Problema originii omului există de milenii și nu cunoaște încă rezolvare. Conform
concepției creaționiste, omul a fost creat de o forță divină din „argilă roșie“, prin insuflarea „spiritului nemuritor“. Încă în Antichitate se încerca a pune la originea omului anumite structuri materiale sau organisme (pământul, peștii etc.). De exemplu, Anaximandru și Empedocles susțineau că oamenii au apărut din pământul cu fertilitate înaltă. Aristotel, studiind corpul omenesc, l-a inclus pe om în sistemul regnului animal, determinându-l ca zoon politicon. Odată cu descoperirea analogiei dintre structura corpului omului și a maimuței, de către medicul și anatomistul roman C. Galenus, și descrierile minuțioase ale structurii cimpanzeului, de către anatomistul englez E. Tyson (1699), a fost posibilă clasificarea omului în cadrul regnului animal. Astfel se desprinde concluzia că omul este o ființă biosocială iar evoluția speciei umane are un curs stabilizator, evoluția fizică fiind în linii mari încheiată, dar mai este posibilă evoluția pe plan social, economic și cultural, datorită nivelului său de inteligență.
Marea majoritate a formelor de trecere în evoluția omului au fost depistate în
Africa Centrală, se presupune că anume aici s-a aflat centrul de origine a omenirii. Din această zonă, omul s-a răspîndit prin Asia pe restul Terrei (conform teoriei monocentrice a originii omului). În diferite regiuni ale globului au existat totuși, pe parcursul dezvoltării omenirii, diferite civilizații cu o cultură foarte înaltă. Pentru a explica existența lor, mulți savanți antropologi susțin că omenirea putea fi inițiată simultan în diferite centre de origine (teoria policentrică a originii omului). Majoritatea savanților sunt de părere că astăzi, pe Terra, există diferite populații ale unei singure specii – Homo sapiens. Specia umană este o specie politipică, alcătuită dintr-o serie de tipuri secundare, care formează rasele de oameni, răsândite pe teritorii geografice mai mult sau mai puțin distincte: Leucodermă (rasa albă) , Xantodermă (rasa galbenă) și Melanodermă (rasa neagră).
Din punctul de vedere al caracteristicilor și capacităților, rasele umane sunt
identice și sunt supuse evoluției în aceeași măsură. Reprezentanții diferitor rase se pot încrucișa nelimitat, au aceleași boli. La moment, s-a produs un amestec masiv al raselor, cauzat de migrații imense ale populațiilor și a procesului de globalizare.