Plumb

de George Bacovia

Încadrare în perioadă & curent

• 1916, „Plumb” - primul volum din lit. română ce ilustrează principiile estetice simboliste
• Simbolism:
o Stări interioare, inefabile, care nu pot fi exprimate decât cu mijloacele sugestiei
o Captarea celor mai intime mișcări ale vieții interioare (curent antiraționalist)
o Refuză aparențele lumii contingente și urmărește să ajungă la profunzimi metafizice & rafinamente formale
o Figuri de stil: sinestezia & simbol
o Procedee compoziționale: echilibru sintactic, repetiția, laitmotiv

Temă și viziune despre lume

• Aspect tematic fundamental: stări complexe generate de angoasa provocată de moarte (izolarea, solitudinea, căderea, starea
de latență, imposibilitatea de schimbare sau mișcare)
• Viziunea despre lume: simbolistă

Structură & secvențe lirice

• 2 catrene - paralelism sintactic = reluarea aceluiași tipar sintactic prin aceleași cuvinte → obsesia generată de repetitivitate;
• planuri - 2 axe:
o Interior - exterior
o Eul liric - lumea exterioară

Prima strofă
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar veștmânt,
→ Definește o stare de latență asociată sugestiv cu moartea, prin sugestia vb.
„a dormi” utilizat la indicativ imperfect, dublată de semnificația adv. „adânc”
și explicitată prin structura „sicriele de plumb” = primul termen al unei
enumerații continuată în următorul vers în care se completează imaginarul
poetic specific

Stam singur în cavou... și era vânt...
→ Renunțare la aparenta obiectivitate a descrierii prin introducerea ipostazei
contemplativ-solitare a eului poetic: „singur”.
Se realizează o delimitare a planurilor prin intermediul cezurii (pauza creată
prin intermediul celor trei puncte de suspensie), conturându-se astfel ca
spațiu închis „cavoul”
Degradarea provocată de moarte este accentuată la nivel exterior de
sugestia dinamic-auditivă oferită de un element cu valoare de simbol care
amplifică ostilitatea cadrului: „vântul”

Și scârțâiau coroanele de plumb. → Potențează efectul sonor printr-un vb. care sug. zgomotul obsesiv

A doua strofă
Dormea întors amorul meu de plumb → Reia structura sintactică a incipitului poeziei cu repetiția verbului „a dormi”
răceală & distanțare extinse în univ. afectiv determinat de un adverb prin care este semnificată opoziția viață-moarte

Pe flori de plumb, și-am început să-l strig → Dimensiunea sensibilității umane

str. cu sug. oximoronice → asociere frumos-moarte

Stam singur lângă mort... și era frig...

cezură ostilitatea cadrului, răceala, distanțarea, izolarea

Și-i atârnau aripile de plumb. → Zbor frânt, cădere, imposibilitate de ridicare

Relația dintre titlu-text
• Simbol central
• Sugestii la nivel:
o Vizual: culoarea cenușie caracteristică metalelor → deprimare, singurătate
o Tactil: răceala → starea de izolare și solitudine
o Cinetic: greutatea → imposibilitatea de ridicare, zborul frânt și căderea ireversibilă
• Câmp semantic al morții (plumbul):
o Obiect cu destinație mortuară (sicrie)
o Simbolul lui Pluto: moarte la nivel astrologic
• Efect fonetic aparte: 4 consoane & 1 vocală închisă
• Repetat de 6 ori

Aspecte stilistice
• Două relații ce domină discursul liric:
o Simetria: exploatează valențele paralelismului sintactic prin tipare fixe care sunt reluate în ambele strofe
o Recurența: 2 aspecte fundamentale:
▪ Repetiția cuv. „plumb”
▪ Reluarea pe poziții fixe ale unor el. cheie ale textului: „dormeau”, „flori de plumb”, „stam singur”
• Figurile de stil dominante: metafora (comp. oximoronică: „flori de plumb”, „amor de plumb”) & simbolul
• Câmp lexical dominant: moartea (el. specifice acestui univ.) – „sicrie”, „cavou”, „mort”, „funerar veștmânt”
• Procedee simboliste:
o La nivel fonetic: repetiția, vers cu valoare de refren, corespondențe, metafore simbol + figurile de sunet: aliterația &
asonanța
o La nivel morfologic: imperfectul (stare de latență), paralelism sintactic (tipar fix → caracterul repetitiv al trăirilor), rima
masculină îmbrățișată → „plumb” (cuv. final de 4 ori), amplifică ef. sonor și carac. obsesiv al trăirii