Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Etică in Psihologia Clinică
Etică in Psihologia Clinică
Cele 10 standarde etice care guvernează activitatea psihologului clinician se referă la:
1. posedarea unor strategii de rezolvare a problemelor etice;
2. competență;
3. relații umane (ex. hărțuire, discriminare, conflicte de interese);
4. dreptul la intimitate și confidențialitate;
5. publicitate și declarații publice;
6. înregistrarea ședințelor și taxe;
7. educație și pregătire profesională;
8. cercetare și publicare;
9. evaluare;
10. terapie.
Vom analiza mai jos câteva dintre aceste standarde, cu cel mai mare impact asupra activității
profesionale.
Competența
Psihologii trebuie să posede un grad înalt de competență în aria lor de specializare. Ei
trebuie să ofere servicii doar în acele probleme și pentru acele persoane pentru care au calificarea
necesară pentru o intervenție eficientă. Ei trebuie să își cunoască și accepte punctele tari și punctele
slabe și mai ales limitele profesionale. De asemenea, acest standard presupune ținerea permanentă
la curent cu cele mai noi descoperiri din domeniul lor de specializare, în așa fel încât să poată oferi
cele mai calificate servicii.
De asemenea, psihologii trebuie să se asigure de faptul că viața lor personală nu interferează
cu prestațiile lor profesionale.
Există o serie de situații care pot face ca psihologul să acționeze mai puțin competent în
activitatea lui profesională:
- poate dezvolta o tulburare psihiatrică sau o problemă psihologică care îi afectează judecata
clinică (ex. o depresie sau probleme cu consumul de alcool);
- poate trece printr-o serie de probleme specific umane: divorț, boală, probleme financiare,
anxietate, stres;
- poate resimți o serie de condiții ale cadrului său profesional ca sufocante sau nemotivante:
un număr prea mare de pacienți, o remunerație neadecvată cu prestațiile sale profesionale,
oboseală, blazare etc.;
- poate fi arogant sau narcisic. De exemplu, un psiholog arogant poate considera că poate
rezolva orice problemă, a oricărui pacient, că nu are nevoie de nici o pregătire
suplimentară profesională, pentru că este foarte competent, că un anumit tip de serviciu
este foarte bun și trebuie aplicat tuturor pacienților săi, că nu există nimeni mai competent
ca el, printre colegii săi, cu care să se poată consulta. Un psiholog egoist poate să accepte
orice caz, din dorința de a avea cât mai mulți pacienți, chiar dacă problemele lor nu sunt
acoperite de aria sa de competență, poate fi mai interesat în a câștiga bani sau în a promova
decât în a acționa în interesul pacientului său, poate pune nevoile, dorințele sale mai presus
decât cele ale pacienților, studenților, colegilor sau publicului. Un psiholog incompetent
poate furniza servicii lipsite de competență, în absența unei formări și informări suficiente.
Este esențial ca psihologul, dar și cei care acreditează psihologul în activitatea lui
profesională, să încerce reducerea la minim a acestor factori perturbatori.
Integritatea
Psihologii trebuie să mențină un grad înalt de integritate profesională și personală și să dea
dovadă permanent de respect, corectitudine și onestitate în relațiile cu ceilalți. Aceasta înseamnă
onestitate în prezentarea către pacienți a serviciilor pe care le vor oferi, a ariei lor de competență și a
ceea ce poate fi așteptat în urma intervențiilor lor, în comunicarea taxelor s.a.m.d. De asemenea, ei
trebuie să aibă onestitatea de a referi un pacient a cărui problemă depășește aria sa de competență
unui coleg, în vederea asigurării celei mai bune condiții pentru pacientul său.
Dat fiind faptul că, în relația cu pacientul, psihologul deține o poziție de putere, el trebuie să
se asigure de faptul că nu folosește această putere în dauna pacientului, cu alte cuvinte, că el nu
folosește transferul pacientului în defavoarea acestuia.
Psihologii trebuie să evite stabilirea de relații personale în afara cadrului profesional. Acest
lucru se referă la stabilirea de relații romantice sau sexuale cu pacienții în cursul muncii lor cu
aceștia, la stabilirea de relații de afaceri sau la participarea la activități de orice fel în afara cadrului
profesional. Unele relații de acest tip sunt inevitabile (de ex. într-un oraș mic sau în anumite
contexte profesionale, aceste relații sunt inevitabile). Aceste situații, care nu pot fi evitate, trebuie
tratate cu maximă grijă și sensibilitate de către psiholog, în așa fel încât pacientul să nu aibă de
suferit.
Responsabilitatea socială
Psihologul trebuie să acționeze întotdeauna în spiritul responsabilității sociale. Acest lucru se
poate concretiza prin: implicarea în combaterea unor cauze sau politici care contrazic principiile pe
care le respectă sau care duc la exploatarea altora, implicarea în activități cu caracter social: tratarea
unor pacienți care nu au posibilități financiare, susținerea în regim de voluntariat a unor cursuri
pentru diverse categorii de populație, care duc la creșterea caliății vieții acestor oameni.