HERNIA DE DISC

CURS NR. 7
 Hernia de disc cervicală
Hernia de disc cervicală reprezintă una dintre cele
mai frecvente patologii ale coloanei cervicale. Apare în
special la populația adultă între 30 și 50 de ani. Deși se
consideră că hernia de disc cervicală, asemeni celei
lombare, apare datorită traumatismelor mai mici sau
mai mari ale coloanei vertebrale, simptomele apar cel
mai adesea în mod spontan.
Durerea iradiată la nivelul membrelor superioare
este principalul simptom al acesteia și se însoțește
frecvent de parestezii și furnicături la nivelul brațului,
antebrațului și degetelor mâinii, uneori putând apărea și
scăderea forței musculare la acest nivel.
 Tablou clinic
Hernia de disc cervicală apare mai frecvent la nivelul C6-C7 (50%)
și C5-C6 (30%) mai rar la nivelul C7-T1 și foarte rar la nivelul C4-C5.
Din punct de vedere clinic evoluează în 3 faze:
• Faza I (dureroasă) apare de obicei acut în pusee, cu evoluție lent,
progresivă fără o cauză aparentă și se manifestă prin sindrom iritativ
intermitent.
 Pacientul prezintă cervicalgie însoțită sau nu de
brahialgie acută, intensă, unilaterală, rareori
bilaterală, la 60% din cazuri monoradiculară, la
40% poliradiculară și se poate însoți de parestezii și
furnicături.
Adesea însă poate apărea după o mișcare bruscă a
extremității cefalice (ridicarea unei greutăți, tuse
violentă) sub forma unei dureri intense în regiunea
cervicală posterioară, care se exacerbează la tentativa
de mobilizare a extremității cefalice. Apare
contractura musculară paravertebrală cu blocaj
cervical și apariția de poziții antalgice ale capului.
 Tablou clinic
Faza a II-a (de suferință neurologică)
se manifestă prin sindrom compresiv
senzitiv care poate fi însoțit și de un
sindrom compresiv motor. Se datorează
compresiunii radiculare cervicale și se poate
instala progresiv, după mai multe pusee de faza I, sau
brusc. Durerea este intensă, localizată în regiunea
cervicală posterioară și lateral, de unde iradiază în
umăr, braț, antebraț, până la nivelul degetelor.
Acuzele algice sunt exacerbate la mișcările active și
pasive ale capului, la eforturile de tuse, strănut sau
defecație.
 Tablou clinic
Apare o contractură intensă a musculaturii scapulo-
humerale care pune serioase probleme de diagnostic
diferențial cu periartrita scapulo-humerală. Se constată
prezența de tulburări motorii la nivelul rădăcinilor afectate.
Tablou clinic
 Tablou clinic
În compresiunea rădăcinii C4 apar dureri în
regiunea latero-cervicală cu iradiere în claviculă și
umăr, însoțite de parestezii și hipoestezie în același
teritoriu. Motor se constată o afectare a diafragmului
homolateral și a mușchiului mare dințat.
Afectarea rădăcinii C5 produce durere la nivelul
umărului. Tulburările de sensibilitate obiectivă se
manifestă prin hipoestezie în același teritoriu. Se
constată deficit motor al mușchiului deltoid, biceps
brachial, supra-spinos, subspinos. Reflexul
osteotendinos bicipital este abolit.
 Tablou clinic
Prin compresiunea rădăcinii C6 apar dureri pe
fața antero-externă a brațului, antebrațului,
eminenței tenare și policelui. Se constată prezența de
parestezii și hipoestezii la nivelul policelui și
indexului. Motor sunt afectați mușchii biceps brahial,
brahial, brahioradial . Reflexul osteotendinos stilo-
radial este abolit.
În compresiunea rădăcinii C7 se constată apariția
de acuze algice, parestezii și hipoestezie la nivelul
degetului mare, indexului și inelarului. Sunt afectați
motor mușchii triceps și mare palmar. Reflexul
osteotendinos tricipital este diminuat sau abolit.
 Tablou clinic
Compresiunea rădăcinii C8 produce dureri,
parestezii și hipoestezie la nivelul feței interne a
antebrațului, eminența hipotenară și degetele
inelar și mic. Pareze pot să apară la mușchii cubitali
și la cei mici ai mâinii. Este abolit reflexul
cubito-pronator.
 Tablou clinic
Faza a III-a (de compresiune) a discopatiei cervicale se
manifestă prin sindrom compresiv medular cu mielopatie
vertebrală cervicală sau apariția sindromului simpatic cervical
posterior. Apare în hernia mediană sau paramediană și
determină parapareze sau tetrapareze spastice cronic progresive
cu simptome senzitive medulare sărace, semn Lhermitte prezent
și rareori tulburări sfincteriene.
 Tablou clinic
Tabloul clinic al herniei de disc cervicale este
însoțit foarte frecvent și de simptome secundare
nespecifice care pot duce la o interpretare
diagnostică greșită din partea medicului
neobișnuit cu acest tip de patologie. Aceste
simptome frecvente sunt cefaleea occipitală și
frontală, vertijul nesistematizat, tinnitus, parestezii
nucale, iritabilitate și depresie.
 EXAMINARE
La examenul obiectiv al pacientului se constată:

•Atitudine vicioasă cu redoarea cefei și flexia capului.

• Durere la presiunea apofizelor spinoase și transverse,
mușchilor cefei, emergența nervilor occipitali,
regiunea scapulară.
• Durere la înclinarea/reclinarea coloanei cervicale, la
apropierea bărbiei de stern. Se pot efectua teste care
să ajute la orientarea diagnosticului clinic.
 EXAMINARE- teste
- Testul de compresie a gâtului (Neck compresion test):
apare durere radiculară la compresie axială cu rotație și
aplecarea capului spre partea algică;
- Testul hiperextensiei (Hyperextension test):
ameliorarea durerii prin tracțiune axială a capului în
poziție șezândă.
 Diagnostic
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza prezenței
tabloului clinic specific, completat cu investigațiile
imagistice corespunzătoare: examenul radiologic al
coloanei cervicale în 4 incidențe (față, profil, oblice),
examenul prin rezonanță magnetică nucleară al
coloanei cervicale, examen electromiografic și
eventual examen de scintigrafie osoasă în anumite
cazuri.
EXAMEN RMN
 Tratament
Tratamentul în hernia de disc cervicală este
gradual, pornindu-se de la cele mai puţin invazive
forme de tratament:
• repausul fizic în puseele acute
• medicamente antiinflamatoare nesteroidiene
(Diclofenac, Arcoxia, Celebrex, Aulin, Ketonal, etc),
decontracturante musculare (Mydocalm,
Clorzoxazonă) şi analgezice (Paracetamol,
Algocalmin, Tramadol).
• kinetoterapia între pusee, pentru tonifierea
musculaturii cervicale.
 Tratament
• Fizioterapia este de asemenea utilă pentru controlul
durerilor, în special pentru durerea reziduală după un
puseu acut. Deşi eficientă, fizioterapia poate agrava
simptomatologia după primele şedinţe, abia ulterior
resimţindu-se beneficiile.
• Utilizarea unui guler cervical de tip Philadelphia
sau Minerva poate constitui un remediu pe perioade
scurte de timp, deoarece imobilizează coloana
cervicală şi permite astfel retragerea inflamaţiei
locale (a rădăcinii).
 Kinetoterapia
in hernia de disc cervicala
• Combaterea durerilor
• Scaderea presiunii exercitate la nivelul discului
si nervului afectat
• Combaterea contracturilor de la nivel cervical,
toracal, umăr.
• Tonifierea muschilor spatelui pentru a obtine o
poziţie corectă a spatelui şi a stabiliza coloana
vertebrală pe termen lung.
 Kinetoterapia
in hernia de disc cervicală
• masaj sedativ decontracturant pentru
musculatura cervicala, toracala, membru
superior;
• mobilizări pasive, pasivo –active;
• tractiuni uşoare in ax;
• tonifiere a musculaturii cervicale superficiale si
profunde (longus colli, scaleni, splenius al
capului si gâtului, drept anterior si drept
posterior al capului şi gâtului,
sternocleidomastoidian).
 Tratament
• Metode minim-invazive de tratament care se pot
încerca înainte de operaţie: infiltraţiile epidurale cu
antiinflamatorii (cortizon) efectuate sub control
radiologic;
• Proceduri intradiscale: nucleoplastia, ozonoterapia,
coblaţia, LASER-terapia, etc.
Operaţia este metoda radicală de tratament a
herniei de disc, practic singura soluţie în formele
avansate, mai ales atunci când s-a instalat mielopatia
(suferinţa măduvei).
 Recomandări
Pacienţii operaţi de hernie de disc cervicală pot duce o
viaţă normală. În primele 2 luni după operaţie se recomandă
evitarea mişcărilor ample ale capului şi gâtului şi a
traumatismelor de coloană cervicală.
Ca şi activităţi fizice, se recomadă kinetoterapia
specializată, înotul, ciclismul, alergările uşoare (jogging),
aerobic, căţărarea, etc. Sunt de evitat sporturile de contact
(judo sau alte arte martiale) sau cele care presupun
rostogoliri şi căderi.
Reluarea activităţii profesionale se poate face după 3-4
săptămâni, mai târziu dacă aceasta presupune eforturi fizice
sau condiţii de lucru în frig sau umezeală.
HERNIA DE DISC LOMBARĂ
 Epidemiologie
• 60 – 90% dintre adulţi au experienţa unei
dureri de spate dea lungul vieţii.
-  incidenţa la vârsta de 35- 55 ani.
- 90% se rezolvă în 6 săptămâni
- 7% devin cronice
- M/ F sunt afectaţi în mod egal
• În 85% nu se decelează niciodată explicaţii
fiziopatologice precise.
• Al cincilea motiv pentru care este consultat
medicul.
Durerea lombară

• A doua cauză obişnuită de

absenteism
• Cauza principală de
disabilitate la vârsta de
19-45 ani
• Afectarea numărul unu în
injuriile ocupaţionale
Durerea lombară (DL)

• Majoritatea episoadelor de durere

lombară sunt autolimitate.
• Aceste episoade devin mai
frecvente cu înaintarea în vârstă.
• DL este datorată obişnuit
stress-ului repetat asupra coloanei
dea lungul anilor (“degenerare”),
deşi o injurie acută poate fi cauza
iniţierii durerii.
Degenerarea discului

• Cu vârsta şi eforturi
repetate, discurile
coloanei lombare pierd
din înălţime şi din apă
(“os pe os”)
• Mişcarea anormală
dintre oase conduce la
durere
Diagnosticul diferenţial al durerii de
spate
Diagnosticul diferenţial al durerii lombare

Durerea lombară sau Afectare spinală Boli viscerale

de picior de cauză nonmecanică (2%)
mecanică (97%) (aprox. 1%)

Agresiuni lombare (70%) Neoplazii (0,7%) Boli ale organelor

Procese degenerative ale Mielom multiplu pelvine
discului şi faţetelor Metastază carcinomatoasă Prostatită
obişnuit legate de vârstă Limfomul şi leucemia Endometrită
(10%) Tumori ale măduvii spinării Boli inflamatorii cronice
Hernie de disc (4%) Tumori retroperitoneale pelvine
Stenoză spinală (3%) Tumori vertebrale primare Boli renale
Fracturi osteoporotice Infecţii (0,01%) Nefrolitiază
prin compresie (4%) Osteomielită Pielonefrită
Spondilolistezis (2%) Infecţia discului Abcese perirenale
Fracturi traumatice (<1%) Abcese paraspinoase Anevrism aortic
Boli congenitale (<1%) Artrită inflamatorie Boli gastrointestinale
Cifoză severă (asociată adesea cu HLA- Pancreatită
Scolioză severă B27), 0,3% Colecistită
Vertebră tranziţională Spondilită anchilozantă Ulcer penetrant
Spondiloliză Spondilită psoriazică
DL discogenică sau prin Sindrom Reiter
ruptura internă a discului Boli inflamatorii intestinale
Instabilitate prezumtivă Boala Scheuermann
(osteocondroza)
Boala Paget a osului
 Istoric natural
• Recuperarea dintr-o DL nespecifică este în
general rapidă – 90% în 2 săptămâni - dar unele
studii afirmă o recuperare mai puţin rapidă (2/3
la 7 săptămâni)
• Discurile herniate – mai lente în ameliorare –
numai aproximativ 10% sunt indicate pentru
chirurgie după 6 săptămâni
• După chirurgie, aspectele simptomatice şi
funcţionale sunt uneori mai bune (dar nu se
notează o reinsertie în muncă mai rapidă)
Formele clinice ale nevralgiei sciatice

În funcţie de etiologie şi de locul agresiunii

sciaticului se descriu mai multe tipuri de
sciatică. Sciatica prin hernie discală este
cea mai frecventă formă clinică a nevralgiei
sciatice. Sciatica discală are şi unele forme
particulare: prelungite, hiperalgice, paralizante,
acestea având indicaţii speciale de tratament
(chirurgical).
 Sciatica nediscală, în funcţie de etiologie poate fi:

• sciatica radiculară este simptomatică: poate fi produsă de

tumori maligne, spondilodiscită infecţioasă, morbul Pott,
tumori benigne, canal lombar strâmt, spondilita
anchilopoietică, spondilolisteză; adesea sunt hiperalgice şi
însoţite de paralizii şi tulburări de sensibilitate;

• sciatica tronculară este produsă prin agresiune asupra

trunchiului nervului sciatic; pot fi de origine traumatică
sau tumorală;

• sciatica cordonală este determinată de suferinţe ale

cordoanelor posterioare ale maduvei spinării, leziuni
medulare sau ale fasciculului spinotalamic.
Porţiunea terminală a
măduvii spinării, RMN

1. Corp vertebral

2. Măduva spinării

3. Conul medular

4. Disc intervertebral

5. Filum terminale

6. Spaţiu subarahnoid
 Secţiune sagitală prin măduva
spinării
1. Disc intervertebral

2. Corp vertebral

3. Dura mater

4. Spaţiu extradural

5. Măduva spinării

6. Spaţiu subarahnoid
Dermatoamele lombosacrate
 Durerea iradiază în membrul inferior pe
traiectul nervului sciatic şi este însoţită de
parestezii şi tulburări de mers. Traiectul pe care
iradiază depinde de rădăcina afectată:
 lezarea rădăcinii L2 – bolnavul acuză dureri în partea
superioară a coapsei, atât pe faţa anterioară cât şi pe
cea posterioară şi laterală. Flexia şi adducţia coapsei
sunt deficitare.
 lezarea rădăcinii L3 – durerea şi paresteziile
afectează partea anteroinferioară a coapsei şi partea
anteromedială a genunchiului. Adducţia coapsei şi
extensia genunchiului sunt deficitare, iar reflexul
rotulian poate fi deprimat.
Traiectul durerii
 lezarea rădăcinii L4 -- durerea şi paresteziile se instalează la nivelul
zonei anterolaterale a coapsei, feţei anterioare a genunchiului şi feţei
anteromediale a gambei. Sunt afectate extensia genunchiului şi
dorsiflexia piciorului (mersul pe călcâie este dificil); reflexul rotulian
este absent.
 lezarea rădăcinii L5 – durerea se manifestă la nivelul fesei, faţa
posterioară a coapsei, faţa anterolaterală a gambei, faţa dorsală a
piciorului, ajungând uneori până la haluce. Sunt afectate extensia şi
abducţia coapsei, flexia genunchiului şi flexia dorsală a piciorului şi
degetelor (mersul pe călcâie este imposibil – semnul talonului);
reflexul ahilean este deprimat.
 lezarea rădăcinii S1 – determină durere în partea posterioară a
coapsei, regiunea posteroinferioară a gambei, marginea laterală a
piciorului, în talpă şi călcâi. Flexia genunchiului şi flexia plantară a
piciorului nu se pot realiza (mersul pe vârfuri este imposibil – semnul
"poantei");
Aspecte anatomopatologice obişnuite ale coloanei lombare
 Hernia discului – fiziologie

• Edem în inel
• Hernierea
nucleului pulpos
Investigarea funcţiei
• 98% din herniile de disc: L4-5; L5-S1
• Afectare: motor şi senzitiv L5-S1
▫ L5: slăbiciune a gleznei şi flexie dorsal a degetului
mare
▫ S1: Scăderea reflexului gleznei
▫ L5 & S1: Pierderea sensibilităţii la nivelul
piciorului
Examenul obiectiv
Examenul obiectiv al unui pacient cu lombasciatică se
efectuează în ortostatism, în decubit dorsal, în decubit
ventral şi se încheie cu un examen neurologic minuţios.
Examinarea bolnavului în orstostatism pune în
evidenţă mai multe semne.
• Atitudine antalgică, mai ales în hernia de disc L4-L5, cu
trunchiul înclinat către partea opusă celei dureroase.
• Ştergerea lordozei lombare.
• Scolioză consecutivă atitudinii antalgice.
• Contractură unilaterală a musculaturii paravertebrale.
• Mişcările coloanei lombare sunt extrem de dureroase, mai
ales flexia trunchiului şi înclinarea laterală a acestuia spre
partea dureroasă.
Examenul obiectiv
• Mobilitatea coloanei lombare, apreciată prin
testul Schöber şi distanţa degete-sol, este mult
redusă.
• Mersul obişnuit, de regulă, nu este afectat. În
sciatica S1, mersul pe vârfuri este dificil
=>semnul „poantei”,
• iar în sciatica L5 este dificil mersul pe
călcâi=>semnul „talonului”.
• Examinarea pacientului în decubit dorsal îşi
propune să obiectivizeze afectarea sciaticului
prin teste de elongaţie: Laseque si Bragard
 Testul ridicării piciorului
Testul Laseque si testul Bragard
Testul ridicării piciorului
este pozitiv dacă durerea
pe distribuţia sciatică
este reprodusă la
unghiuri între 30° şi 70°
la flexia piciorului. Flexia
dorsală a piciorului
exacerbează durerea
 Examenul obiectiv
• Examinarea bolnavului in decubit ventral.
• La plaparea proceselor spinoase se găseşte locul dureros,
iar la 2 centimetri paravertebral, zona dureroasă în
dreptul discului afectat; Presiunea la acest nivel
reproduce durerea =>semnul „soneriei”.
• Flexia capului din decubit, aşezat, ortostatism determina
durere in zona lombară si/sau membrul inferior
deoarece se exercită o tractiune a duramaterului -
semnul Leri.
• Testul flepping -extensia gambei pe coapsă determina o
durere violenta in caz de iritatie sciatica.
• Examenul neurologic se adresează studiului
sensibilităţii, forţei musculare şi a ROT.
Durerea pe rădăcinile nervoase
• Asociate adesea cu radiculopatia

• Sciatica
-disc herniat
-Stenoze ale foramenului sau spinale
-hipertrofia ligamentelor
-alte leziuni care “umplu” spaţiul: chişti, tumori, abcese
-inflamaţie virală sau autoimună
-poate apare fără implicarea periferică a nervului

• Stenoza spinală
-claudicaţia neurogenică (pseudo claudicaţia)
la unul sau ambele picioare
-iradiere în fese, coapsă, picioare
-durerea creşte la extensie (ortostatism, mers)
-durerea descreşte cu flexia (şedere, oprirea mersului)
• Degenerescenţa discului intervertebral soldează
în cele din urmă cu protruzia şi hernierea
nucleului pulpos.

• Protruzia discală constă dintr-un defect al

inelului fibros, cu două grade de intensitate:
• fisura simplă, în care o mică porţiune a inelului
fibros bombează brusc;
• blocajul intradiscal, în care nucleul pulpos se
angajează lent şi progresiv într-o fisură, fără să
depaşească mult perimetrul discului
 Hernia discală defineşte prolabarea nucleului pulpos
prin fisurile inelului fibros; de obicei, hernierea se face
posterior, în canalul rahidian.
După De Sèze, deteriorarea discului evoluează din punct
de vedere al modificărilor anatomopatologice şi al
manifestărilor clinice, în patru faze, cărora le corespunde
un anumit tablou clinic.
• Faza I constă în dezorganizarea şi fragmentarea structurală
a discului intervertebral şi apariţia fisurilor la nivelul
inelului fibros. Clinic, se manifestă prin lombalgii cu
discretă contractură musculară.
• Faza a II-a: fragmente de nucleu pulpos migrează posterior
prin fisurile inelului fibros, fără a-l depăsi. Clinic, se
manifestă prin instalarea bruscă a durerii şi contracturii
lombare  „blocaj lombar”.
• Faza a III-a: fragmente de nucleu pulpos depăşesc
limita discului intervertebral şi herniază în canalul
vertebral. După gradul compresiunii care se
exercită pe rădăcina nervoasă, în cadrul acestei
faze se diferenţiază trei stadii:
- Stadiul I de iritaţie radiculară
- Stadiul al II-lea se caracterizează prin compresiune
radiculară cu fenomene neurologice.
- Stadiul al III-lea, de întrerupere radiculară
• Faza a IV-a se caracterizează prin modificări de tip
degenerativ şi radicular. Clinic, prezintă
simptomatologie polimorfă de spondiloză lombară.
 Degenerarea discului - Tratament

Conservativ Chirurgical
▫ Repaus moderat la pat • Fuziune lombară
▫ Manipulare spinală
SAU
▫ Terapie fizică
• Înlocuire cu disc
▫ Medicamentos
 AINS artificial
 Miorelaxante
 Narcotice (rar)
Hernia de disc lombară Tratament

Conservativ Chirurgical
▫ Repaus moderat la pat • “Microdiscectomie”
▫ Manipulare spinală
• Incizie mai mică de
▫ Terapie fizică
1,25 cm
▫ Medicaţie
 AINS • Spitalizare de
 Relaxante musculare numai 24 ore
 Narcotice (rar) • Rezultate bune în
până la 90% din
cazuri
Terapie: DL nespecifică
• AINS
• Miorelaxante
• Manipulare spinală / terapie fizică (efecte limitate)
• Temporizare până când durerea persistă >3 săptămâni
▫ 50% se vor ameliora înainte de această perioadă
• Întoarcere rapidă la activităţile normale
• Evitarea ridicării de greutăţi mari, torsiune a
trunchiului, vibraţii
• Terapii alternative: acupunctură şi masaj
• Chirurgia este ineficietă cu excepţia:
▫ sciatică, pseudoclaudicaţie, spondilolistezis
Terapie: herniile de disc
• Dacă nu există afectarea “cozii de cal” sau deficit
neurologic progresiv:
▫ Tratament nechirurgical minim o lună
▫ Tratamente similare DL nespecifice
▫ Narcotice (limitat)
▫ Steroizi epidural (uneori ajută)
• Dacă durerea severă sau deficitele neurologice persistă:
▫ CT/ RMN/ de luat în considerare opţiunea chirurgicală
• Discectomia
▫ Ameliorează versus nechirurgical la 4 ani - 10 ani.
▫ Chirurgia percutană şi laser mai puţin eficiente decât chirurgia
standard.
▫ Tehnicile artroscopice comparabile cu chirurgia standard.
Terapie: Stenoze spinale
• Abordarea conservatoare poate fi utilă
• Pentru durerea severă şi persistentă –
laminectomie decompresivă
• Chirurgie – o mai bună înlăturare a durerii şi o
mai bună recuperare funcţională
• În 30% din cazuri apare recurenţa durerii severe
în 4 ani:
▫ 10% sunt reoperaţi
Rezultatele tratamentului chirurgical

• Rezultate bune în 80-90% din cazuri

• Durerea reziduală postoperatorie poate persista
până la 6 luni
• Rezultatele sunt mai rele dacă durerea a fost
prezentă mai mult de 8 luni înainte de intervenţia
chirurgicală (lezare nervoasă permanentă ?)
Obiectivele kinetice generale
• calmarea durerii;
• normalizarea flexibilităţii ţesuturilor moi,
reducerea contracturii musculare;
• normalizarea mobilităţii articulare;
• stabilirea unui regim de exerciţii eficient, pentru
a obţine un grad de funcţionalitate maxim
pentru pacient.
Metode de tratament kinetic
Metodele indicate pentru atingerea acestor obiective sunt
următoarele:
▫ Posturarea, pentru diminuarea durerii şi a spasmului
muscular.
▫ Tehnici de mobilizare, pentru creşterea mobilităţii
articulare şi scăderea contracturii musculare
(asuplizarea ţesuturilor moi).
▫ Stretching muscular, mai ales pentru extensorii
lombari.
▫ Antrenament pentru:
- menţinerea posturii corecte;
- folosirea unei mecanici corecte a corpului;
- creşterea rezistenţei la efort;
• activităţi sportive în scop de recreere
• Antrenarea pentru programul care trebuie
urmat la domiciliu:
▫ posturări pentru calmarea durerii şi a
contracturii musculare;
▫ exerciţii de asuplizare musculară şi creştere a
mobilităţii articulare;
▫ corectarea posturii;
▫ îmbunătăţirea condiţiei fizice pentru
întoarcerea la activităţile cotidiene.
În funcţie de starea clinică a pacientului, se
stabilesc obiective individualizate.
 Particularităţile recuperării după tratamentul
chirurgical al herniei de disc lombare.

Metodele de recuperare funcţională postoperatorie trebuie

aplicate cât mai precoce, iar mijloacele utilizate să fie individualizate, şi
atent dozate şi,de intensitate progresivă.
Trebuie evitate manevrele dureroase, obiectivul kinetoterapiei
fiind dezvoltarea unui „corset muscular” care să blocheze voluntar
regiunea afectată atât în poziţiile statice, cât şi în mişcare.
Blocarea segmentului rahidian în „delordoză” (lordoză lombară
corijată) evită poziţiile extreme de hiperlordoză şi hiperflexiune
lombară, deplasează anterior centrul de greutate, uşurând partea
posterioară a discului intervertebral şi procesele articulare ale
vertebrelor.
Recuperarea postoperatorie se desfăşoară în mai multe etape,
aceasta trebuind să fie continuată la domiciliu timp de câteva luni.
 Bibliografie
• Antonescu D., Patologia aparatului locomotor, Vol I, Ed. Medicala,
Bucuresti 2008;
• Chiriac Rodica, Notiuni de balneofizioterapie, Ed. Universităţii Gr.
T. Popa, Iasi, 2009;
• Cretu Antoaneta, Afectiunile reumatice care beneficiază de
kinetoterapie, Editura Medicală, Bucureşti 1996;
• Marcu V, Dan Mirela. Kinetoterapie/Physiotherapy. Ed.
Universității din Oradea, 2006.
• Păun C, Tratat de medicină internă – Reumatologie, Ed. Medicala,
Bucuresti 1999
• Rednic Simona. Ghidul de studiu: Reumatologie. Reumatologie
clinică.
• Sîrbu Elena, Kinetoterapia în afecţiunile reumatologice, Editura
Eurobit, Timişoara, 2007.