SEMINARUL 2

ASPECTE DE ETICĂ ÎN PSIHOLOGIA CLINICĂ

Ca orice activitate umană, și prestațiile de psihologie clinică trebuie să respecte anumite

principii și standarde etice. Analizând diverse coduri etice ale domeniului, din diverse țări, se pot
desprinde câteva aspecte etice esențiale. Astfel, putem vorbi despre 5 principii etice generale și 10
standarde etice. Principiile servesc ca scopuri spre care se tinde în practica clinică, în timp ce
standardele etice descriu o varietate de comportamente care definesc acte neetice.
Cele 5 principii etice generale ale psihologiei clinice sunt:
1. a acționa întotdeauna în beneficiul persoanelor care apelează la ajutorul lor, fără a le aduce
vreun prejudiciu;
2. fidelitate și responsabilitate, ceea ce presupune că psihologii stabilesc întotdeauna relații de
încredere cu cei cu care lucrează și sunt conștienți de responsabilitățile lor profesionale și
științifice față de societatea și comunitățile în care lucrează;
3. integritate – care se referă la faptul că psihologii promovează întotdeauna acuratețea,
onestitatea și adevărul științific în practica lor psihologică, în cercetare și predare;
4. dreptate/justiție – psihologii respectă și promovează dreptul tuturor persoanelor de a avea
acces și de a beneficia de servicii psihologice;
5. respectul pentru drepturile și demnitatea fiecărei persoane – psihologii respectă demnitatea
fiecărei persoane cu care lucrează și drepturile acesteia la intimitate, confidențialitate și
autodeterminate.

Cele 10 standarde etice care guvernează activitatea psihologului clinician se referă la:
1. posedarea unor strategii de rezolvare a problemelor etice;
2. competență;
3. relații umane (ex. hărțuire, discriminare, conflicte de interese);
4. dreptul la intimitate și confidențialitate;
5. publicitate și declarații publice;
6. înregistrarea ședințelor și taxe;
7. educație și pregătire profesională;
8. cercetare și publicare;
9. evaluare;
10. terapie.
 Vom analiza mai jos câteva dintre aceste standarde, cu cel mai mare impact asupra activității
profesionale.

Competența
Psihologii trebuie să posede un grad înalt de competență în aria lor de specializare. Ei
trebuie să ofere servicii doar în acele probleme și pentru acele persoane pentru care au calificarea
necesară pentru o intervenție eficientă. Ei trebuie să își cunoască și accepte punctele tari și punctele
slabe și mai ales limitele profesionale. De asemenea, acest standard presupune ținerea permanentă
la curent cu cele mai noi descoperiri din domeniul lor de specializare, în așa fel încât să poată oferi
cele mai calificate servicii.
De asemenea, psihologii trebuie să se asigure de faptul că viața lor personală nu interferează
cu prestațiile lor profesionale.
Există o serie de situații care pot face ca psihologul să acționeze mai puțin competent în
activitatea lui profesională:
- poate dezvolta o tulburare psihiatrică sau o problemă psihologică care îi afectează judecata
clinică (ex. o depresie sau probleme cu consumul de alcool);
- poate trece printr-o serie de probleme specific umane: divorț, boală, probleme financiare,
anxietate, stres;
- poate resimți o serie de condiții ale cadrului său profesional ca sufocante sau nemotivante:
un număr prea mare de pacienți, o remunerație neadecvată cu prestațiile sale profesionale,
oboseală, blazare etc.;
- poate fi arogant sau narcisic. De exemplu, un psiholog arogant poate considera că poate
rezolva orice problemă, a oricărui pacient, că nu are nevoie de nici o pregătire
suplimentară profesională, pentru că este foarte competent, că un anumit tip de serviciu
este foarte bun și trebuie aplicat tuturor pacienților săi, că nu există nimeni mai competent
ca el, printre colegii săi, cu care să se poată consulta. Un psiholog egoist poate să accepte
orice caz, din dorința de a avea cât mai mulți pacienți, chiar dacă problemele lor nu sunt
acoperite de aria sa de competență, poate fi mai interesat în a câștiga bani sau în a promova
decât în a acționa în interesul pacientului său, poate pune nevoile, dorințele sale mai presus
decât cele ale pacienților, studenților, colegilor sau publicului. Un psiholog incompetent
poate furniza servicii lipsite de competență, în absența unei formări și informări suficiente.
Este esențial ca psihologul, dar și cei care acreditează psihologul în activitatea lui
profesională, să încerce reducerea la minim a acestor factori perturbatori.
Integritatea
Psihologii trebuie să mențină un grad înalt de integritate profesională și personală și să dea
dovadă permanent de respect, corectitudine și onestitate în relațiile cu ceilalți. Aceasta înseamnă
onestitate în prezentarea către pacienți a serviciilor pe care le vor oferi, a ariei lor de competență și a
ceea ce poate fi așteptat în urma intervențiilor lor, în comunicarea taxelor s.a.m.d. De asemenea, ei
trebuie să aibă onestitatea de a referi un pacient a cărui problemă depășește aria sa de competență
unui coleg, în vederea asigurării celei mai bune condiții pentru pacientul său.
Dat fiind faptul că, în relația cu pacientul, psihologul deține o poziție de putere, el trebuie să
se asigure de faptul că nu folosește această putere în dauna pacientului, cu alte cuvinte, că el nu
folosește transferul pacientului în defavoarea acestuia.
Psihologii trebuie să evite stabilirea de relații personale în afara cadrului profesional. Acest
lucru se referă la stabilirea de relații romantice sau sexuale cu pacienții în cursul muncii lor cu
aceștia, la stabilirea de relații de afaceri sau la participarea la activități de orice fel în afara cadrului
profesional. Unele relații de acest tip sunt inevitabile (de ex. într-un oraș mic sau în anumite
contexte profesionale, aceste relații sunt inevitabile). Aceste situații, care nu pot fi evitate, trebuie
tratate cu maximă grijă și sensibilitate de către psiholog, în așa fel încât pacientul să nu aibă de
suferit.

Responsabilitatea profesională și științifică

Psihologul trebuie să se consulte cu alți colegi sau cu specialiști din alte domenii, pentru a
rezolva probleme ale pacienților pe care nu le poate rezolva sau înțelege singur.
În măsura în care el trebuie să se supună unor standarde etice, psihologul trebuie să vegheze
și la respectarea acestor standarde de către alți colegi ai săi. În condițiile în care el constată
încălcarea acestora standarde etice, psihologul trebuie să încerce remedierea acestei situații, fie prin
acordarea de sprijin informal colegului respectiv, fie – dacă acest lucru nu este posibil sau dacă
încălcarea respectivă este foarte periculoasă pentru pacient sau pentru profesie – prin sesizarea
situației respective unei comisii de etică acreditată pentru rezolvarea acestor probleme.

Respectul pentru drepturile și demnitatea omului

Psihologul trebuie să manifeste o grijă deosebită pentru respectarea drepturilor fundamentale
și a demnității pacientului. Trebuie să fie sensibil la diferențele individuale și culturale, să respecte
dreptul la libertate, intimitate și confidențialitate. Trebuie să evite orice formă de discriminare
(sexuală, religioasă, etnică, datorată orientării sexuale etc.). De asemenea, trebuie să manifeste o
grijă deosebită în direcția evitării oricărei biasări sau a interferenței valorilor, normelor sale de orice
fel în abordarea pacientului.
Confidențialitatea
Reprezintă cerința cea mai importantă în prestațiile de psihologie clinică. Tot ceea ce este
menționat de către pacient în camera de consultație trebuie să rămână confidențial. Este prima
condiție pentru dezvoltarea unei relații transferențiale între pacient și psiholog.
Există câteva situații care justifică încălcarea acestei confidențialități: existența unui pericol
imediat pentru pacient sau pentru ceilalți, cum ar fi suicidul sau homicidul, informațiile privind
existența unui abuz fizic, sexual sau emoțional asupra unui copil, persoană în vârstă sau persoană cu
dizabilități. Persoana care apelează la servicii psihologice trebuie să fie informată asupra acestor
limitări ale regulii confidențialității, pentru a acționa în cunoștință de cauză. În cazul în care
pacientul cere el însuși ridicarea acestei confidențialități, din dorința ca psihologul să împărtășească
informații importante pentru pacient cu terțe persoane, acordul pacientul trebuie consemnat în scris.

Grija pentru starea de bine a celorlalți

Psihologul trebuie să caute permanent să îmbunătățească calitatea vieții celor cu care
lucrează și să evite orice vătămare a acestora. Acest lucru implică și evitarea oricărei tendințe de a
manipula sau exploata în favoarea sa, în vreun fel, pacientul sau pe alte persoane cu care se află în
relații profesionale (studenți, colegi etc.).

Responsabilitatea socială
Psihologul trebuie să acționeze întotdeauna în spiritul responsabilității sociale. Acest lucru se
poate concretiza prin: implicarea în combaterea unor cauze sau politici care contrazic principiile pe
care le respectă sau care duc la exploatarea altora, implicarea în activități cu caracter social: tratarea
unor pacienți care nu au posibilități financiare, susținerea în regim de voluntariat a unor cursuri
pentru diverse categorii de populație, care duc la creșterea caliății vieții acestor oameni.

Evaluare, măsurare sau intervenție

Psihologii trebuie să folosească numai acele instrumente de evaluare pentru care au formare.
De asemenea, trebuie să utilizeze aceste instrumente numai pentru scopurile pentru care acestea au
fost create și validate, să le cunoască punctele tari și limitele și să realizeze o intepretare cât mai
riguroasă a datelor furnizate de aceste teste. Ei trebuie să ofere pacientului un feedback al evaluării
formulat într-o manieră care să poată fi înțeleasă de aceștia. De asemenea, instrumentele psihologice
de evaluare trebuie protejate împotriva folosirii lor neadecvate, de către persoane necalificate,
evitându-se folosirea lor în dauna pacientului.
 Respectarea eticii profesionale reprezintă unul dintre aspectele esențiale ale profesiei de
psiholog clinician. Dincolo de aspectele de nuanță, de reglementările legale, postulate în codul etic
al profesiei din fiecare țară, este esențială interiorizarea spiritului care însuflețește aceste norme
etice și menținerea permanentă în minte de către psiholog a respectului față de profesie și a
respectului față de cel pentru care lucrează.