DISCIPLINA DE PATOLOGIE ANIMALĂ ȘI TEHNICI SANITAR VETERINARE

Facultatea de Zootehnie, anul III

LP.VIII

DIAG
OSTICUL BOLILOR PARAZITARE EXTER
E
(SCABIILE)

Pentru stabilirea unui diagnostic este necesară coroborarea datelor multiple, obținute în
urma:

1. anchetei epizootologice-epidemiologice:
a. sezonul de debut,
b. climatograma,
c. sursa de paraziti,
d. vârsta animalelor,
e. condiții de îngrijire și exploatare a animalelor,
f. alimentația,
g. starea de sănătate,
h. starea fiziologică,
i. tratamentele medicamentoase și eficacitatea lor;
2. examenelor clinice:
a. temperatura corporală,
b. pulsul cardiac,
c. ritmul respirator,
d. creșterea și dezvoltarea tineretului,
e. rata sporului de greutate,
3. examenelor paraclinice sau de laborator:
a. examen microbiologic,
b. analize coproscopice - se identifică ouă, larve, oochiști, forme vegetative,
c. analize hematologice și biochimice ale sîngelui,
4. examenului morfopatologic (post mortem):
a. examen macroscopic,
b. examen microscopic (histopatologic),
5. examenului ecologic:
a. date despre formele invazionale,
b. depistarea purtătorilor și eliminatorilor de paraziți,
c. impactul asupra faunei, florei pășunilor sau a mediului ambiant.

1
 Râile sau scabiile sunt dermatite parazitare cronice care evoluează enzootic la
mamifere şi păsări, caracterizate clinic prin prurit și hipercheratoză
Sunt produse de acarienii din familiile Psoroptidae, Sarcoptidae, Cnemidocoptidae.
Cel mai frecvent întâlnite sunt:

râia psoroptică (psoroptoza),

râia sarcoptică (sarcoptoza),

râia chorioptică (chorioptoza),

râia notoedrică (notoedroza),

râia psorergatică (psorergatoza),

demodicoza,

râia cnemidocoptică (cnemidocoptoza).

RÂIA PSOROPTICĂ

Este o dermatită parazitară cronică, cu evoluţie enzootică, produsă de specii din genul
Psoroptes.
Prezentă la la ovine, caprine, taurine, cabaline şi iepuri.
Afectează regiunile corporale cu păr lung.
Clinic, se caracterizează prin: prurit, depilaţii, crustizări, hiper- şi paracheratoză, slăbire,
uneori avort şi moartea subiecţilor afectaţi.

RÂIA PSOROPTICĂ LA OVIE

• Agentul etiologic este Psoroptes ovis.
• Clinic: prurit, leziuni crustoase şi căderea lânii.

Diagnosticul epidemiologic.
Râia psoroptică apare, în anotimpul rece, la efectivele de ovine exploatate în condiţii de
igienă şi alimentaţie precare, având un pronunţat caracter de contagiozitate.
Dezvoltarea psoropţilor la ovine este favorizată iarna, când corpul este acoperit abundent
cu lână.
Infestarea ovinelor se face direct, prin coabitare cu animalele bolnave, în adăposturi
suprapopulate sau indirect prin ustensilele din adăpost.
Psoropţii rezistă în crustele răspândite în adăpost dar şi pe corpul animalelor
nereceptive (câini, măgari etc.). Rezistenţa lor este condiţionată de temperatura şi umiditatea
mediului ambiant. La temperatura de 6-8°C şi umiditate relativă de 85-90 %, psoropţii rezistă 45-60
2
zile şi mor în câteva zile la temperaturi mai mici de 0°C. Psoropţii aflaţi în afara gazdei au
capacitate infestantă redusă.
Receptivitatea ovinelor faţă de râia psoroptică este diferită:
- rasele cu lână fină sunt mai sensibile;
- mieii în vârstă de 2-4 luni nu exprimă clinic boala.
Menţinerea şi extinderea infestaţiei psoroptice într-o turmă este favorizată de:
- aglomerarea animalelor,
- carenţe alimentare,
- frig, umezeală,
- helmintoze cronice,
- nerespectarea măsurilor de profilaxie sanitară veterinară.
Boala evoluează clinic iarna şi primăvara. Infestaţia regresează vara şi toamna,
menţinându-se sub formă inaparentă;
Boala difuzează rapid în efectiv, în timpul montei, prin intermediul berbecilor.
Infestarea experimentală a viţeilor cu specia Psoroptes ovis atrage atenţia asupra rolului
bovinelor în transmiterea bolii.
Râia psoroptică poate evolua concomitent cu râia sarcoptică şi râia corioptică.
Perioada de incubaţie este de 1-3 săptămâni, dependentă de receptivitatea individuală a
subiectului gazdă şi de numărul de psoropţi care declanşează procesul morbid.

Diagnosticul clinic.
Localizarea incipientă a psoropţilor este:
- în regiunea greabănului,
- urmată de zonele cervicală,
scapulară şi lombară.
La animalul bolnav, iniţial, apare
aspectul de lână fulguită, prin ridicarea unor
şuviţe peste nivelul cojocului. In 2-3 luni se
observă generalizarea procesului psoroptic, prin depilaţii pe întreaga suprafaţă corporală,
exceptând regiunea capului.
Datorită pruritului oile sunt neliniştite, se scarpină intens, ceea ce conduce la
accelerarea pierderilor de lână şi la formarea unor cruste groase aderente, de culoare
cenuşie.

3
 După tunderea lânii (la subiectii cu leziuni restrânse) leziunile scabioase se
ameliorează, iar acarienii rămân în stare de hipobioză, cantonații în cutele pielii din
regiunile
egiunile cervicală şi caudală, in pavilionul urechii, în fosa infraorbitară. Toamna, când
apar condiții
ii favorabile de umiditate şi temperatură scăzută, aceste focare se reactivează,
determinând generalizarea procesului scabios.

Diagnosticul par
paraclinic
Constă în depistarea şi identificarea psoroptilor în crustele prelevate de la subiecții
subiec
bolnavi. Se cunosc mai multe procedee:
- raclarea crustelor din centrul şi periferia focarului şi examinarea la microscop direct
între lamă şi lamelă;
- smulgerea şuvitelor de lână de la periferia focarului şi examinarea la lupa
stereoscopică;
- examinarea crustelor la microscop într
într-o
o placă Petri aşezată pe o hârtie neagră şi
vizualizarea psoroptilor sub formă de puncte albicioase mobile;
Specia Psoroptes ovis are corpul oval, alungit, de culoare albicioasă, acoperit cu o
cuticulă striată transversal
nsversal şi ornată cu spini bon
bonți. Rostrumul este lung, conic. Picioarele
anterioare depăşesc rostrumul. Pretarsul este lung, trisegmentat, terminat cu un
capitul mai lung decât lat.

Masculul măsoară 500

500-600 x 340 µm. Pe fata ventrală a
corpului se găseşte o pereche de tuberculi abdominali, din care pomesc
fire lungi, chitinoase. Trăiesc 3
3-5 săptămâni.

Femela măsoară 670

670-740 x 450 µm.. Femela puberă are o
pereche de tuberculi copulatori în zona posterioară a corpului,
care dispar când ajunge ovigeră. Orificiul genital este situat pe
fata ventrală a corpului, în partea anterioară. Femela ovigeră
depune 115-300 ouă.
Longevitatea femelelor este de 44-6 săptămâni, timp în
care depun ponta de ouă. La tempera
temperaturi scăzute femelele trăiesc mai
putin, dar sunt mai prolifice, iar la temperaturi mai ridicate trăiesc mai
mult, dar cu prolificitate scăzută.

4
 Larvele au trei perechi de picioare.

Diagnosticul diferențial al râiei psoroptice a ovinelor se face faţă de alte
parazitoze cutanate:
- infestaţia cu insecte malofage;
- Infestația cu insecte hematofage;
- eczema scvamoasă sau "râia de foame," care se caracterizează prin descuamări
epiteliale în regiunea dorsală a corpului, în jurul urechilor, determinată de
malnutriţie şi alte parazitoze cronice,
- "eczema de ploaie," care constă în eritem, căderea lânii, excoriaţii, plăgi cu cruste
gălbui dureroase la palpare, localizate în regiunile greabănului, lombară şi a crupei şi
mai rar pe cap, gât sau în regiunea spetei,
- dermatofiloză bacteriană produsă de Dermatophylus congolense (lipseşte pruritul).

Diagnosticul ecologic
Este necesară cunoaşterea:
- ciclului de dezvoltare a psoropţilor,
- căile şi mijloacele de limitare a infestaţiei în
efectivele de animale şi în mediul înconjurător.

RÂIA PSOROPTICĂ A IEPURELUI

Râia psoroptică a iepurelui este determinată de Psoroptes cuniculi, care se localizează în
conductul auditiv extem, pe faţa intemă a conchiei auriculare, determinând mari pierderi
economice.

Diagnosticul epidemiologic.
Boala este frecvent întâlnită în crescătoriile de iepuri dar şi la alte specii de animale
(cal, măgar, oaie, capră), producând importante pagube economice prin mortalitate.
Transmiterea paraziților se face direct şi indirect, datorită crustelor diseminate în
urma gratajului. În cruste psoropţii rezistă 3 săptămâni; cele mai rezistente sunt nimfele şi
femelele ovigere.
Iepurele sălbatic este rezervorul natural al parazitului.
Râia auriculară este mai frecventă primăvara şi iarna.

5

Diagnosticul clinic.
Datorită pruritului intens, iepurii bolnavi se scarpină cu lăbuţele sau scutură frecvent
capul. Abundenţa crustelor din pavilionul auricular determină atârnarea şi imobilitatea
urechii. Crustele apar la 10-18 zile de la infestare, dispuse concentric şi cu aspect foliar.

În infestaţiile vechi, conchia auriculară conţine o

masă grunjoasă de culoare galben-cafenie. Subiectul
bolnav prezintă tulburări de echilibru, capul fiind
înclinat pe o parte.
Leziunile scabioase se extind la baza conchiei
auriculare, iar în cazuri grave pot afecta pielea din jurul
urechilor, regiunea gâtului, regiunea dorsală şi
extremitatea lăbuţelor. În acest caz crustele au aspect
solzos şi sunt de culoare gri-albicioasă

Diagnosticul paraclinic constă în identificarea psoropţilor în

leziunile auriculare, prin examen microscopic direct al crustelor între
lamă şi lamelă.
Psoroptes cuniculi are corpul oval, de culoare cafeniu-
deschis, cu rostrumul lung şi ascuţit. Masculul - partea posterioară a
corpului se găsesc ventuze anale. Femela este ovipară. Ouăle sunt
alb-strălucitoare,

Diagnosticul diferenţial
Se face faţă de otitele micotice, otitele microbiene, sindromul vestibular sau
traumatisme.

6

Diagnosticul ecologic
Se impune cunoaşterea ciclului biologic al paraziţilor din genul Psoroptes.
- După 4 zile de incubaţie din ou iese o larvă hexapodă, de culoare gri-maronie.
- La 2-3 zile larva năpârleşte şi se transformă în protonimfă.
- Protonimfa năpârleşte după 3 zile şi se transformă în tritonimfă, care ulterior se
transformă în adult.

RÂIA SARCOPTICĂ

Râia sarcoptică este o dermatoză parazitară a capului şi a zonelor corporale

acoperite cu păr scurt, produsă de acarieni din genul Sarcoptes, la caprine, porcine, taurine,
ovine, cabaline, carnivore şi iepuri, caracterizată clinic prin prurit intens, grataj şi cruste
abundente de culoare alb-cenuşie.
Râia sarcoptică a porcinelor și caprinelor este contagioasă pentru om, ceea ce
impune măsuri riguroase de igienă şi protecţie sanitară.

RÂIA SARCOPTICĂ A PORCIELOR

Râia sarcoptică a porcinelor este o dermatită cu evoluţie acută sau cronică, produsă de
acarieni din fam. Sarcoptidae, ce afectează porcinele de toate vârstele.
Este mai frecventă la tineretul de 2-5 luni.
Clinic se observă:
- prurit intens,
- depilaţii, hipercheratoză,
- cruste cu crevase sângerânde
- şi stare de slăbire.

Diagnosticul epidemiologic.
Sursa de contaminare este reprezentată de animalele bolnave, îndeosebi vierii, care
răspândesc boala în efectiv, la scroafe şi purcei. Contaminarea se face prin contact direct
cu subiecţii bolnavi şi indirect, prin ustensile sau vectori animaţi (în urechile porcilor sănătoşi
acarienii rezistă în stare de latenţă). Temperatura scăzută, asociată cu creşterea umidităţii
relative, asigură prelungirea supravieţuirii acarienilor. În mediul extern ouăle rezistă un timp
variabil de 6-13 zile, dependent de factorii de climă.

7
 Receptivitatea porcinelor faţă de râia sarcoptică este influenţată de vârstă, alimentaţie,
carenţe vitamino-minerale, aglomeraţie, igienă necorespunzătoare, sezon, sistem de creştere.
Boala apare mai frecvent la tineret în sezonul rece, (toamna, iarna), primăvara şi,
excepţional, vara.

Diagnosticul clinic
Se pune pe baza simptomelor exprimate de subiecţii bolnavi.
La purceii se observă prurit intens şi leziuni urticariforme, distribuite pe urechi, gât,
torace şi abdomen.
Purceii inţărcaţi prezintă prurit şi leziuni cutanate, sub formă de noduli scabioşi, papule,
vezicule, cruste brun-roşiatice, depilaţii şi grataj persistent.

Iniţial, crustele sunt furfuracee, apoi, datorită hipercheratinizării, crustele se îngroaşă şi

se extind, ocupând zone corporale mai mari. Modificările sunt mai frecvente pe faţa internă a
conchiei auriculare, pe abdomen şi pe faţa internă a coapselor.
La porcii adulţi se observă noduli şi cruste groase abundente, de culoare alb-văroasă
sau galben-brună, care se extind pe cap, gât, torace, abdomen şi coapse. Pielea devine
uscată, îngroşată, pliată acoperită cu cruste cenuşii.

Râia sarcoptică la porc (

iculescu, 1968) l. Sarcoptes suis; 2-ouă. Zonele hasurate reprezintă
regiunile de plecare a procesului infestant ( după Iacob Olimpia, 2002)
8
 La scroafe modificările cutanate apar pe părţile laterale ale corpului şi în zona
dorsală, iar la vieri se extind pe cap, baza urechilor, greabăn, jarete şi scrotum.
Datorită pruritului şi gratajului persistente animalele sunt permanent neliniştite, iar
pe corp. apar zone de pseudotundere. Cronicizarea procesului scabios determină
hipercheratoză, acoperirea pielii cu cruste groase şi apariţia crevaselor sângerânde.

Diagnosticul paraclinic
Constă în identificarea sarcopţilor în crustele prelevate de pe faţa internă a conchiei
auriculare sau de pe corp. Produsul raclat se amestecă cu soluţie 10 % de KOH, apoi se
încălzeşte uşor la o sursă, după care se centrifughează 1-2 minute la 1500-2000 turaţii/minut.
Din sediment se fac preparate între lamă şi lamelă şi se examinează la microscop.
Specia Sarcoptes suis are corpul oval, globulos sau rotund. Rostrumul este scurt uşor
proeminent. Corpul este acoperit cu o cuticulă striată transversal şi câteva fire chitinoase lungi. Pe
partea dorsală se găsesc solzi chitinoşi de formă triunghiulară şi spini scurţi. Membrele sunt
scurte, nu depăşesc rostrumul.
Orificiul anal este situat în partea posterioară a corpului.
Masculul măsoară 250-350 x 160-190 µm.
Femela măsoară 345-500 x 230-390 µm şi•este ovigeră. Oul este ovoid şi măsoară 150 x
100 µm.

Sarcoptes suis femela Sarcoptes suis mascul

Diagnosticul diferenţial
Se face faţă de afecţiunile produse de carenţele în zinc şi vitamina A, variolă,
pitiriazis rosea, hematopinoză, strongiloidoza cutanată, dermatoze alergice,
dermatomicoze.
9
 Diagnosticul ecologic se bazează pe cunoaşterea ciclului biologic al acarienilor din
genul Sarcoptes şi evitarea contaminării omului.
- Femelele sapă galerii intraepidermice, unde îşi depun ponta (40-50 ouă / femelă).
- Galeriile pot să ajungă până la stratul bazal Malpighi sau uneori până în hipoderm, în
glandele sebacee.
- Incubaţia ouălor durează 3-5 zile, după care are loc ecloziunea larvelor.
- Larvele se transformă în protonimfe şi telonimfe.
- Telonimfele ies la suprafaţa pielii, unde, împreună cu masculii, formează cupluri
pentru fecundare.
- După, 5-6 zile de la fecundare, femelele depun ouă în galeriile intradermice.
- longevitatea adulţilor este de 30 zile, iar ciclul de dezvoltare este diferit ca durată, în
funcţie de sex: 14 zile pentru masculi şi 21 zile pentru femele.

RÂIA CHORIOPTICĂ

Râia chorioptică este o dermatită parazitară produsă de acarieni din genul Chorioptes,
care se localizează cutanat în regiunea posterioară a corpului la taurine, ovine, caprine,
cabaline, evoluând în sezonul rece.

RÂIA CHORIOPTICĂ A TAURIELOR

Râia chorioptică a taurinelor este produsă de Chorioptes bovis,
Se localizează cutanat, în regiunile posterioare ale corpului, la vacile de lapte, juninci
şi tineret la îngrăşat.

Diagnosticul epidemiologic
Sursele de paraziţi sunt taurinele bolnave şi alte specii care exprimă boala: cabalinele,
caprinele, ovinele.
Râia chorioptică debutează toamna şi durează până primăvara, afectând îndeosebi vacile
lactante menţinute în stabulaţie permanentă. Boala dispare când animalele sunt scoase la
păşune.
Receptivitatea este în funcţie rasă (rasele specializate pentru lapte), vârstă (tineretul este
receptiv de la 6-18 luni), stare de întreţinere, microclimat.
Transmiterea bolii se face prin contact direct şi indirect, prin ustensile sau vectori.

10

Diagnosticul clinic.
Nodulii scabioşi apar iniţial la baza cozii sau în regiunea perineală şi se extind în
zonele învecinate. Nodulii sunt pruriginoşi asociaţi cu zone de depilaţie. La începutul
procesului scabios crustele formate sunt subţiri, apoi devin abundente. Ulterior, în zonele
afectate şi în special pe pliurile caudale, apar crevase sângerânde, care se complică septic.

Diagnosticul paraclinic
Constă în identificarea agentului etiologic în crustele raclate şi examinate la
microscop sau la lupa binoculară.
Specia Chorioptes bovis are corpul oval, rostrumul scurt şi ascuţit. Membrele anterioare
sunt lungi, depăşesc rostrumul.
- Masculul măsoară 370 x 200 µm. Aparatul copulator, alcătuit din doi lobi abdominali,
prevăzuţi cu câte patru fire chitinoase. La baza lobilor, pe faţa ventrală, se află câte o
ventuză copulatoare.
- Femela măsoară 380-400 x 250 µm şi este ovipară.
-

Chorioptes bovis femela Chorioptes bovis mascul

Diagnosticul diferențial
Se face față de infestarea cu ectoparaziți și eczema scvamoasă.
Diagnosticul ecologic
Ciclul de dezvoltare a choriopților se desfășoară în 15-20 zile, parcurgând stadiile de ou,
larvă, protonimfă, tritonimfă și adult.
11
 RÂIA C
EMIDOCOPTICĂ

Râia cnemidocoptică este o parazitoză produsă de acarieni din familia

Cnemidocoptidae, la păsări domestice şi sălbatice, caracterizată clinic prin prurit, cruste pe
corp, căderea penelor, cruste alb-văroase dispuse pe picioare, între solzii epidermici.

RÂIA CEMIDOCOPTICĂ A GALIFORMELOR

Râia cnemidocoptică evoluează la galiforme ca râie a picioarelor, produsă de
Cnemidocoptes mutans, şi râie a corpului şi penelor, produsă de C. laevis.

a. Râia picioarelor
Diagnosticul epidemiologic.
Boala afectează în special păsările bătrâne: găina, curca, bibilica, fazanul,
potârnichea etc. şi mai frecvent cocoşii în comparaţie cu găinile.
Sunt mai afectate păsările crescute în sistem extensiv, pe aşternut permanent.
Transmiterea bolii se face prin contactul direct al păsărilor sănătoase cu cele
bolnave. Rezistenţa paraziţilor în mediul extern este de 7 zile la 7-8°C, iar pe picioarele
păsărilor sacrificate supravieţuiesc 15 zile.

Diagnosticul clinic.
Boala se manifestă prin prurit, ceea ce face ca subiectul bolnav să-şi ciupească
insistent picioarele, determinând plăgi sau artrite. Paraziţii se localizează pe picioare, sub
solzii epidermici, la găină, curcă, bibilică şi fazan.
După o evoluţie mai îndelungată se observă apariţia unor cruste albe, groase,
localizate sub solzii epidermici de pe tarse şi degete. Crustele pot ajunge la 1-2 cm
grosime, deformând regiunea parazitată. Păsările bolnave slăbesc şi prezintă şchiopături.

Diagnosticul paraclinic
Constă în examinarea crustelor şi evidenţierea acarienilor din specia
Cnemidocoptes mutans, care au corpul oval şi fără spini pe faţa dorsală.

12
 Masculul măsoară 190-200 x 120-130 µm, nu are ventuze
copulatoare .
Femela ovigeră măsoară 440 x 380 µm şi are pe faţa dorsală
cute evidente.

b. Râia corpului şi penelor

Este produsă de specia Cnemidocoptes laevis, care are corpul oval, aproape rotund.
Nu prezintă solzi tegumentari dorsali, însă are cute paralele, fine şi regulate.
Masculul măsoară 170-180 x 120-130 gm. Pe faţa ventrală, la extremitatea
posterioară, se găsesc două ventuze copulatoare.
Femela măsoară 310-350 x 270-300 gm. Paraziţii se localizează pe suprafaţa
penelor, la găină.
Diagnosticul clinic.
La păsările bolnave se observă inflamaţia pielii şi
deplumare, prurit permanent.

Diagnostic paraclinic
Se efectuează examenul microscopic al
crustelor din regiunile corporale deplumate, în care se
evidenţiază paraziţii.

13