Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
. Autorul a constatat ca evreii mai putin religiosi prezentau o rata mai mare de boala
coronariana si aveau mai multi factori de risc decat evreii ortodocsi. Cu alte cuvinte,
religiozitatea mai mare se însmod
Sanatatea a fost numita un miraj. O putem atinge, dar niciodata n-o detinem în
totalitate. Sanatatea nu e ceva ce poti poseda, ci un proces; e o cale de a fi. Niciodata
nu putem spune „sunt absolut sanatos”, ci putem fi mereu în mers, în înaintare, cautand
sa atingem o tinta care, în sine, e de neatins. Iar paralela cu viata spirituala e evidenta.
Nu vom putea spune ca am atins-o în totalitate, pana ce nu vom ajunge în vesnicie. si
ce pacat ar fi daca am neglija tocmai aceasta trasatura a sanatatii!
Al doilea motiv este ca se tinde ca problemele spirituale sa fie considerate ca fiind strict
personale.
iation, au evidentiat faptul ca tinerii în a caror viata religia si rugaciunea jucau un rol
important au fost mult mai putin implicati în tulburarile de comportament studiate.
Ulterior, sotia decedatului a spus ca, dupa aflarea diagnosticului, sotul ei a pierdut orice
sens al vietii, nemaifiind dispus sa lupte pentru însanatosire.
Iar celebrul clinician canadian, Sir William Osler, scria, în secolul al XIX-lea, ca evolutia
tuberculozei are mai mult de-a face cu ceea ce se întampla în mintea bolnavului decat
în plamanii lui.
Desi se stie ca factorii mintali, sociali si spirituali au un rol important în sanatatea cuiva,
din multiple motive si poate nu în ultimul rand din lipsa de timp, în practica, medicina
moderna neglijeaza aceste aspecte.
Cineva a spus ca „medicii de azi actioneaza, si acum, ca si cand bolile i-ar înhata sau i-
ar prinde pe oameni, în loc sa înteleaga ca oamenii iau bolile, devenind susceptibili la
agentii bolilor, la care sunt expusi în mod constant”.
Cea mai renumita si, fara îndoiala, cea mai respectata înca definitie a sanatatii e aceea
data de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), aparuta în preambulul constitutiei ei,
catre sfarsitul anilor ’40. Ea suna astfel: „Sanatatea e o stare de totala bunastare fizica,
mintala si sociala, si nu doar lipsa bolii sau a infirmitatii”.
Aceasta definitie a izvorat din convingerea OMS ca siguranta viitoare a pacii mondiale
sta în ameliorarea sanatatii fizice, mintale si sociale.
Toata lumea stie ca sanatatea fizica înseamna absenta bolii si a oricarei infirmitati, în
prezenta energiei si a vitalitatii suficiente pentru îndeplinirea datoriilor zilnice si a
activitatilor recreationale, fara a obosi în mod deosebit.
Sanatatea mintala sau psihica se refera atat la absenta tulburarilor psihice, cat si la
capacitatea de a rezolva solicitarile vietii cotidiene si relatiile sociale, fara probleme
emotive sau de comportament. Se stie ca bunastarea psihica are mult de-a face cu
sanatatea psihica.
Iar sanatatea spirituala optima e definita ca „abilitatea cuiva de a-si dezvolta natura
spirituala la potentialul maxim”. Aceasta înseamna capacitatea de a descoperi si a
actiona asupra scopului fundamental al vietii, de a învata sa iubim si sa primim iubire,
bucurie si pace, de a urmari un scop în viata si de a contribui la ameliorarea sanatatii
spirituale din jurul nostru.
Sanatatea a fost numita un miraj. O putem atinge, dar niciodata n-o detinem în
totalitate. Sanatatea nu e ceva ce poti poseda, ci un proces; e o cale de a fi. Niciodata
nu putem spune „sunt absolut sanatos”, ci putem fi mereu în mers, în înaintare, cautand
sa atingem o tinta care, în sine, e de neatins. Iar paralela cu viata spirituala e evidenta.
Nu vom putea spune ca am atins-o în totalitate, pana ce nu vom ajunge în vesnicie. si
ce pacat ar fi daca am neglija tocmai aceasta trasatura a sanatatii!
Al doilea motiv este ca se tinde ca problemele spirituale sa fie considerate ca fiind strict
personale.
Unii crestini însa nu considera respectarea regulilor religioase ca indicatorul cel mai bun
al sanatatii spirituale. Avantajul ar putea consta în obiceiurile de sanatate mai bune, si
nu în starea spirituala.
Cu toate ca toti au încercat sa-l încurajeze si sa-i schimbe atitudinea, bolnavul a ramas
neconsolat si, în doua saptamani, a murit.
Ulterior, sotia decedatului a spus ca, dupa aflarea diagnosticului, sotul ei a pierdut orice
sens al vietii, nemaifiind dispus sa lupte pentru însanatosire.
Iar celebrul clinician canadian, Sir William Osler, scria, în secolul al XIX-lea, ca evolutia
tuberculozei are mai mult de-a face cu ceea ce se întampla în mintea bolnavului decat
în plamanii lui.
Desi se stie ca factorii mintali, sociali si spirituali au un rol important în sanatatea cuiva,
din multiple motive si poate nu în ultimul rand din lipsa de timp, în practica, medicina
moderna neglijeaza aceste aspecte.
Cineva a spus ca „medicii de azi actioneaza, si acum, ca si cand bolile i-ar înhata sau i-
ar prinde pe oameni, în loc sa înteleaga ca oamenii iau bolile, devenind susceptibili la
agentii bolilor, la care sunt expusi în mod constant”.
Cea mai renumita si, fara îndoiala, cea mai respectata înca definitie a sanatatii e aceea
data de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), aparuta în preambulul constitutiei ei,
catre sfarsitul anilor ’40. Ea suna astfel: „Sanatatea e o stare de totala bunastare fizica,
mintala si sociala, si nu doar lipsa bolii sau a infirmitatii”.
Aceasta definitie a izvorat din convingerea OMS ca siguranta viitoare a pacii mondiale
sta în ameliorarea sanatatii fizice, mintale si sociale.
Remarcati ca din aceasta definitie lipseste orice mentiune privind componenta
spirituala. Poate ca întemeietorii OMS se temeau ca unele tari vor obiecta împotriva
mentionarii sau accentuarii starii spirituale.
Toata lumea stie ca sanatatea fizica înseamna absenta bolii si a oricarei infirmitati, în
prezenta energiei si a vitalitatii suficiente pentru îndeplinirea datoriilor zilnice si a
activitatilor recreationale, fara a obosi în mod deosebit.
Sanatatea mintala sau psihica se refera atat la absenta tulburarilor psihice, cat si la
capacitatea de a rezolva solicitarile vietii cotidiene si relatiile sociale, fara probleme
emotive sau de comportament. Se stie ca bunastarea psihica are mult de-a face cu
sanatatea psihica.
Sentimentul competentei.
Posibilitatea autoocrotirii.
Nici un factor.
Toti factorii.