Uniunea Avocaților din Republica Moldova

COMENTARIU
la Codul Deontologic al Avocaților din Republica Moldova
(Adoptat de Congresul Avocaţilor din 20 decembrie 2002, cu modificările şi completările adoptate la 23 martie
2007 de Congresul Avocaţilor, cu modificările și completările adoptate la 01iulie 2016 de Congresul
Avocaților)

Ediția I

Page 1 of 53
CUVÂNT ÎNAINTE

Mesajul președintei Uniunii Avocaților din Republica Moldova

Page 2 of 53
INTRODUCERE

Aceasta este prima ediție a Comentariului la Codul Deontologic al Avocaților din Republica
Moldova (în continuare, Comentariu).
În Comentariu se încearcă interpretarea principiilor general acceptate de deontologie și etică
profesională ale avocaților. Interpretările sunt realizate din perspectiva situațiilor practice
reclamate de avocați și alți subiecți și examinate de Comisia pentru Etică și Disciplină (în
continuare, Comisia) pe parcursul ultimilor ani. Pe parcursul următorilor ani, odată cu evoluția
jurisprudenței Comisiei, acest Comentariu va fi revizuit și completat.
Comentariul reprezintă poziția Uniunii Avocaților, la ziua publicării.
Comentariul nu are forța juridică a unui act normativ. Aprecierea unui anumite acțiuni sau
inacțiuni a avocatului în sensul existenței sau inexistenței unei abateri disciplinare, va fi realizată
exclusiv prin prisma prevederilor Codului Deontologic al Avocaților din Republica Moldova.
Această apreciere va fi realizată doar în fața Comisiei pentru Etică și Disciplină, conform
procedurilor prestabilite și ținând cont de particularitățile fiecărui caz în parte. În general, nici o
acțiune a avocaților nu poate fi declarată ca fiind abatere disciplinară, până când acest lucru nu
va fi constatat de Comisia pentru Etică și Disciplină sau de către instanța de judecată.
Scopul membrilor grupului de lucru care au elaborat prima ediție a acestui Comentariu, a fost de
a nu crea reguli noi, dar de a le interpreta pe cele existente prin prisma standardelor
internaționale existente și a jurisprudenței Comisiei.
Având în vedere specificul normelor deontologice, grupul de lucru a încercat să asigure că sunt
incluse referințe la legislația și jurisprudența relevantă.
În realizarea Comentariului s-a ținut cont și de interpretări și principii relevante incluse în alte
surse, printre care - Carta Principiilor fundamentale ale Avocatului European și Codul de
Conduită al Avocatului European aprobate de Consiliul Barourilor și Societăților de Drept din
Europa (CCBE); Recomandarea Rec (2000) 21 din 25 octombrie 2000 a Comitetului de Miniştri
al Consiliului Europei către Statele-membre despre libertatea exercitării profesiei de avocat;
Codul Model de Conduită al Asociației Barourilor Americane; Codurile de conduită profesională a
avocatului și alte resurse informaționale cu privire la conduita profesională a avocatului în unele
state Europene (Irlanda, Marea Britanie, Italia, Belgia, Georgia, Armenia, Polonia, Olanda etc.);
Grupul de lucru a încercat să structureze conținutul Comentariului, astfel ca acesta să fie ușor
utilizabil.
Comentariul este relevant pentru toți avocații, avocații stagiari, consilierii juridici din cadrul
Cabinetelor sau Birourilor Asociate, magistraților sau funcționarilor publici.
Referințele făcute în prezentul Comentariu la genul masculin trebuie interpretate ca incluzând și
genul feminin.

Decembrie 2016

Page 3 of 53
CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE ............................................................................................................................................ 2

INTRODUCERE ................................................................................................................................................. 3
PREAMBUL ........................................................................................................................................................ 6
1. Misiunea avocatului ...................................................................................................................... 6
2. Natura normelor deontologice ..................................................................................................... 8
CAPITOLUL 01 – PRINCIPII GENERALE ................................................................................................. 15
1. Independența ............................................................................................................................... 15
2. Încrederea și integritatea morală............................................................................................... 18
3. Confidențialitatea ........................................................................................................................ 18
4. Competența .................................................................................................................................. 22
5. Incompatibilități ......................................................................................................................... 23
6. Publicitatea personală ............................................................................................................... 24
CAPITOLUL 02 – RELAȚIILE CU CLIENȚII ............................................................................................. 26
1.Interesul clientului . ..................................................................................................................... 26
2. Relaţiile cu clienţii ....................................................................................................................... 27
CAPITOLUL 03 – CONFLICTUL DE INTERESE....................................................................................... 34
CAPITOLUL 04 – ONORARIILE AVOCAȚILOR ...................................................................................... 37
Stabilirea onorariilor....................................................................................................................... 37
Împărţirea onorariilor cu o persoană care nu este avocat ...................................................... 37
CAPITOLUL 05 – RELAȚIILE CU INSTANȚELE DE JUDECATĂ ȘI ALTE ORGANE
JURISDICȚIONALE......................................................................................................................................... 39
CAPITOLUL 06 – RAPORTURILE DINTRE AVOCAȚI .......................................................................... 43
1. Colegialitatea ........................................................................................................................... 43
2. Cooperarea dintre avocații din state diferite ........................................................................ 44
3. Corespondența transmisă între avocați ................................................................................ 45
5. Comunicarea cu partea adversă ............................................................................................. 46
6. Schimbarea avocatului ............................................................................................................ 47
7. Pregătirea avocaților începători ............................................................................................ 47
8. Litigiile dintre avocați ............................................................................................................. 48
CAPITOLUL 07 – REGULI DE COMPORTAMENT ALE AVOCATULUI ÎN SOCIETATE ................ 49
ANEXE ............................................................................................................................................................... 50
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................ 52
INDEX ................................................................................................................................................................ 53

Page 4 of 53
Page 5 of 53
PREAMBUL

Norma:

Misiunea avocatului
(1) În Republica Moldova avocatul îndeplinește un rol eminent în promovarea
protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Comentariu:
1. Misiunea avocatului constă în realizarea unor angajamente ferme şi precise în legătură cu
promovarea protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. „Misiunea” se
identifică cu ”datoria”, care este fundamentul juridic al îndeplinirii obligațiilor
profesionale. Capacitățile profesionale deosebite aplicate în descoperirea adevărului și
transmiterii către client a informației despre drepturile și libertăţile pe care le are, modul
în care poate să determine statul sau terții să i le acorde și să i le respecte, determină rolul
avocatului. În egală măsură, avocatul are datoria de a identifica obligațiile clientului în
virtutea legii și modul în care trebuie să le îndeplinească.
2. Rolul special al avocatului în societate, este indubitabil acela de a-și proteja clientul de
abuzurile statului sau persoanelor fizice și juridice. Această calitate poate exclude din
mentalitatea societății neglijarea rolului avocatului. Cetățeanul apelează la serviciile
acestuia destul de târziu, după ce nu a reușit prin forțe proprii să își atingă scopul propus.
Din acest motiv, semnarea unui contract, inițierea unei afaceri, identificarea unor drepturi
sau libertăți poate fi mult mai protejată, eficientă și de succes, dacă va fi valorificat acest
rol al avocatului. Societatea trebuie să înţeleagă și să înveţe că, aportul adus de avocat,
este inevitabil și absolut necesar în procesul de realizare a justiției, iar realizarea
statutului de consultant poate facilita procesul de promovare a drepturilor omului.

Norma:

(2) Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie acordarea asistenței juridice

calificate persoanelor fizice și juridice în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor
lor legitime.
Comentariu:
3. Prin asistență juridică calificată se presupune o activitate ce necesită o pregătire specială
teoretică și practică, pentru a obține anumite succese. Pregătirea teoretică este asigurată
prin licențierea în drept sau a echivalentului acesteia, cerință stabilită prin art. 21 a Legii
cu privire la avocatură și prin modalităţile de pregătire profesională continuă specificate
la art. 10 din Statutul profesiei de avocat.
4. Asistenţa juridică calificată sau neinterzisă de lege este prevăzută în art.8 din Lege. Astfel
prin asistarea persoanelor fizice şi juridice în faţa instanţelor, autorităţilor şi instituţiilor,
avocatul este obligat să trateze fiecare speță cu promptitudine, profesionalism și
certitudinea că, textele legale în vigoare, vor fi interpretate în scopul producerii efectelor
juridice necesare. Activitatea avocatului este bazată pe încredere, iar aceasta se capătă
prin merite, capacități, atitudine - create pe calea îndeplinirii conștiente a datoriei
profesionale.
5. În acest sens, asistența juridică calificată se va reflecta în atitudine respectuoasă,
profesionalism înalt, implicare și îndrumare corectă a clientului său, apel la reputație, care
trebuie să fie calitatea de bază în activitatea sa.

Page 6 of 53
 6. Pentru o apreciere profesionistă și formarea unei poziții, avocatul este obligat să
analizeze situația în mod minuțios, să cerceteze probele, înscrisurile și orice act în mod
critic, să apeleze la surse științifice sau normative, să apeleze la experiența și practica
colegilor.
7. Acordarea de asistență în baza unei calificări joase, afectează imaginea și onoarea
avocatului cât și a corpului din care face parte. Asistență juridică necalificată poate fi
urmărită în acțiuni de impunere cu bună știință a clientului în prezentarea unor depoziții
false, absurde și lipsite de logică, depunerea fără motiv a unor cereri și demersuri inutile,
promisiunea de a soluționa orice situație, falsificarea de probe, ascunderea unor
informații în așa fel, încât să nu poată fi demascate, acceptarea de onorarii nefondate,
inițierea unor compromise cu organele implicate în rezolvarea cazului.
8. O problemă deontologică legată de asistență juridică este cea legată de reprezentarea
juridică gratuită sau în bază de contract.
9. Problema deontologică ține de scopul nobil pe care trebuie să-l realizeze avocatul în
acordarea asistenței juridice gratuite, care nu trebuie sa se deosebească de asistența
acordată în bază de contract. Acest scop este greu de realizat, deoarece în practică
frecvent se întâlnesc diferențe. Adesea, cel mai calificat și conștient avocat, acordă mai
mult timp și atenție dosarelor contractate de clienți, în detrimentul asistenței juridice
garantate de stat, fără remunerare din partea clientului.
10. Pentru menținerea nivelului de profesionalism, avocatul este dator să-și perfecționeze
periodic nivelul de pregătire profesională.
Norma:

(3) În exercitarea profesiei sale avocatul este obligat să acționeze pentru asigurarea
accesului liber la justiţie și a dreptului la un proces echitabil, să contribuie prin toate
mijloacele legale pentru a proteja profesia, demnitatea și onoarea corpului de avocaţi.
Comentariu:
11. În mod particular, normele deontologice vin să continue obligațiile avocatului prevăzute
de art.54 din Legea nr. 1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură1. Acestea creează
interdicții și limitări suplimentare în activitatea avocatului. Avocatul dispune de diverse
mijloace cu caracter strategic, tactic și moral pe care este liber să le dispună în procesul
de apărare. Neaplicarea măcar a uneia din acestea poate fi motiv de intentare a procedurii
disciplinare.
12. În calitate de mijloace ilegale pot fi: lipsa fără motiv de la efectuarea acțiunilor de
urmărire penală, semnarea actelor cu dată anterioară, când de fapt nu s-a asistat la
acțiunea dată, pasivitatea manifestată în situațiile când avea obligația să acționeze, lipsa
de atitudine față de acțiunile ilegale ale celorlalți participanți la proces, expunerea unei
poziții diferită de cea a clientului, divulgarea unor informații fără acordul clientului,
refuzul la asistență juridică. În cazul în care clientul propune utilizarea unor mijloace de
acest fel sau care sunt lipsite de conținut moral, avocatul trebuie să refuze.
13. Încuviințarea unor astfel de acțiuni duce la atragerea la răspundere a avocatului.
Acțiunile date pot fi calificate ca încălcări grave ale codului și duc la subminarea profesiei,
demnitatea si onoarea corpului de avocaţi.
14. Reieșind din specificul activității, avocatul are scopul de a menține demnitatea și onoarea
corpului de avocaţi, conștientizarea responsabilității morale față de profesie și societate.
În acest sens, activitatea fiecărui avocat, birou sau cabinet trebuie să fie orientată spre

1Legea nr. 1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură, Monitorul Oficial nr. 159 din 04.09, republicată în
temeiul alin. (7) art. V al Legii nr. 102 din 28 mai 2010, Monitorul Oficial nr. 135-137 din 04.09.2010

Page 7 of 53
 astfel de categorii etice cum ar fi: demnitate profesională, responsabilitate morală față
client și societate. Adoptând aceste norme în cadrul comunității de avocați, s-a încercat de
a elimina aspectul aleatoriu atribuit responsabilității morale. Reputația fiecărui avocat
din cadrul unui birou asociat de avocat este interdependentă de reputația biroului în
general și membrilor acestuia. În această ordine de idei, membrii unui birou asociat de
avocați trebuie să fie cointeresați în stabilirea unor norme interne care ar minimaliza
riscul de compromitere a reputației biroului și în consecință a tuturor membrilor acestuia.
Avocatul nu va acționa niciodată într-o manieră care ar putea fi percepută ca
ameninţătoare, intolerantă sau discriminatorie.
15. Integritatea şi onestitatea pot fi demonstrate prin deciziile pe care le ia avocatul în fiecare
zi, prin lipsa unor pretenții sau plângeri din partea clienților și a organelor de stat, prin
acțiunea cu excelenţă.

Norma:

2. Natura normelor deontologice

(1) Codul deontologic al avocatului (în continuare – Cod) stabileşte regulile de conduită
ale avocatului.
Comentariu:
16. Codul deontologic este un act cu caracter juridic, nenormativ, adoptat de asociația
profesională a avocaților. Normativitatea acestor prevederi vine din calitatea de a
reglementa un tip de relații sociale, servind drept repere orientative sau modele de
conduită. Regulile de conduită vin să intensifice procesul de realizarea a normelor
juridice, deoarece prescripțiile normative sunt îndeplinite nu doar din frica față de forța
de constrângere, ci și în temeiul autorității normelor morale. Este indiscutabilă acțiunea
pozitivă al răspunderii morale, care apare nu doar în cazul încălcării unei norme juridice,
ci și a unei norme morale. În ultimul caz, normele deontologice pot preîntâmpina acele
acțiuni, care nu au fost posibil de evitat prin reglementări normative.
17. Codul deontologic este aprobat de autoritatea supremă a corpului de avocați și anume,
Congresul, pentru a reglementa principiile și regulile generale ale profesiei de avocat,
standardele minime necesare şi obligatorii pentru exercitarea ei. Aceste norme sunt
destinate să ridice gradul de responsabilitate al avocaților în exercitarea funcţiei2, iar
conform Codului deontologic al UE acceptarea lor trebuie să fie “liber consimţită”3.
Încălcarea regulilor deontologice poate şi trebuie să fie sancționată disciplinar de
autoritatea competentă.
18. În acest sens, Codul, devine o modalitate de prevenire a unor comportamente inadecvate
și de conturare a comportamentului așteptat din partea avocaților. Codul instituie pentru
avocați reguli cu privire la conduita în anumite situaţii concrete, care să-i ajute la
îndeplinirea funcțiilor, dar și în afara exercitării funcției, pentru a contribui astfel la
menținerea încrederii clienților în activitatea avocatului. Aceste reguli vor suplimenta
obligațiile legale ale avocaților. Redactarea și acceptarea lor de către înșiși corpul de
avocați, îi determină spre asumarea lor fără a fi impuse. Aceste norme trebuie să
facă posibilă schimbarea avocatului la nivel de conștiință, de experienţa profesională, de
atitudine față de valorile ce trebuie urmate în activitatea profesională.

2M.Miroiu, N.Blebea, Introducere în etica profesională.Editura Trei, Bucureşti, 2001, 151 p.

3 Codului deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană adoptat la data de 28 octombrie 1998 şi ulterior
modificat în Sesiunile plenare ale Consiliului Barourilor Uniunii Europene (CCBE) din 28 noiembrie 1998,
6 decembrie 2002 şi 19 mai 2006

Page 8 of 53
 19. Codul trebuie să asigure o atitudine evidentă față de integritatea profesiei, pornind de la
prevenirea conduitelor ne etice și colaborarea în combaterea corupției, până la evitarea
conflictelor de interese și modul de comunicare. Prin regulile de conduită, se urmărește
întărirea autorității morale a profesiei de avocat, aceasta fiind o componenta esențiala a
credibilității lui.
20. Vechimea profesiei, rolul său social, solemnitatea procedurilor judiciare în care participa
activ, dar și poziția pe care o deține în societate, îl obligă pe avocat ca în profesia sa să
respecte reguli de conduită morală.
Norma:

(2) Normele deontologice se interpretează în baza principiilor generale ale profesiei de

avocat. Nerespectarea acestor norme de către avocaţi constituie temei pentru
intentarea procedurii disciplinare.
Comentariu:
21. Codul completează cerințele stabilite de lege, iar normele lui trebuie interpretate ca
interdicții sau permisiuni, ce nu contravin legislației ce reglementează profesia de avocat.
Normele deontologice stabilesc cerințe morale specifice doar profesiei de avocat, dictate
de propriile acțiuni ce rezultă din practica de zi cu zi.
22. Codul deontologic trebuie interpretat și apreciat prin prisma respectării, schimbării
conduitei avocatului în funcție de nivelul de apreciere a valorilor morale, de experienţa
profesională și în acord cu imaginea profesiei și statutul social al avocatului în Republica
Moldova.
23. Avocatul devine subiect al Codului de conduită, din momentul accederii în profesie.
Respectarea unei prescrieri morale nu se va motiva cu ameninţarea constrângerilor, ci
doar prin apelarea la propria conștiință a persoanei. Normele date de conduită trebuie
acceptate şi asumate conştient, individual, de către fiecare membru al profesiei de avocat.
24. La fel, una din misiunile Comisiei de etică și disciplină a Uniunii Avocaților din Republicii
Moldova este protecția onoarei și prestigiului profesiei. Astfel, conform art. 48 din
Statutul profesiei de avocat al Republicii Moldova stabilește că fapta săvârșită de către
avocat care prejudiciază onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului de avocaţi,
constituie abatere disciplinară. Comisia de etică și disciplină va stabili care atingeri au fost
aduse drepturilor și libertăților clientului în procesul de acordare a asistenței juridice.
Norma:

(3) Normele deontologice se vor aplica avocaţilor și avocaților stagiari, atât pe

teritoriul Republicii Moldova precum și în străinătate privind:
(a) orice raport profesional al unui avocat sau avocat stagiar din Republica Moldova cu
un avocat dintr-un alt stat;
(b) activitatea profesională a avocatului sau avocatului stagiar din Republica Moldova
într-un alt stat, indiferent dacă avocatul se află sau nu acolo.

Comentariu:
25. Conform legislației internaționale4, se urmărește eliminarea de către statele membre a
barierelor în calea liberei circulaţii a serviciilor, prin înlăturarea măsurilor ce împiedică

4 Art. 49 din Tratatul de la Roma, (97/C 340/03 + 2001/C 80/01). Accesibil pe Internet:
http://www.aippimm.ro/files/otimmc_files/6/612/tratat-instituire.pdf

Page 9 of 53
 efectuarea acestor servicii de către persoanele fizice şi juridice din alt stat al Comunităţii
decât statul în care se află beneficiarii acestor servicii.
26. Avantajele pe care le asigură aderarea în ceea ce priveşte libera circulaţie a lucrătorilor
privesc remisibile de emigranţi, creşterea calificării şi formarea noilor mentalităţi,
reducerea presiunii asupra pieţei forţei de muncă autohtone etc. cu remarca că se
încurajează şi migraţia profesiilor liberale (arhitecţi, medici, avocaţi).
27. În acest sens, aplicarea normelor de conduită, trebuie să reprezinte mai mult o asigurare
a amabilităţii – deşi aceasta este importantă în cazurile delicate şi litigioase în care este
implicat avocatul în numele clientului său. Normele se referă la rolul de intermediar al
avocatului, căruia îi este încredinţat să vorbească adevărul, să se supună regulilor
profesionale şi să-şi ţină promisiunile.
28. Administrarea eficientă a justiţiei cere ca avocaţii să aibă un comportament respectuos
unii faţă de alţii, atunci când îndeplineşte o activitate transfrontaliera, pentru ca litigiile
să fie soluţionate într-un mod civilizat. De asemenea, este în interesul comun al avocaţilor
ca aceştia să acţioneze cu bună-credinţă unii faţă de alţii şi să nu abuzeze de
împuternicirile acordate.
29. Respectul reciproc dintre colegii din diferite țări facilitează administrarea eficientă a
justiţiei, serveşte la soluţionarea conflictelor pe cale amiabilă şi este în interesul clienţilor.
Activitatea avocatului în diferite țări va demonstra integritate, respect al profesiei,
păstrând un rol liberal al profesiei. Angajarea la onoare și demnitate în cazul dat nu are
limite de frontieră. Avocatul are datoria de a se informa asupra normelor deontologice pe
care trebuie să le respecte în exercitarea acestei activităţi specifice5. În acest sens accesul
la normele deontologice, este asigurat prin ”prezența codurilor lor deontologice la
Secretariatul CCBE, pentru ca orice avocat să-şi poată procura o copie de la respectivul
secretariat”6.
Norma:

(4) Scopul prezentului Cod este de a reglementa standardele de integritate şi conduită

ce urmează a fi respectate de către avocați, formarea şi promovarea unei culturi
profesionale adecvate, prevenirea abaterilor disciplinare, informarea publicului cu
privire la conduita profesională a avocaților, crearea unui climat de încredere şi respect
reciproc în societate.
Comentariu:
30. Standardele de integritate şi conduită reprezintă o extensie a valorilor avocaților şi
reflectă angajamentul permanent al acestora faţă de practicile etice în activitatea de
apărare. Deşi adeziunea la standardele recomandate nu este uşor măsurabilă,
comportamentul în concordanţă cu acestea este o pretenţie pe care o au avocații ca
profesionişti şi nu este opţională. Integritatea reprezintă datoria avocatului de a înţelege
adevărul şi de a acţiona în mod corect atât prin comunicarea cât şi prin comportamentul
acestuia.

5 Art.2.4 Codului deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană adoptat la data de 28 octombrie 1998 şi
ulterior modificat în Sesiunile plenare ale Consiliului Barourilor Uniunii Europene (CCBE) din 28 noiembrie
1998, 6 decembrie 2002 şi 19 mai 2006
6 Art.2.4 Codului deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană adoptat la data de 28 octombrie 1998 şi

ulterior modificat în Sesiunile plenare ale Consiliului Barourilor Uniunii Europene (CCBE) din 28 noiembrie
1998, 6 decembrie 2002 şi 19 mai 2006

Page 10 of 53
 31. Standardele sunt concepute pentru a informa societatea și avocatul despre modelul de
conduită demn de urmat, facilitând procesul de luare a deciziilor în apărarea clientului și
practicând la cel mai înalt nivel. Standardele nu au fost elaborate pentru a acoperi orice
problemă sau situaţie cu care se confruntă avocatul. Aceste standarde reprezintă un
rezumat şi sunt susţinute de principiile şi politicile care guvernează profesia de avocat,
servind instrument de recomandare, care stimulează și recompensează o cultură a
responsabilităţii şi integrităţii în cadrul corpului de avocați.
32. Scopul principal al normelor este evitarea răspunderii disciplinare, ce exprimă
capacitatea profesională de a reflecta asupra atribuțiilor avocatului, conform așteptărilor
clientului. Se atenţionează în special rolul educativ a normelor deontologice, ce ar favoriza
nivelul de conștientizare a valorilor. Acest fapt împreună cu nivelul de pregătire teoretică
va preveni abaterile disciplinare în mediul avocaților, va duce la formarea și promovarea
unor conduite demne de respectat, de apreciat de către întreg corpul de avocați.
33. Cultura profesională adecvată poate forma şi desăvârşi avocatul profesionist, oferindu-i
posibilitatea de a înțelege consecințele activității sale. Cultura profesională informează că
avocatul este purtătorul unor obiective, deţinătorul unor competenţe decizionale şi
responsabilul propriilor performanţe.
34. Crearea unui climat de încredere şi respect reciproc în societate poate avea loc când poţi
forma o imagine distinctă și clară cu privire la avocatură și avocați. Climatul marcat de
credibilitate şi încredere presupune o atitudine individuală față de clienți, multă muncă,
bunăvoință, efort moral și intelectual, sacrificii în numele justiției și neapărat respectarea
legii. Avocatul trebuie să aibă un angajament puternic şi demonstrat faţă de dezvoltarea
societăţii, precum şi a comunităţilor în care își desfășoară activitatea.
35. Orice birou trebuie să aprecieze punctele tari ale activității, punctele slabe, oportunitățile
și ameninţările. În acest sens trebuie să se țină cont de valorile apreciate de
personalitatea avocatului, de caracterul şi atitudinea conștientă față de sine și față de
colectiv. Acest fapt poate crea o imagine corporatistă, care poate atrage respectul din
partea societății. Trebuie să fie puse în prim plan interesele clientului, preocupările lui,
orizontul de interpretare a a diferitor situații de conflict reale și presupuse, de potenţialul
de percepţie a cazului și a mesajelor ce urmează a fi transmise în procesul apărării.
Încrederea trebuie consolidată de-a lungul timpului, din care motiv respectarea
cuvântului dat şi asumarea răspunderii pentru angajamentele făcute trebuie urmate
permanent.
36. Unor avocați li s-a întâmplat să se pregătească intens în calitate de purtător al unui mesaj,
să-şi îndeplinească foarte bine rolul, dar să nu fie înţeles aşa cum ar fi dorit de client.
Uneori clientul nu formulează corect problema sau este prizonierul unei singure soluții.
Aici nu poate fi vorba despre subminarea încrederii în serviciile avocaților.
Norma:

(5) Libertatea și independența profesiei de avocat sunt atribute exclusive ale persoanei
ce exercită profesia de avocat în temeiul Legii cu privire la avocatură si ale prezentului
Cod.
Comentariu:
37. Profesia de avocat este una liberă și creativă. Însă libertatea trebuie să fie limitată de
principiile și regulile profesiei, deoarece în caz contrar pot fi afectate nu doar interesele
clientului, dar și prestigiul întregii asociații. Libertatea se reflectă în acțiuni efectuate din
proprie voință și dorință, conștientizate și gândite, unde avocatul va decide cu
responsabilitate față de sine şi de alţii. Intentarea procedurii disciplinare are loc pentru
acțiuni de încălcare a deontologiei profesionale, iar înainte de a fi ilicită, eventuala

Page 11 of 53
 încălcare a acestor norme trebuie să fie cu prioritate dovedită ca atare. Fiind obiectul
autocenzuri și autocontrolului, libertatea dă expresie deplină demnității avocatului și
exercitării cu onoare a acestei profesii.
38. Astfel, independența constituie fundamentul activității avocaților. Avocatul trebuie să
rămână independent chiar și față de sine, de convingerile sale, de interesele sale.
39. În unele situații independența avocaților poate fi pusă sub îndoială, chiar și nefondat.
Aceste situații sunt cauzate de faptul că cultura juridică a societății în materie de
deontologie a avocaților este slab dezvoltată.
40. Un aspect problematic ce vizează standardul nominalizat constituie reprezentarea
clienților în cauze ce au o rezonanță negativă în societate. Profesia de avocat a fost
instituită în scopul asigurării eficiente a dreptului de acces la justiție. Totodată, în
conformitate cu principiul umanității fiecare persoană are dreptul la apărare. Astfel,
reprezentarea unor clienți în cauze ce tulbură opinia publică pune o presiune asupra
exercitării atribuțiilor sale de apărare. Pentru asemenea situații, datoria profesională a
avocatului se manifestă în suportarea riscurilor profesionale..
Norma:

(6) Normele de deontologie profesională reglementate de prezentul Cod sunt destinate

să garanteze buna îndeplinire de către avocat a misiunii sale pentru buna funcționare
a justiţiei si realizarea drepturilor justiţiabililor
Comentariu:
41. În ce măsură o normă deontologică trebuie să asigure buna îndeplinire de către avocat a
misiunii sale, a bunei funcționări a profesiei de avocat depinde de gradul de
conștientizare, de apreciere a unor valori morale, în afara celor impuse de lege. Normele
deontologice ca segment specializat al normativităţii morale vine să faciliteze accesul la
un proces echitabil, explicarea profesionistă a actului de decizie în raport cu subiecţi de
autoritate tot mai bine instruiţi, cu o personalitate tot mai complexă. Exercitarea
autorităţii asupra unor asemenea subiecţi presupune, în consecinţă, luarea în tot mai
mare măsură în considerare a intereselor acestora, a capacităţii lor de reacţie conştientă
la actele de decizie.
42. Normele deontologiei trebuie aplicate mai degrabă în spiritul decât în litera lor. Intervine,
aici, experiența, iscusinţa, arta de a lua decizii în mod hotărât, împreună cu capacitatea
efectivă a avocaților de a trece de principii morale, la activități practico-aplicative, gândite
sintetic.
43. Avocatul trebuie să interacționeze cu toți clienții într-o manieră plină de respect şi etică
şi în conformitate cu cerințele legale.

Norma:

(7) Jurământul avocatului constituie esența juridico-morală de exercitare a profesiei.

Comentariu:
44. Avocatul poate profesa odată cu depunerea unui jurământ. Jurământul este angajamentul
solemn în fața societății, clienților, colegilor pentru îndeplinirea obligațiilor deontologice
și respectarea acestora pentru o perioadă nedeterminată de timp. În procesul de apărare
a clienților, avocatul cu putință poate influenta soarta persoanei, din care motiv este
obligat să respecte anumite limite etico-profesionale în conduita sa.

Page 12 of 53
 45. Prin depunerea jurământului, semnarea acestuia și păstrarea în dosarul personal,
avocatul își asumă datorii morale, care se plasează în fruntea tuturor reglementărilor
legale, impunând deontologiei o importanță majoră.
46. Uneori în calitate de garant al îndeplinirii datoriei profesionale devin factorii morali
precum: conștiința, onoarea, reputația și prestigiul avocatului. Respectarea jurământului
dezvoltă capacitatea de autocontrol și necesitatea de perfecționare, cultivă cultura de
gândire conștientă, creează posibilități de evitare a conflictelor și apără avocatul de
posibilele urmări negative, dictate de exercitarea activității de apărare.
47. Această idee de asumare, în special prin instituirea pe cale extrajudiciară, este deosebit
de importantă și readuce avocatul în sfera practicii concrete. Constrângerile pe care le
impune acel ansamblu de norme şi principii acceptate de comunitatea avocaților
constituie o procedură de armonizare, de asigurare a corectitudinii activității şi
de legitimare a acesteia.

Norma:

(8) În exercitarea dreptului său de a asista si a reprezenta clientul în fața

tuturor organelor de drept, instanțelor de judecată, autorităților și institutiilor atît
publice cît și private, avocatul este în drept să aplice orice mijloc legal de exercitare a
dreptului de apărare.

Comentariu:
48. Identificarea și aplicarea mijloacelor legale de exercitare a dreptului la apărare trebuie să
fie în coraport cu înțelegerea de către avocat a datoriei profesionale, a conștiinței, a
atitudinii. Tendința de consacrare continuă îi dictează avocatului să examineze minuțios
dosarul, să caute probele cu iscusință, să apeleze la consultațiile specialistului sau
expertului, să formuleze personal concluzii și constatări.
49. Este inadmisibilă înțelegerea libertății avocatului în sensul că i se permite orice. Câmpul
juridic în care activează îl obligă să respecte reguli, sa fie punctual, să execute decizii și
acțiuni juridice obligatorii.
50. În plan procesual avocatul trebuie să facă totul pentru a exercita dreptul de apărare,
manifestând un comportament integru, care include adoptarea unei abordări pline de
dăruire; îndeplinirea atribuțiilor făra favoritisme și fără prejudecăți, idei preconcepute
existente sau aparente; asigurări clare de aplicare a prevederilor legale (fără promisiuni
intenționate a unor soluții imposibile, înțelegeri cu judecătorul, cu procurorul, sau
folosirea unor mijloace nedemne)
51. Nu vor fi recunoscute drept conduite integre dezavantajarea părții adverse; sfătuirea
clientului de a nu-și recunoaște vina; tăinuirea și nimicirea probelor; înlăturarea
martorilor; trecerea de partea învinuirii sau disprețuirea organelor de anchetă,
procuratură, instanță de judecată; găsirea oricărui motiv de ceartă cu aceste organe. Un
avocat trebuie sa arate respectul cuvenit tuturor clienților, colegilor, persoanelor care iau
parte la procedurile judiciare sau sunt afectate de aceste proceduri.
52. Orice avocat trebuie să se asigure că păstrează un grad înalt de competență profesională,
un înalt grad de conștiință profesionala și o atitudine silitoare pentru fiecare dosar.
Avocații care se implică în activități imorale sau ilegale şi cei care îndrumă, ignoră, aprobă
sau facilitează un astfel de comportament acționează independent şi împotriva celor mai
bune interese ale corului de avocați pot fi supuși unor măsuri disciplinare, inclusiv
excluderea din profesie.

Norma:

Page 13 of 53
(9) În cadrul procedurilor disciplinare avocatul urmează să coopereze în
mod rezonabil cu Comisia de Etică și Disciplină pentru exprimarea poziției sale.
Comentariu:
53. Avocatul în cadrul procedurilor disciplinare este obligat să manifeste un comportament
rațional, conștient și responsabil în procesul de cooperare cu Comisia de Etică și
Disciplină cu scopul de a identifica încălcarea, a stabili legătura cauzală dinte fapta și
consecința negativă adusă clientului, împrejurările obiective și subiective care au
favorizat producerea acesteia și dacă nu au existat alte motive justificative.
54. Poziția poate fi argumentată prin diverse probe: nivelul de pregătire profesională,
experiența sau gradul de implicare în cazul cu pricina, graficul încărcat al avocatului în
alte dosare, acționarea din rea intenție sau cu bunăvoință, prezența unor cauze obiective
ce au împiedicat la realizarea obligațiilor profesionale(boală, deplasare de serviciu,
acțiuni ilegale ale terților persoane).

Page 14 of 53
CAPITOLUL 01 – PRINCIPII GENERALE

1. În Republica Moldova majoritatea regulilor prevăzute în Carta principiilor fundamentale

ale avocatului european au fost incorporate în Codul deontologic al avocaților al Uniunii
Avocaților din Republica Moldova, încălcarea cărora ,pentru corpul avocațional
,constituie abatere disciplinară7.
Norma:

1. Independența
(1) Exercitând profesia de avocat, fiecare este obligat să întreprindă măsuri
corespunzătoare pentru a asigura independența și libertatea de exercitare a profesiei.
Multitudinea îndatoririlor care îi revine avocatului impune din partea acestuia o
independență absolută, liberă de orice influență, chiar și de influența derivată din
propriile sale interese sau datorită influențelor din partea unor terțe persoane.
Comentariu:
2. In exercitarea profesiei, avocatul este independent si se supune numai legii, Statutului
profesiei de avocat si Codului Deontologic8.
3. Caracterul esențial al acestui principiu fundamental este prevăzut in mod expres în
legislația în vigoare, stipulîndu-se, că profesia de avocat este o profesie liberă si
independentă.
4. O analiza a enunțării acestui principiu reflectat in legea R.Moldova duce la concluzia, că
el are o dublă aplicabilitate: la nivelul profesiei de avocat si la nivelul individului care
practica aceasta profesie.
5. Independența in contextul barourilor înseamnă o autonomie completă la nivel național
,atît din partea autorităților, precum și din partea societății civile. Autoritățile nu ar trebui
să poată să intervină, fie în procesele de luare a deciziilor unei asociații de avocați, și nici
în formarea organelor din cadrul Uniunii.
6. Același lucru este valabil și pentru societatea civilă: o asociație de avocați trebuie să fie
protejată de orice influență externă. Desigur, asociațiile de avocați au atât un drept ,cît și
o obligație de a coopera cu instituțiile de stat. Cu toate acestea, cooperarea nu ar trebui
niciodată să pretindă un amestec atît în luarea deciziilor, cît și în formarea organelor în
cadrul unei asociații de avocați.
7. Independenta absolută a avocatului ,presupune pe lingă îndatoririle sale profesionale și
o scutire necondiționată de vreo oarecare presiune rezultată din propriile sale interese
sau din influentele din afara.
8. Prin urmare, avocatul trebuie să evite orice prejudiciere a independentei sale şi să
vegheze la a nu ignora etica sa profesionala pentru a-i mulțumi pe clienţii sai, pe judecător
sau pe terti.
9. Independenta avocatului este necesara atît în activitatea juridica,cît si în cea judiciara.
10. Sfatul dat de avocat clientului sau nu are nici o valoare atunci daca acest lucru a fost facut
din interes personal sau sub efectul unei presiuni din afara9.

7 art. 56 alin. (1) Legea cu privire la avocatură Nr. 1260 din 19.07.2002,Publicat : 04.09.2010 în Monitorul
Oficial Nr. 159
8
Legea cu privire la avocatură Nr. 1260 din 19.07.2002,Publicat : 04.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 159 art
Nr : 582,Capitolul VIII.Garanțiile profesiei de avocat. Drepturile și obligațiile avocaților. Articolul 51.
Independenţa avocatului. Statutul profesiei de avocat Uniunea Avocaților , Republica Moldova, Publicat :
08.04.2011 în Monitorul Oficial Nr. 54-57 art Nr.220
9
Comentariul Articolului 2.1–Independenţa,Memorandum explicativ. Norme destinate pentru a se aplica
tuturor avocaţilor după cum sunt aceştia definiţi în Directiva privind Serviciul Avocaţilor din 1977 şi în

Page 15 of 53
 11. Principiul independentei ține de esența acestei profesii liberale manifestîndu-se, atît prin
independenta profesiei de avocat, cît si , prin independenta avocatului, ca reprezentant
al acestei profesii independente.
12. Acest principiu este inseparabil de cel al libertății profesiei care se naște din natura
profesiei de avocat și este reflectat în textele actelor normative care reglementează
această profesie și se concretizează în libertatea de exprimare, libertatea de conștiință10
posibilitatea oricărui cetățean de a-și alege liber avocatul, libertatea deplină în încheiera
contractului de asistență juridică între avocat și client, libertatea de a da consultații
juridice pe întreg teritoriu a R. Moldova etc.
13. De aici reiese ,că acest principiul are o interpretare dublă : pe deoparte, este vorba despre
independenta profesiei de avocat fata de Stat, si , pe de alta parte, este vorba de
organizarea interna a profesiei de principiul Autonomiei. Avocatii sunt deplin separati din
punct de vedere organizatoric, atit de stat si de organele acestuia ,cit si de alte profesii
judiciare(Magistratii, notari publici, jurisconsulti,etc.).
14. Avocatul trebuie să rămână independent chiar și față de sine, de convingerile sale, de
interesele sale. În unele situații independența avocaților poate fi pusă sub îndoială, chiar
și nefondat. Aceste situații sunt cauzate de faptul că cultura juridică a societății în materie
de deontologie a avocaților este slab dezvoltată.
15. Un aspect problematic ce vizează standardul nominalizat constituie reprezentarea
clienților în cauze ce au o rezonanță negativă în societate. Profesia de avocat a fost
instituită în scopul asigurării eficiente a dreptului de acces la justiție. Totodată, în
conformitate cu principiul umanității fiecare persoană are dreptul la apărare.
16. În comentariul la acest articol este prescris că, reprezentarea legală nu ar trebui să fie
refuzată persoanelor care sunt în imposibilitate de a obține servicii juridice, sau ale căror
cauze sunt controversate sau constituie obiectul unei dezaprobări în masă.
17. Independența avocatului poate fi pusă la îndoială și din alt aspect. Atunci când avocatul
încurajează ca clientul să continue parcursul judiciar, chiar și în cazul cînd conștientizează
că clientul său nu va avea câștig de cauză, dar numai cheltuieli inutile de resurse
financiare și de timp, el își urmărește interesul personal de a obține un plus de venit sau
o experiență suplimentară. Un asemenea comportament al avocatului poate fi calificat ca
o conduită lipsită de onestitate.
18. O situație diametral opusa este, când deși avocatul conștientizează, că clientul său nu va
avea câștig de cauză, explicându-i acest fapt, iar clientul său dorește să urmeze calea
judiciară, totodată efectul negativ pentru client va fi cât de puțin minimalizat dacă va urma
calea judiciară. Astfel, urmărind în mod primordial satisfacerea interesului clientului,
avocatul i-a adus la cunoștință despre consecințele negative în cazul în care clientul va
apela la calea judiciară, însă în pofida acestui fapt clientul a ales să urmeze această cale.
19. În această situație, avocatul care îl reprezintă pe client nu dă dovadă de incompetență, ci
dimpotrivă, acesta își exercită activitatea într-un mod profesionist urmărind satisfacerea
intereselor clientului său, mai presus decât interesul personal.
20. Astfel, avocatul în exercitarea obligațiilor sale profesionale trebuie să evite orice
depreciere a independenței sale și nu poate face pe plac clientului, judecătorul sau terțelor
părți în detrimentul eticii sale profesionale (Codul de etică flamand, Codul de conduită
pentru avocații danezi).

Directiva privind Instituţia Avocaţilor din 1998, şi avocaţilor din cadrul Membrilor asociaţi şi observatori ai
CCBE.)Această prevedere reiterează formularea generală a principiului în Declaraţia de la Perugia.
10
5.Răducanu A., D. Croitoru, Principiile generale de organizare și exercitare a profesiei de avocat din perspectiva
teoriilor postmoderne despre drept, Buletinul Institutului Național pentru pregătirea și perfecționarea
avocaților, anulII, nr. 1/2006, p.116)

Page 16 of 53
 21. În acest sens, urmează a fi educați și ceilalți actori implicați în actul justiției, deoarece în
eventualitatea în care un judecător ar afirma că în circumstanțele expuse mai sus avocatul
procedează incorect, în calitate de reprezentant al puterii judecătorești, ar prejudicia
imaginea atît întregului corp avocational,cît și a avocatului implicat în proces în parte,
iar opinia publică ar putea fi indusă în eroare cu privire la esența profesiei de avocat. În
circumstanțe de acest gen poate apărea „teama” avocatului că va fi considerat o persoană
incompetentă, ceea ce ar presupune încălcarea Codului deontologic al avocaților din RM.
22. Avocatul trebuie să simtă confortul psihologic că și reprezentanții celorlalte profesii
implicate în actul justiției înțeleg pe deplin, că asistența juridică acordată rezultă dintr-o
conduită profesională și corectă, în conformitate cu art. 9 din Legea cu privire la avocatură
a RM.11

Norma:

(2) Astfel, avocatul trebuie să evite orice prejudiciere a independenței sale și să vegheze
pentru a nu-şi neglija etica profesională.
Comentariu:
23. Avocatul trebuie să păstreze întotdeauna independența sa profesională și capacitatea de
a consilia (indruma,sfatui)clienții săi cu neinfricare și în mod obiectiv.. Este de datoria
avocatului sa nu permită ca independența sa să fie compromisă ,prin limitarea unor
acțiuni ale avocatului în numele clienților sau vreo restricționare din partea clienților în
raport cu alte obligații profesionale12.
24. Avocatul nu trebuie să permită să fie intimidat de un client sau terț(martor...), în procesul
de luare a deciziilor sau influențat de a presta servicii juridice ilegale, care duc la
încălcarea îndatoririlor profesionale ale avocatului sau nu se află în interesele proprii
pentru avocat. nu trebuie să permită ca independența să fie subminată de dorințele unei
părți.
25. Pentru a se bucura de încredere din partea terţilor şi a judecătorilor, avocatul trebuie să
rămînă independent faţă de clientul său. Avocatul nu trebuie să-i furnizeze cu bună ştiinţă
judecătorului informaţii false sau de natură să-l inducă în eroare. De asemenea, urmează
să-i explice clientului său,că nu poate acţiona neonest și, că este obligat să recurgă doar la
mijloace şi metode legale pentru apărarea intereselor acestuia13.
26. Avocatul este independent atit in cadrul profesiei, cit si in raportul cu clientul sau, in
sensul ca este liber sa preia sau nu o cauza, sa acorde sau nu asistenta juridica unui
client.In principiu, avocatul pastreaza o libertate absolută in exercitarea profesiei –
intelegind prin aceasta alegerea clientului, a cauzei si a modalitatilor specifice de prestare
a serviciului avocatial .Dar xista si aici limita care prevede obligatia avocatului de a acorda
asistenta juridica in cauzele in care a fost desemnat din oficiu14.
27. Cu toate acestea ,independența avocatului față de organele profesiei este relativă
presupunînd unele limitări ,cum ar fi organizarea profesiei,unde avocatul este obligat să
participe la ședințele convocate de UA(Adunarea generală,Congres),la activitățile

11
Legea cu privire la avocatură Nr. 1260 din 19.07.2002,Publicat : 04.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 159 art
Nr : 582, Articolul 9. Calitatea serviciilor de asistenţă juridică
12
A Guide to Good Professional Conduct for Solicitors .3rd Edition. Lawyers Helping Lawyers. Published by the
Law Society of Ireland.LawCare Ltd. Registered as a charity in England and Wales no. 1061685 and in Scotland
no SCO39335.Company registration no. 3313975) www.lawcare.ie
13
art. 54 alin. (1) lit. d).Legea cu privire la avocatură Nr. 1260 din 19.07.2002,Publicat : 04.09.2010 în Monitorul
Oficial Nr. 159 art Nr : 582
14
Legea Nr. 198 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat din 26.07.2007 . Publicat: 05.10.2007 în
Monitorul Oficial Nr. 157-160 art Nr : 614

Page 17 of 53
 profesionale,de asemenea este obligat să achite cotizațiile de membru,stabilite pentru
formarea bugetului acestor organe.

Norma:

2. Încrederea și integritatea morală

(1) Relațiile dintre avocat și client sunt bazate pe onestitate, probitate,
echitate, corectitudine, sinceritate și confidențialitate.-
(2) Responsabilitatea avocatului include în sine atât comportamentul acestuia în
exercitarea profesiei, cât și în afara ei
Comentariu:
28. Comportamentul avocatului în afara exercitării profesiei poate duce la sancțiuni doar în
cazuri excepționale.
29. Comportamentul unui avocat în exercitarea asistenței juridice calificate este
reglementată prin acte normative: Legea cu privire la avocatură, Statutul Profesiei de
avocat, Regulamentul Cu privire la asistența juridică gratuită garantată de stat, Codul de
procedură civilă și Codul de procedură penală, etc.
30. În exercitarea activității sale profesionale avocatul trebuie să acționeze în mod onest,
rezonabil, conștiincios, competent, și în timp util, indiferent de tipul cazului incredințat15.
31. Pentru a se bucura de încrederea clienţilor, a terţilor, a instanţelor de judecată şi a
statului, avocatul trebuie să dea dovadă ,că este demn de încredere, sincer, corect,
incoruptibil și nepărtinitor, demonstrînd că este persoană căreia i se poate încredința
orice secret, orice misiune. Să aibă o ținută și o purtare corectă lipsită de franchețe
(prefăcătorie sau de viclenie ).
32. Exercitănd o profesie nobilă, avocatul trebuie să dea dovadă de un comportament pe
măsura și să se abţină de la orice acţiune, care i-ar putea compromite reputaţia sa sau a
Uniunii Avocaților,cît și încrederea publică în profesia de avocat. Avocatul este dator să
se abţină de la conduita dezonorantă în activitatea sa profesională, în alte activităţi , chiar
și în afara exercitării profesiei.
33. Conduita dezonorantă, cum ar fi, prezentarea cu bună ştiinţă a informaţiilor false, ori
inducerea în eroare ,etc. poate duce la aplicarea anumitor sancţiuni, inclusiv, în cazurile
cele mai grave, excluderea din profesie16.

Norma:

3. Confidențialitatea
(1)Natura misiunii avocatului este prezumată de a fi depozitarul secretelor clienților
săi și al comunicărilor confidențiale, fiind un drept și o datorie fundamentală a
avocatului. Obligația de a păstra secretul profesional este absolută și nelimitată în timp.
Comentariu:
34. Secretul profesional al avocatului nu are o natură juridică contractuală, ci una legală, el
izvorăște din lege și face parte din statutul profesional al avocatului.

15
Кавелин К. Д. Задачи этики. Учение о нравственности при современных условиях знания. СПб, 1886. С.
57; Матвеев П.Е. Этика. Основы общей теории морали. Курс лекций. Ч. 1. Владимир, 2002. С. 31. 65
16
Comentariul Articolului 2.2 – Încrederea şi integritatea morală. .(4.Comentariul Articolului 2.1–
Independenţa,Memorandum explicativ. Norme destinate pentru a se aplica tuturor avocaţilor după cum
sunt aceştia definiţi în Directiva privind Serviciul Avocaţilor din 1977 şi în Directiva privind Instituţia Avocaţilor
din 1998, şi avocaţilor din cadrul Membrilor asociaţi şi observatori ai CCBE

Page 18 of 53
 35. Prin insasi natura misiunii sale, avocatul este depozitarul secretelor clientului sau şi
destinatarul comunicarilor de natura confidentiala. Fără garantia confidentialitatii,
increderea nu poate exista. Prin urmare, secretul profesional este recunoscut ca fiind
deopotriva un drept şi o indatorire fundamentala şi primordiala a avocatului17.
36. Transparența incriminează secretul profesional drept dubios și necinstit, în care
evoluția tehnologiei permite supravegherea permanentă a moralei și conduitei, iar lupta
împotriva spălării banilor și vânătoarea secretelor bancare se intensifică, secretul
profesional al avocatului este permanent și tot mai intens pus în discuție.
37. Esenţa profesiei de avocat presupune faptul că acestuia i se vor comunica lucruri pe care
clientul nu le-ar spune altei persoane şi că avocatul ar trebui să primească informaţiile pe
bază de confidenţialitate. Respectarea confidenţialităţii nu este doar obligaţia avocatului,
ci este un drept fundamental al clientului, care presupune interdicţia de a folosi
informaţiile comunicate avocatului împotriva clientului.,
38. Art. 58 alin. (1) al Statutului profesiei de avocat prevede,că obligatia avocatului cu privire
la secretul profesional serveste atat intereselor administrarii justitiei, cat şi intereselor
clientului. în consecinta, aceasta trebuie să beneficieze de o protectie speciala din partea
statului18.
39. O regulă de bază care pretinde respectarea confidenţialităţii este ,că avocatul trebuie
să respecte secretul oricarei informatii confidentiale de care ia cunostinta în cadrul
activitatii sale profesionale19.
40. Aceasta obligatie privind secretul profesional nu este limitata în timp,deaceia îi incumbă
avocatului condiţia confidenţialităţii, chiar dacă acesta încetează să mai reprezinte
clientul în cauză20.
41. Respectarea secretului profesional este în același timp un drept și o obligație. Obligația se
extinde și asupra comunicărilor și corespondenței profesionale.
42. În condițiile cînd legislația nu determină conținutul conceptului de informație
confidențială, doctrina stabilește că avocatul este obligat să nu divulge ”informația privind
circumstanțele și faptele aflate de la client sau care au fost cunoscute în rezultatul
îndeplinirii obligațiilor profesionale..” Aceste informații privesc viața privată a clientului,
personală sau familială, chestiunile cu care o persoana s-a adresat după asistența juridică,
esența consultațiilor oferite de avocat, procedeele de strategie și tactică a apărării sau
reprezentării, datele privind persoana care s-a adresat după asistență și alte împrejurări
care rezulta din activitatea profesională a avocatului. Caracterul imperativ al normei
derivă din obligația legală și morală pe care o are avocatul în legătură cu divulgarea
informației.
43. Deoarece confidențialitatea informației este indiscutabil prioritatea de bază în activitatea
avocatului, fiind în același timp o problemă etică, este soluționată atît prin intermediul
legislației în vigoare - Legea Nr. 982 din 11.05.2000 privind accesul la informaţie,
28.07.2000 în Monitorul Oficial Nr. 88-90, LEGE Nr. 133 din 08.07.2011 privind protecţia
datelor cu caracter personal Publicat : 14.10.2011 în Monitorul Oficial Nr. 170-175 art
Nr : 492 Data intrarii in vigoare : 14.04.2012 Legea cu privire ala avocatură, Statutul

17
Principiile generale formulate în Declaraţia de la Perugia şi recunoscute de ECJ în speţa AM&S (157/79)
18
art. 58 alin. (1) Statutul profesiei de avocat Uniunea Avocaților , Republica Moldova, Publicat : 08.04.2011 în Monitorul Oficial Nr. 54-
57 art Nr : 220
19
Comentariul Articolului 2.3.2 – Confidenţialitatea,Memorandum explicativ. Norme destinate pentru a se
aplica tuturor avocaţilor după cum sunt aceştia definiţi în Directiva privind Serviciul Avocaţilor din 1977 şi în
Directiva privind Instituţia Avocaţilor din 1998, şi avocaţilor din cadrul Membrilor asociaţi şi observatori ai CCBE.)
20
Comentariul Articolului 2.3.3 – Confidenţialitatea ,Memorandum explicativ. Norme destinate pentru a se
aplica tuturor avocaţilor după cum sunt aceştia definiţi în Directiva privind Serviciul Avocaţilor din 1977 şi în
Directiva privind Instituţia Avocaţilor din 1998, şi avocaţilor din cadrul Membrilor asociaţi şi observatori ai CCBE.)

Page 19 of 53
 profesiei de avocat…. cît și prin datoriile deontologice. Prin acest imperativ etic se
urmărește crearea unui mediu de credibilitate dintre avocat și client. Această relație se
reflectă în activitatea de zi cu zi, cît și în afara activității, deoarece obligația este ” absolută
și nelimitată în timp.”

Norma:

(2) Obiectul secretului profesional îl constituie chestiunile pentru care o persoană a

solicitat asistență juridică, esența consultațiilor oferite de avocat, procedeele de
strategie și tactică a apărării sau reprezentării, datele privind persoana care a solicitat
asistență și alte împrejurări care rezultă din activitatea profesională a avocatului.

Comentariu:
44. Ceea ce clientul așteaptă de la avocatul său este în primul rînd consilierea, sfatul acordat
în temeiul unui suport de înțelegere și apropiere care nu poate fi realizat decît în condițiile
unei maxime sincerități și deschideri din partea ambelor părți. Biroul avocatului trebuie
să fie ca un confesional, ca loc de spovedanie (mărturisire)21.
45. Menținerea secretului profesional are la la bază un interes social, un principiu de ordine
publică, și anume acela de a garanta dreptul la apărare. El se aplică în exclusivitate asupra
informațiilor și documentelor ce provin de la client și pe care clientul le oferă avocatului
în vederea acordării de către acesta a unei asistențe juridice calificate.
46. Prin urmare corespondența dintre avocat și clientul său este protejată în măsura în care
este vorba de o corespondență trimisă cu privire la mandatul încredințat de client
avocatului său. În situația în care documentul este însă solicitat ca mijloc de probă,
avocatul are obligația de a indica elementele necesare pentru a dovedi că este vorba de
un document care cade sub incidența păstrării secretului profesional și că este protejat
de un text de lege.

Norma:

(3) Obiectul confidențialității se extinde atât asupra tuturor activităților profesionale

ale avocatului, cât și ale angajaților biroului asociat sau cabinetului, după caz.
Comentariu:
47. Avocatul impune angajatilor sai şi oricarei persoane care colaboreaza cu el în activitatea
sa profesionala să respecte secretul profesional.fapt ce confirmă că nu doar avocatul
însuşi trebuie să respecte confidenţialitatea, ci să ceară şi de la colaboratorii/angajaţii săi
să acţioneze în mod similar22.
48. De aici reiese,că obligaţia de a păstra secretul profesional se extinde asupra tuturor
organelor profesiei de avocat şi a salariaţilor acestora, cu privire la informaţiile cunoscute
in exercitarea funcţiilor şi atribuţiilor ce le revin23.

21
Ligia Dănilă. Organizarea și exercitarea profesiei de avocat.Editura C.H.Beck,București 2007
22
Comentariul Articolului 2.3.4 – Confidenţialitatea,Memorandum explicativ. Norme destinate pentru a se
aplica tuturor avocaţilor după cum sunt aceştia definiţi în Directiva privind Serviciul Avocaţilor din 1977 şi
în Directiva privind Instituţia Avocaţilor din 1998, şi avocaţilor din cadrul Membrilor asociaţi şi observatori ai
CCBE.)
23
.art. 58 alin. (4) Statutul profesiei de avocat UNIUNEA AVOCAŢILOR , Republica Moldova, Publicat :
08.04.2011 în Monitorul Oficial Nr. 54-57 art Nr : 220

Page 20 of 53
 49. Păstrarea secretului profesional în cazul profesiei de avocat se situiază între garantarea
demnității persoanei și a confidențialității informațiilor, pe de o parte, și garantarea de
manieră colectivistă a intereselor sociale, pe de ală parte.
50. Păstrarea secretului profesional implică, pe de o parte, obligația avocatului păstrător al
secretului de a nu divulga conținutul informațiilor primite de la clientul său, iar, pe de altă
parte, obligația celorlalți de a nu face nimic de natură să aducă atingere secretului
profesional.

Norma:

(4) Nici o presiune sau ingerință a unei autorități publice sau de altă natură nu-l poate
obliga pe avocat să divulge secretul profesional, cu excepția cazurilor expres prevăzute
de lege, sau pentru a intenta o acțiune ori pentru a asigura apărarea în cadrul unui
litigiu dintre avocat și client.
Comentariu:
51. Art. 55 alin. (1) al Legii cu privire la avocatură și art. 58 alin. (5) al Statutului profesiei de
avocat stipulează faptul,că avocatul nu este în drept să transmită, fără acordul clientului,
unor terţi documentele legate de exercitarea delegaţiei24.
52. De aici rezultă,că instituția secretului profesional comportă obligația de a nu vorbi și
dreptul de a nu răspunde.
53. Dreptul la secretul profesional constă în dreptul de a nu răspunde întrebărilor formulate
de alte persoane, indiferent de calitatea și poziția din care formulează întrebările, și acest
drept persistă atît timp cît avocatul nu primește permisiunea de la clientul său de a
divulga informațiile deținute în calitatea sa de avocat. Secretul profesional este de ordine
publică.
54. Potrivit prevederilor procedurii penale și a legii, persoana obligată a păstra secretul
profesional nu poate fi ascultată ca martor cu privire la faptele și împrejurările de care a
luat cunoștință în exercițiul profesiei, fără încuviințarea persoanei sau unității față de care
este obligată a păstra secretul.
55. Atît Codul de procedură penală25 nu permit audierea avocatului în calitate de martor în
ceea ce priveşte informaţiile obţinute datorită exercitării profesiei.
56. Art. 58 alin. (2) al Statutului profesiei permite avocatului să divulge aceste informaţii doar
dacă avocatul este urmărit penal sau disciplinar, sau cînd există o contestaţie în privinţa
onorariilor convenite, însă exclusiv în scopul şi strict în limitele necesare autoapărării26.
57. Divulgarea secretului profesional de către avocat sau avocatul stagiar constituie abatere
disciplinară gravă27.

Norma:

24
art. 55 alin. (1) al Legii cu privire la avocatură și art. 58 alin. (5) al Statutul profesiei de avocat UNIUNEA
AVOCAŢILOR , Republica Moldova, Publicat : 08.04.2011 în Monitorul Oficial Nr. 54-57 art Nr : 220 ) iar
prevederile art. 58 alin. (2).al Statutului profesiei expres interzice obligarea avocatului de a divulga aceste
informaţii.( 22.Art. 58 alin. (2) Statutul profesiei de avocat UNIUNEA AVOCAŢILOR , Republica Moldova, Publicat
: 08.04.2011 în Monitorul Oficial Nr. 54-57 art Nr : 220
25
art. 90 alin. (3) pct. 2 CPP al R.Moldova, Publicat : 07.06.2003 în Monitorul Oficial Nr. 104-110 art Nr : 447
Data intrarii in vigoare : 12.06.2003) cît şi Codul de procedură civilă (24.art. 133 lit. b) CPC al R Moldova Publicat
: 12.06.2003 în Monitorul Oficial Nr. 111-115 art Nr : 451 Data intrarii in vigoare : 12.06.2003
26
Art. 58 alin. (2) .Statutul profesiei de avocat UNIUNEA AVOCAŢILOR , Republica Moldova, Publicat :
08.04.2011 în Monitorul Oficial Nr. 54-57 art Nr : 220 )
27
art. 58 alin. (3) al Statutului profesiei).

Page 21 of 53
 4. Competența - Avocatul realizează activitatea încredinţată bazându-se pe
competenţa sa profesională. Avocatul are obligația să-și îmbunătățească continuu
formarea profesională și să depună eforturi pentru a-şi menține un nivel înalt al
calificării profesionale.
Comentariu:
58. Avocat este persoana calificată şi abilitată, conform Legii, să pledeze şi să acţioneze în
numele clienţilor, să practice dreptul, să apară în faţa unei instanţe judecătoreşti, a
organelor de drept şi ale administrării publice sau să consulte şi să reprezinte în materie
juridică clienţii28.
59. Piatra de temelie în ceea ce privește calitățile pe care un avocat (și nu numai) trebuie să
le dețină este pregătirea teoretică temeinică. Aceasta este premisa de la care plecăm
atunci ,când dorim să analizăm ,care sunt cerințele pe care un avocat trebuie să le
întrunească pentru a putea fi numit un bun profesionist.
60. Competența expusă(demonstrată) de către un avocat în exercitarea atribuțiilor sale
profesionale, este o componentă necesară ,care formează înalta calitate și
profesionalismul oferit de avocat în procesul acordării asistenței juridice calificate.
61. Ar trebui subliniat faptul că , prin termenul "competență" în contextul acestui capitol, se
subînțelege nu numai cunoașterea din partea avocatului a prevederilor legislației în
vigoare, dar, prezența la acest avocat a abilităților necesare și suficiente pentru a aplica
aceste cunoștințe în practică, inclusiv, și în desfășurarea activității profesionale, precum
și capacitatea de a le utiliza , cît mai eficient pentru client.
62. Pentru a face față acestor așteptări și pentru a atinge un nivel suficient de profesionalism,
fiecare avocat urmează să studieze cu atenție evoluția legislației din toate domeniile de
drept cu care se confruntă în activitatea sa avocațională.
63. Codul deontologic al avocaţilor europeni, elaborat de CCBE,cît și Comentariul asupra
Cartei principiilor fundamentale ale avocatului European explică conceptul competenţei
profesionale a avocatului.
64. Este evident ,că avocatul nu poate consilia sau reprezenta în mod efectiv clientul dacă nu
are o pregătire profesională corespunzătoare. Recent, training-ul post calificare
(dezvoltare profesională continuă) a câştigat o intensitate deosebită ca răspuns la rata de
modificare rapidă a legislaţiei şi a practicii şi în mediul tehnologic şi economic. Regulile
profesionale subliniază des faptul că avocatul nu trebuie să preia un caz care nu ţine de
competenţa sa.
65. Avocatul trebuie să mentina şi să dezvolte cunostintele şi competentele lor profesionale,
dat fiind dimensiunea europeana a profesiei lor29.
66. Avocatul urmează să îşi consulte clientul în mod conştiincios şi cu diligenţă și nu va
accepta cauza dacă cunoaşte cu certitudine că nu are competenţa necesară sau nu poate
să se ocupe de ea cu promptitudinea necesară, sau cînd riscă să încalce secretul
profesional. Avocatul trebuie să evite prejudicierea clientului.
67. Avocatului îi este interzis să participe la proces fără a lua cunoştinţă în prealabil de
materialele dosarului30.

28
UNIUNEA AVOCAŢILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA,STATUTUL PROFESIEI DE AVOCAT,Capitolul I ,DISPOZIŢII
GENERALE , Articolul 1. Noţiunea profesiei de avocat p.(3) Publicat : 08.04.2011 în Monitorul Oficial Nr. 54-57
art Nr : 220
29
Codul deontologic al avocaţilor europeni, elaborat de CCBE, 5. RELATIILE DINTRE AVOCATI , articolul
5.8. Pregatirea continua
30
art. 54 alin. (4) .Legea cu privire la avocatură Nr. 1260 din 19.07.2002,Publicat : 04.09.2010 în
Monitorul Oficial Nr. 159 art Nr : 582

Page 22 of 53
 68. Pentru a asigura nivelul adecvat de pregătire profesională, Legea cu privire la avocatură
obligă avocaţii să urmeze cursuri de formare profesională în volum de cel puţin 40 de ore
anual31.

Norma:

5. Incompatibilități - Profesia de avocat în Republica Moldova este incompatibilă cu:

a) oricare funcție retribuită, cu excepția funcțiilor legate de activitatea științifică și
didactică, precum și de activitatea în calitate de arbitru al judecății arbitrale
(arbitrajului), mediator;
b) activitatea de întreprinzător;
c) activitatea de notar.
Comentariu:
69. Pentru a-i permite avocatului sa-si desfasoare activitatea cu independenta ceruta şi de o
maniera corespunzatoare indatoririi sale de a participa la administrarea justitiei,
exercitarea anumitor profesii sau a anumitor functii ii este interzisa32.
70. Exisă diferenţe în ceea ce priveşte măsura în care avocaţilor le este permis a se
implica în alte activităţi, de exemplu în activităţile comerciale.
71. Scopul general al prevederilor care exclud avocaţii de la exercitarea altor profesii
rezidă în protejarea acestora de diferite influenţe ce ar putea afecta independenţa
avocatului sau rolul său în administrarea justiţiei. Varietatea acestor norme reflectă
diferite situaţii pe plan local, diferite viziuni despre funcţionarea corespunzătoare a
avocaturii şi diferite modalităţi de adoptare a normelor. De exemplu, în
unele cazuri există interdicţia absolută de angajare în activităţi concrete, în timp ce
în alte situaţii angajarea în atare activităţi este în general permisă, cu condiţia
respectării anumitor garanţii ale independenţei avocatului.
72. Fără anumite incompatibilităţi nu poate fi asigurat prestigiul şi buna funcţionare a
profesiei de avocat. Aceste incompatibilităţi pot viza atît admiterea în profesie cît şi
activitatea propriu-zisă a avocaţilor. Legea enumără şase categorii de persoane care nu
pot fi admise în avocatură,stipulate în art.10 alin. (3), interdicţii introduse pentru a
asigura prestigiul şi bunul nume al profesiei.
73. Pe lângă aceste incompatibilități Statutul profesiei de avocat al Republicii Moldova,
stabilește că profesia de avocat este incompatibilă cu activităţi ce lezează demnitatea şi
independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri.
74. Aceste restricții sunt necesare pentru a nu supune riscului libertatea şi independenţa,
loialitatea față de client şi nici secretul profesional ale avocaților. În cazul apariției unei
asemenea situații, avocații sunt obligați să anunțe organul de autoadministrare, iar
activitatea acestor avocați va fi suspendată pe parcursul existenței acesteia.

31
art. 54 alin.(1) lit. i)). Avocaţii-stagiari sunt obligaţi săurmeze pe perioada stagiului cel puţin 80 de ore
de cursuri de formare profesională (32.art. 15 alin. (6) lit. b) . .Legea cu privire la avocatură Nr. 1260 din
19.07.2002,Publicat : 04.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 159 art Nr : 582
32

Comentariul Articolului 2.5 – Activităţi incompatibile,Memorandum explicativ. Norme destinate pentru a se

aplica tuturor avocaţilor după cum sunt aceştia definiţi în Directiva privind Serviciul Avocaţilor din 1977 şi
în Directiva privind Instituţia Avocaţilor din 1998, şi avocaţilor din cadrul Membrilor asociaţi şi observatori ai
CCBE.)

Page 23 of 53
 75. Deşi avocatura este o profesie liberală, după admiterea în profesie avocaţii nu pot exercita
alte funcţii retribuite, cu excepţia celor legate de activitatea didactică şi ştiinţifică şi cea
de arbitru. De asemenea, avocatul nu poate fi întreprinzător sau notar33.
76. Scopul acestor interdicţii este inesplicabil.. În multe ţări europene interdicţiile au un alt
character,dar cele stipulate in prevederile legii autohtone nu se regăsesc.
77. Situația este mai dificilă pentru cumulul de profesii care este permis, însă condiționat.
Drept exemplu poate servi compatibilitatea profesiei de avocat cu cele de arbitru sau
mediator. Acestor tipuri de împrejurări trebuie să le fie acordată o atenție sporită,
deoarece delimitarea între compatibil și incompatibil este foarte fină, iar normele etice
trebuie să vină să stabilească cât mai bine „hotarul” între acestea. Astfel, avocatul trebuie
să rămână integru în activitățile desfășurate de către acesta în profesiile care sunt
compatibile cu profesia de avocat, trebuie să fie prudent ca onorariile primite pentru
prestarea serviciilor în profesiile compatibile cu profesia de avocat să întrunească
cerințele standardului scrupulozității în materie de onorarii.

Norma:

6. Publicitatea personală - (1) Publicitatea avocatului trebuie să fie exactă și veridică,

ca formă și ca conținut, respectându-se secretul profesional și alte principii esențiale
ale profesiei, nu trebuie să conțină informații înșelătoare sau care ar putea induce în
eroare și nu trebuie să afecteze imaginea profesiei sau reputația colegilor săi. (2)
Reglementări mai detaliate și restricții referitoare la publicitatea avocatului se conțin
în Statutul profesiei de avocat. (3) Oficiul avocatului nu poate fi amplasat în incinta
clădirilor în care funcționează organele de urmărire penală, procuratură, instanțele de
judecată, precum și la domiciliul acestuia. Amplasarea oficiului avocatului în incinta
propriului domiciliu este posibilă numai cu condiţia rezervării de către avocat a unei
încăperi cu intrare externă separată, dedicată activităţilor profesionale.
Comentariu:
78. Directiva Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertății de a
presta servicii de către avocați și Directiva 98/5 / EC din 16 Februarie 1998,conțin
reglementări referitoare la publicitatea personala a avocaților .
79. Conform acestor norme europene,avocatul este autorizat să informeze publicul asupra
serviciilor pe care le ofera, sub conditia ca informatia să fie fidela, veridica şi să respecte
secretul profesional şi alte principii esentiale ale profesiei.
80. Publicitatea personala a unui avocat, indiferent de media utilizata, dupa cum este cazul,
în presa, radio, televiziune, prin comunicare comerciala electronica ori prin alt mijloc, este
autorizata în masura în care este conforma cu prevederile din
81. Termenul „Publicitate personală” se referă atât la publicitatea barourilor de avocaţi,
cât şi a avocaţilor independenţi, diferită de publicitatea corporativă organizată de
barourile şi asociaţiile de avocaţi pentru membrii lor în totalitate. Normele ce
reglementează publicitatea personală a avocaţilor variază în mod considerabil în Statele-
membre. Articolul 2.6 concretizează că nu sunt impuse restricţii la publicitatea privind
practicarea avocaturii dincolo de frontiere. Oricum, avocaţii sunt supuşi interdicţiilor
sau restricţiilor impuse de nomele naţionale ce reglementează profesia lor, şi un avocat
va rămâne subiect al interdicţiilor sau restricţiilor impuse de către Statul-gazdă când

33
art. 11 alin. (1) .Legea cu privire la avocatură Nr. 1260 din 19.07.2002,Publicat : 04.09.2010 în Monitorul
Oficial Nr. 159 art Nr : 582,

Page 24 of 53
 acestea îi incumbă avocatului în temeiul Directivei privind Serviciul Avocaţilor şi
Direcţia privind Instituţia Avocaţilor34.
82. În Republica Moldova avocatului îi este permis să facă publicitate activităţii sale
profesionale, dar numai într-o formă reglementată de Uniunea Avocaţilor,avînd dreptul
să asigure publicul cu informaţii despre activitatea desfăşurată. Iar această publicitate a
avocatului trebuie să fie veridică, să respecte secretul profesional şi săfie realizată cu
demnitate şi prudenţă. Astfel, avocatului îi este interzis să folosească mijloace de reclamă
prin procedee incompatibile cu demnitatea profesiei35.
83. Nu constituie o formă de publicitate profesională permisă de lege editarea unor
materiale, în ediţii care nu au tangenţă cu specializarea avocatului şi care nu-şi
îndeplinesc menirea de a explica sau de a populariza anumite reglementări juridice, iar
conţinutul lor face dovada unui mesaj predominant laudativ sau comparativ;cît și
participarea la organizarea de evenimente, seminare, conferinţe, mese rotunde etc. în ţară
şi peste hotare, în domenii care au tangenţă cu specializarea avocatului.
84. Participarea la organizarea unor evenimente cu caracter preponderent publicitar,care nu
au tangenţă cu specializarea avocatului şi care, prin natura lor, în loc să comporte o
menire explicativă sau de popularizare a anumitor reglementări juridice, dau dovada unui
conţinut predominant laudativ sau comparativ, nu constituie o formă de publicitate
profesională permisă de lege,pagină de Internet.
85. Toate menţiunile comparative sau laudative sau referinţe la identitatea clienţilor sunt
interzise.
86. Nerespectarea regulilor cu privire la publicitate constituie o abatere disciplinară gravă36.

34
Comentariul Articolului 2.6 – Publicitate personală ,Memorandum Explicativ.Norme destinate pentru
a se aplica tuturor avocaţilor după cum sunt aceştia definiţi în Directiva privind Serviciul Avocaţilor
din 1977 şi în Directiva privind Instituţia Avocaţilor din 1998, şi avocaţilor din cadrul Membrilor asociaţi
şi observatori ai CCBE
35
art. 64 alin.(1) .Legea cu privire la avocatură Nr. 1260 din 19.07.2002,Publicat : 04.09.2010 în
Monitorul Oficial Nr. 159 art Nr : 582
36
art. 65 al Statutul profesiei de avocat Uniunea avocaților , Republica Moldova, Publicat : 08.04.2011 în
Monitorul Oficial Nr. 54-57 art Nr : 220

Page 25 of 53
CAPITOLUL 02 – RELAȚIILE CU CLIENȚII
Norma:

1.Interesul clientului - Sub rezerva respectării normelor legale și normelor

deontologice, avocatul are obligația de a apăra interesele clientului său, inclusiv în
coraport cu propriile interese, cu interesele altui avocat sau interesele statului.

Comentariu:
1. Un rol important în activitatea profesională urmează a fi atribuit relațiilor avocatului cu
clientul, unde primordial este ,,interesul clientului, iar avocatul fiind liber să aleagă poziția
sa, totodată are obligația să coordoneze această poziție cu clientul său”,.
2. Aceasta ar presupune o loialitate pe parcursul asistenței din partea avocatului, care însă
nu trebuie confundată cu ,,îndeplinirea tuturor dorințelor”, clientului. Avocatul trebuie să
se conducă de interesul clientului, însă fără a depăși limitele legale și fără a acționa în
afara onestității profesiei, să fie independent în exercitarea profesiei și să se supună
numai legii, statutului profesiei de avocat şi codului deontologic. Avocatul în activitatea
sa trebuie să ia în considerație sfaturile și instrucțiunile clientului, însă fără a le accepta
pe cele necorespunzătoare.
3. De exemplu, avocatul apără interesele unei persoane pe o cauză penală,iar la examinarea
ei în instanța de judecată, inculpatul pentru a nu fi atras de răspundere penală ori pentru a
primi o pedeapsă mai blîndă, decât cea prevăzută de lege, dar care nu poate fi aplicată
conform legislației penale în vigoare față de el, ,,roagă insistent” avocatul ca acesta să se
întîlnească și să discute în particular cu judecătorul care judecă această cauză, pentru a-l
determina pe acesta ,,să-i hotărască întrebarea”.
4. Astfel, rolul avocatului nu este de a „rezolva întrebarea”, dar de a explica Clientului
situația de fapt a problemei și care pot fi eventualele soluții legale pentru rezolvarea sau
atenuarea acesteia.
5. Este necesar de reținut și faptul că a fi devotat clientului înseamnă că avocatul trebuie să
fie independent, să evite conflictul de interese şi să menţină încrederea clientului37.
6. Norma menționată î-și găsește reglementare la nivel național fiind decris detaliat în
Capitolul I ,,Principii generale,, al prezentului Comentariu al Codului deontologic.
7. De altfel, trebuie de precizat și faptul că avocatul este liber în alegerea poziţiei sale şi nu
este obligat să coordoneze această poziţie cu nimeni, în afară de client38.
8. Urmează de menționat faptul că, temelia relațiilor între avocat și client este încrederea,
care poate fi stabilită între ei, numai dacă avocatul se va comporta cu clientul de la egal la
egal, fără superioritate sau inferioritate.
9. Asigurînd standardele încrederii în relațiile cu clientul, avocatul trebuie să respecte
secretul și confidențialitatea în privința informațiilor primite de la client. Această
încredere trebuie să fie păstrată pe tot parcursul acordării asistenței, iar după finisarea
acordării ei, avocatul trebuie să manifeste în continuare o atitudine care să-i ofere
clientului certitudinea că acesta i-a fost loial în momentul în care l-a consultat și asistat.
Avocatul trebuie să evite acțiuni, ce ar pune la îndoială încrederea acordată de către client.

37
Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană a fost iniţial adoptat în Sesiunea Plenară
din data de 28 octombrie 1998, şi modificat ulterior în Sesiunile Plenare ale CCBE din 28 noiembrie
1998, 6 decembrie 2002 şi 19 mai 2006.
38
Legea nr. 1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură.

Page 26 of 53
 10. În ceea ce privește, relația avocatului cu clientul, concluzionăm că avocatul are anumite
obligații, și anume: să explice clientului împrejurările cauzei, situaţia curentă, posibilele
evoluţii viitoare şi eventualele rezultate, corespunzător circumstanțelor concrete ale
cazului; să informeze clientul în legătură cu situaţia curentă a asistenţei şi reprezentării
şi să răspundă cu promptitudine oricăror solicitări de informare din partea clientului; să
îşi exercite activitatea cu bună- credinţă, potrivit uzanţelor oneste, cu respectarea
intereselor clienţilor şi a cerinţelor concurenţei loiale; să comunice clientului informaţiile
pe care le deţine în legătură cu cazul acestuia chiar şi în situaţia în care comunicarea lor
ar contraveni interesului său personal, etc39.
11. Încălcarea obligațiilor menționate servesc drept temei pentru atragerea avocaților la
răspundere disciplinară.
12. De exemplu: Avocatul S.P. a încheiat un contract de asistență juridică cu firma B., pentru
reprezentarea ei pe o cauză civilă privind încasarea datoriei de la firma C.. Ca rezultat,
avocatul vizat nu și-a onorat obligațiile contractuale și timp de mai multe luni n-a efectuat
nici o acțiune ,mai mult ca atît nu informa întreprinderea despre mersul examinării cauze.
Ca rezultat, întreprinderea a fost nevoită să încheie contract de asistență juridică cu alt
avocat și să înainteze o petiție în privința avocatului dat. În urma examinării petiției
declarate de administratorul întreprinderii, CED a stabilit că prin acțiunile sale avocatul S.
a comis o abatere disciplinară gravă, fiindu-i aplicată o sancțiune disciplinară.

Norma:

2. Relaţiile cu clienţii
(1) Avocatul acţionează doar atunci cînd este împuternicit de clientul său, în baza
contractului de asistenţă juridică, ori dacă este numit din oficiu, la cererea organului de
urmărire penală sau a instanţei de judecată, sau dacă acordă, la solicitare, asistenţă
juridică gratuită garantată de stat.

Comentariu:
13. Avocatul va accepta participarea pe o cauză, numai dacă obligația de acordare a asistenței
juridice este perfectată în corespundere cu cerințele legislației despre avocatură.
14. Astfel, actul juridic care va sta la baza relațiilor între Avocat și Client va constitui
contractul de asistență juridică. Contractul dat urmează a fi pregătit (elaborat) de către
Avocat, condițiile căruia care vor fi negociate preventiv cu Clientul, iar la cerința lui vor fi
introduse modificările necesare.
15. Trebuie de menționat și faptul, că după încheierea contractului de asistență juridică,
Avocatul este obligat să elibereze Clientului bon de plată, ce confirmă primirea sumei
onorariului menționat în contract.
16. Deseori avocații nu respectă această regulă simplă, la primă vedere, care de fapt este
obligatorie în relațiile cu clienții, participînd pe diferite cauze, fără încheierea unui
contract de asistență juridică și fără eliberarea unui bon de plată. Aceste încălcări se
consideră ca abateri disciplinare grave și duc la sancționarea avocaților, potrivit legislației
profesionale.
17. De ex: Avocatul L.P. pentru a apăra interesele unui condamnat, care își ispășea pedeapsa
privativă de libertate și se deținea în penitenciar, în scopul eliberării lui condiționat înainte
de termen, a primit de la rudele acestuia o sumă considerabilă, fără a încheia un contract

39
Statutul profesiei de avocat din RM nr.302 din 08.04.2011

Page 27 of 53
 de asistență juridică și fără a elibera bon de plată, asigurându-i totodată că el va fi eliberat.
Prin Decizia CED acțiunile avocatului vizat au fost recunoscute ca abatere disciplinară
gravă și i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară sub formă de amendă cu suspendarea
activității de avocat pînă achitarea sumei amenzii.
18. Contractul va fi perfectat în două exemplare și va fi semnat personal de către părțile
contractante și va purta un caracter confidențial. La semnarea contractului cu o persoană
fizică, Avocatul va verifica corectitudinea și valabilitatea actului de identitate a Clientului,
iar cu acordul lui va anexa la contract și copia actului dat. În cazul, în care Clientul la
semnarea contractului va fi reprezentat de o altă persoană, Avocatul va verifica
valabilitatea împuternicirilor (în original) și va anexa o copie la contract.
19. Dacă Contractul va fi încheiat cu o persoană juridică, Avocatul la semnarea lui va solicita
actele de constituire în original (certificatul de înregistrare, extrasul din registrul CÎS,
altele), împuternicirile persoanei care urmează să semneze, va verifica valabilitatea
actelor prezentate și va anexa la contract copiile lor.40
20. La elaborarea și semnarea Contractului de asistență juridică urmează de ținut cont și
despre necesitatea primirii consimțămîntului Clientului la folosirea datelor lui cu caracter
personal pe parcursul reprezentării intereselor lui în fața diferitor organe, inclusiv și în
instanțele de judecată.41
21. Totodată, nu trebuie de neglijat și efectele încheierii contractului de asistenţă juridică,
deoarece în cazul în care se angajează să asiste şi să reprezinte un client într-o procedură
legală, avocatul îşi asumă obligaţiile prevăzute de Legea cu privire la avocatură, Statutul
profesiei de avocat şi contract, precum şi consecinţele care apar din asumarea respectivă.
22. Urmează de menționat și faptul că împuternicirile avocatului şi ale avocatului stagiar se
confirmă prin mandat42. Într-un proces civil, acestea urmează a fi consemnate pe versoul
mandatului sau, după caz, în procura întocmită la cererea clientului, în modul stabilit de
lege.43 Dacă se întocmeşte o procură,avocatul sau avocatul stagiar va nota pe versoul
mandatului textul ,,Conform procurii anexate” şi va semna versoul mandatului în locul
clientului. Împuternicirile avocatului sau ale avocatului stagiar stabilite în procură sînt
valabile doar dacă aceasta se prezintă împreună cu mandatul. Formularul mandatului este
un document de strictă evidenţă.44
23. Relațiile menționate sunt reglementate de următoarele prevederi: articolul 8 al Legii cu
privire la avocatură, care stipulează genurile de asistenţă juridică calificată pe care le
acordă avocaţii persoanelor fizice şi juridice; alin.1 lit.b) al art. 54 al Legii cu privire la
avocatură, conform căruia avocatul este obligat să acorde asistenţă juridică conform
contractului încheiat cu clientul sau cu oficiul teritorial al Consiliului Naţional pentru
Asistenţă Juridică Garantată de Stat, iar conform lit.c) al aceluiași articol, să acorde
asistenţă juridică garantată de stat în volumul solicitat de oficiile teritoriale ale CNAJGS;
alin.1 al art. 60 al Legii cu privire la avocatură, care stabilește că avocatul acordă
asistenţă juridică clientului în baza contractului de asistenţă juridică, încheiat în formă
scrisă, iar în baza alin.2 împuternicirile avocatului şi ale avocatului stagiar se confirmă prin
mandat. art.6 din Statutul profesiei de avocat, în care detaliat este descrisă forma şi
conţinutul contractului de asistenţă juridică; art.8 din statutul profesiei de avocat, care

40
Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/30.05.2003, art. 80
41
Legea privind protecţia datelor cu caracter personal nr. 133/08.07.2011
42
Legea nr.1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură, art.60
43 Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/30.05.2003, art. art. 80 alin.(7), 81
44
HG nr.158 din 28.02.2013 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului
avocatului şi al avocatului stagiar

Page 28 of 53
 prevede acordarea asistenţei juridice garantate de stat; alin.(1) al art. 75 CPC, care
prevede că, într-un proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal, prin
avocat sau avocat stagiar, iar participarea personală în proces nu face ca persoana fizică
să decadă din dreptul de a avea avocat; alin.(2) al art. 75 CPC, conform căruia, procesele
persoanelor juridice se susţin în instanţă de judecată de către organele lor de administrare,
care acţionează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte normative sau
prin actele lor de constituire, precum şi de către alţi angajaţi împuterniciţi ai persoanei
juridice, de către avocaţi sau avocaţi stagiari. art. 679 Cod civil și alte norme.
24. Referitor la acordarea asistenţei juridice obligatorii de stat, aceasta se desfășoară numai
ca urmare a desemnării avocaților de către Oficiile Teritoriale ale Consiliului Naţional
pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat. În acest sens, pentru asigurarea acordării
asistenţei juridice calificate, oficiul teritorial încheie, cu avocatul public sau cu avocatul
care urmează să acorde astfel de servicii la cerere, contract după modelele aprobate de
Consiliul Naţional.45
25. Obligaţiile avocatului desemnat să acorde asistenţă juridică garantată de stat încetează în
momentul în care, în cauză se prezintă un avocat ales, iar Avocatul înlocuit are dreptul la
încasarea onorariului cuvenit pentru prestaţiile efectuate pînă la data încetării
asistenţei.46
26. De ex: Avocatul C.R. care face parte din Baroul Chișinău, fiind într-o deplasare de serviciu la
Cahul, fără a încheia un contract de asistență juridică cu Clientul și fără a fi desemnat de
către Oficiul Teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat,
la rugămintea unor prieteni din poliție a participat la reținerea a două persoane bănuite
de comiterea unei infracțiuni, în incinta IP Comrat, CED a constatat că avocatul vizat a
comis o abatere disciplinară gravă și i-a aplicat o sancțiune disciplinară.

Norma:

(2) Avocatul îşi consultă clientul în mod conştiincios şi îşi informează cu diligenţă
clientul cu privire la evoluţia cauzei ce i-a fost încredinţată.
Comentariu:
27. Avocatul este obligat să acționeze în interesele clientului și să-l informeze despre mersul
procesului în care este implicat și toate materialele cauzei, ca acesta să poată lua deciziile
necesare în apărarea intereselor sale. Pentru realizarea acestei importante misiuni, chiar
din momentul cînd primește prima consultație, Clientul trebuie să înțeleagă că Avocatul
este un specialist responsabil și dispus să-i acorde tot suportul juridic necesar și legal în
rezolvarea problemei sale.
28. Astfel, consultînd Clientul, Avocatul trebuie să rețină că sarcina lui constă nu nu numai în
aceea ca să-i dea un sfat, care nu depășește limitele cadrului legal, dar și să se convingă,
că acest sfat este corect înțeles de către Client. Totodată, Avocatul trebuie să explice
Clientului despre posibilele rezultate ale examinării litigiului în instanță și să-și expună
sincer părerea sa referitor la rezultatul probabil al cauzei examinate.
29. Avocatul trebuie să fie foarte prudent ca interesul lui să nu devină mai important decât
interesul clientului său și nu trebuie să ajungă în situația în care trebuie să acționeze sau
să se abțină de la acțiuni care pot fi în detrimentul clientului, pentru a-și satisface
interesele sale, să-l mintă pe client, să se eschiveze să-i comunice toată informația
relevantă, ori să facă alte lucruri prin care să-și plaseze interesul său în mod prioritar.

45
Legea cu privire la asistenţa juridică garantată de stat nr. 198/26.07.2007
46
Statutul profesiei de avocat din RM nr.302 din 08.04.2011

Page 29 of 53
 30. În practica CED se întîlnesc multe cazuri din partea unor avocați neconștiicioși care
consultă greșit Clientul, tergiversează nemotivat examinarea cauzei ori fără
consimțămîntul lui, majorează neîntemeiat cerințele invocate de către reclamant în
acțiunea civilă declarată în scopul primirii unui onorariu mai mare, decât acela pe care l-
ar fi primit, dacă cauza s-ar fi examinat mai repede.
31. De ex. Avocatul N.B. reprezentînd interesele Clientului pe o cauză civilă privind încasarea
unei datorii, a majorat neîntemeiat cerințele referitor la încasarea sumei penalității și a
dobînzii de întîrziere, primind de la Client pînă la soluționarea litigiului în instanța de fond
și a primit de la Client în calitate de onorariu o sumă exagerată, profitînd de clauza
contractuală privind stabilirea onorariului procentual din valoarea totală a acțiunii civile.

Norma:

(3) Avocatul nu este în drept să accepte o cauză dacă este sigur că nu are competenţa
necesară pentru a se ocupa de această cauză, exceptînd cazul în care cooperează cu un
alt avocat care are competenţa respectivă.

Comentariu:
32. Avocatul nu poate consilia sau reprezenta în mod efectiv clientul dacă nu are o pregătire
profesională corespunzătoare. Din cauza modificărilor permanente a legislaţiei și
practicii judiciare naționale şi internaționale este necesară din partea Avocatului o
dezvoltare profesională continuă atît de sine stătătoare cît și prin intermediul cursurilor
de instruire. Regulile profesionale accentuiază des faptul că Avocatul nu trebuie să preia
un caz care nu ţine de competenţa sa.
33. În cazul în care Avocatul nu este încrezut că dispune de cunoștințe suficiente și practica
necesară pentru acordarea asistenței juridice clientului pe o cauză complicată și nu va
avea posibilitate să realizeze cu succes obligațiile sale, atunci el nu are dreptul să accepte
această cauză sau cu consimțămîntul Clientului să accepte participarea în continuare, cu
condiția că va coopera în acest sens cu un alt avocat care posedă competența respectivă.
34. Deseori, din diferite motive, fie lipsa volumului de lucru, ori la solicitarea unui prieten ș.a.,
Avocatul acceptă acordarea asistenței juridice pe un dosar, ca ulterior din lipsa
competenței necesare, să aibă în instanță o pierdere de cauză.
35. Asistenţa juridică acordată de avocat trebuie să corespundă bunelor practici profesionale
în materie juridică, normelor materiale şi procedurale şi să rezulte dintr-o conduită
profesională şi corectă.
36. De ex: Avocatul V.I. la solicitarea unui Client a acceptat o cauză privind restabilirea în
funcție a unei persoane care a fost concediată nelegitim de la lucru. Avocatul declarînd
din numele Clientului cererea de chemare în judecată a solicitat restabilirea în funcție a
persoanei date și incasarea de la angajator a salariului neachitat pentru absența forțată
de la lucru. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru cererea de chemare în judecată a fost
respinsă din temeiul ,,că reclamantul și reprezentantul său n-au solicitat anularea
Ordinului prin care a fost concediată persoana respectivă,, hotărîre care a rămas definitivă
și irevovabilă în final după pierderea cauzei date, Clientul a depus o petiție la CED, care
examinînd toate materialele cauzei,audiind părțile implicate în litigiu, a fost pornită
procedură disciplinară în privința avocatului vizat și constatînd în acțiunile lui o abatere
disciplinară gravă i-a aplicat o sancțiune disciplinară.

Norma:

Page 30 of 53
 (4) Avocatul nu poate accepta o cauză atunci cînd, din pricina altor obligaţii, se află în
imposibilitate să se ocupe de ea cu promptitudine sau să consulte corect clientul.
Comentariu:
37. Prin prisma normei menționate, reiese faptul că Avocatul nu este în drept să accepte o
cauză și să acorde asistență juridică Clientului, dacă: cordă în prezent ori a acordat
anterior asistență juridică clientului, interesele căruia sunt în contradicție cu interesele
persoanei fizice sau juridice care s-a adresat după asistență juridică; a participat pe cauza
dată în calitate de judecător, procuror, ofițer de urmărire penală, expert, specialist,
translator,grefier, și alte funcții; în judecătoria, în care se va examina cauza dată în prima
instanță, activează în funcție de judecător o persană care se află cu el în relații de rudenie
apropiate; se află în relații de rudenie cu partea opusă pe dosar sau cu avocatul care
acordă asistență juridică pe aceeași cauză părții opuse, interesele căreia contravin
persoanei căreia îi acordă asistență juridică; acceptarea obligației de acordare a asistenței
juridice va împiedica acordarea asistenței juridice altui client;
38. Avocatul nu este în drept să accepte o cauză civilă, dacă poziția sa este în contradicție cu
poziția Clientului.

Norma:

(5) În cazul în care avocatul se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, trebuie
să se asigure că respectivul client poate contracta, în timp util, un alt avocat care să-i
ofere asistenţa juridică necesară, pentru a evita prejudicierea clientului.
Comentariu
39. Avocatul trebuie să ia toate măsurile în vederea evitării prejudicierii clientului.
40. Avocatului îi este interzis să participe la proces fără a lua cunoştinţă în prealabil de
materialele dosarului.47 În cazul în care este în imposibilitate să-şi îndeplinească
mandatul asumat anterior, el va informa clientul în prealabil despre acest fapt. De
asemenea, lui îi revine sarcina, în cazul în care clientul este de acord, să asigure
substituirea sa printr-un alt avocat48. Potrivit aceleiași surse, în oricare caz de încetare a
mandatului, avocatul are obligaţia să ia în timp util şi în mod rezonabil măsuri potrivite
pentru apărarea intereselor clientului, cum ar fi: notificarea acestuia, acordarea unui timp
suficient clientului pentru a-şi angaja un alt avocat, predarea documentelor şi a bunurilor
clientului.49
41. În situația în care, Avocatul are în gestiune un volum mare de dosare, și conștientizează
că nu poate instrumenta respectivul dosar, trebuie să se abțină de la preluarea
materialelor de la client și să-i explice că nu dispune de timpul necesar, recomandîndu-i
acestuia un coleg–avocat, pentru a nu pune în pericol situația clientului.
42. De altfel, gestionarea unui număr excesiv de mare al dosarelor, pe de o parte face ca
avocatul să se trezească în situația în care este nevoit să tergiverseze examinarea
anumitor cauze, (ex.: depunerea cererilor de amânare pe anumite cauze, prin participarea
în ședințele de judecată prioritare, și ignorîndu-le pe celelalte), iar pe de altă parte,
clientul care solicită prestarea serviciile juridice ale avocatului, solicită de la acesta
seriozitate și disciplină, pe tot parcursul reprezentării acestuia.

Norma:

47
Legea nr.1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură, art.54
48
Statutul profesiei de avocat din RM nr.302 din 08.04.2011, art.57, alin.(19)
49
Statutul profesiei de avocat din RM nr.302 din 08.04.2011, art.24

Page 31 of 53
(6) Relaţiile cu clientul trebuie să fie oficiale, bazate pe respect reciproc.

Comentariu
43. Reiese din alin. (1) a pct. 2. al Capitolului I, al prezentului Cod, și anume: Relaţiile dintre
avocat şi client sînt bazate pe onestitate, probitate, echitate, corectitudine, sinceritate şi
confidenţialitate.
44. În cadrul acestor relațiilor dintre avocat - client, avocatul trebuie să rămână independent
de client. Avocatul acționează doar atunci cînd este împuternicit de către clientul său și în
limitele contractului încheiat.

Norma:

(7) Deşi interesul clientului este primordial, avocatul nu-şi va subordona integritatea
personală şi profesională clientului său. Avocatul nu este în drept să accepte o
propunere frauduloasă şi este obligat să acţioneze în conformitate cu legea.
Comentariu
45. În cadrul asistenței juridice, avocatul este agentul clientului său și trebuie să acționeze în
conformitate cu instrucțiunile acestuia, însă loalitatea față de client nu presupune slujirea
acestuia și satisfacerea tuturor dorințelor clientului, dar acționarea în interesele acestuia
în limitele specifice unui stat de drept, potrivit principiului independenței.
46. Totodată, un avocat trebuie să protejeze interesele clienților, folosind doar mijloacele
care sunt în conformitate cu legea, cu demnitatea profesiei de avocat și bunele practici,
precum și nu sunt contrare conștiinței avocatului.
47. În cazul în care,cerințele Clientului care se adresează după asistență juridică evident
contravin legislației în vigoare sau persoana dată cere să fie folosite în apărarea
intereselor sale probe neveridice ori dobîndite cu încălcări a legislației, fie solicită
folosirea altor metode și mijloace nelegitime, iar apărarea(menținerea) poziției lui nu
este posibilă prin alte mijloace și metode legale, Avocatul trebue să refuze în acordarea
asistenței juridice în continuare Clientului. În situația dată, Avocatul este obligat să aducă
la cunoștință Clientului motivele date.
48. Mai mult decît atît, a fi devotat Clientului înseamnă că Avocatul trebuie să fie independent,
trebuie să evite conflictul de interese şi trebuie să menţină încrederea Clientului. De
asemenea, Avocatul trebuie să fie liber în sens politic, economic şi intelectual atunci când
acţionează în cauza Clientului său, când acordă consultaţii sau când îşi reprezintă Clientul.
Aceasta înseamnă că Avocatul trebuie să fie independent faţă de stat sau de alte interese
puternice şi nu trebuie să permită ca această independenţă să fie compromisă de presiuni
nepotrivite din partea asociaţilor săi.
49. În această ordine de idei, în art. 1 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat al RM se
stipulează că profesia de avocat este liberă și independentă, prevederi ce se conțin în toate
codurile analizate.
50. Avocatul trebuie să rămână corect și demn în orice situație, astfel în cât să nu apară nici
un dubiu asupra integrității acestuia. Există mai mulți factori care pot să aducă atingere
independenței avocaților, precum ar fi: relații personale sau patrimoniale cu una sau mai
multe părți implicate; interesul material sau de altă natură, direct sau indirect care poate
fi dobândit după finisarea procesului; relațiile avocatului sau unuia din colegii de birou al
avocatului care a acordat asistență juridică ca avocat sau a acționat în altă calitate decât
cea de avocat pentru una sau mai multe părți implicate în cauză etc.

Norma:

Page 32 of 53
(8) Avocatul nu va face promisiuni cu privire la rezultatul sarcinii preluate, indiferent
de faptul cît de previzibil este acesta, în special cînd rezultatul depinde de decizia
instanţei de judecată, a unei autorităţi publice sau a unui terţ.
Comentariu
51. Clientul, chiar de la prima discuție, trebuie să înțeleagă că avocatul nu este un judecător,
care îi va soluționa toate problemele, dar un specialist calificat, a cărui datorie și obligație
este acționeze în interesele clientului, însă fără a-i oferi careva promisiuni sau ,,asigurări”.
Sarcina avocatului constă în acordarea asistenței juridice oricărei persoane care i se va
adresa, indiferent de faptul ce a comis, dacă este vinovat ori nu, sau ce litigiu are de
soluționat.
52. Avocatul nu trebuie să promită sau să garanteze Clientului un rezultat pozitiv, însă este
în drept să-și expună poziția sa în privința perspectivei cazului în care este implicat
clientul, totodată asigurîndu-l că va întreprinde toate măsurile legale și va folosi toate
capacitățile sale profesionale pentru realizarea scopului final dorit.
53. Avocatul, în discuțiile cu Clientul, trebuie să excludă orice declarații cu referire la relațiile
sale cu reprezentanții puterii de stat, din instanțele de judecată ori alte organe de drept.

Page 33 of 53
CAPITOLUL 03 – CONFLICTUL DE INTERESE
Norma:

Capitolul III
Conflictul de interese
(1) Avocatul nu este în drept să consulte, să reprezinte ori să apere mai mult de un
client în una și aceeași cauză atunci, cînd interesele acestora sunt conflictual sau
cînd există realmente riscul de a aparea un astfel de conflict de interese.
(2) Avocatul trebuie să se abtina, să se mai ocupe de cauzele tuturor clienților
implicați, atunci cînd intervine un conflict de interese ale acestora, cînd secretul
profesional riscă să fie violat sau cînd independența sa riscă să fie pusă la
indoială.
(3) Avocatul nu este în drept să accepte o cauză a unui nou client, dacă secretul
informațiilor încredințate de un vechi client riscă să fie violat sau atunci cînd
cunoașterea de către avocat a cauzelor vechiului client îl favorizeaza pe noul
client în mod nejustificat.

Comentariu:
1. Pentru a asigura exercitarea funcțiilor delegate avocaților, pentru a asigura independența
și îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor, acestora le sunt impuse careva
incompatibilități și restricții, în conformitate cu care, avocatul trebuie să refuze să acorde
asistență juridică în cazul în care cunoaște că existe circumstanțe care nu i-ar permite să
rămână independent.
2. Avocatul nu este în drept să acorde asistenţă juridică persoanei dacă, în cauza dată, el
acordă sau a acordat asistenţă juridică unor persoane ale căror interese vin în
contradicţie cu interesele persoanei în cauză (art. 54 alin. (2) al Legii), sau cînd un
asemenea risc este real (p. 3.1 al Codului deontologic). O interdicţie similară este
prevăzută şi de art. 67 alin. (5) pct. 3 al Codului de procedură penală.
3. Legea cu privire la avocatură mai interzice acceptarea cauzei în care avocatul a fost
implicat anterior în calitate de judecător, procuror, organ de urmărire penală, expert,
specialist, interpret sau martor, sau dacă se află în raporturi familiale sau de rudenie cu
astfel de persoane (art. 54 alin. (2) lit. b) şi c)). De asemenea, avocatul nu va accepta cauza
unui nou client dacă prin aceasta riscă să fie violat secretul încredinţat de un vechi client,
sau ar favoriza noul client în mod nejustificat.
4. Avocatului nu îi este interzis să reprezinte concomitent două persoane în aceeaşi cauză,
atît timp cît nu există contradicţii între interesele clienţilor. Pentru aceasta, Statutul
profesiei cere acordul tuturor părţilor (art. 57 alin. 34).
5. Pe tot parcursul asistării sau reprezentării, avocatul se va consulta permanent cu fiecare
dintre clienţii asistaţi sau reprezentaţi în ceea ce priveşte deciziile care trebuie adoptate
şi motivele determinante în adoptarea acestora, astfel încît fiecare client să poată lua
propriile decizii, în baza unor informaţii complete (art. 57 alin. (10) al Statutului
profesiei). Între clienţii reprezentaţi în comun regula confidenţialităţii nu se aplică (art.
57 alin. (11) al Statutului profesiei).
6. Dacă după preluarea cauzei apare riscul divulgării secretului profesional sau intervine un
conflict între interesele clienţilor reprezentaţi, avocatul trebuie să renunţe la cauzele
tuturor clienţilor. Dacă avocaţii sunt asociaţi în grup, regulile cu privire la conflictul de
interese sunt aplicabile în privinţa tuturor avocaţilor asociaţi.

Page 34 of 53
 7. Pot avea loc următoarele tipuri de conflicte de interese - Conflictul dintre interesul
clientului și avocatului; Conflictul dintre interesele mai multor clienți, care la rândul său
poate fi de două tipuri: Conflictul dintre interesele mai multor clienți reprezentanți într-
o cauză; Conflictul dintre interesele vechiului și noului client; Conflictul dintre interesele
clientului și interesele statului (interesele generale ale societății – interes public);
Conflictul dintre interesul clientului și cel al persoanelor apropiate avocatului.
8. Avocații trebuie să întreprindă toate măsurile pentru a preveni apariția unui conflict de
interes, iar în cazul apariției unui asemenea conflict, avocatul trebuie să-l gestioneze bine
și să-l înceteze. Totodată, nu este suficient de a înceta acest conflict, dar și de ai oferi cele
mai bune soluții pentru stingerea acestuia. Urmare, depistarea și soluționarea conflictului
de interes ține de responsabilitatea avocatului.
9. Conform Comentariului asupra Cartei principiilor fundamentale ale avocatului european,
„avocatul trebuie să se abţină să reprezinte un client nou, dacă avocatul posedă vreo
informaţie confidenţială obţinută de la un client sau fost client de-al său”.
10. Legea cu privire la avocatură interzice avocatului să acționeze contrar intereselor legitime
ale clientului, să ocupe o poziţie juridică fără a o coordona cu acesta (cu excepţia cazurilor
cînd clientul îşi recunoaşte vina), să refuze, fără motive întemeiate, apărarea bănuitului,
învinuitului, inculpatului sau a condamnatului, la care s-a obligat.
11. Avocatul nu trebuie să fie sfătuitorul şi nici reprezentantul sau apărătorul a mai mult de
un client în una şi aceeaşi cauză, atunci cînd interesele clienţilor sînt conflictuale sau cînd
există, în mod real, riscul de a apărea un astfel de conflict de interese.
12. Cu excepţia unui acord între părţi, avocatul nu se va ocupa de cauzele tuturor clienţilor
implicaţi, atunci cînd apare riscul un conflict de interese, cînd avocatul apreciază că nu
poate asigura apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale fiecărui client în parte, cînd
secretul profesional riscă să fie violat sau cînd independenţa sa riscă să fie lezată.
13. O condiție de evitare a conflictului de interese este că avocatul nu trebuie să prezinte cu
bună-ştiinţă informaţii false ori să inducă în eroare.
14. În relația judecător – avocat, judecătorul şi avocatul trebuie să fie independenţi în
exercitarea funcţiilor acestora şi totodată trebuie să fie şi să păstreze aparenţa că sunt
independenţi unul faţă de altul. Această independenţă este afirmată de statutul şi de
principiile etice ale fiecărei profesii50.
15. Avocaţii trebuie să respecte secretul profesional în concordanţă cu legislaţia internă,
reglementările şi deontologia lor. Orice violare a secretului profesional, fără
consimţământul clientului, trebuie să fie sancţionată în mod adecvat. Îndatoririle
avocatului faţă de client includ: consilierea clienţilor atât în privinţa drepturilor şi
obligaţiilor lor legale, cât şi cu privire la soluţia probabilă, precum şi consecinţele cauzei,
inclusiv costurile financiare; încercarea de a rezolva cauza mai întâi pe cale amiabilă;
luarea de măsuri legale pentru a proteja, respecta şi a exercita drepturile şi interesele
clienţilor lor; evitarea conflictelor de interese; evitarea de a accepta un număr mai mare
de cazuri decât cel pe care îl pot gestiona în mod rezonabil. Astfel, avocatul nu poate să
reprezinte doi clienţi în aceeaşi cauză, dacă există riscul divulgării secretului profesional,
inclusiv, avocatul trebuie să se abţină să reprezinte un client nou, dacă avocatul posedă
vreo informaţie confidenţială obţinută de la un client sau fost client de-al său.
16. Avocatul nu ar trebui să reprezinte un client, dacă există un conflict între interesele
acestuia şi interesele avocatului. Dacă un asemenea conflict apare în timp ce avocatul
acţionează în interesul clientului său, acesta trebuie să înceteze reprezentarea. Acest

50
Avizul nr. (2013) 16 privind relațiile dintre judecători și avocați adoptat cu ocazia celei de a 14-a reuniune
plenară a CCJE (Strasbourg, 13-15 noiembrie 2013)

Page 35 of 53
 principiu trebuie privit în strânsă legătură cu principiile (b) (confidenţialităţii), (a)
(independenţei) şi (e) (loialităţii)51.

51
Carta Principiilor fundamentale ale Avocatului European și Codul de Conduită al Avocatului European
aprobate de Consiliul Barourilor și Societăților de Drept din Europa (CCBE)

Page 36 of 53
CAPITOLUL 04 – ONORARIILE AVOCAȚILOR

Norma:

Capitolul IV
Stabilirea onorariilor
1. Avocatul trebuie să-şi informeze clientul privitor la onorariu, iar valoarea
insumată a onorariilor trebuie să fie echitabilă şi justificată. În cazurile
patrimoniale onorariul poate fi stabilit în cotă procentuală.
2. Cînd avocatul solicită achitarea unei sume din onorariu cu titlu de avans asupra
cheltuielilor şi/sau a onorariului, acesta nu trebuie să depăşească o estimare
rezonabilă a onorariului şi a cheltuielilor probabile în cauză.
3. În cazul neachitării datoriilor aferente onorariilor şi cheltuielilor, avocatul este
în drept să renunţe de a se mai ocupa de cauza respectivă şi se poate retrage din
ea respectînd dispoziţiile prezentului Cod.

Împărţirea onorariilor cu o persoană care nu este avocat

Avocatului îi este interzis să împartă onorariul cu o persoană care nu este avocat.
Prevederea menţionată nu se aplică sumelor sau compensaţiilor vărsate de către
avocat moştenitorilor unui avocat decedat sau unui avocat care şi-a dat demisia pentru
a se prezenta ca succesor al clientelei acestuia.

Comentariu:
1. Onorariul avocatului reprezintă suma de bani primită de către avocat de la clientul său
pentru activitatea profesională realizată, serviciile juridice prestate, sumă de bani care va
include şi acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului.
2. Onorariile se stabilesc liber între avocat și client. Prin decizia Consiliului Uniunii
Avocaţilor din Republica Moldova nr. 2 din data de 30 martie 2012 a fost aprobată
recomandarea privind cuantumul onorariilor avocaţilor şi compensarea de către
instanţele de judecată a cheltuielilor de asistenţă juridică. Conform p. 1 al Recomandării
menţionate supra, prezenta Recomandare se va aplica împreună cu prevederile Legii cu
privire la avocatură şi cele ale Statului profesiei de avocat, care reglementează
remunerarea muncii avocaţilor.
3. La stabilirea onorariului urmează a se ţine cont de recomandările elaborate de Uniunea
Avocaților din RM, starea financiară/socială a clientului și alți factori care determină
părţile contractante la majorarea sau micșorarea onorariului.
4. Onorariul avocatului urmează a fi stabilit în raport de dificultatea, amploarea sau durata
cazului. Stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente:
timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității
solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în
cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să
accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi
constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în
muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau alți
specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și
rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat;
situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de
împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.

Page 37 of 53
5. La încheierea contractului de asistenţă juridică, prin acordul comun al părţilor, avocatul
este în drept să stabilească următoarele categorii de onorarii: onorarii orare; onorarii
fixe (forfetare); onorarii de succes; Onorariu periodic; onorarii formate din combinarea
criteriilor expuse mai sus;
6. Onorariul orar este stabilit pentru o ora de lucru, ce constituie suma fixă de bani datorată
avocatului pentru fiecare oră de servicii profesionale pe care o prestează clientului. Acest
tip de onorariu, poate include inclusiv timpul petrecut la telefon cu clientul său, în situaţia
în care discuţia telefonică face obiectul unei consultaţii juridice.
7. Onorariul fix (forfetar) constituie suma fixă de bani datorată avocatului pentru un
serviciu profesional sau pentru categorii de astfel de servicii profesionale pe care îl
prestează sau, după caz, le prestează clientului. Indiferent de rezultatul obţinut în urma
prestării serviciilor juridice clientul va fi obligat să achite avocatului onorariul stabilit în
sumă fixă
8. Onorariul de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de
către avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes poate fi convenit împreună cu
onorariul orar sau fix.
9. Onorariul periodic poate fi asimilat unui serviciu de „abonament”. Tipul nominalizat de
onorariu poate fi recomandat clienţilor care apelează frecvent la serviciile avocatului
respectiv.
10. Contractul de asistenţă juridică încheiat între avocat şi client este un contract cu titlu
oneros. Astfel, în situaţia în care clientul nu îşi onorează obligaţiunile asumate prin
contract – de a achita onorariul (retribuţia) convenit, avocatul este în drept să renunţe de
a se mai ocupa de cauza respectivă şi se poate retrage din ea respectînd dispoziţiile
Codului deontologic.
11. Onorariul stabilit între avocat şi client se referă nemijlocit asupra costului serviciilor
juridice prestate. Se interzice împărţirea onorariului stabilit între client şi avocat cu o altă
persoană care nu este avocat (ca exemplu plata unei retribuţii pentru recomandare), cu
excepţiile prevăzute de Codul deontologic.
12. În practica Comisiei pentru etică şi disciplină a Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova,
în cauza C.R, Comisia a constatat în acţiunile avocatului abatere disciplinară în legătură cu
stabilirea onorariului exagerat; în cauza C. C., Comisia a constatat în acţiunile avocatului
abatere disciplinară în legătură cu încasarea onorariului de succes pînă la întocmirea
cererii de chemare în judecată şi intentarea cauzei civile.

Page 38 of 53
CAPITOLUL 05 – RELAȚIILE CU INSTANȚELE DE JUDECATĂ ȘI
ALTE ORGANE JURISDICȚIONALE

Norma:
Capitolul V
Relațiile cu instanțele de judecată și alte organe jurisdicționale

1. Avocatul este obligat să manifeste un comportament respectuos în fața

instanțelor de judecată, solicitându-le acestora respectul şi tratamentul reciproc
în calitate de avocat. Avocatul care se prezintă în faţă instanțelor de judecată sau
care participă la o procedură judiciară trebuie să respecte regulile de conduită
aplicabile în instanța de judecată. Obligația de a respecta aceste reguli nu
limitează avocatul să obiecteze împotriva acțiunilor judecătorului sau să
exercite alte drepturi procedurale.
2. Avocatul apăra și reprezintă clientul in mod conștiincios, fara a ține cont de
propriile sale interese sau ale persoanei terțe și nici de alte circumstanțe ce l-ar
putea influența.
3. Avocatul nu este în drept sa furnizeze judecătorului, cu buna știinta, o
informație falsă sau de altă natură, să-l inducă pe acesta în eroare. Avocatul nu
poartă răspundere pentru veridicitatea informațiilor prezentate de către client.
4. Normele aplicabile în cazul relațiilor dintre avocat și judecator se aplică în egală
măsura și altor organe jurisdicționale.
Comentariu:
1. Standardele importante în spațiul european cu privire la condițiile înaintate față de
avocat în relațiile sale cu instanțele de judecată și alte organe jurisdicționale sunt
reflectate în recomandările Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei, Rezoluțiile și
Recomandările Consiliului Barourilor și Societăților Juridice din Europa (Council of Bars and
Law Societies from Europe – „CCBE”), precum în legislațiile și practicile la nivel național al
diferitor state.
2. Conform standardelor internaționale, Avocatul care se prezintă în fața Curților şi
Tribunalelor sau care participa la o procedura trebuie să respecte normele deontologice
aplicabile în respectiva jurisdicție. Avocatul trebuie să respecte, în orice circumstanță,
caracterul contradictoriu al dezbaterilor. Nu în ultimul rând, acesta va da dovada de
respect şi de loialitate față de oficiile judecătorului, dar, în același timp, isi va apară
clientul în mod conștiincios şi fără teama, fără a tine cont de propriile sale interese şi nici
de vreo consecință de orice fel ce l-ar putea privi pe el sau pe oricare alta persoana.
3. Avocatul nu trebuie, în nici un moment, să furnizeze judecătorului, cu buna știință, o
informație falsă ori vreo informație de natură sa îl inducă pe acesta în eroare52.
4. În relația cu magistrații, avocatul, dar și judecătorul îşi va exercita atribuţiile judiciare
cu respectul cuvenit faţă de toate persoanele, respectiv faţă de părţi, de martori, de
avocaţi, de personalul instanţei şi de colegi, fără a face vreo deosebire pe motive
nerelevante care nu prezintă nicio importanţă pentru îndeplinirea adecvată a atribuţiilor
sale.
5. În timpul desfăşurării procesului în instanţă, judecătorul le va cere avocaţilor să se abţină
de a-şi exprima, prin cuvinte sau atitudine, imparțialitatea sau prejudecata bazată pe

52
Carta Principiilor fundamentale ale Avocatului European și Codul de Conduită al Avocatului European
aprobate de Consiliul Barourilor și Societăților de Drept din Europa (CCBE)

Page 39 of 53
 motive nerelevante, cu excepţia situaţiilor în care acest lucru devine relevant din punct
de vedere legal, pentru o chestiune aflată în dezbatere şi care poate servi intereselor
legitime ale apărării.
6. Conform principiilor de la Bangalore cu privire la conduita judiciară, Judecătorul va
menţine ordinea şi conformitatea în toate procedurile ce au loc în faţa instanţei şi va fi
răbdător, demn şi politicos în relaţiile cu părţile, cu juraţii, martorii, avocaţii, dar şi cu
toate persoanele cu care vine în contact în cadrul activităţilor sale oficiale. Judecătorul va
pretinde o conduită similară din partea reprezentanţilor legali, a personalului instanţei,
cât şi a altor persoane aflate sub influenţa, autoritatea sau controlul său53.
7. Având în vedere că puterea judecătorească se bazează atât pe principiul independenţei
de orice putere externă şi de orice comandă venită din orice sursă, cât şi pe absenţa
ierarhiei interne, rolul său este judecarea corectă a cauzelor aduse înaintea lor de către
serviciul procuraturii sau de către părţi, inclusiv avocați. Aceasta implică absenţa oricărei
influenţe ilicite din partea procurorului sau a apărătorului. Judecătorii, procurorii şi
avocaţii apărării trebuie să respecte fiecare rolul celuilalt54.
8. În relație cu autoritatea judiciară, avocaţii trebuie să o respecte şi să-şi îndeplinească
îndatoririle în faţa instanţelor în conformitate cu legea sau alte reglementări, şi cu
deontologia lor profesională. Orice neîndeplinire de către avocaţi a obligaţiilor
profesionale nu trebuie să aducă prejudicii intereselor clienţilor sau altora care le solicită
serviciile.
9. Chiar dacă judecătorii şi avocaţii au roluri diferite în procedura judiciară, este necesară
contribuţia celor două profesii la elaborarea unei soluţii echitabile şi eficiente în toate
procedurile, conform legii55.
10. Judecătorul şi avocatul trebuie să fie independenţi în exercitarea funcţiilor acestora şi
totodată trebuie să fie şi să păstreze aparenţa că sunt independenţi unul faţă de altul.
Această independenţă este afirmată de statutul şi de principiile etice ale fiecărei profesii.
11. Respectarea principiilor juridice și valorilor etice comune de către toți profesioniștii
implicați în procesul de realizare a justiției, este fundamentală pentru realizare echitabilă
a justiției. Formarea continuă în domeniul profesional, este o obligaţie pentru judecători
şi avocați. O astfel de formare trebuie să fie organizată într-o manieră imparţială inclusiv
în domeniul eticii profesionale, şi evaluată într-o manieră obiectivă şi regulată în ceea ce
priveşte eficienţa ei. Unde este cazul, formările comune pentru judecători şi avocaţi pe
teme de interes comun, pot contribui la realizarea unei justiţii de înaltă calitate.
12. Când se consideră adecvat, formări comune pentru judecători, procurori şi avocaţi pe
teme de interes comun pot contribui la îndeplinirea unei justiţii de cea mai înaltă calitate.
Formarea comună trebuie să facă posibilă crearea unei baze pentru o cultură juridică
comună.
13. În legătură cu accesul la Justiție, judecătorii şi avocaţii au o obligaţie comună legată de
respectarea regulilor procedurale şi a principiilor procesului echitabil. Normele
procedurale constituie un instrument esenţial pentru a permite soluţionarea litigiilor. Ele
determină rolurile judecătorilor şi avocaţilor. În acest sens, judecătorii şi avocaţii trebuie
să deţină o bună cunoaştere şi înţelegere a acestor norme, în interesul unei soluţii legale.

53
Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară
54
Avizul consultativ nr. (2009)4 privind relațiile dintre judecători și procurori, adoptat la 20 septembrie 2009
CCJE (Strasbourg, 13-15 noiembrie 2013)
55
Avizul nr. (2013) 16 privind relațiile dintre judecători și avocați adoptat cu ocazia celei de a 14-a reuniune
plenară a CCJE (Strasbourg, 13-15 noiembrie 2013)

Page 40 of 53
 14. Judecătorii şi avocaţii trebuie să coopereze pentru a respecta prevederile legislației. Este
necesară stabilirea unei bune comunicări între instanţe şi avocaţi pentru a asigura
celeritatea şi eficienţa procedurilor.
15. Judecătorii şi avocaţii au reguli și principii deontologice specifice. Cu toate acestea, mai
multe principii etice sunt comune judecătorilor şi avocaţilor. Acestea se referă la:
respectarea legii, secretul profesional, integritatea şi demnitatea, respectul pentru
justiţiabili, competenţa, echitate, colegialitate.56;
16. Principiile etice ale judecătorilor şi avocaţilor ar trebui să se refere şi la relaţiile dintre
cele două profesii. Relaţiile dintre judecători şi avocaţi trebuie să se bazeze pe înţelegere
reciprocă cu privire la rolul fiecăruia, pe respect reciproc şi pe independenţa unora faţă
de ceilalţi. Relaţiile dintre judecători şi avocaţi trebuie să păstreze întotdeauna
imparţialitatea şi aparenţa de imparţialitate a instanţei. Judecătorii şi avocaţii ar trebui să
fie pe deplin conştienţi cu privire la acest aspect, iar această imparţialitate ar trebui
ocrotită prin reguli procedurale şi deontologice.
17. Atât judecătorii şi cât şi avocaţii se bucură de libertate de exprimare, în conformitate cu
articolul 10 din Convenţie. Judecătorii sunt obligați să păstreze secretul deliberărilor şi
imparţialitatea. În acest sens, judecătorii trebuie să se abţină de la comentarii privind
procedurile ori activitatea avocaţilor.
18. Libertatea de exprimare a avocaţilor are, de asemenea, limitele sale pentru a menţine, în
conformitate cu articolul 10, paragraful 2 din Convenţie, autoritatea şi imparţialitatea
puterii judecătoreşti . Respectul faţă de colegii de breaslă şi respectul pentru statul de
drept precum şi contribuţia pentru o bună administrare a justiţiei.
19. Principiile Cartei avocatului european a CCBE – impun abţinerea de la critici abuzive faţă
de colegi, a judecătorilor individuali şi a procedurilor şi hotărârilor judecătoreşti.
20. Avocaţii trebuie să se bucure de libertatea la opinie, exprimare, mişcare, asociere şi
întrunire şi, în special, de dreptul de a lua parte la dezbateri publice privind legea şi
administrarea justiţiei, şi de a propune reforme legislative. Avocaţii nu trebuie să sufere
sau să rişte să suporte sancţiuni ori să fie supuşi unor presiuni atunci când acţionează în
concordanţă cu standardele profesionale57.
21. Avocații trebuie să aibă acces la toate dosarele relevante pentru apărarea drepturilor şi
intereselor clientului, în conformitate cu deontologia lor profesională. Toţi avocaţii care
lucrează în aceeași cauză trebuie să fie trataţi în mod egal de instanţă.
22. Reprezentanții profesiei de avocat se bucură de dreptul de a aduce critici actului justiției,
însă într-un mod tacticos și întemeiat. Totodată, existența unei diversități de hotărâri
CtEDO cu privire la libertatea de exprimare a avocaților în raport cu sistemul judecătoresc
și a diverselor opinii pe marginea unei și aceeași cauze pune în evidență complexitatea
subiectului. Din acest considerent, este oportun ca să se facă referire la jurisprudența
relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
23. În mai multe hotărâri, Curtea Europeană s-a expus vizavi de relația magistrați-avocați,
printre care:
24. Cauza Casado Coca contra Spaniei58 - Curtea a subliniat că avocatul trebuie să manifeste
discreţie, onestitate şi demnitate în conduita sa, subliniind in jurispudenţa sa importanţa
distincţiei între libertatea de exprimare manifestată de avocat în sala de judecată şi
respectiv în afara acesteia.

56
Ex. Potrivit Legii la răspunderea disciplinară a judecătorilor, constituie abatere disciplinară: atitudinea
nedemnă în procesul de înfăptuire a justiţiei faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau alte persoane
57
Recomandarea Rec (2000) 21 din 25 octombrie 2000 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei către
Statele-membre despre libertatea exercitării profesiei de avocat
58
CASE OF CASADO COCA v. SPAIN (Application no. 15450/89)

Page 41 of 53
 25. Cauza Amihălăchioaie contra Moldovei59 - Curtea a statuat că declaraţiile facute de un
avocat în presă cu o oarecare vehemenţă prin care critica o decizie a Curţii Constituţionale
nu au depăşit limitele libertăţii de exprimare şi nu pot fi calificate drept defăimătoare
recunoscînd dreptul avocatului de a se exprima public în ceea ce priveşte funcţionarea
sistemului de justiţie ţinând cont şi de împrejurarea că declaraţiile purtau asupra unei
chestiuni de interes general.
26. Cauza Mor contra Franţei60 – Curtea a constatat că a existat o violare a art. 10 din
Convenţie consacrând astfel preeminenţa libertăţii de exprimare a avocatului faţa de
obligaţia de a păstra secretul profesional sub două aspecte(a,b): a) Protecţia informaţiilor
confidenţiale nu constituie un motiv suficient pentru restrîngerea libertăţii de exprimare
a avocatului deoarece dezbaterea vizează un subiect de interes general iar informaţiile
fuseseră în prelabil divulgate presei. Astfel, constatând prevalenţa libertăţii de exprimare,
în faţa obligaţiei avocatului de a păstra secretul profesional, Curtea a subliniat ca
informaţiile divulgate se înscriu în contextul unei dezbateri de interes general referitoare
la sănătatea publică şi, prin urmare, interesează opinia publică. Curtea a constatat
totodată că aceste informaţii protejate nu numai de secretul profesional dar de însuşi
secretul anchetei care este în curs, fuseseră în prealabil divulgate presei, situaţie în care,
protecţia informaţiilor confidenţiale nu poate să constituie un motiv pertinent şi suficient
de a restrânge libertatea de exprimare a unui avocat.
27. Cauza Morice contra Franţei61 - Dreptul la libertatea de exprimare în general variază în
funcţie de titularii acestuia, astfel încât, anumiţi justiţiabili, şi ne referim la jurnalişti, au
căpătat, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, rangul de câini de pază a
democraţiei care beneficiază de o libertate de expresie mai largă decât cea recunoscută
de către aceeaşi Curte, avocaţilor care sunt ţinuţi în principal de obligaţia de rezervă faţă
de autoritatea puterii judecătoreşti
28. În instanțele de judecată precum și relațiile cu autoritățile publice, trebuie luate toate
măsurile necesare pentru a respecta, a proteja şi a promova libertatea de a exercita
profesia de avocat, fără discriminare şi fără imixtiuni din partea autorităţilor sau a
publicului, în special având în vedere prevederile relevante ale Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului.
29. În jurisprudența Comisiei există cazuri de sancționare a avocaților la solicitarea
instanțelor de judecată sau altor subiecți din cadrul sistemului de justiție (ex. procurori).
Acestea de regulă se referă la: a) absența neîntemeiată la ședința de judecată sau în cadrul
unor proceduri unde participarea avocatului era obligatorie, b) tergiversarea intenționată
a unor cauze aflate pe rolul instanței.
30. Reglementări relevante se regăsesc și în Codul de etică al avocaților din Croația, care
stabilește că „prin apariția sa în fața oricărei instanțe de drept, un avocat trebuie să
justifice întotdeauna și să mențină percepția că acesta este un cooperator în aplicarea legii
și în protecția drepturilor fundamentale ale cetățenilor și intereselor lor justificate”. Codul
de conduită pentru avocații danezi stabilește că avocatul trebuie să exercite profesia cu
respectarea instanței judecătorești. El nu poate interveni în mod nejustificat în
imparțialitatea sau procesul de lucru al instanței.

59
CASE OF AMIHALACHIOAIE v. MOLDOVA (Application no. 60115/00)
60
CASE OF MOR V. FRANCE (Application no. 28198/09)
61
CASE OF MORICE v. FRANCE (Application no. 29369/10)

Page 42 of 53
CAPITOLUL 06 – RAPORTURILE DINTRE AVOCAȚI

Norma:
1. Colegialitatea

1. Colegialitatea impune relațiile bazate pe încredere, spre interesul clientului și

pentru a evita atît procesele inutile, cît și orice comportament susceptibil să
afecteze reputația profesiei.
2. Colegialitatea nu poate fi în contradicție cu interesele avocaților și interesele
clientului.
3. Avocatul este obligat să manifeste față de orice coleg avocat un comportament
colegial și respectuos.
4. Adresându-se către un alt coleg avocat sau vorbind despre acesta, avocatul este
obligat, înainte de a-i pronunța numele și prenumele acestuia, să utilizeze
cuvintele ”domnul avocat”, ”doamna avocat”, iar în adresarea către Președintele
Uniunii Avocaților, membrilor Consiliului Uniunii Avocaților, Decanul Baroului,
membrilor Comisiei pentru etică și disciplină, membrilor Comisiei de licențiere
a profesiei de avocat, membrilor Comisiei de cenzori și către șeful Biroului
Asociat de avocați să utilizeze cuvântul ”maestre”.
1.
Comentariu:
1. Conform art. 3 lit. c) al Legii nr. 1260-XV din 19.07.2002 cu privire la avocatură, avocatura
se bazează pe principiul democratismului şi colegialităţii în raporturile dintre avocaţi.
2. Principiul colegialităţii este afirmat şi în Carta principiilor ale avocatului european.
Această prevedere reafirmă principiul general conţinut în Declaraţia de la Perugia şi
statuează că este în interesul practicienilor din domeniul jurisprudenţei de a menţine
relaţii de încredere reciprocă şi colaborare. Oricum, această prevedere nu poate justifica
neglijarea intereselor clientului în favoarea interesului colegilor de breaslă.
3. În comportamentul cu un coleg avocat, pentru sporirea stimei şi respectului atît pentru
profesia de avocat cît şi a colegilor săi, avocatul are obligaţia de a utilize nominativele
”domnul avocat”, ”doamna avocat” înainte de a-i pronunța numele și prenumele acestuia,
iar în adresarea către Președintele Uniunii Avocaților, membrilor Consiliului Uniunii
Avocaților, Decanul Baroului, membrilor Comisiei pentru etică și disciplină, membrilor
Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, membrilor Comisiei de cenzori și către șeful
Biroului Asociat de avocați să utilizeze cuvântul ”maestre”. Utilizarea nominativelor
susindicate urmează a fi utilizate de către avocat, indiferent de faptul dacă discuţia are loc
nemijlocit în prezenţa avocatul respectiv sau în absenţa acestuia.
4. Este inadmisibil faptul ca reputaţia profesională, onoarea şi demnitatea avocatului să fie
afectată de către un alt avocat în comunicarea cu clienţii.

Page 43 of 53
Norma:

2. Cooperarea dintre avocații din state diferite

1. Este de datoria oricărui avocat ca, la solicitarea unui avocat dintr-un alt stat, să
se abțină să accepte o cauză pentru care nu are competența necesară. Într-o
astfel de situație, el trebuie să-și ajute colegul să intre în contact cu un alt avocat
care să fie în capacitatea să-i ofere serviciul cerut.
2. Atunci cînd avocații din două state diferite lucrează împreună, amîndoi au
datoria de a ține cont de diferențele care pot exista între sistemele lor de drept,
barourile lor, competențele și obligațiile lor profesionale.

Comentariu:
1. Cooperarea dintre avocaţii din diferite State dezvoltă principiul general conţinut în
Declaraţia de la Perugia cu referire la evitarea neînţelegerilor în situaţii care implică
avocaţi din diferite State-membre.
2. Respectarea normelor altor barouri se referă la nomele ce urmează a fi respectate de un
avocat dintr-un Stat care prestează ocazional sau temporar servicii în alt Stat în temeiul
Articolului 49 al Tratatului consolidat al CE, după cum urmează:
3. (a) activităţile referitoare la reprezentarea clientului în proceduri juridice sau în faţa
autorităţilor administrative vor fi desfăşurate în fiecare Stat gazdă potrivit normelor
referitoare la avocaţi stabilite în acel stat, cu excepţia condiţiilor ce se referă la domiciliere
şi înregistrare în cadrul unei organizaţii profesionale în acel stat;
4. (b) un avocat ce desfăşoară aceste activităţi trebuie să respecte normele deontologice
existente în Statul gazdă, fără a fi prejudiciate obligaţiile asumate de către avocat în Statul
din care el/ea provine.
5. (c) un avocat ce desfăşoară alte activităţi decât cele enumerate în punctul (a) rămâne a fi
subiectul normelor şi condiţiilor de conduită profesională ale Statului din care el/ea
provine fără a aduce vreun prejudiciu respectării normelor, indiferent de sursa acestora,
care guvernează profesia în Statul gazdă, în special în ceea ce priveşte incompatibilitatea
exercitării profesiei de avocat cu altă profesie în acel stat, secretul profesional, relaţiile cu
alţi avocaţi, interdicţia de a reprezenta în acelaşi timp clienţi cu interese contradictorii şi
publicitate. Cele din urmă norme se aplică doar în cazul în care acestea pot fi respectate
de avocatul care nu e stabilit într-un Stat-membru gazdă, şi în măsura în care respectarea
lor este justificată în mod obiectiv pentru a asigura, în acel stat, exercitarea
corespunzătoare a atribuţiilor avocatului, reputaţia profesiei şi respectul normelor ce ţin
de incompatibilitate.
6. Directiva privind Instituţia Avocaţilor conţine prevederi referitoare la normele ce trebuie
respectate de către un avocat dintr-un Stat-membru ce profesează permanent în alt Stat-
membru în temeiul art. 43 al Tratatului consolidat al UE, după cum urmează: (a)
indiferent de normele privind conduita profesională cărora el/ea este supus în Statul-
membru din care provine, avocatul care profesează potrivit titlului conferit în ţara sa de
origine va fi subiectul aceloraşi norme ca şi avocaţii care profesează potrivit unui titlu
similar în Statulmembru gazdă, în privinţa tuturor activităţilor pe care le desfăşoară
avocatul în acel teritoriu. (b) Statul-membru gazdă ar putea solicita ca un avocat, care
profesează potrivit titlului pe care la obţinut în ţara sa de origine, fie să obţină o scutire
de asigurarea profesională, fie să devină membrul unui fond profesional de garantare în
corespundere cu reglementările stabilite de stat pentru activităţile desfăşurate în
teritoriul său. Oricum, un avocat ce profesează potrivit titlului pe care l-a obţinut în ţara

Page 44 of 53
 sa de origine poate fi scutit de această obligaţie dacă avocatul poate dovedi că dispune de
o asigurare sau o garanţie obţinută în conformitate cu normele Statului-membru gazdă,
în măsura în care această asigurare sau garanţie este echivalentă în condiţiile şi aria de
acoperire. În cazurile în care echivalenţa este doar parţială, Autoritatea Competentă din
Statul-membru gazdă poate cere ca să fie contractată o asigurare sau o garanţie
suplimentară pentru a suplini elementele ce nu sunt acoperite de asigurarea sau garanţia
contractată în conformitate cu normele Statului-membru gazdă (Articolul 6.3); (c)
avocatul înregistrat în Statul-membru gazdă ce profesează potrivit titlului obţinut în ţara
sa de origine poate profesa în calitate de avocat salariat în serviciul altui avocat, asociaţie
sau barou de avocaţi, în cadrul unui serviciu public sau privat, cu condiţia că Statul-
membru gazdă permite acest lucru avocaţilor care deţin asemenea titlu profesional
recunoscut în acel stat (Articolul 8). Cazurile care nu sunt reglementate de niciuna dintre
aceste directive sau care depăşesc prevederile acestor directive, obligaţia avocatului în
conformitate cu dreptul comunitar de a respecta normele altor Barouri de avocaţi va fi
interpretată în lumina altor reglementări relevante, cum ar fi Directiva privind Comerţul
Electronic (2000/31/EC). Unul din scopurile principale ale Codului rezidă în a minimiza
şi, în măsura în care este posibil, a exclude problemele ce pot apărea din „deontologia
dublă”, adică aplicarea a mai mult de un set de norme naţionale potenţial conflictuale la
una şi aceeaşi situaţie (a se vedea Articolul 1.3.1).

Norma:

3. Corespondența transmisă între avocați

1. Avocatul, care adresează altui avocat o comunicare căreia dorește să i se confere

un caracter ”confidențial”, va trebui să precizeze acest lucru din momentul
expedierii respectivei comunicări.
2. În cazul în care destinatarul comunicării nu este în capacitatea să-i confere
acesteia un caracter ”confidențial”, el va trebui să o returneze expeditorului fără
a cunoaște conținutul acesteia.

Comentariu:
1. Corespondenţa transmisă între avocaţi (scrisă sau verbală) este interpretată ca fiind
confidenţială. Aceasta înseamnă că conţinutul acestor comunicări nu poate fi dezvăluit
altor persoane, nu poate fi adus la cunoştinţa clienţilor avocatului şi nici prezentată în
instanţă.
2. Indifererent de norma menţionată supra, corespondenţa dintre avocaţi poate fi marcată
cu sigla “confidenţial”.
3. Avocatul trebuie să informeze pe deplin clientul despre corespondenţa relevantă dintre
un coleg de profesie care reprezintă partea adversă iar marcarea scrisorii cu specificarea
“confidenţial” presupune că aceasta este destinată atât avocatului, cât şi clientului său, nu
şi terţilor.
4. Ca excepţie de la norma suscitată, poate fid oar situaţia în care, avocatul permite expers
avocatului correspondent de a comunica informaţia către terţi, cu condiţia de a nu
prejudicial sau denature conţinutul corespondenţei.
5. Un avocat care doreşte ca toată corespondenţa sa să fie tratată “confidenţial”, trebuie să
menţioneze calitatea mesajului pe plic sau în comunicare. Avocatul destinatar al unei
asemenea corespondenţe, dar care nu este în măsură să asigure respectarea statutului

Page 45 of 53
 scrisorii, trebuie să informeze imediat emitentul, astfel ca scrisoarea să nu fie trimisă.
Dacă comunicarea a fost deja recepţionată, destinatarul trebuie să o returneze imediat
emitentului, fără a lua cunoştinţă de conţinutul ei, dacă legislaţia naţională a
destinatarului îi interzice să întreprindă aceste acţiuni, el trebuie să anunţe imediat
emitentul.
6. Conform art. 55 al al Legii nr. 1260-XV din 19.07.2002 cu privire la avocatură, Avocatul
nu este în drept să divulge informaţiile confidenţiale ce i-au fost comunicate în timpul
acordării asistenţei juridice, precum şi să transmită, fără acordul clientului, unor terţi
documentele legate de exercitarea delegaţiei. Obligaţia de a păstra secretul profesional nu
este limitată în timp.

Norma:

4. Onorariile pentru recomandare

1. Avocatul, care adresează altui avocat o comunicare căreia dorește să i se confere

un caracter ”confidențial”, va trebui să precizeze acest lucru din momentul
expedierii respectivei comunicări.
2. În cazul în care destinatarul comunicării nu este în capacitatea să-i confere
acesteia un caracter ”confidențial”, el va trebui să o returneze expeditorului fără
a cunoaște conținutul acesteia.

Comentariu:
1. Prevederea menţionată stabileşte principiul general că un avocat nu poate să pretindă şi
nici să accepte onorarii pentru recomandarea unui client, fapt care ar conduce la lezarea
dreptului clientului la libera alegere a avocatului sau la aceea că interesul clientului nu ar
fi servite în cel mai bun mod.
2. Recomandarea între avocaţi într-un mod corespunzător nu este interzisă.

Norma:
5. Comunicarea cu partea adversă
Avocatul nu poate intra în relație directă cu o persoană cu privire la o anumită cauză,
atunci cînd știe că această persoană este reprezentată sau asistată de un alt avocat
exceptînd cazul în care el are acordul colegului său și se angajează să-l informeze pe
acesta.

Comentariu:
1. Această prevedere stabileşte principiul general acceptat şi urmăreşte promovarea unor
relaţii colegiale între avocaţi şi prevenirea tentativelor de obţinere a foloaselor de la
clientul altui avocat.
2. Ţine de obligaţia ficărui avocat să se abţină de la comunicarea cu partea adversă atît în
cadrul procedurilor judiciare cît şi extrajudiciare.
3. În cazul în care astfel de situaţii au avut loc, avocatul este obligat să comunice colegului
avocat despre conţinutul discuţiilor care au avut loc.
4. Este interzis avocatul de a face anumite recomandări sau a contribui cu sfaturi în adresa
părţii adverse.

Page 46 of 53
Norma:
6. Schimbarea avocatului
1. Un avocat nu poate succeda altui avocat în apărarea intereselor unui client,
într-o cauză determinată decît cu condiția că, în prealabil, să-și fi anunțat
colegul.
2. În cazul în care, spre interesul clientului se impune întreprinderea unor măsuri
urgente, înainte de putea fi îndeplinite condițiile stabilite în alineatul de mai
sus, avocatul poate întreprinde aceste măsuri cu condiția de a-l informa
neîntîrziat pe predecesorul său.

Comentariu:
1. Avocatul care succedă un alt avocat în aceeaşi cauză este obligat să-şi informeze colegul
avocat despre faptul preluării cauzei. În situaţia dată, avocatul succedat are obligaţia
pozitivă de a furniza avocatului toată informaţia privitor la cauza succedată.

Norma:
7. Pregătirea avocaților începători

1. Pentru a spori încrederea și cooperarea dintre avocați, spre interesul clienților,

este necesar să fie promovată instruirea continuă în scopul unei bune instruiri
în domeniul jurisprudenței inclusive a normelor procedurale aplicabile. În
acest scop, avocatul este obligat să ia atitudine cu toată diligența în pregătirea
la nivel avansat a avocaților începători.
2. În calitate de avocat îndrumător al unui stagiar poate fi avocatul care
întrunește înalte calități morale și profesionale, exercitînd profesia de nu mai
puțin de cinci ani și dispune de condiții suficiente pentru a asigura stagiul
profesional.

Comentariu:
1. Conform art. 19 alin. (4) al Legii nr. 1260-XV din 19.07.2002 cu privire la avocatură,
avocatul îndrumător trebuie să dispună de birou cu un spaţiu suficient pentru asigurarea
stagiului profesional, să aibă o vechime în profesia de avocat de cel puţin 5 ani şi o
reputaţie ireproşabilă. Un avocat îndrumător poate ave concomitent cel mult 2 avocaţi
stagiari.
2. Conform art. 54 alin. (1) lit. g), i) al Legii nr. 1260-XV din 19.07.2002 cu privire la
avocatură, avocatul este obligat să dispună de spaţiu necesar pentru acordarea asistenţei
juridice, să urmeze anual cursuri de formare profesională continuă, în volum de cel puţin
40 de ore, conform planului aprobat de Consiliul Uniunii Avocaţilor, aceste cursuri
finalizînd cu prezentarea unui raport.
3. Menţinerea dezvoltării profesionale Urmărirea dezvoltării dreptului este o obligaţie
profesională. În special, este esenţial ca avocaţii să fie conştienţi de influenţa crescândă a
dreptului European asupra domeniului lor de activitate.

Page 47 of 53
Norma:
8. Litigiile dintre avocați

1. Atunci cînd un avocat este de părere că un coleg avocat a încălcat o normă

deontologică, el trebuie să-l atenționeze asupra acestui lucru.
2. Atunci cînd între avocați apare un diferend personal, de natură profesională,
aceștea trebuie mai întîi să-l soluționeze pe cale amiabilă.
3. Înainte de porni o procedură împotriva unui coleg avocatul trebuie să informeze
Decanul Baroului pentru a permite să-și dea concursul în vederea soluționării
diferendului pe cale amiabilă. Decanul Baroului, la solicitarea avocaților aflați în
conflict, poate interveni în calitate de mediator al diferendului.

Comentariu:
1. Obligaţia pozitivă a fiecărui avocat este de a-şi atenţiona colegul avocat despre încălcarea
normelor de etică profesională şi să ceară acestuia respectul reciproc.
2. Pînă la iniţierea unei proceduri împotriva altui avocat, avocatul are obligaţia de a face uz
de soluţionarea litigiului pe cale amiabilă.
3. Avocaţii aflaţi în conflict au obligaţia pozitivă să informeze Decanul Baroului/Barourilor
despre diferendul apărut şi încercarea de a soluţiona conflictul pe cale amiabilă.
4. La solicitarea avocaţilor aflaţi în conflict, Decanul Baroului/Barourilor poate/pot
interveni în calitate de mediatori. Soluţiile propuse de către Decan au un caracter de
recomandare pentru avocaţii aflaţi în conflict.

Page 48 of 53
CAPITOLUL 07 – REGULI DE COMPORTAMENT ALE AVOCATULUI
ÎN SOCIETATE

Norma:
Capitolul VII- Regulile de comportament al avocatului în societate
1. Avocatul va avea un comportament demn care să nu prejudicieze imaginea
profesiei în societate.
2. În cazul în care nu au fost create condiții necesare pentru purtarea robei
avocatul nu este sancționat disciplinar.
3. În deplasările efectuate în afara teritoriului Republicii Moldova, avocatul va
respecta regulile care se impun avocaților în statul respectiv.
Comentariu:
1. Avocatura este o profesie nobilă, care solicită de la avocaţi un comportament decent.
Prestigiul profesiei nu poate fi asigurat fără crearea condiţiilor pentru încrederea în
avocaţi. Pentru a se bucura de încrederea în societate, a clienţilor, a terţilor, a instanţelor
de judecată şi a statului, avocatul trebuie să dea dovadă de comportament demn și
probitate. Din acest motiv, nu este permisă continuarea activității în profesia de avocat a
persoanelor care au comis infracțiuni, fapt constatat prin sentința instanței de judecată.
2. Având în vedere aceleași rigori, nu pot fi admiși în profesia de avocat persoane care au
fost excluse anterior din avocatură sau din alte funcţii publice din motive
compromiţătoare, care au un comportament incompatibil cu Codul deontologic, sau care
au încălcat deliberat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului (art. 10 al Legii).
3. Avocatul trebuie să se abţină de la orice acţiune care i-ar putea compromite reputaţia sa
sau reputaţia profesiei şi încrederea publică în profesia de avocat.
4. Avocatul trebuie să se abțină de la la conduita dezonorantă în activitatea sa profesională,
în alte activităţi şi chiar în viaţa privată. Conduita dezonorantă poate duce la anumite
sancţiuni, inclusiv, în cazurile cele mai grave, excluderea din profesie. Statutul profesiei
de avocat interzice avocatului să prezinte cu bună ştiinţă informaţii false, ori să inducă în
eroare.
5. În comunicarea sa publică, avocatul trebuie să se conducă de prevederile și principiile
stabilite în Legea cu privire la Avocatură, Statutul Profesiei de Avocat, inclusiv să țină cont
de Politica de Comunicare a Uniunii Avocaților.
6. Avocații trebuie să se conformeze prevederilor Legii cu privire la avocatură și să participe
în instanța de judecată în robă. Roba urmează să corespundă recomandărilor Uniunii
Avocaților. În situația în care instanța de judecată nu a creat condiții necesare pentru
purtarea robei avocatul nu este sancționat disciplinar. Prin condiții necesare se are în
vedere birou separat, dotat cel puțin cu garderobă, care ar asigura exercitarea obligației
avocatului de a purta robă.
7. În cadrul altor jurisdicții, avocatul va respecta regulile deontologice stabilite pentru
avocații din statul în care se deplasează.
8. În practica Comisiei, avocații au fost sancționați pentru încălcarea regulilor de
comportament în societate (ex. refuzul de achita factura într-un restaurant, cu invocarea
calității de avocat, înjurarea vecinului, etc.)

Page 49 of 53
ANEXE

1. Codul Deontologic al Avocaților din Republica Moldova;

2. Standarde Internaționale Relevante;

Page 50 of 53
ABREVIERI

Page 51 of 53
BIBLIOGRAFIE

Page 52 of 53
INDEX

Page 53 of 53