Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
neconsolat si, în doua aflarIar sanatatea spirituala optima e definita ca „abilitatea cuiva
de a-si Iar sanatatea spimpoca fundamental al vietii, de a învata sa iubim si sa primim
iubire, bucurie si pace, de a urmari un scop în viata si de a contribui la ameliorarea
sanatatii spirituale din jurul nostru.
Aceasta definitie a izvorat din convingerea OMS ca siguranta viitoare a pacii mondiale
sta în ameliorarea sanatatii fizice, mintale si sociale.
Toata lumea stie ca sanatatea fizica înseamna absenta bolii si a oricarei infirmitati, în
prezenta energiei si a vitalitatii suficiente pentru îndeplinirea datoriilor zilnice si a
activitatilor recreationale, fara a obosi în mod deosebit.
Se poate determina o sanatate mai buna, nu doar o stare psihica buna, la cei care se
bucura de sanatate spirituala, în comparatie cu cei care n-o au? Cu alte cuvinte, poti fi
sanatos fara sanatate spirituala?
Sanatatea a fost numita un miraj. O putem atinge, dar niciodata n-o detinem în
totalitate. Sanatatea nu e ceva ce poti poseda, ci un proces; e o cale de a fi. Niciodata
nu putem spune „sunt absolut sanatos”, ci putem fi mereu în mers, în înaintare, cautand
sa atingem o tinta care, în sine, e de neatins. Iar paralela cu viata spirituala e evidenta.
Nu vom putea spune ca am atins-o în totalitate, pana ce nu vom ajunge în vesnicie. si
ce pacat ar fi daca am neglija tocmai aceasta trasatura a sanatatii!
Al doilea motiv este ca se tinde ca problemele spirituale sa fie considerate ca fiind strict
personale.
Se poate determina o sanatate mai buna, nu doar o stare psihica buna, la cei care se
bucura de sanatate spirituala, în comparatie cu cei care n-o au? Cu alte cuvinte, poti fi
sanatos fara sanatate spirituala?
Dupa 20 de ani, adica în anul 1993, din cele 869 de persoane care nu prezentau nici
unul dintre acesti factori, nu traia decat una, adica 0,1%. Din cei 362 care prezentau toti
acesti factori pozitivi, traiau 340, adica 93,9%. Din cele 231 de persoane care prezentau
toti acesti factori, cu exceptia relatiei cu Dumnezeu, traiau 55, adica 23,8%.
De remarcat ca numai primul factor - acela al unei mosteniri genetice bune - nu tine de
comportamentul individual. Ceilalti 14 factori tin, mai mult sau mai putin, de propria
vointa.
De multe ori se exagereaza importanta factorului genetic sau exista o atitudine fatalista,
de asteptare a nenorocirii, fara a face însa ceva. Studiul a aratat ca cei care aveau 14
factori pozitivi, dar nu si o mostenire genetica buna au putut totusi atinge o varsta
înaintata. Din 324 de persoane, în 1993 erau în viata 229, adica 70,6%. Iar observatia
cea mai interesanta, care a reiesit din aceasta cercetare ampla, a fost ca scaderea cea
mai puternica a duratei de viata a fost înregistrata cand a lipsit factorul 12, adica relatia
pozitiva fata de Dumnezeu. Numai 23,8% din persoanele care prezentau toti factorii, cu
exceptia celui spiritual, au atins o varsta înaintata.
Motivul principal pentru saracia datelor în acest domeniu este ca factorii spirituali se
determina sau se apreciaza foarte greu.
stiinta doreste ca factorii relevanti sa fie determinati într-un mod obiectiv, ceea ce nu
este usor atunci cand e vorba de aspecte spirituale. Pana acum, nimeni n-a descoperit
care factori spirituali trebuie luati în consideratie sau cum pot fi acestia definiti si
masurati în mod precis.
ea diagnosticului, sotul ei a pierdut orice sens al vietii, nemaifiind dispus sa lupte pentru
însanatosire.
Iar celebrul clinician canadian, Sir William Osler, scria, în secolul al XIX-lea, ca evolutia
tuberculozei are mai mult de-a face cu ceea ce se întampla în mintea bolnavului decat
în plamanii lui.
Desi se stie ca factorii mintali, sociali si spirituali au un rol important în sanatatea cuiva,
din multiple motive si poate nu în ultimul rand din lipsa de timp, în practica, medicina
moderna neglijeaza aceste aspecte.
Cineva a spus ca „medicii de azi actioneaza, si acum, ca si cand bolile i-ar înhata sau i-
ar prinde pe oameni, în loc sa înteleaga ca oamenii iau bolile, devenind susceptibili la
agentii bolilor, la care sunt expusi în mod constant”.
Cea mai renumita si, fara îndoiala, cea mai respectata înca definitie a sanatatii e aceea
data de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), aparuta în preambulul constitutiei ei,
catre sfarsitul anilor ’40. Ea suna astfel: „Sanatatea e o stare de totala bunastare fizica,
mintala si sociala, si nu doar lipsa bolii sau a infirmitatii”.
Aceasta definitie a izvorat din convingerea OMS ca siguranta viitoare a pacii mondiale
sta în ameliorarea sanatatii fizice, mintale si sociale.
Toata lumea stie ca sanatatea fizica înseamna absenta bolii si a oricarei infirmitati, în
prezenta energiei si a vitalitatii suficiente pentru îndeplinirea datoriilor zilnice si a
activitatilor recreationale, fara a obosi în mod deosebit.
Sanatatea sociala se refera la abilitatea de a comunica în mod eficient cu oamenii din
jur si cu mediul social, prin angajarea în relatii personale satisfacatoare. Exista
nenumarate dovezi ca cei care au multe legaturi sociale se îmbolnavesc mai rar si sunt
mai satisfacuti de viata.
Sanatatea mintala sau psihica se refera atat la absenta tulburarilor psihice, cat si la
capacitatea de a rezolva solicitarile vietii cotidiene si relatiile sociale, fara probleme
emotive sau de comportament. Se stie ca bunastarea psihica are mult de-a face cu
sanatatea psihica.
Iar sanatatea spirituala optima e definita ca „abilitatea cuiva de a-si dezvolta natura
spirituala la potentialul maxim”. Aceasta înseamna capacitatea de a descoperi si a
actiona asupra scopului fundamental al vietii, de a învata sa iubim si sa primim iubire,
bucurie si pace, de a urmari un scop în viata si de a contribui la ameliorarea sanatatii
spirituale din jurul nostru.
Sanatatea a fost numita un miraj. O putem atinge, dar niciodata n-o detinem în
totalitate. Sanatatea nu e ceva ce poti poseda, ci un proces; e o cale de a fi. Niciodata
nu putem spune „sunt absolut sanatos”, ci putem fi mereu în mers, în înaintare, cautand
sa atingem o tinta care, în sine, e de neatins. Iar paralela cu viata spirituala e evidenta.
Nu vom putea spune ca am atins-o în totalitate, pana ce nu vom ajunge în vesnicie. si
ce pacat ar fi daca am neglija tocmai aceasta trasatura a sanatatii!
Al doilea motiv este ca se tinde ca problemele spirituale sa fie considerate ca fiind strict
personale.
Unii crestini însa nu considera respectarea regulilor religioase ca indicatorul cel mai bun
al sanatatii spirituale. Avantajul ar putea consta în obiceiurile de sanatate mai bune, si
nu în starea spirituala.
Se poate determina o sanatate mai buna, nu doar o stare psihica buna, la cei care se
bucura de sanatate spirituala, în comparatie cu cei care n-o au? Cu alte cuvinte, poti fi
sanatos fara sanatate spirituala?
Cu toate ca toti au încercat sa-l încurajeze si sa-i schimbe atitudinea, bolnavul a ramas
neconsolat si, în doua saptamani, a murit.
Ulterior, sotia decedatului a spus ca, dupa aflarea diagnosticului, sotul ei a pierdut orice
sens al vietii, nemaifiind dispus sa lupte pentru însanatosire.
Iar celebrul clinician canadian, Sir William Osler, scria, în secolul al XIX-lea, ca evolutia
tuberculozei are mai mult de-a face cu ceea ce se întampla în mintea bolnavului decat
în plamanii lui.
Desi se stie ca factorii mintali, sociali si spirituali au un rol important în sanatatea cuiva,
din multiple motive si poate nu în ultimul rand din lipsa de timp, în practica, medicina
moderna neglijeaza aceste aspecte.
Cineva a spus ca „medicii de azi actioneaza, si acum, ca si cand bolile i-ar înhata sau i-
ar prinde pe oameni, în loc sa înteleaga ca oamenii iau bolile, devenind susceptibili la
agentii bolilor, la care sunt expusi în mod constant”.
Cea mai renumita si, fara îndoiala, cea mai respectata înca definitie a sanatatii e aceea
data de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), aparuta în preambulul constitutiei ei,
catre sfarsitul anilor ’40. Ea suna astfel: „Sanatatea e o stare de totala bunastare fizica,
mintala si sociala, si nu doar lipsa bolii sau a infirmitatii”.
Aceasta definitie a izvorat din convingerea OMS ca siguranta viitoare a pacii mondiale
sta în ameliorarea sanatatii fizice, mintale si sociale.
Toata lumea stie ca sanatatea fizica înseamna absenta bolii si a oricarei infirmitati, în
prezenta energiei si a vitalitatii suficiente pentru îndeplinirea datoriilor zilnice si a
activitatilor recreationale, fara a obosi în mod deosebit.
Sanatatea a fost numita un miraj. O putem atinge, dar niciodata n-o detinem în
totalitate. Sanatatea nu e ceva ce poti poseda, ci un proces; e o cale de a fi. Niciodata
nu putem spune „sunt absolut sanatos”, ci putem fi mereu în mers, în înaintare, cautand
sa atingem o tinta care, în sine, e de neatins. Iar paralela cu viata spirituala e evidenta.
Nu vom putea spune ca am atins-o în totalitate, pana ce nu vom ajunge în vesnicie. si
ce pacat ar fi daca am neglija tocmai aceasta trasatura a sanatatii!