Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Caracteristicile
pietei serviciilor
1
Cuprins:
2
1.NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND PIATA SERVICIILOR
3
2. CARACTERISTICILE PIETEI SERVICIILOR
Piata serviciilor se refera la serviciile-marfa, adica la serviciile destinate vanzarii-
cumpararii, insa trebuie sa mentionam faptul ca serviciile non-marfa si cele prestate in alte
conditii decat in relatii de vanzare-cumparare influenteaza intr-o mare masura aceasta piata.
Un loc aparte il ocupa serviciile prestate in cadrul firmelor din diverse ramuri, pe baza de
relatii salariale, servicii care nu sunt evidentiate ca apartinand sectorului serviciilor, ele fiind
incluse in activitatea de baza (servicii de transport, servicii manageriale, servicii informatice,
etc.).
În domeniul serviciilor, comensurabilitatea indicatorilor prin care se exprima
dimensiunile si dinamica pietei este mai dificila decât în cazul bunurilor. Astfel, pentru
exprimarea ofertei, cererii si a volumului tranzactiilor rezultate se foloseste o mare varietate
de indicatori.
Pentru cuantificarea ofertei serviciilor de transport se folosesc indicatori referitori la
numarul mijloacelor de transport
disponibile, capacitatea si tipul acestora,
numarul lucratorilor, etc., pentru
exprimarea cererii: numar de clienti,
cantitatea si felul marfurilor de transport
s.a., iar pentru exprimarea dimensiunilor
tranzactiilor rezultate prin întâlnirea
cererii cu oferta, indicatori cum ar fi:
numar de calatori, kilometri, numar de
vehicule în circulatie, valoarea
cheltuielilor (sau încasarilor), consumul
de combustibil.
În domeniul serviciilor însa, mai marea sau mai mica raritate a acestora nu poate fi un
element determinant al stabilirii pretului si deci al concurentei având în vedere ca serviciile
nu sunt omogene, deci nu sunt comparabile. Prin urmare, concurenta prin preturi este de o
maniera deosebita, fiind vorba în aprecierea pretului serviciului de un ansamblu de
consideratii calitative, chiar psihologice, subiective, determinate de legaturile, adesea
personale, între prestator si client.
4
În multe sectoare ale serviciilor intrarea libera în ramura si libera circulatie a
capitalurilor îngradite de costurile mari de intrare sau de iesire de pe piata, ceea ce conduce
la frecvente situatii de monopol sau oligopol. Fiecare producator de servicii dispune de o
paleta întreaga de mijloace pentru a se diferentia: bineînteles, calitatea prestatiei sale pe care
clientii sunt adesea incapabili de a aprecia la justa sa valoare, relatia personala pe care o
întretine cu clientela sa, atmosfera din unitate si amplasarea sa geografica.
Consumatorii, fiind supusi la restrictiile de timp se gasesc în imposibilitatea de a
compara riguros raporturile calitate - pret a tuturor prestatiilor care sunt oferite.
Transparenta în cazul pietei serviciilor este limitata de caracterul imaterial al acestora,
serviciile spre deosebire de bunuri neputând fi "cercetate" de concurenti pentru a descoperii
noile tehnologii de productie sau daca preturile de vânzare nu fac obiectul unei politici de
dumping.
Produsele nefiind omogene, intrarea libera pe piata si libera circulatie a capitalurilor
fiind deseori îngradite, informarea consumatorilor si concurentilor fiind limitata, fiecare
producator dispunând de un fel de monopol, ne gasim în fata unor structuri ale pietei
caracteristice concurentei imperfecte.
Imperfectiunile concurentei în domeniul serviciilor au fost folosite pentru interventia
mai mare a statului în acest sector si îngradirea prin reglementari a regulilor jocului pietei
libere.
Caracteristicile serviciilor
Piata serviciilor privita ca si categorie economica este formata din doua laturi
corelative: cerere si oferta.
Piata poate fi definita ca sfera economica in care nevoile de consum pentru
servicii apar sub forma cererii, iar productia sub forma ofertei, iar confruntarea
dintre cele doua laturi se finalizeaza cu tranzactii prin intermediul actelor de
vanzare-cumparare.
Piata este locul abstract unde se intalnesc agentii economici intre ei sau cu
consumatorii finali. Ea asigura compatibilitatea actiunilor lor si le da informatiile
necesare definirii proiectelor lor.
Din punct de vedere conceptual nu exista diferente intre piata bunurilor si piata
serviciilor. Si in piata serviciilor ca si in piata bunurilor vorbim de piata potentiala, piata
reala (efectiva), piata interna, internationala (mondiala), piata producatorului
(vanzatorului), piata consumatorului (cumparatorului). In plus, dupa tipul serviciilor care
5
fac obiectul actelor de vanzare-cumparare vorbim de piata serviciilor pentru intreprinderi
si piata serviciilor pentru populatie, care, la randul lor se subdivid pe categorii, grupe,
clase de servicii.
Caracteristici:
Piata serviciilor nu se include in totalitatea sferei serviciilor, exista si servicii
non-market (servicii publice sau private care nu se comercializeaza, servicii
„gratuite” pe care si le fac indivizii ei insisi).
In domeniul serviciilor comensurarea indicatorilor prin care se exprima
dimensiunile si dinamica pietei este mai dificil decat in cazul pietei bunurilor.
Pentru exprimarea ofertei, cererii, volumului tranzactiilor rezultate se folosesc o
mare varietate de indicatori.
Ex. Pentru serviciile de transport se folosesc indicatori referitori la:
– oferta numarul mijloacelor de transport disponibile, capacitatea si tipul
acestora, numarul lucratorilor, etc.
– cerere numarul de clienti, cantitatea si felul marfurilor de transportat.
– dimensiunea tranzactiilor rezultate numarul de calatori, kilometri parcursi,
numarul de vehicule in circulatie, volumul cheltuielilor, volumul incasarilor,
consumul de combustibil.
Obs. In plus, pe piata serviciilor, comparativ cu piata bunurilor, in aprecierea pozitiei
unei firme pe piata se utilizeaza alaturi de elementele cantitative mentionate si o serie de
elemente calitative.
Ex. In cazul serviciilor de transport, in evaluarea comparativa a serviciilor oferite de mai
multe firme esentiale sunt criteriile de calitate, rapiditate, siguranta, regularitate,
flexibilitate, confort, posibilitatea de a asigura legaturile „din poarta-n poarta”.
Modul de manifestare a concurentei. Conditiile concurentei pure: atomicitate,
omogenitate, intrarea libera in ramura, libera circulatie a capitalului, transparenta
nu sunt respectate in cadrul pietei serviciilor.
In ceea ce priveste omogenitatea serviciile nu sunt omogene, sunt eterogene. In
absenta restrictiilor materiale fiecare producator dispune de posibilitatea de a-si concepe
serviciile intr-o maniera personala, originala. Acest aspect afecteaza si atomicitatea pentru
ca, in aceste conditii fiecare producator dispune de o mica putere de monopol.
Intrarea libera in ramura si libera circulatie a capitalului sunt ingradite in multe
sectoare ale serviciilor de costurile mari de intrare sau iesire de pe piata. Sunt frecvente
situatiile de monopol sau oligopol. Producatorul de servicii dispune de o serie de mijloace
pentru a se diferentia: calitatea prestatiei, relatia personala pe care o intretine cu clientela,
amplasarea geografica.
In ceea ce priveste transparenta, aceasta este limitata de caracterul imaterial al
serviciilor.
Concluzie. Serviciile nu sunt omogene, intrarea libera pe piata si libera circulatie a
capitalului sunt adesea ingradite, informarea consumatorilor si a concurentilor este
limitata, fiecare producator dispune de un fel de mica putere de monopol. Structurile
pietei serviciilor sunt caracteristice concurentei imperfecte.
Datorita concurentei imperfecte, in domeniul serviciilor se constata o interventie mai
mare a statului si existenta unor reglementari pentru ingradirea regulilor jocului pietei
libere.
Obs. J. C. Delaunay, in interpretarea raportului intre serviciile marfa si cele care nu fac
obiectul relatiilor de piata – „forma marfa ar fi cea mai indicata pentru activitatile de
servicii, unde predomina caracteristica imediata a rezultatului, iar forma ne-marfa
6
sectoarelor de servicii caracterizate prin preponderenta rezultatelor mediate, acestea
revenind in principal in sarcina sectorului public. Rezultatul imediat se refera la efectele
directe ale activitatilor de servicii care se concretizeaza fie in obiecte tangibile, fie in
numarul de tranzactii efectuate, in cifra de afaceri rezultata. Rezultatele mediate se refera
la efectele indirecte, pe termen mai lung si mediate de utilizatori (invatamant, medicale
ale caror efecte sunt pe termen scurt si depind de munca si implicarea utilizatorului)”.
Raporturile intre piata serviciilor si piata bunurilor
Raporturile intre piata serviciilor si piata bunurilor sunt complexe:
– relatii de concurenta (substitutie);
– relatii de stimulare reciproca;
– relatii de indiferenta.
Acestea sunt valabile pentru piata serviciilor de consum dar si pentru serviciilor de
productie.
a) Piata serviciilor de consum
1. Relatii de concurenta – provin din faptul ca bunurile si serviciile isi disputa
veniturile populatiei. Conform legilor lui Engel, cheltuielile pentru servicii nu au
intodeauna un caracter de prima necesitate. La un nivel redus al veniturilor ponderea lor
in bugetele de consum ale familiilor va fi relativ redusa (comparativ cu ponderea
bunurilor). Pe masura ce veniturile cresc partea relativa a serviciilor in cheltuielile de
consum ale populatiei va fi din ce in ce mai mare. Acestea pot fi puse in evidenta prin:
- analiza evolutiei coeficientilor bugetari ponderea serviciilor de piata in
cheltuielile banesti de consum ale populatiei la nivelul anilor ’98-’99: Ro. 18%, Franta
28%, SUA 53%.
7
- raportul intre volumul vanzarilor de marfuri cu amanuntul si cel al serviciilor
de piata prestate populatiei in Ro volumul tranzactiilor cu bunuri este cu peste 3,5 ori mai
mare decat cel care se refera la serviciile prestate populatiei.
8
Teorii neo-industriale, a self-service-ului se opun tezelor societatii
post-industriale, le considera idealiste.
Analiza relatiilor de concurenta in care se afla cererea pentru servicii cu diferite
bunuri pentru satisfacerea acestor nevoi de consum poate fi realizata prin cercetari directe
(anchete selective) sau prin metode statistico-matematice (curbe de indiferenta, lantul lui
Markof, modelele de substitutie).
2. Relatii de stimulare exista intre cele doua piete. (ex. Intre piata bunurilor de
folosinta indelungata si piata serviciilor de intretinere a acestora).
Viata bunului
Cresterea gradului de fiabilitate a produselor actioneaza ca factor limitativ al cererii de
servicii pentru repararea bunurilor respective. Aceasta influenta este caracterizata de
aparitia de noi produse si de cresterea gradului de dotare a gospodariilor. Intre ciclul de
viata al produsului si a serviciului corespunzator exista relatia:
cererea
tarifele pentru servicii. Reparatia unui bun este considerata eficienta daca , unde: p
– tarif, t – valoarea pentru care se restabileste valoarea de intrebuintare a bunului in urma
reparatiilor, P – pretul bunului, T – perioada de folosire pana la prima reparare.
Obs. Relatia pret – tarif nu trebuie absolutizata. Pot interveni si alti factori.
Acest tip de relatii de stimulare exista si intre cererea pentru serviciile de confectionare la
comanda a unor bunuri si cererea pentru produsele care reprezinta materia prima pentru
confectionarea lor. Exista si intre piata serviciilor de educatie, sanatate, turistice si piata
bunurilor care contribuie la realizarea lor (carti, medicamente, alimente).
3. Relatii de indiferenta se manifesta mai ales intre piata bunurilor si serviciilor de prima
necesitate al caror consum este de importanta vitala pentru individ. (bunurile alimentare si
piata serviciilor legate de chirie, apa, gaz, sanatate).
9
b) Piata serviciilor de productie pot fi puse in evidenta aceleasi trei tipuri
de relatii:
1. Relatii de stimulare cresterea dimensiunilor pietei bunurilor, a productiei conduce
la cresterea serviciilor legate de productia si comercializarea bunurilor (transport,
depozitare, servicii bancare, asigurari, cercetare stiintifica, pregatirea si perfectionarea
fortei de munca). Pe de alta parte dezvoltarea pietei serviciilor conduce la stimularea
pietei bunurilor de uz productiv (echipamente, masini, utilaje, instalatii, calculatoare).
2. Relatii de concurenta exista intre comertul cu unele echipamente de productie si
serviciile de inchirieri.
3. Relatii de indiferenta sunt intalnite intre anumite segmente ale pietei bunurilor de
productie si piete particulare ale serviciilor.
Interventia statului si tendinte de liberalizare in sectorul serviciilor
O buna perioada de timp, pana in anii 70, chiar si in tarile dezvoltate, cu
economie de piata, sectorul serviciilor a fost unul din domeniile cel mai mult atinse de
interventia statului.
Henry Lepage grupeaza modalitatile de interventie a statului in sectorul serviciilor in trei
categorii:
1. trecerea unor intreprinderi in proprietatea si sub controlul statului (tehnica
nationalizarii).
2. lasarea in proprietatea colectivitatii a investitiilor dar incredintarea gestiunii lor
unor intreprinderi private contractante, carora li se impune respectarea unor tarife
maxime. Este vorba de tehnica concesionarii.
3. sistemul american de reglementare care consta in a impune intreprinderilor sa
nu depaseasca anumite limite maxime de rentabilitate, si acest sistem difera de sistemul
european de concesiune prin aceea ca intreprinderea privata are asigurata proprietatea
tuturor investitiilor, in ciuda titlului de serviciu public pe care trebuie sa-l respecte.
In sectorul serviciilor se inregistreaza o prezenta semnificativa a intreprinderilor
publice. Dogan si D. Pelassy „sectorul transporturilor urbane, dar si cele feroviare,
aeriene si chiar maritime pareau sa apartina de drept domeniului rezervat puterii publice:
tot astfel sectorul energeric, controlat cel putin partial la nivelul extractiei si prospectiei si
aproape integral in stadiul transformarii si distributiei”. Domeniului public sau cvasi-
public i se mai adaugau posta si telecomunicatiile; informatia radio-televizata a fost in
general inclusa, in Europa, in campul interventiei directe a puterii publice. Tot asa o parte
semnificativa a cercetarii. Bancile centrale au fost printre primele institutii supuse
apropierii publice. Prin urmare, controlul statului s-a intins adesea asupra celor mai
numeroase si mai influente institutii de credit.
Analizele comparative arata ca interventia statului in economie este legata de
fenomenele de criza.
Ex. In SUA o analiza pe perioada 1916-1970 arata ca, din 2.450.000 posturi permanente,
create in jurul executivului american, aproximativ 1.950.000, adica 4/5 au fost instituite in
timp de razboi.
10
3. ALTE CARACTERISTICI ALE SERVICIILOR
Caracteristicile serviciilor, asa cum au fost ele formulate de Philip Kotler si însusite de
majoritatea specialistilor de marketing, sunt:
3.1 Intangibilitatea serviciilor;
3.2 Inseparabilitatea serviciilor;
3.3 Perisabilitatea serviciilor;
3.4 Variabilitatea serviciilor.
11
Fig. Scala
dominatiei
elementare pentru
diferite servicii
12
3.2 Inseparabilitatea serviciilor
Inseparabilitatea reprezinta caracteristica serviciilor de a nu putea fi desprinse de
prestator, înteles atât spatial cât si temporal. Din acest motiv, nevoia se servicii se satisface,
de regula, prin consumul acestora în momentul prestarii.
Spre deosebire de bunurile materiale care sunt produse, inventariate, distribuite de mai
multi intermediari, supuse vanzarii si consumului intr-o alta perioada, in alt spatiu, serviciile
nu pot fi stocate, depozitate, transportate, iar prestarea si consumul lor au loc simultan, deci
sunt inseparabile.
Cum serviciul este furnizat de o persoana, sau un grup de persoane, prestatorul este
parte a serviciului prestat. Deoarece clientul este si el prezent la prestarea serviciului, relatia
dintre prestator si client devine o interactiune care se constituie ca o particularitate a
13
marketingului serviciilor, denumita si marketing interactiv, sau tranzactional. Cele doua parti
- prestatorul si clientul - influenteaza, ca atare, rezultatele prestarii serviciului.
In multe servicii (cele spirituale - concertele; serviciile juridice; serviciile cosmetice),
consumatorii se dovedesc foarte interesati de cine anume este prestatorul lor.
Cand mai multi consumatori au preferinte exclusive fata de un anumit tip de prestator, atunci
pretul prestatiei tinde sa rationalizeze timpul limitat al respectivului prestator, inregistrand o
crestere corespunzatoare.
Sunt practicate cateva strategii de materializare a acestei nevoi de rationalizare, astfel:
intr-o prima varianta, prestatorul serviciului va lucra cu grupuri mai numeroase de
clienti; de exemplu, specialistii in psihoterapie au trecut de la terapia individuala la
terapia de grup, acesta reunind, chiar, peste 300 de persoane intr-o sala, care sunt
tratate simultan;
in a doua varianta de strategie, prestatorul va fi nevoit sa lucreze mai repede; de
exemplu, specialistul in psihoterapie va petrece 30 de minute cu fiecare pacient, in loc
de 50 minute, si in acest caz va putea vedea mai multi pacienti;
a treia varianta strategica vizeaza firmele prestatoare de servicii care pot angaja si
pregati un personal de servire mai numeros, castigand increderea clientului.
Motivul pentru care marea majoritate a hotelurilor percep posibililor clienti taxa
aferenta camerei rezervate si neocupate, dupa o anumita ora, este acela ca serviciul de cazare
pregatit si rezervat nu poate fi valorificat in lipsa clientului. La fel, locurile goale dintr-un
teatru, biletele de avion nevandute, reflecta riscul perisabilitatii serviciilor.
Daca cererea este fluctuanta, firmele prestatoare vor intampina dificultati in satisfacerea
ei. De exemplu, intreprinderile de transport in comun trebuie sa detina un parc suplimentar de
autovehicule, pentru a face fata cererii la orele de varf.
Pentru sincronizarea dintre cerere si oferta se aplica diferite strategii cum ar fi:
diferentierea preturilor pentru perioade cu cerere maxima, respectiv cu cerere minima,
intretinerea cererii in afara sezonului, dezvoltarea unor servicii complementare, utilizarea
sistemelor de rezervare, angajarea de personal cu norma partiala pentru perioadele de varf,
atragerea unor consumatori in procesul de servire, asocierea in procesul de prestare a
serviciilor. De exemplu, in industrii de servicii, cum ar fi turismul si comunicatiile, firmele
incurajeaza clientul obisnuit sa-si ia o vacanta la sfarsit de saptamana, sau sa foloseasca
telefonul intre anumite ore, pentru a stimula clientii sa le foloseasca serviciile, asigurandu-se
in acelasi timp ca nu vor avea o cerere prea fluctuanta.
oferirea de tarife diferentiate pentru a face ca o parte din cerere sa se îndrepte spre
perioadele mai putin solicitate,
servicii suplimentare la orele de vârf, pentru a ocupa clientele care asteapta,
un sistem de rezervare prealabila.
Pentru oferta:
15
numerar) sau prin aplicarea foarte stricta a sarcinilor de lucru standardizate si detaliate
(parcurile tematice Walt Disney, McDonald's si Mark Warner, echivalentul britanic al firmei
Club Med).
Astfel, satisfacerea unei nevoi (u) poate fi realizata, la diferite niveluri ale veniturilor,
tarifelor, preturilor si preferintelor consumatorilor, printr-o multitudine de combinatii:
16
Yu2
Yu1
Yn2
Yn1
Ym2
Ym1
X
Xm1 Xm2 Xn1 Xn2
17
detina pentru termen mai lung sau mai scurt pentru una din activitatile sale un monopol
care poate fi calificat ca natural. Aceasta unitate, in situatie de monopol natural va
produce o cantitate de bunuri sau servicii la un cost mai mic decat intreprinderile
concurente. Este deci, mai eficient si mai justificat economic ca o singura intreprindere sa
opereze pe aceeasi piata. Dar ea va fi tentata sa mareasca pretul pentru a obtine un profit
mai mare. De aceea pentru a evita abuzurile, va fi necesar un control administrativ al
preturilor practicate.
Teoria a aparut pentru firmele care realizau un singur produs, dar a fost extinsa
si la cele care se aflau in situatia de oligopol natural, dar si la cazul firmelor cu mai multe
activitati.
Fiind data cantitatea de bunuri sau servicii pe care o produce, o intreprindere e in situatia
de monopol natural cand costul sau de productie este inferior sumei costurilor mai multor
intreprinderi intre care s-ar repartiza cantitatea respectiva, oricare ar fi repartitia.
Exista economii de anvergura, sau de sinergie, deoarece productia combinata a mai
multor servicii are un cost mai mic decat producerea lor separata in firme distincte.
Economiile de scala si economiile de anvergura justifica existenta monopolului natural.
II. Teoria pietelor contestabile
Este asociata si imbogateste teoria monopolului natural.
O piata este contestabila cand o firma poate intra sau iesi liber de pe piata.
Intrarea libera pe o piata inseamna:
- in primul rand, ca nu exista bariere care ar putea-o impiedica;
- in al doilea rand, intrarea pe o piata presupune investitii care pot fi relativ mici sau
foarte mari.
In ceea ce priveste inchiderea unei intreprinderi (iesirea de pe piata), poate fi vorba de
instalatii care pot fi usor redestinate altui scop, fie de echipamente, atat de specifice incat
valoarea lor pentru alte utilizari este practic nula.
In situatia in care costurile de intrare sau de iesire sunt foarte mari, vor fi putini candidati
dornici de a intra pe piata respectiva, aparand astfel monopolul natural si justificarea
interventiei statului pentru a impiedica practicarea de preturi abuzive.
III. Teoria concurentei distructive
Concurenta distructiva se considera a fi solutie specifica in principal pentru
doua configuratii de piata:
1. concurenta poate fi distructiva in sectoarele unde costurile fixe sunt ridicate si care
se gasesc intr-o forma de recesiune. Intrarea de noi firme accentueaza concurenta si poate
determina ca societatile existente sa vanda la costul marginal pe termen scurt si
bineinteles sa piarda. De aici pot decurge falimente, cu toate consecintele negative.
2. corespunde sectoarelor unde intrarea este foarte usoara sau numarul
intreprinzatorilor este foarte ridicat si unde exista un risc de capacitati excedentare si de
razboaie permanente de preturi.
Profiturile ar putea tinde spre zero, avand ca efect falimente in numar mare. Se vorbeste
de contestabilitatea excesiva.
Acest argument a fost des invocat pentru a justifica reglementarile de acces pe
piata anumitor categorii de servicii.
Un alt aspect care sustine interventia statului in sectorul serviciilor prin
reglementari il reprezinta necesitatea unor servicii publice pentru care tarifele sa fie mai
mici decat cele care ar rezulta luand in considerare numai calculele de eficienta
economica. Asemenea servicii pot fi prestate atat de intreprinzatori publici cat si de
privati.
18
Necesitatea finantarii sau subventionarii prestatorilor unor astfel de servicii se
explica prin efectele externe pozitive ale acestora (serviciile de invatamant, sanatate,
cercetare), dar poate sa apara ca necesara administrarea directa de stat a sectorului
respectiv.
Pe de alta parte, justificarea reglementarii in servicii, aduce si efectele externe
negative. Acestea se manifesta prin pierderi ocazionate de activitatea unor intreprinderi,
al caror cost nu-l suporta ele insele (poluarea).
Teoria economica furnizeaza doua solutii principale pentru acesta problema:
1. taxarea fiscala a acestor activitati cu eventuala indemnizare a victimelor.
2. elaborarea de norme tehnice obligatorii, vizand reducerea sau eliminarea acestor
efecte indezirabile.
Argumente asemanatoare sunt prezentate uneori pentru anumite reglementari
economice de intrare pe o piata cu referire la lipsa de informare a consumatorului asupra
caracteristicilor serviciului propus si riscul pe care acesta l-ar putea suporta.
Serviciile turistice prezintă o serie de caracteristici (trăsături distincte) care decurg din:
modul particular de desfăşurare a activităţii;
natura proprie a producţiei şi a muncii.
19
Inseparabilitatea de persoana prestatorului – în momentul încheierii acţiunii
prestatorului, serviciile turistice încetează să existe.
Concluzie :
Intreaga dezvoltare economica dar si sociala contemporana sta sub semnul evolutiilor
din sfera serviciilor, acestea reprezentand o componenta determinanta a economiilor
mondiale. Serviciile sau tertiarul au ca si coordonate de baza informatia care este actualmente
indispensabila din orice proces de producere, furnizare sau prestare de servicii. Aceasta
include si elemente adiacente cum sunt imaginatie, creativitate, cunoastere,
informatie, activele intangibile precum si proprietatea intelectuala, acestea fiind si
principalele sale surse si resurse de valoare.
20
Piata mondiala a serviciilor s-a dezvoltat extrem de mult in ultimii douazeci de ani
datorita, pe de o parte a diversificarii ofertei, iar de cealalta parte a modificarii
comportamentului consumatorului. Aceasta ascensiune se datoreaza in mare parte dezvoltarii
noilor tehnologii in materie de telecomunicatii si informatica, ce sunt necesare dar mai ales
indispensabile furnizarii serviciilor, lucru care a atras dupa sine cresterea exigentelor
consumatorilor.
Personalul care isi desfasoara activitatea prin intermediul serviciilor devine acum din ce
in ce mai specializat in ceea ce priveste munca pe care o depune in relizarea unui anumit
serviciu iar schimbarile in ce priveste cazul României sunt de abia la inceput de drum si devin
din ce in ce mai vizibile.
Bibliografie:
Ioncică Maria, Economia
serviciilor. Teorie și practică (Ediția a II-
a revăzută), Editura URANUS, București
2003.
HARRY BECKWITH,
Marketingul Serviciilor, Arta de a
vinde invizibilul, Cifrul descifrării
marketingului modern, Editura
Businesstech International, București, iunie 2010
21
Webografie:
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=69&idb=9
http://www.scribd.com/doc/22056505/Economia-serviciilor
http://www.carteadinraft.ro/carti-economice-diverse-economia-serviciilor-culegere-de-probleme-si-
studii-de-caz-p-21549.html
http://www.feaa.ugal.ro/index.php/specializari/licenta/economia-comertului-turismului-serviciilor
http://www.romaniaeuropa.com/cartionline/carti_economie/
ANEXE:
22
23
24
25