STRUCTURA ŞI PROPRIETĂŢILE

COMPUŞILOR ORGANICI

Legătura covalentă

1
Structura – aranjamentul reciproc al atomilor dintr-o moleculă
Structura poate fi cunoscută la următoarele nivele:
– Nivelul constituţional (2D) – tradiţional (grafuri – topologie chimică)
– Nivelul configuraţional (3D) – edificii atomice în spaţiul 3D
– Nivelul conformaţional (3D) – rotaţii libere în jurul C–C, C–N, etc.
– Structura electronică – calcule mecanic cuantice
Teoria structurală stă la baza înţelegerii modului în care atomii sînt
menţinuţi în edificiul molecular şi electronii sînt repartizaţi între atomi.
sistematizarea şi înţelegerea întregii lumi chimice
identic
structură proprietăţi
identice aranjament al atomilor
Substanţele – FM identică
izomere aranjament al atomilor
2
diferit
 Structura atomului
• Un atom este constituit:
- nucleu dens (protoni – H+ + neutroni – N) cu sarcini “+”
- electroni dispuşi în spaţiul din jurul nucleului
(sarcini electrice negative)

• Mărimea sarcinii pozitive purtată de un proton (H+) este egală

cu cea a sarcinii negative a unui electron (e-)

• Un atom este neutru din punct de vedere electric: numărul

sarcinilor “+” (nr protonilor) este egal cu numărul sarcinilor “-”
(nr electronilor)

• Protonii şi neutronii au aproximativ aceeaşi masă, fiind de 1833

de ori mai grei decât electronii

• Masa unui atom este concentrată în nucleu 3

 Structura atomului
Z – Număr atomic Z = 1, 2, 3, … Z = numărul protonilor = numărul e-

A – Număr de masă
A=Z+N
N – Numărul neutronilor
12C A = 6H+ + 6N 98,89%
C Z=6 13C A = 6H+ + 7N 1,11%
IZOTOPI
N diferit
Izotopii au Z – identic
A diferit

Greutatea atomică a unui element = media maselor izotopilor componenti

o unitate de masă atomică (u.a.m.) = 1/12 din masa atomică a izotopului 12C
4
greutatea atomică a izotopului 12C este 12,0000 u.a.m.

greutatea atomică a izotopului 13C este 13,0034 u.a.m.

greutatea atomică a carbonului (C) este 12,011

0,9889 x 12,0000 + 0,0111 x 13,0034 = 12,011

Trebuie să remarcăm faptul că greutatea atomică a

unui element dat nu este un număr întreg, deoarece
ea include contribuţiile tuturor izotopilor.
5
 Legătura chimică – teoria clasică (< 1926)
Walter Kossel şi G. N. Lewis au încercat să explice modul în care sunt
legaţi atomii în molecule plecând de la ipoteza următoare:

un atom este mai stabil dacă stratul Regula octetului

electronic exterior conţine opt electroni

Această idee are un puternic suport experimental:

lipsa de reactivitate (mai bine zis, reactivitatea redusă) a gazelor
inerte (rare) din grupa a VIII-a a sistemului periodic

Conform teoriei Kossel-Lewis, un atom poate ceda, primi sau pune

în comun electroni pentru a atinge configuraţia electronică stabilă
a gazului inert cel mai apropiat din sistemul periodic:

octetul (sau dubletul) electronic

6
 Legătura chimică – teoria clasică (< 1926)
 Există două căi pentru a atinge configurația de gaz inert.

 O primă cale constă în transferul de electroni, în care un atom

cedează electroni și devine ion pozitiv, iar celălalt acceptă electronii
și devine ion negativ; ambii dobândesc astfel configurația gazului
inert cel mai apropiat.

 De exemplu, atomul de litiu (1s22s1) cedează un electron și

formează un ion de litiu (Li+), cu configurația electronică a
heliului (1s2), în timp ce atomul de fluor (1s22s22p5) acceptă un
electron și formează un ion negativ (F-) cu configurația
electronică a neonului (1s22s22p6).

 Ionii sunt atrași între ei prin forțe electrostatice, și astfel ia

naștere o electrovalență (numită legătură electrovalentă sau
ionică).

 Cea de a doua cale constă în punerea în comun a câte unui electron

de la fiecare atom; ia naștere o legătură de doi electroni numită
legătură covalentă sau covalență. 7
 Legătura ionică – Kossel
Electronii exteriori sunt numiţi electroni de valenţă, iar
stratul pe care se găsesc este stratul de valenţă.

Li Li+ + e- -1e-
Li
-
2e 1e - Li 2e-

Na Na+ + e-

F + e- F
- +1e-
F 2e 7e -
F 2e- 8e-

Cl + e- Cl

8
 Legătura covalentă – Lewis
Există şi o altă posibilitate prin care un atom
poate atinge configuraţia electronică stabilă
punerea în comun a electronilor
F + F F F de pe stratul exterior (de valenţă)
legatura covalenta

H + H H H H + Cl H Cl

Pentru a forma legături covalente, oxigenul pune în comun doi

electroni din stratul de valenţă, azotul trei, iar carbonul patru:
2H + O H O 3H + N H N H
H H
H
4H + C H C H
H 9
 Structuri Lewis pentru H2O, H3O+, HOˉ şi H2O2:
H H+
H O H O H H O H O O H
apa ion de hidroniu ion hidroxil peroxid de hidrogen
(apa oxigenata)

în jurul atomilor de hidrogen trebuie să plasăm dublete de electroni

în jurul atomilor de C, N, O şi halogen (F, Cl, Br, I) – octete electronice

regula octetului
Electronii de valenţă care nu sunt utilizaţi în legături poartă numele de
electroni de nelegătură sau perechi de electroni neparticipanţi.

După scrierea corectă a unei structuri Lewis, trebuie

determinate sarcinile purtate de atomi – sarcini formale d care
nu aparţin în întregime şi în mod necesar atomului respectiv
10
 d = nV – (nNL + ½ nL)

nV – numărul electronilor de valenţă ai atomului „izolat”

(egal, în general, cu numărul grupei)

nNL – electronii neparticipanţi (de nelegătură)

nL – numărul electronilor de legătură

H H
.. + nV = 6
.. nV = 6
nNL = 4
HO
nNL = 2
HO
.. nL = 4 .. H nL = 6

nV = 5
H H+ H H H
H N H H N H H N H N N H
H
11
amoniac ion de amoniu ion amidura hidrazina
 Carbonul are patru electroni de valenţă. Luând în
considerare acest fapt şi ţinând cont de electronii
„proprii”, vom înţelege uşor valoarea indicată a
sarcinilor formale din formulele de mai jos.
carbocation carbanion radical
H H+ H H H H
H C H H C H C H C C H H C
H H H H H H

metan cationul metil anionul metil etan radicalul metil

un carbocation un carbanion

Hidrogenul are un singur electron de valenţă:

+
H H H
proton ion de radical hidrogen
ion de hidrogen hidrura 12
 Pentru înţelegerea structurii compuşilor organici care
vor fi studiaţi în acest curs, vom reaminti faptul că
oxigenul formează două legături covalente, azotul trei
şi carbonul patru.

Hidrogenul şi halogenii prezintă o singură valenţă.

F Cl
O N C H
I Br

oxigen azot carbon hidrogen halogeni

doua legaturi trei legaturi patru legaturi o legatura o legatura

13
 Structuri Kekulé – Cooper:

perechea de electroni a unei legături chimice este

simbolizată printr-o linie iar electronii
neparticipanţi (de nelegătură) nu sunt figuraţi decât
dacă ei sunt necesari pentru înţelegerea unei
proprietăţi chimice sau a unui mecanism de reacţie

O H
H C O H H C N H O N O H C O

H H H H H H H H
H C H H C C H H C C C H H C N
H H H H H H H H
14
Structurile sunt adeseori simplificate prin omiterea
unor legături covalente, sau a tuturor – subscriptul
precizează numărul atomilor:

HCO2H HCN HNO2

CH2O CH4 CH3CH3

CH3CH2CH3 CH3NH2

15
 Legături covalente nepolare
.. .. ..
H .. H H H .. F.. F
F F
Cei doi electroni din legăturile covalente formate
între doi atomi de hidrogen (sau de fluor) sunt
atraşi cu aceeaşi forţă de către nucleele atomilor
de hidrogen (respectiv de fluor).

Sarcina electrică va fi uniform distribuită între

nuclee, atomii legaţi covalent fiind neutri din
punct de vedere electric: nu apare o „separare”
a sarcinilor pozitive de cele negative.
16
Electronegativitatea
tendinţa unui atom de a atrage electronii spre el
În aceste molecule electronii legăturilor covalente sunt atraşi într-o
măsură mult mai mare înspre atomul cu electronegativitatea mai mare.

distribuţia neuniformă a sarcinii între nucleele legate covalent

scala Pauling a electronegativitatii polarizarea legăturii covalente

I II III IV V VI VII
H 2,1
Li 1,0 Be 1,5 B 2,0 C 2,5 N 3,0 O 3,5 F 4,0
Na 1,0 Mg 1,2 Al 1,5 Si 1,8 P2,1 S 2,5 Cl 3,0

K 0,9 Ca 1,0 Br 2,8

I 2,5 17
 Legături covalente polare
d d d d d d d
H Cl H O H N H

electronii legăturilor covalente H H

sunt atraşi mai mult de unul
dintre atomii covalenţelor (Cl,
O, respectiv N), din cauza
electronegativităţilor diferite
d+ d‾
H Cl
d d
distribuţie neuniformă a
sarcinii între nucleele implicate
în legătura covalentă
polarizarea legăturii

dipol Momentul dipol = m = e × d [D]

18
 sarcina unui electron = 4,8 × 10-10 [u.e.s]
unităţi electrostatice de sarcină

distanţa dintre sarcini ≈ 10-8 cm (1Å)

Debye

m = e x d = 10-10 [u.e.s] x 10-8 cm = 10-18 [u.e.s]•[cm] = 1D

Peter Debye s-a născut în Olanda. A fost profesor la universităţile

din Zürich (unde i-a succedat lui Einstein), Leipzig şi Berlin. S-a
reîntors în Olanda în 1939, de unde a plecat în S.U.A. pentru o
conferinţa la Universitatea Cornell, devenind cetăţean american în
1946. A luat premiul Nobel pentru chimie în 1936 pentru lucrările
lui asupra momentelor dipol şi asupra proprietăţilor soluţiilor.

19
 Legătura m [D] Legătura m [D]
H–C 0,4 C–C 0,0
H–N 1,3 C–N 0,2
H–O 1,5 C–O 0,7
H–F 1,7 C–F 1,4
H–Cl 1,1 C–Cl 1,5
H–Br 0,8 C–Br 1,4
H–I 0,4 C–I 1,2

 În principiu, dacă diferența de electronegativitate dintre doi atomi este

mai mică de 0,5 legătura este considerată covalentă nepolară;

 pentru o diferență de electronegativitate între 0,5 și 2 legătura este

covalentă polară
20
 pentru diferențe mai mari de 2 legătura este ionică
 Abordarea mecanic-cuantică a
legăturii chimice
În deceniul al doilea al secolului XX se rezolvă contradicţia între teoria
corpusculară şi ondulatorie privind natura luminii, demonstrându-se
dualitatea particulă-undă prin celebrele ecuaţii de echivalenţă ale mecanicii
ondulatorii (de Broglie,1924):

λ h
mv
Lumina se comportă în fenomene de propagare ca o oscilaţie
electromagnetică transversală (undă) ce se propagă cu viteza
constantă (c = 3.1010 cm.s-1) şi având lungimi de undă l legate de
frecvenţa n prin relaţia l = c/n.

În fenomene de emisie şi absorbţie lumina prezintă un aspect

corpuscular, ea fiind emisă sub formă de unităţi de energie
numite cuante sau fotoni, a căror energie este proporţională cu
frecvenţa n: hn = mc2. 21
 Abordarea mecanic-cuantică a
legăturii chimice
Dualitatea undă-particulă se poate extinde şi la particule cu masă
de repaus (electroni, protoni etc).

Unei asemenea particule în mişcare i se poate atribui o undă

asociată a cărei lungime de undă l este dată de relaţia:

l = h / mv

în care v reprezintă viteza particulei iar m masa particulei la viteza

respectivă.

Cu cât masa particulei este mai mare, lungimea de undă este mai
mică. 22
 Abordarea mecanic-cuantică a
legăturii chimice

Pentru electron, un sistem vibratoriu circular cu raza r, conform

mecanicii ondulatorii, există condiţia ca perimetrul orbitei circulare să fie
un multiplu întreg n al lungimii de undă:

2pr = n.l, în care n = 1, 2, 3 etc.

l = h / mv

postulatul lui Bohr: electronii pot circula

2prmv = n. h numai pe orbite permise (cuantificate).

23
 Abordarea mecanic-cuantică a
legăturii chimice
•1926 – Erwin Schrödinger: a formulat pentru unda
tridimensională a mişcării unei particule elementare cu sarcina - 1
(electron) în câmpul altei particule cu sarcină +1 (proton), o expresie
matematică, numită ecuaţie de undă.
HΨ = EΨ ecuaţie matematică care
descrie mişcarea unui electron
H – operatorul hamiltonian în funcţie de energia sa
E – operatorul energetic:
E=T+V V = energia potenţială
T = energia cinetică

Ecuaţia de undă are o serie de soluţii numite funcţii de undă: Ψ

Fiecare funcţie de undă corespunde unui nivel energetic diferit al e-

24
 Abordarea mecanic-cuantică a
legăturii chimice
 Prin ecuaţia de undă nu se poate preciza poziţia exactă a electronului în
spaţiu, la un anumit moment, din motive teoretice.

 Ea indică însă posibilitatea de a întâlni electronul într-un anumit element

de volum al spaţiului (Ψ 2dV) din vecinătatea nucleului.

 Electronul trebuie imaginat ca o particulă în mişcare foarte rapidă în

jurul nucleului, care creează în jurul acestuia, după un anumit timp, o
sarcină negative difuză, un nor de electroni, a cărui densitate maximă
este exprimată de mărimea Ψ.

 Considerând electronul în mişcare ca undă staţionară tridimensională,

Ψ 2 reprezintă amplitudinea undei electronice.

25
 Orbitali atomici

 Rezolvarea ecuaţiei de undă, prin integrare, duce la valori

semnificative ale funcţiei de undă, Ψ, numai pentru anumite valori
ale energiei totale a electronului, En, numite valori proprii,
determinate de numerele cuantice principale n (n = 1, 2, 3 etc).

 Integrarea ecuaţiei de undă pentru En având valorile numerelor

cuantice principale n = 1, 2, 3 etc. duce la mai multe soluţii
matematice numite funcţii de undă orbitale sau orbitali,
reprezentând fiecare pe Ψ ca o funcţie a coordonatelor spaţiale.

 În sens fizic orbitalii trebuie imaginaţi ca nişte porţiuni de spaţiu,

caracterizate printr-o anumită energie şi geometrie, în care există
cea mai mare probabilitate de a găsi electronul. Ei definesc deci,
fiecare, câte o stare a electronului în atom.

26
Prinţul Louis Victor Pierre Raymond de Broglie (1892–1987)
a studiat istoria la Sorbona. În timpul primului război mondial a fost
transmisionist în turnul Eiffel. Atunci s-a născut pasiunea lui pentru
comunicaţiile radio şi interesul pentru unde. După război, a urmat cursurile
facultăţii de fizică, unde şi-a luat şi doctoratul. A primit premiul Nobel pentru
fizică în 1929, la cinci ani după obţinerea titlului de doctor, pentru lucrările
sale care au introdus dualitatea undă / corpuscul în cazul electronilor.

Erwin Schrödinger (1887–1961)

a studiat fizica la Universitatea din Berlin, unde a rămas cadru didactic
până la venirea lui Hitler la putere. Deşi nu era evreu, a părăsit Germania,
revenind în Austria natală. După ocuparea Austriei de către nazişti a
plecat la Institutul de studii avansate din Dublin şi apoi la Universitatea din
Oxford. A împărţit premiul Nobel pentru fizică cu Paul Dirac, profesor de
fizică Universitatea din Cambridge, pentru lucrări matematice în domeniul
mecanicii cuantice. 27
 Orbitali atomici – OA
Heisenberg – principiul de incertitudine:
nu putem stabili simultan atât poziţia cât şi
momentul (viteza) unei particule atomice (e-)
vom putea estima o anumită zonă în
jurul nucleului în care vom putea găsi
e- cu o probabilitate >90%

Orbital – regiunea din spaţiu în care vom putea găsi un

electron cu o anumită probabilitate dată (≥ 90%)

Putem vorbi de un nor electronic – o zonă din jurul nucleului

în care probabilitatea de a găsi electronul este mai mare, de o
regiune cu cea mai mare sarcină negativă sau densitate electronică

28
• Orbitalii dintr-un atom sunt organizați în straturi, care au mărime și energie
din ce în ce mai mare.
• Diferitele straturi electronice conțin diferite tipuri de orbitali

• Primul strat conține doar un orbital s, denumit 1s și, prin urmare, poate avea
maximum doi electroni.
• Al doilea strat conține un orbital 2s și trei orbitali 2p, deci poate conține
maximum 8 electroni.
29 o
• Al treilea strat conține un orbital 3s, trei orbitali 3p și 5 orbitali 3d, cu
capacitate totală de 18 electroni
Ocuparea cu electroni a OA se face conform principiilor:
Principiul de „construire treptată”

indică modul în care sunt atribuiţi electronii orbitalilor:

un e- va ocupa întotdeauna orbitalul disponibil cu energia cea mai joasă

Principiul (de excluziune al) lui Pauli

(a) maximum doi electroni pot ocupa un orbital atomic
(b) cei doi electroni trebuie să aibă spinul opus (+½ şi -½)
O imagine conceptuală utilă a spinului electronic, care nu ţine totuşi cont de
caracterul dual (undă–corpuscul) al electronului, asimilează această particulă cu o
sferă încărcată electric negativ, care se roteşte în jurul centrului ei, direcţiile opuse
de rotaţie fiind indicate prin valorile +½, respectiv -½).
Regula lui Hund
stabileşte modul de ocupare a orbitalilor de aceeaşi energie – degeneraţi
ei vor fi ocupaţi, pe rând, fiecare, cu câte un electron
30
 Wolfgang Pauli (1900–1958)

adolescent fiind, a scris articole despre teoria relativităţii care au atras

atenţia lui Albert Einstein. Pauli a fost profesor de fizică la Universitatea
din Hamburg şi la Institutul Tehnologic din Zürich. La începutul celui de-al
doilea război mondial a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a
activat în cadrul Institutului de Studii Avansate din Princeton.

Friedrich Hermann Hund

s-a născut în Germania, în 1896. El a fost profesor de fizică la mai
multe universităţi germane, ultima fiind Universitatea di Göttingen. A
fost, de asemenea, timp de un an profesor vizitator la universitate
americană Harvard. Universitatea din Göttingen a organizat în anul
1996 un simpozion in cinstea lui Hund, cu ocazia aniversării a 100 de
ani de la naşterea acestuia.
31
 E
H 1s1 dublet electronic stabil He 1s2
1s 1s

2s 2s 2s
Li 1s22s1 1s Be 1s22s21s B 1s22s22p11s
2px 2py
2pz
2s 2s

C 1s22s22p2 1s N 1s22s22p3 1s

2s 2s
2px 2py 2pz
O 1s22s22p4 1s F 1s22s22p5 1s

2s

octet electronic stabil Ne 1s22s22p6 1s 32

Regiunea din spaţiu în care vom putea
găsi un electron cu o probabilitate dată ≥ 90%
orbital

care este forma unui orbital?

Calcule matematice au arătat că orbitalul atomic s este o
sferă care are centrul chiar în centrul atomului (în nucleu).
Atunci când spunem că un electron ocupă un orbital 1s, înţelegem
faptul că există o probabilitate mai mare de 90% ca respectivul
electron să se găsească în interiorul spaţiului definit de sferă
Principiul de incertitudine al lui Heisenberg
„ne împiedică” să stabilim simultan
Rezultă că nu vom putea
atât poziţia cât şi momentul (viteza)
localiza precis electronul în
unei particule atomice (electron) regiunea din jurul atomului, dar
există diferite tipuri de orbitali vom putea estima o anumită
zonă în care îl vom putea găsi
cu forme şi mărimi diferite cu o probabilitate >90%.
s, p, d, … 33
 Proprietăţile ondulatorii ale electronilor ne ajută să înţelegem forma
orbitalilor s, 1s, 2s, …
Un electron poate fi z Un orbital 2s este mai complex
oriunde în
z
interiorul sferei 1s
există porţiuni ale orbitalului în
nod
care probabilitatea de a găsi
electronul tinde spre zero
x y x y

Această zonă in care densitatea

electronică este zero poartă
numele de plan nodal sau, pur şi
orbital atomic 1s orbital atomic 2s simplu, nod.

Existenţa nodurilor se datorează proprietăţilor ondulatorii ale

electronului.
Pentru a înţelege existenţa nodurilor trebuie să ne reamintim faptul
că proprietăţile electronilor sunt caracteristice atât undelor cât şi
particulelor  dualitatea undă – corpuscul 34
• Există patru tipuri diferite de orbitali: s, p, d și f, fiecare având o altă
formă.

• Ne vom ocupa doar de orbitalii de tip s și p, deoarece carbonul conține

aceste tipuri de orbitali, care sunt cei mai întâlniți în chimia organică.

• Orbitalul de tip s este sferic, cu nucleul în centru

• Orbitalul de tip p are formă bilobară și poate fi orientat în spațiu de-a

lungul axelor de coordonate; există trei orbitali p: px, py, pz

• Cei doi lobi ai orbitalilor p au semne algebrice diferite (+ și –) în funcția de

undă și sunt separați printr-o regiune ce are densitate electronică zero,
numită nod

35
 Orbitali moleculari – OM
Aceleaşi reguli rămîn valabile şi în cazul ocupării orbitalilor moleculari !

OM sunt consideraţi centraţi pe mai Distribuţia nucleelor şi a

multe nuclee, uneori “acoperind” electronilor asigură cea mai
întreaga moleculă mare stabilitate moleculei

Complicatul aparat matematic îl putem înlocui cu o descriere

calitativă bazată pe următoarele două presupuneri simplificatoare:

1. Fiecare pereche de electroni este localizată în jurul a două nuclee

Ideea de OM localizaţi (orbitali de legătură) – aproximaţie bună
similară conceptului tradiţional de legătură chimică ca forţă
acţionînd între doi atomi, relativ independent de restul moleculei
2. Formele OM localizaţi şi dispoziţia lor reciprocă sunt legate de
formele şi poziţiile OA 36
 Legătura covalentă

• se realizează prin întrepătrunderea OA

• fiecare OA fiind ocupat cu un singur electron

• atomii sunt astfel poziţionaţi încît „acoperirea” OA –maximă

• OA care se întrepătrund formează un singur OM de legătură

• OM de legătură este ocupat cu 2 e- cu spin opus

• fiecare e- este disponibil întregului OM  aparţine ambelor

nuclee

37
 Acest aranjament al electronilor şi nucleelor conţine
mai puţină energie decît aranjamentul atomilor izolaţi

Formarea unei legături este acompaniată de eliberarea de energie:

Cantitatea de energie (per mol) care se degajă la formarea
unei legături sau care trebuie dată pentru a rupe legătura

energie de disociere a legăturii (D)

Linus Pauling, 1931

Principiul întrepătrunderii maxime a OA

38
• conform teoriei legăturii de valență, o legătură covalentă se
formează atunci când doi atomi se apropie unul de celălalt suficient
de mult pentru ca un orbital ocupat cu un singur electron al unia
dintre atomi să se suprapună cu un orbital similar (ocupat cu un
singur electron) al celuilalt atom.

• electronii sunt acum pereche în orbitalii suprapuși și sunt atrași de

nucleele ambilor atomi, legând astfel cei doi atomi.

• în molecula de hidrogen, legătura H–H apare din suprapunerea a

doi orbitali 1s ocupați fiecare cu câte un electron

o
0,77A
Legături sigma (σ)
39
H H
 Formarea legăturilor σsp (sus) și σpp (jos)

Formarea legăturii π prin întrepătrunderea laterală a orbitalilor p

40
 În concluzie

O legătură covalentă este rezultatul

acoperirii (întrepătrunderii) a doi OA

se formează un OM de legătură
ocupat de 2 e- cu spin opus

Fiecare tip de legătură covalentă are o lungime

caracteristică şi o tărie caracteristică.

41
 HIBRIDIZARE

 Atomii elementelor din perioada a doua au electronii de valență în orbitali cu

energii și geometrii diferite: orbitalii 2s cu energie joasă și geometrie sferică și
orbitalii 2p cu energie mai ridicată, având doi lobi orientați de-a lungul axelor de
coordonate.

 Nici unul din acești orbitali nu poate atinge o întrepătrundere maximă cu un alt
orbital s sau p al unui alt atom.

 Situația sterică și energetică cea mai favorabilă pentru formarea legăturilor se

obține prin contopirea orbitalului 2s cu orbitali 2p. Orbitalii astfel formați, hibrizi
între orbitalii s și p, se numesc orbitali hibridizați, iar fenomenul se numește
hibridizare.

 Orbitalii hibridizați sunt dirijați diferit în spațiu; ei nu mai formează unghiuri de 90°
ca în cazul orbitalilor p, ci unghiuri care depind de tipul și gradul de hibridizare.

 Ea este favorizată la atomii cu volum mic, atunci când orbitalii care se întrepătrund
sunt apropiați în spațiu.

 Hibridizarea este un fenomen care are loc la formarea legăturilor covalente; ea

42 nu
există în atomii liberi
 Orbitali hibrizi
Hibridizarea combinarea liniară a OA

orbitali hibrizi care asigură o întrepătrundere maximă

Hibridizare
+ + + +
s p

OH
OA
43
 În atomul liber de carbon, cei patru electroni de valență se află repartizați
astfel: doi electroni (cu spin opus) în orbitalul 2s și doi electroni în orbitalii p
(câte unul în fiecare, cu spin paralel).

 Sub inflența atomilor cu care se combină (de ex. hidrogen) ei se plasează în

orbitali hibridizați sp3, sp2 sau sp.

 Observăm că energia orbitalilor sp este mai scăzută decât a celor sp2, care la
rândul lor au energie mai mică decât cei sp3.

 Cu cât energia orbitalilor este mai mică, cu atât aceștia sunt mai stabili.

44
 Hibridizarea sp3 – CH4
C 1s22s22p2 II.

Orbitali hibrizi sp3

Unghi de valenţă 109,50 1090 27`

1e-

+ Tetragonali
+
1 C
+ H 1s + +

+
109,5 o
H o
1,10A
109,5o C
o +
109,5
C 109,5o H
+ + C H H
109,5o
45
Hibridizarea sp3 – CH4

46
Formarea legăturii C–C σ sp3-sp3 în etan;
este permisă rotația liberă în jurul axei

47
Hibridizarea sp2

48
 Hibridizarea sp2

Structura moleculei de etenă

 Când doi atomi de carbon hibridizați sp2 se apropie unul de celălalt, ei

formează o legătură σ prin suprapunerea a doi orbitali hibrizi sp2 (legătură
σsp2-sp2).
 Simultan, orbitalii nehibridizați p se apropie unul de celălalt cu geometria
corespunzătoare pentru suprapunerea laterală, formând o legătură π.
 Ca urmare, cei doi atomi hibridizați sp2 au în comun patru electroni (2 e ̄ în
legătura σ și 2 e ̄ în cea π) și sunt legați printr-o legătură dublă.
 Electronii din legătura σ ocupă zona dintre cele două nuclee, în timp ce
electronii din legătura π ocupă regiuni de o parte și de alta a axei dintre cele
două nuclee.
 În molecula de etenă ceilalți patru orbitali sp2 sunt legați fiecare de câte un
atom de hidrogen (toți cei șase atomi, 2C și 4H, se găsesc în același plan). 49
 Rotirea liberă în jurul legăturii C = C este împiedicată de existența legăturii π
Hibridizarea sp
 Formarea moleculei de acetilenă

 Datorită hibridizării sp a atomilor de carbon acetilena este o moleculă

liniară, în care unghiurile legăturilor H–C–C sunt de 180º.

 Lungimea legăturii triple C ≡ C este de 1,20 Å, iar tăria legăturii de 965

kJ mol-1, fiind cea mai scurtă și cea mai puternică dintre legăturile
carbon-carbon.

 Nici în acest caz nu este permisă rotația în jurul legăturii σ.

51
 Perechi de electroni neparticipanţi

Amoniac – NH3 N, C  sp3 Apă – H2O

.. D = 103 kcal/mol ..
N H O :
H H H H
1,01Å
0,96Å
1070
1050

D = 118 kcal/mol
H H Observaţii:
N H – NU sp2 – plan trigonal: 1200
.. – NU p – nehibridizat: 900
52
 Hibridizarea azotului Hibridizarea oxigenului în
în metilamină (CH3NH2) metanol (CH3OH)

53
 Structura reală a unei molecule este rezultatul
net al echilibrului care se realizează între

forţele repulsive forţele atractive

care sunt legate de sarcina şi de spinul electronului.
între sarcini electrice între sarcini electrice
de acelaşi fel de acelaşi fel
nuclee (+) electroni (-)
nuclee (+) electroni (-)
între sarcini electrice
cu acelaşi spin
datorită sarcinii opuse electronii tind
să ocupe spaţiul dintre două nuclee
care tind să se distanţeze spinii opuşi permit
maxim posibil unul de altul ocuparea regiunii din
spaţiul dintre două nuclee 54
 Energia de disociere a legăturii – D
Homoliză şi Heteroliză

La combinarea atomilor într-o moleculă se degajă energie.

Invers, pentru a „rupe” o moleculă în atomi se
va consuma o cantitate echivalentă de energie.

Cantitatea de energie consumată sau degajată atunci când

o legătură este ruptă sau se formează este cunoscută sub
numele de energie de disociere a legăturii D
Distingem D este caracteristică unei legături particulare.
homolizã “homo” = acelaşi, aceeaşi
A .. B A . + .B
heterolizã “hetero” = diferit
A .. B A+ + B
“lysis = rupere
55
Energii de disociere homolitică a legăturii

D(A B A . + . B) = DH kcal/mol

H–H 104 CH3–H 104

H–F 136 F–F 38 CH3–F 108

H–Cl 103 Cl–Cl 58 CH3–Cl 84

H–Br 88 Br–Br 46 CH3–Br 70

H–I 71 I–I 36 CH3–I 56

56
 Energii de disociere heterolitică a legăturii
+
D(A B A + B ) = DH kcal/mol

H–H 401 CH3–H 313 Dhetero >> Dhomo

H–F 370 CH3–F 256
H–Cl 334 CH3–Cl 227 moleculă ioni
H–Br 324 CH3–Br 219
solvent
H–I 315 CH3–I 212
H–OH 390 CH3–OH 274 Forţele atractive

compensează o parte din Dhetero

Disocierea homolitică fază gazoasă
Disocierea heterolitică solvent ionizant
57
 Polaritatea legăturilor covalente
Doi atomi legaţi printr-o covalenţă
îsi împart cei doi electroni cu spin opus
A .. B A .. B
d+ d
Dacă B este mai electronegativ decît A A B
pol pozitiv pol negativ
d+ d
H F + legătura covalentă polară
dipol
d cu cît diferenţa de electronegativitate este mai
d+ O d+
H H mare cu atât legătura covalentă este mai polară
ELECTRONEGATIVITATEA
d
d+ N d+ F > O > Cl, N > Br > C, H
H d+ H
H Polaritatea legăturilor polaritatea moleculelor p.t., p.f.,…

felul reacţiei care are loc la legătura respectiva 58

 Polaritatea moleculelor
O moleculă este polară dacă centrul sarcinilor
pozitive nu coincide cu centrul sarcinilor negative
două sarcini opuse, egale, separate în spaţiu de o distanţă d
dipol
simbolizat prin
m=exd
[D] [u.e.s.] [cm]
O molecula polară are un moment dipol, m:
se măsoară experimental
m = 10-10 [u.e.s.] x 10-8 [cm] =
m m m = 10-18 [u.e.s.] x [cm] = 1D
H2 0 HF 1,75 CH4 0 D = debye
O2 0 H2O 1,84 CH3Cl 1,86
N2 0 NH3 1,46 CCl4 0
Cl2 0 NF3 0,24 CO2 0 59
 Polaritatea moleculei depinde de polaritatea legăturilor,
dar într-un mod mai complex:

m vectori Adunarea vectorială

m=exd m2
mR
H2, O2, Cl2, N2,… e=0 m=0
H F m1
m=1,75D Regula paralelogramului

Cl
H Cl
C H
C H C Cl H H
H H Cl Cl m= 1,86D
m= 0 m= 0
60
 Perechi de electroni neparticipanţi

.. ..
N H N F
H H F F
m= 0,24
m= 1,46D sau

..
O :
H H
m= 1,84D
61