIZE RAZULTATE
WBC 3,14 RBC 2,70
HCB 7,12 MPV 5.04
HCT 21.5 PDW 19,2
MCV 81,8 NEU 2,30
MCH 29,5 LYM 0,600
MCHC 35,2 MONO 0,323
RDW 12,8 EOS 0,09
PLT 210 BASO 0,043
MPV 4,40 NEU 71.3
PCT 0,087 LYM 17,8

TRATAMENT: conform RP: 5000 2f/zi, Tador2f/zi, Prazolex 0,5 tb/zi,

Ringer 2fl/zi, Arnetin 2f/zi.
PROTOCOL OPERATOR: C.O 102 / 25.02.2015 ora 9:35 artroplastie şold
drept cu proteză bipolară parţială
ANESTEZIE: Markaină 5% -1f, Efedrină 1f.
INTRAOPERATOR: Cefotax 1fl , Glucoză 5% - 2fl, Ser fiziologic 3fl

63
 CAZUL NR. 1 - PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI F.M .
Prima zi - 23.02.2015
NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE SURSA DE INTERVENȚII EVALUARE
DE NURSING DE DIFICULTATE
DEPENDENȚĂ
1. Nevoia de - dispnee - bradipnee (12 - să respire fără - intoleranță la Asistenta medicală va avea în Pacientul nu
a respire și r/min) dificultate; să i efort; vedere : mai prezintă
a avea o se diminueze - observarea cauzei declanșatoare bradipnee
bună bradipneea în a problemei și corectarea sa.
circulație. cel mai scurt - montez sonda pentru Grad de
timp oxigenoterapie. dificultate: 4.
-umezește aerul din încăpere
-asigură un aport ceescut de
lichide pe 24 de ore
-așează pacienta în poziție șezândă
sau semi șezândă
-recomandă repaus vocal
- învață pacienta să facă
gimnastică respratorie
- învață pacienta sa utilizeze
tehnici de relaxare
- îndepărtează secrețiile nazale
- întrerupe alimentația solidă
- alimentează pacientul cu șichide
călduțe
- recomandă gargară cu soluții
antiseptic
- pregătește pacienta în vederea
oricărei tehnici la care va fi supusă
- măsurarea funcţiilor vitale şi
notarea lor în FT;
- pregatirea materialalor şi
intrumentelor necesare

64
 administrarii tratamentului
prescris.
2.Nevoia de - alimentație - inapetență - să nu mai - anxietatea - asistenta medicală va avea în - pacientul se
a bea și a insuficientă prezinte vedere urmatoarele: alimentează
mănca. cantitativ și inapetență -observarea cauzei problemei corespunzător
calitativ - aerisirea salonului; necesităților
- schimbarea lenjeriei de pat şi de organismului.
corp ori de ori este nevoie; Grad de
- educarea pacientului importanța dependență: 4
consulmului de alimente
sănătoase si grupele din care
acestea fac parte
- servec pacientul cu alimente la o
temp moderată, la ore regulate,
prezentate cât mai apetisant,
las pacientul să aleagă alimentele
după gusturile sale respactând
contraindicațiile regimului
-invaț pacientul numărul de
calorii conținut de alimentele
consumate
- încurajarea pacientului,
supravegherea atentă a acestuia;
- determin pacientul să ingere o
cantitate suficientă de lichide
- stabilesc cu pacientul un orar
regulat de eliminare în funcție de
activitățile sale
- incurajez pacientul să facă
exerciții fizice cu regularitate
- urmăresc și notez în F.O
consistența și frecvența scaunelor
- pregatirea materialalor şi

65
 intrumentelor necesare
administrarii tratamentului
prescris
3.Nevoia de - eliminare - anurie - să nu mai - lipsa - Asistenta medicală are învedere -pacientul este
a elimina. urinară prezinte nici un cunoașterii urmatoarele: echilibrat
insuficientă semn de anurie. nevoilor de -observarea cauzei problemei hidroelectrolitic
cantitativ și hidratare a - efectuarea zilnică a bilanţul , urinează
calitativ organismului hidric măsurând spontan fără
cuconştiinciozitateingestia şi sondă.
excreţia delichide,
- cântăreşte zilnic bolnavul, Grad de
corecteazădezechilibrul hidric dependență: 4
prinhidratare înfuncţie de
ionogramaserică şi urinară,
- corecteaza dezechilibrul acido-
bazic în funcţie de rezerva
alcalină la indicaţia medicului,
- recoltează sânge şiurină pentru
examene chimice şi
bacteriologice,
- asigură igiena corporală
riguroasa,
-montează sonda A demeure
pentru a facilita masurarea
micțiunii
- schimbă lenjeria de pat și corp.
4.Nevoia de - imobilitate -limitarea -să-și recapete -procesului Asistenta medicală are în vedere -pacientul nu
a se mișca și amplitudinii mobilitatea inflamator. următoarele: mai prezintă
a avea o mișcărilor. - aerisirea salonului,asigurarea edeme și nici
bună unuiclimat de linişte, modificicări ale
postură. asigurăbolnavului opoziţie ritmului cardiac
antalgică, și circulator.
- instalează pacientul în pat,

66
 respectănd pozițiile anatomice ale Grad de
diferitelor segmente ale corpului, dependență: 4
- folosesc utilajele auxiliare și de
confort, pentru menținerea
poziției anatomice.
- verific pielea în regiunile cu
edeme , odată cu schimbarea
poziției ;
-schimbareapoziţiei bolnavului
lainterval de 2 ore pentru a preveni
escarele de decubit,masează
regiunilepredispuse la escare
- măsor punctele de presiune la
fiecare schimbare a poziției
- efectuez exerciții active și pasive.
- schimbălenjeria de patşi corp ori
de cate ori este nevoie
5.Nevoia de - epuizare - apatie -să-și exprime - dificultate în a Asistenta medicală are în vedere -pacientul nu
a dormii și a -aspect palid diminuare stăpânii stresul. urmatarele: mai prezintă
se odihnii. epuizării în cel - anxietate - observare cauzei declanșatoare; semen de
mai scurt timp. -aerisirea salonului, crearea unii epuizare și
- să doarmă 6 mediu ambient şi de securitate; insomnia.
ore pe noapte -liniştirea bolnavului,
administrarea de ceai calduţ, Grad de
lapte; dependență:
-observă şi noteazăcalitatea, 3
orarul somnului,gradul
desatisfacere a celorlalte nevoi,
-observă efectul
medicaţieiadministrate,
-întocmeşte un program
deodihnăcorespunzatorpacientului
,

67
 -pregăteşte materialele
şiinstrumentele
necesareadministrării
tratamentului
6.Nevoia de -neîndemânarea - dificultatea de a - să-și exprime - slăbiciune, - asistenta medical are în vedere -pacientul
a se de a se imbrăca se îmbrăca și interes pntru a oboseală, următoarele: prezintă interes
îmbrăca și și dezbrăca. dezbrăca. se îmbrăca și fatigabilitate. - educă pacientul privind față de ținuta
dezbrăca. dezbrăca. importanța vestimentației și vestimentară.
- să-și aleagă identificarea personalității. Grad de
singur - notează zilnic interesul personal dependență:2
vestimentația. pentru a se îmbrăca și dezbrăca.
- supraveghez cu ce se îmbracă.
- explic legătura dintre ținuta
vestimentară și stima de sine.
- îi accord timp suficient pentru a
se îmbrăca și dezbrăca, recomand
dacă amețește să folosească
fotoliul.

68
7.Nevoia de - hipertermie - creșterea - să prezinte o - procesul - Asistenta medicală va avea în - pacientul
a-și menține ( 38,2ºC) temperaturii temperatură în infecțios si vedre urmatoarele: prezintă
temperature peste limite limite normale inflamator. - urmărirea curbei febrile în F.T. temperature în
corpului normale. (36,4º C, - schimbarea lenjeriei de pat şi limite normale.
normală. axilar). corp ori de cate ori este nevoie;
bolnavul va purta lenjerie din Grad de
bumbac, va fi ajutat în efectuarea dependență 4
toaletei zilnice;
-administrarea de lichide pentru a
preveni deshidratarea;

-supravegherea funcţiilor vitale şi

notarea în F.T.
-liniştirea pacientului, asigurarea
unui climat de siguranţă;
-aerisirea salonului;
-pregătirea materialelor şi
instrumentelor necesare
administrării tratamentul

8.Nevoia de - alterarea - edeme, - să prezinte o - lipsa de Asistenta medicală : -pacientul

a fi curat și tegumentelor și uscăciune piele intact în cunoaștere a - masează regiunile expuse la prezintă piele
îngrijit, de a a mucoaselor. termen de 2 îngrijirilor escare de 3 ori pe zi cu unguent și intactă în

69
proteja zile. preventive și le protejez cu colaci de vată timpul propus
tegumentele - să fie protejat curative ale - schimb lenjeria de pat și de corp și a fost protejat
și impotriva leziunilor pielii. de câte ori este nevoie ; împotriva
mucoasele. escarelor. - esplic pacientului importanța escarelor.
consumului ridicat de lichide
pentru a prevenii deshidratarea ; Grad de
- iau măsuri de prevenire a dependență: 3
infecțiilor nosocomiale ;
-mențin temperatura ambianta la
un nivel mediu
- efectuez toaleta pe regiuni a
pacientului.
- asigur pacientului saltele, perne
inclusiv pentru genunchi și
tendonul lui Achile.
- favorizez vascularizația pielii

70
9.Nevoia de - durere - hipertensiune, - să-și exprime - procesului - Asistenta medicală are în vedre -pacientul și-a
a evita transpirații diminuare inflamator urmatoarele: exprimat
pericolele. abundente, dureri în termen instalat - observarea durerii: intensitate diminuarea
tahicardie de 2 ore. cresută, fără iradiere, localizată in durerii în
regiunea epigastrică, calmata in termenul
decubit lateral; propus.
- adoptarea unei poziţii antalgice Grad de
pacientului; dependență :4
- masoară şi notează în F.T
valoarea funcţiilor vitale;
- pregatirea pacientul pentru
examenele ce urmează a fi
efectuate;
-pregătirea materialelor şi
instrumentelor în vederea
recoltării produselor de laborator;
- furnizez mijlace de comunicare
adecvate situției pacientului;
-ajut pacientul sa-și recunoasco
anxietatea.;
- obsevarea stării psihice şi
comportamentul bolnavului;

10.Nevoia - comunicare -inchiderea în - să-și - neadaptarea la Asistenta medicală : -pacientul si-a

de a ineficientă la sine. împărtășească rolul de bolnav. - liniștește pacientul cu privire la recăpătat

71
comunica nivel afectiv. sentimentele cu starea sa. încrederea în
cu semenii alte personae în - familiarizează pacientul cu sine.
termen de 3 zile mediul ambiant ; Grad de
- asigură un mediu de securiate, dependență 2
liniștit ;
- pune în valuare capacitățile,
talentele și realizările anterioare
ale bolnavului.
- dă posibilitatea pacientului să-și
exprime nevoile, sentimentele,
ideile și dorințele sale.
- dă pacinetului posibilitatea să ia
decizii singur.
- antrenează bolnavul în diferite
activități care să-i dea sentimentul
de utilitate.
- supraveghează în permanență
pacientul.

11.Nevoia - culpabilitate -perceperea bolii - să-și - datorită Asistenta medicală comunică des -pacientul nu
de a acționa ca o pedeapsă. diminueze spitalizării. cu bolnavul, caută modalități de mai prezintă
conform sentimental de a practica religia ( citirea unor sentimental de
propriilor culpabilitate în documente religioase). culpabilitate
convingeri termen de 5 - determin pacientul șă-și exprime Grad de
și valori, de zile. propriile convingeri și valori ; dificultate: 2
a practica -planifică împreună cu pacinetul
religia. activități religioase ;
- îl informez despre serviciile
oferite de comunitate ;
-mijlocesc desfășurarea unor
activități conform cu dorința si
credințele pacinetului ;
- îl încurajez să-și exprime

72
 sentimentele în legătură cu
problema sa ;
-comunic des cu pacientul,
aratându-i solidaritate, întelegere
și atenție ;
-îl asigur de confidențialitae și
păstrarea secretului ;
12. Nevoia - dificultatea de - devalorizare - să ia decizii - perturbarea - Asistenta medicală sesisează -pacientul își
de a fi a praticipa la pentru stimei de sine. orice forma de interes pentru o planifica
preocupat activităţi organizarea anumită activitate şi-l antrenează activitățile
în vederea obişnuite sau activităților în în deşfăşurarea ei,îl îndrumă singur în timpul
realizării. noi. termen de 7 spre acele activităţi care sunt propus.
zile. atractive pentru pacient, observă Grad de
şi notează orice schimbare în dependență: 2
comportamentul pacientului
(depresie, satisfacţie).
- mă informez asupra dorințelor și
posibilitîților intelectuale ș fizice
așe persoanei ;
-îl ajut să-și facă un plan zilnic
- orintez pacinetul spre acele
activități corespunzătoare
capacității sale și care îî permit să
fie realizate.
- îl încurajez în orice activitatea
de care se dovedește a fi interesa

13.Nevoia - dificultatea de - incapacitatea de - să - stare depresivă - Asistenta medicală exploreaza -pacientul

de a se a indeplini a îndeplinii o îndeplinească ce activităţi recreative îi produc participă la
recrea. activiăţi activitatea cel puțin o plăcere pacientului. activități
recreative. avantajoasă, activitate care -explorează gusturile și interesele recreative în
îi face plăcere pacinetului pentru activități timpul propus.
o dată pe creative, pentru petrecere Grad de

73
 săptămână. timpului liber dependență: 2
- planifică activităţi recreative
împreună cu pacientul ;
- asigur condițiile necesare
- amenajează camere de recreare:
pentru audiţii muzicale, vizionări
de filme, TV. ;
- facilitez accesul la materialele
recreative (carți, reviste, ziare)
- antrenez și stimulez pacientul în
aceste activități ;- notează recţiile
şi manifestările pacientului cu
referire directă la : starea de
tristeţe şi plictiseală 
14.Nevoia - dezinteres în a - refuzul de a Să-și -lipsa de Asistenta medicală -pacientul a
de a învăța învăța învăța și de a ști. demonstreze motivație. conştientizează bolnavul asupra dobândit noi
cum să-și abilitatea în a propriei responsabilităţi privind cunoștințe
păstreze îndeplini sănătatea, corectează referitoare la
sănătatea îngrijiri deprinderile dăunatoare sănătăţii, boală și tratarea
speciale, a lua ţine lecţii de : formare a acesteia.
medicamentele deprinderilor igienice,
și a-și alimentaţie raţională, mod de Grad de
planifica viaţa echilibrat, administarea a dependență 3
regimul în diferitelor tratamente.
termen de 12 - explorez nevoile de cunoaștere
zile  ale pacientului ;
-elaborez obiective de studiu cu
pacientul ;
- informez cu privire la
mijloacele și resursele pec area le
poate asigura (reviste, broșuri,
pliante) ;
-organizez activități de educație

74
 pentru sănătate (convorbiri,
cursuri )

06.03.2015 - la externare
1. Nevoia de a respire și a avea o bună circulație.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul prezintă respirații fiziologice
- Grad de dependență : 1
2. Nevoia de a bea și a mânca.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul este apetent și echilibrat hidric.
- Grad de dependență : 1
3. Nevoia de a elimina.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul urinează spontan făra sondă.
- Grad de dependență : 1
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul se mișcă făra dificultate.
- Grad de dependență : 1
5. Nevoia de a dormii și a se odihnii.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul nu mai prezintă semen de epuizare.
- Grad de dependență : 1
6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul prezintă interes pentru ținuta vestimentară

75
 - Grad de dependență : 1
7. Nevoia de a-și mentone temperature corporal în limite normale.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul este afebril
- Grad de dependență : 1
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul prezintă piele intactă
- Grad de dependență :
9. Nevoia de a evita pericolele.
- Probleme: durere
- Manifestări de dependență: hipertensiune, tahicardie, iritabilitate
- Sursa de dificultate: procesul inflamator și infecțios
- Obiective: să-și exprime diminuarea durerii în cel mai scurt timp
- Evaluare: pacientul nu mai acuza durerimembrului inferior dr.
- Grad de dependență: 1
10.Nevoia de a comunica cu semenii
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul și-a recăpătat încrederea în sine
- Grad de dependență : 1
11.Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul își îndeplinește acțiunile după sistemul său de valori
- Grad de dependență : 1
12.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul planifică activități singur
- Grad de dependență : 1
13.Nevoia de a se recreea
76
 - Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul participă la activități recreative
- Grad de dependență : 1
14.Nevoia de a învăța cum să-și păstreze sănătatea.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul dobândește noi cunoștințe referitoare la boală și tratamentul său
- Grad de dependență : 1

NR. NEVOIA LA INTERNARE A DOUA ZI A PATRA ZI EXTERNARE

CRT 23.02.2013 28.02.2013 02.03.2013 06.03.2012

1 De a respire și a avea o bună circulație 4 3 2 1

2 De a bea și a mânca 4 3 2 1

77
3 De a elimina 4 3 2 1
4 De a se mișca și a avea o bună postură 4 3 2 1

5 De a dormii și a se odihnii 3 2 1 1
6 De a se îmbrăca și a se dezbrăca 2 1 1 1

7 De a menține temperature corpului în 4 3 2 1

limite normale
8 De a fi curat, îngrijit,de a proteja 3 2 1 1
tegumentele și mucoasele
9 De a evita pericolele 4 3 2 1
10 De a comunica cu semenii 2 2 1 1

11 De a acționa după propriile convingeri 2 2 1 1

și valori, de a practica religia
12 De a fi preocupat în vederea realizării 2 2 1 1

13 De a se recrea 2 2 1 1
14 De a învăța cum să-și păstreze 3 2 1 1
sănătatea

78
 EVALUAREA CAZULUI
Pacienta se internează în secția de Ortopedie, a spitalului Județean Pitești acuzând
durere a membrului inferior drept, grețuri, vărsături, amețeli, palpitații, lipotimii,
pentru investigații și tratament.
I s-au efectuat următoarele analize de laborator:
ANALIZE REZULTATE ANALIZE RAZULTATE

WBC 3,14 RBC 2,70

HCB 7,12 MPV 5.04
HCT 21.5 PDW 19,2
MCV 81,8 NEU 2,30
MCH 29,5 LYM 0,600
MCHC 35,2 MONO 0,323
RDW 12,8 EOS 0,09
PLT 210 BASO 0,043
MPV 4,40 NEU 71.3
PCT 0,087 LYM 17,8

Diagnosticul clinic la internare : Fractură femur

In prezent se afla în evidenţa medicului de familie şi a medicului specialist
din județ. D-na A.M. beneficiază de tratament medicamentos conform RP, evitarea
efortului fizic, regim igeno-dietetic, control periodic clinic și biologic.

CAZUL NR. 3
DIAGNOSTIC PRINCIPAL MEDICAL:
Fractură de col femural stâng
NUME ȘI PRENUME: S.A.
SEX: feminin
VÂRSTĂ: 73 ani
DOMICILIU LEGAL:Zărnești, jud Argeș;
CETĂȚENIE: română;
OCUPAȚIE: pensionar;
79
MOTIVUL INTERNĂRII : amețeli, vărsături, durere la membrul inferior drept,
insomnie, agitație, hipertensiune arterială.
ANAMNEZĂ:
a) Antecedente heredo -colaterale: neagă bolile :TBC, SIFILIS SIDA în
familie și contacți
b) Antecedente personale fiziolofice și patologice: instalarea pubertății la 13
ani, a menopauza la 53 de ani. Rujeolă la 14 ani, HTA de la 48 de ani.
c) Condiții de viață și de muncă: satisfăcătoare
d) Comportamente ( fumat, alcool etc): neagă consumul de alcool și nicotină.
e) Medicație de fond administrată înaintea internării ( inclusiv preparate
hormonale și imunosupresoare): paracetamol, algocalmin, aspirină, no-spa,
diclofenac, Tertensif, Gopten
ISTORICUL BOLII: pacientul S.A. se prezintă la UPU, pentru investigații și
tratament, afirmând ca a suferit un traumatism prin cădere pe șoldul drept în urmă
cu 15 zile, acuzând amețeli, grețuri, vărsături, durere a membrului inferior drept,
stare generală alterată.
EXAMEN CLINIC GENERAL:
EXAMEN OBIECTIV:
Stare generală: alterată; Talie: 170cm Greutate: 80kg
Stare de nutriție: nesatisfăcătoare
Facies: palid
Tegumente și mucoase: palidă
Țesut conjunctiv: normal reprezentat
Sistem ganglionar: nepalpabil la locurile de elecție
Sistem muscular: integru
Sistem osteo- articular: articulații mobile, dureroase la mișcare
APARAT RESPIRATOR: CSR permeabil, torace de conformație normală,
sonoritate pulmonară normală, murmur vezicular prezent ; R = 20′
APARAT CARDIO VASCULAR: regiune pericordială de aspect normal, șoc
apexian în spațiul V intercostal, pe linia medio- claviculară, zgomote cardiace
ritmice; AV= 90/min; TA= 180/90 mmHG.
APARAT DIGESTIV: abdomen suplu, jenă, mobil cu respirația .
SISTEM NERVOS: orientat temporo- spațial;
SUSȚINEREA DIAGNOSTICULUI ȘI TRATAMENT
EXAMEN DE LABORATOR:
ANALIZE REZULTATE ANALIZE RAZULTATE

80
WBC 3,40 RBC 2,43
HCB 7,3 MPV 4,80
HCT 21.8 PDW 18,9
MCV 81,6 NEU 2,70
MCH 30.2 LYM 0,522
MCHC 35,9 MONO 0,354
RDW 13,9 EOS 0,09
PLT 200 BASO 0,054
MPV 4,10 NEU 70,9
PCT 0,087 LYM 18,5

TRATAMENT PRE ȘI POSTOPERATOR : conform RP: Algocalmin 2f/zi,

Fragmin 5000 2f/zi, Tador2f/zi, Prazolex 0,5 tb/zi, Ser fiziologic 2fl/zi, Ringer
2fl/zi, Arnetin 2f/zi.
PROTOCOL OPERATOR: C.O 150 / 6.04.2015 ora 10:35 artroplastie şold
stâng cu proteză necimentată parţială
ANESTEZIE: Markaină 5% -1f, Efedrină 1f.
INTRAOPERATOR: Cefotax 1fl , Glucoză 5% - 2fl, Ser fiziologic 3fl

81
 CAZUL NR. 3 - PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI F.M .
Prima zi - 05.04.2015
NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE SURSA DE INTERVENȚII EVALUARE
DE NURSING DE DIFICULTATE
DEPENDENȚĂ
1. Nevoia de - dificultatea de - deficit de a - să respire fără - anxietate; Asistenta medicală va avea Pacientul nu mai
a respire și a a respire și a respire dificultate; să - intoleranță la în vedere : prezintă
avea o bună avea o bună aibă un ritm efort; - observarea cauzei dificultate în a
circulație. circulație. circulator și declanșatoare a problemei și respira.
respirator corectarea sa.
regulat; -așează pacienta în poziție Grad de
șezândă sau semi șezândă dificultate: 4.
-recomandă repaus vocal
- îndepărtează secrețiile
nazale
- umidifică aerul din
încăpere
- asigură aportul suficient
de lichide pe 24 de ore
- întrerupe alimentația
solidă
- alimentează pacientul cu și
lichide călduțe
- recomandă gargară cu
soluții antiseptice
- învața pacientul să facă
gimnastică respiratorie
- invață pacientul sa
utilizeze tehnicile de
relaxare
- pregătește pacienta în
vederea oricărei tehnici la
care va fi supusă

82
 - măsurarea funcţiilor
vitale şi notarea lor în FT;
- pregatirea materialalor şi
intrumentelor necesare
administrarii tratamentului
prescris.
2.Nevoia de - alimentație - inapetență - să nu mai - anxietatea. Asistenta medicală vaavea - pacientul se
a bea și a insuficientă prezinte în vedere urmatoarele: alimentează
mănca. cantitativ și inapetență -observarea cauzei corespunzător
calitativ problemei necesităților
- aerisirea salonului; organismului.
- liniştirea pacientului, Grad de
- schimbarea lenjeriei de pat dependență: 4
şi de corp ori de ori este
nevoie;
- educarea pacientului
importanța consulmului de
alimente sănătoase si
grupele din care acestea fac
parte
- servec pacientul cu
alimente la o temp
moderată, la ore regulate,
prezentate cât mai apetisant,
las pacientul să aleagă
alimentele după gusturile
sale respactând
contraindicațiile regimului
-invaț pacientul numărul
de calorii conținut de
alimentele consumate
- încurajarea pacientului,
supravegherea atentă a

83
 acestuia;
- determin pacientul să
ingere o cantitate suficientă
de lichide
- stabilesc cu pacientul un
orar regulat de eliminare în
funcție de activitățile sale
- incurajez pacientul să facă
exerciții fizice cu
regularitate
- urmăresc și notez în F.O
consistența și frecvența
scaunelor
- pregatirea materialalor şi
intrumentelor necesare
administrarii tratamentului
prescris
3.Nevoia de - diaforeză - transpirații - să nu mai - lipsa Asistenta medicală are -pacientul este
a elimina. abundente pe prezinte semne cunoașterii învedere urmatoarele: echilibrat
frunte de diaforeză nevoilor de -observarea cauzei hidroelectrolitic.
hidratare a problemei
organismului - efectuarea zilnică a Grad de
bilanţul hidric măsurând dependență: 3
cuconştiinciozitateingestia
şi excreţia de
lichide,
- cântăreşte zilnicbolnavul,
corecteazădezechilibrul
hidric prinhidratare
înfuncţie de
ionogramaserică şi urinară,
- corecteaza dezechilibrul
acido-bazic în funcţie de

84
 rezerva alcalină la indicaţia
medicului,
- recoltează sânge şiurină
pentru examenechimice şi
bacteriologice,
- asigură
igienacorporalăriguroasa,
- schimbă lenjeria de pat și
corp.
4.Nevoia de - alterarea - edeme ale - să nu mai - circulație Asistenta medicală are în -pacientul nu
a se mișca și ritmului cardiac membrelor. prezinte edeme. neadecvată. vedere mai prezintă
a avea o și circulator - limitarea - să prezinte următoarele: edeme și nici
bună - imobilitate amplitudinii ritm cardiac și - aerisirea modificicări ale
postură. mișcărilor circulator salonului,asigurarea ritmului cardiac
normal. unuiclimat de linişte, și circulator.
asigurăbolnavului opoziţie
antalgică, Grad de
- instalează pacientul în pat, dependență: 4
respectănd pozițiile
anatomice ale diferitelor
segmente ale corpului,
- folosesc utilajele auxiliare
și de confort, pentru
menținerea poziției
anatomice.
- verific pielea în regiunile
cu edeme , odată cu
schimbarea poziției ;
-schimbarea
poziţieibolnavului lainterval
de 2 ore pentru a
preveniescarele de
decubit,masează regiunile

85
 predispuse la escare
- măsor punctele de presiune
la fiecare schimbare a
poziției
- efectuez exerciții active și
pasive.
- schimbălenjeria de patşi
corp ori de cate ori este
nevoie
5.Nevoia de -dificultate în a - insomnia. -să-și exprime - dificultate în a Asistenta medicală are în -pacientul nu
a dormii și a dormii și a se - ore insuficiente diminuare stăpânii stresul. vedere urmatarele: mai prezintă
se odihnii. odihnii. de somn epuizării în cel - anxietate - observare cauzei semen de
mai scurt timp. declanșatoare; epuizare și
- să doarmă 6 -aerisirea salonului, crearea insomnia.
ore pe noapte unii mediu ambient şi de
securitate; Grad de
-liniştirea bolnavului, dependență:
administrarea de ceai 3
calduţ, lapte;
- învată pacientul săpractice
tehnici de relaxare,
-observă şi
noteazăcalitatea, orarul
somnului,gradul
desatisfacere a celorlalte
nevoi,
-observă efectul medicaţiei
administrate,
-întocmeşte un program
deodihnă
corespunzatorpacientului,
-pregăteşte materialele
şiinstrumentele

86
 necesareadministrării
tratamentuluiprescris.
6.Nevoia de -neîndemânarea - dificultatea de a - să-și exprime - slăbiciune, - asistenta medical are în -pacientul
a se îmbrăca de a se imbrăca se îmbrăca și interes pntru a oboseală, vedere următoarele: prezintă interes
și dezbrăca. și dezbrăca. dezbrăca. se îmbrăca și fatigabilitate. - educă pacientul privind față de ținuta
dezbrăca. importanța vestimentației și vestimentară.
- să-și aleagă identificarea personalității. Grad de
singur - notează zilnic interesul dependență:2
vestimentația. personal pentru a se
îmbrăca și dezbrăca.
- supraveghez cu ce se
îmbracă.
- explic legătura dintre
ținuta vestimentară și stima
de sine.
- îi accord timp suficient
pentru a se îmbrăca și
dezbrăca, recomand dacă
amețește să folosească
fotoliul.
- asigur și satisfac toate
nevoile fundamentale ale
pacientului.
7.Nevoia de - febră - creșterea - să prezinte o - procesul Asistenta medicală va avea - pacientul
a-și menține moderată. temperaturii temperatură în inflamator. în vedre urmatoarele: prezintă
temperature peste limite limite normale - urmărirea curbei febrile în temperature în
corpului normale., frison, (36,4º C, F.T. limite normale.
normală. axilar). - schimbarea lenjeriei de
pat şi corp ori de cate ori Grad de
este nevoie; bolnavul va dependență 3
purta lenjerie din bumbac,
va fi ajutat în efectuarea
toaletei zilnice;

87
 -administrarea de lichide
pentru a preveni
deshidratarea;
-supravegherea funcţiilor
vitale şi notarea în F.T.
-liniştirea pacientului,
asigurarea unui climat de
siguranţă;
-aerisirea salonului;
-pregătirea materialelor şi
instrumentelor necesare
administrării tratamentului
8.Nevoia de - dezinteres față - neglijarea - să prezinte o - lipsa de Asistenta medicală  -pacientul
a fi curat și de măsurile de înfățișării sale, piele intact în cunoaștere a masează regiunile expuse prezintă piele
îngrijit, de a igienă termen de 2 îngrijirilor la escare de 3 ori pe zi cu intactă în timpul
proteja zile. preventive și unguent și le protejez cu propus și a fost
tegumentele - să fie protejat curative ale colaci de vată protejat
și impotriva leziunilor pielii. - schimb lenjeria de pat și împotriva
mucoasele. escarelor. de corp de câte ori este escarelor.
nevoie ;
- esplic pacientului Grad de
importanța consumului dependență: 3
ridicat de lichide pentru a
prevenii deshidratarea ;
- iau măsuri de prevenire a
infecțiilor nosocomiale ;
-mențin temperatura
ambianta la un nivel mediu
- efectuez toaleta pe regiuni
a pacientului.

- asigur pacientului saltele,

perne inclusiv pentru

88
 genunchi și tendonul lui
Achile.

9.Nevoia de - durere - hipertensiune, - să-și exprime - procesului Asistenta medicală are în -pacientul și-a
a evita - anxietate creșterea ritmului diminuare inflamator vedre urmatoarele: exprimat
pericolele. cardiac. dureri în termen instalat - observarea durerii: diminuarea
- agitație, de 2 ore. intensitate cresută, fără durerii în
neliniște iradiere, localizată in termenul propus.
regiunea epigastrică, Grad de
calmata in decubit lateral; dependență :4
- asigură repaus fizic şi
psihic.
- adoptarea unei poziţii
antalgice pacientului;
- masoară şi notează în F.T
valoarea funcţiilor vitale;
- pregatirea pacientul
pentru examenele ce
urmează a fi efectuate;
-pregătirea materialelor şi
instrumentelor în vederea
recoltării produselor de
laborator;
-ajut pacientul sa-și
recunoasco anxietatea.;
- obsevarea stării psihice şi
comportamentul
bolnavului;
- evitarea curenţilor de aer
în salon, asigurarea unei
temperaturi optime în saon
- crearea un mediu ambient
de securitate;

89
 - pregătirea instrumentelor
şi materialelor pentru
administrarea tratamentului
prescris.
10.Nevoia de - comunicare -dificultatea de a - să-și recapede - neadaptarea la Asistenta medicală :- -pacientul si-a
a comunica ineficientă la se concentra. concentrarea rolul de bolnav. liniștește pacientul cu recăpătat
cu semenii nivel privire la starea încrederea în
intellectual - familiarizează pacientul sine.
cu mediul ambiant ;
- asigură un mediu de
securiate, liniștit ; Grad de
- pune în valuare dependență 2
cpacitățile, talentele și
realizările anterioare ale
bolnavului.
- dă posibilitatea
pacientului să-și exprime
nevoile, sentimentele,
ideile și dorințele sale.
- dă pacinetului
posibilitatea să ia decizii
singur.
- antrenează bolnavul în
diferite activități care să-i
dea sentimentul de utilitate.
- supraveghează în
permanență pacientul.
11.Nevoia de - dificultatea de - frustrare în fața - să-și - datorită Asistenta medicală -pacientul și-a
a acționa a acționa după atitudinii altora diminueze spitalizării. comunică des cu bolnavul, satisfăcut nevoia
conform credeințele și frustrarea. caută modalități de a spiritual.
propriilor valorile sale practica religia (citirea Grad de
convingeri și unor documente dificultate: 2
valori, de a religioase).

90
practica - determin pacientul șă-și
religia. exprime propriile
convingeri și valori ;
-planifică împreună cu
pacinetul activități
religioase ;
- îl informez despre
serviciile oferite de
comunitate ;
-mijlocesc desfășurarea
unor activități conform cu
dorința si credințele
pacinetului ;
- îl încurajez să-și exprime
sentimentele în legătură cu
problema sa ;
-comunic des cu pacientul,
aratându-i solidaritate,
întelegere și atenție ;
-îl asigur de
confidențialitae și păstrarea
secretului ;
12. Nevoia - dificultatea de - sentimental de - să ia decizii - perturbarea - Asistenta medicală -pacientul își
de a fi a-și asuma eșec pentru stimei de sine. sesisează orice forma de planifica
preocupat în roluri sociale organizarea interes pentru o anumită activitățile
vederea activităților în activitate şi-l antrenează în singur în timpul
realizării. termen de 7 deşfăşurarea ei,îl îndrumă propus.
zile. spre acele activităţi care Grad de
sunt atractive pentru dependență: 2
pacient, observă şi notează
orice schimbare în
comportamentul
pacientului (depresie,

91

13.Nevoia de - dificultatea de
a se recrea. a indeplini
activiăţi
recreative.
satisfacţie).
- mă informez asupra
dorințelor și posibilitîților
intelectuale ș fizice așe
persoanei ;
-îl ajut să-și facă un plan
zilnic
- orintez pacinetul spre
acele activități
corespunzătoare capacității
sale și care îî permit să fie
realizate.
- îl încurajez în orice
activitatea de care se
dovedește a fi interesat
- neparticiparea - să - stare depresivă Asistenta medicală -pacientul
la activități îndeplinească exploreaza ce activităţi participă la
recreative. cel puțin o recreative îi produc activități
activitate care plăcere pacientului. recreative în
îi face plăcere -explorează gusturile și timpul propus.
o dată pe interesele pacinetului Grad de
săptămână. pentru activități creative, dependență: 2
pentru petrecere timpului
liber
- planifică activităţi
recreative împreună cu
pacientul ;
- asigur condițiile necesare
- amenajează camere de
recreare: pentru audiţii
muzicale, vizionări de
filme, TV. ;
- facilitez accesul la
92
 materialele recreative
(carți, reviste, ziare)
- antrenez și stimulez
pacientul în aceste
activități ;
- notează recţiile şi
manifestările pacientului cu
referire directă la : starea
de tristeţe şi plictiseală 
14.Nevoia de -dificultatea de - incapacitatea de Să-și -inaccesibilitatea Asistenta medicală -pacientul a
a învăța a învța a-și amintii demonstreze la informație. conştientizează bolnavul dobândit noi
cum să-și informații abilitatea în a asupra propriei cunoștințe
păstreze îndeplini responsabilităţi privind referitoare la
sănătatea îngrijiri sănătatea, corectează boală și tratarea
speciale, a lua deprinderile dăunatoare acesteia.
medicamentele sănătăţii, ţine lecţii de :
și a-și formare a deprinderilor Grad de
planifica igienice, alimentaţie dependență 3
regimul în raţională, mod de viaţa
termen de 12 echilibrat, administarea a
zile  diferitelor tratamente.
- explorez nevoile de
cunoaștere ale pacientului ;

25.04.2015 - la externare
1) Nevoia de a respire și a avea o bună circulație.

93
 - Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul prezintă o bună circulație și o bună respirație
- Grad de dependență : 1
2) Nevoia de a bea și a mânca.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul este apetent și echilibrat hidric.
- Grad de dependență : 1
3) Nevoia de a elimina.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul nu mai este deshidratat.
- Grad de dependență : 1
4) Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul se mișcă făra dificultate.
- Grad de dependență : 1
5) Nevoia de a dormii și a se odihnii.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul nu mai prezintă semen de epuizare.
- Grad de dependență : 1
6) Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul prezintă interes pentru ținuta vestimentară
- Grad de dependență : 1
7) Nevoia de a-și mentone temperature corporal în limite normale.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul este afebril
- Grad de dependență : 1
8) Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
94
 - Evaluare: pacientul prezintă piele intactă
- Grad de dependență : 1
9) Nevoia de a evita pericolele.
- Probleme: durere
- Manifestări de dependență: hipertensiune, creșterea ritmului cardiac
- Sursa de dificultate: procesul inflamator
- Obiective: să-și exprime diminuarea durerii în cel mai scurt timp
- Evaluare: pacientul nu mai acuza dureri ale membrului inferior drept
- Grad de dependență: 1
10) Nevoia de a comunica cu semenii
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul și-a recăpătat încrederea în sine
- Grad de dependență : 1
11) Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul își îndeplinește acțiunile după sistemul său de valori
- Grad de dependență : 1
12) Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul planifică activități singur
- Grad de dependență : 1
13) Nevoia de a se recreea
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul participă la activități recreative
- Grad de dependență : 1
14) Nevoia de a învăța cum să-și păstreze sănătatea.
- Pacientul nu prezintă problem în satisfacerea acestei nevoi.
- Evaluare: pacientul dobândește noi cunoștințe referitoare la boală și tratamentul său
- Grad de dependență : 1
95
NR. NEVOIA LA INTERNARE A DOUA ZI A PATRA ZI EXTERNARE
CRT 05.04.2013 17.04.2013 20.04.2013 25.04.2012
1 De a respire și a avea o bună circulație 4 3 2 1
2 De a bea și a mânca 4 3 2 1
3 De a elimina 3 2 2 1
4 De a se mișca și a avea o bună postură 4 3 2 1

5 De a dormii și a se odihnii 3 2 1 1
6 De a se îmbrăca și a se dezbrăca 2 1 1 1

7 De a menține temperature corpului în 3 2 1 1

limite normale
8 De a fi curat, îngrijit,de a proteja 3 2 1 1

96
 tegumentele și mucoasele
9 De a evita pericolele 4 3 2 1
10 De a comunica cu semenii 2 1 1

11 De a acționa după propriile convingeri 2 1 1 1

și valori, de a practica religia
12 De a fi preocupat în vederea realizării 2 1 1 1

13 De a se recrea 2 1 1 1
14 De a învăța cum să-și păstreze 3 2 1 1
sănătatea

97
 EVALUAREA CAZULUI
Pacientul se internează în secția de Ortopedie a spitalului Județean Pitești acuzând durere a
membrului inferior drept , grețuri, vărsături, amețeli, hipertensiune pentru investigații și
tratament.
I s-au efectuat următoarele analize de laborator:
ANALIZE REZULTATE ANALIZE RAZULTATE
WBC 3,40 RBC 2,43
HCB 7,3 MPV 4,80
HCT 21.8 PDW 18,9
MCV 81,6 NEU 2,70
MCH 30.2 LYM 0,522
MCHC 35,9 MONO 0,354
RDW 13,9 EOS 0,09
PLT 200 BASO 0,054
MPV 4,10 NEU 70,9
PCT 0,087 LYM 18,5

Diagnosticul clinic la internare : Fractură de col femoral.

In prezent se afla în evidenţa medicului de familie şi a medicului specialist din județ.
D-na F.M. beneficiază de tratament medicamentos conform RP, evitarea efortului fizic,
regim igeno-dietetic, control periodic clinic și biologic.

98
 Bibliografie

1. Victor Papilian Anatomia omului

Vol I, Aparatul locomotor
Editura All 2010

2. Proca, E Tratat de patologie chirurgicală, Vol III

Editura Medicală 1988

3. Dinu Antonescu Tratat de chirurgie, Vol V

Ortopedie-traumatologie Editura Academiei Române 2009

4. Lucreţia Titircă Ghid de evaluare şi îngrijri corespunzătoare nevoilor

Fundamentale
Editura Viaţa Medicală Românească 2008

5. Lucreţia Titirică Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii

medicaliEditura Viaţa Medicală Românească 2008

99