Electroterapie

Electroterapia se bazează pe efectele fiziologice exercitate de un curent electric

la trecerea prin corp. Pe baza unui principiu electromagnetic, electroterapia poate
fi de mai multe tipuri diferite, în funcție de numărul de cicluri pe secundă
(măsurate în hertz) pe care le ating în timpul aplicării lor. Astfel, există:
- Curenți de joasă frecvență [de ex. Stimularea nervului electric transcutanat
(TENS)], utilizată pentru a furniza analgezie și pentru a stimula mișcarea.
- Curenți cu frecvență medie (de exemplu, terapia cu curenți interferențiali),
utilizați în principal pentru controlul durerii.
- Curenți de înaltă frecvență (de exemplu, terapia cu unde scurte și cu unde
micro), utilizate pentru a provoca un efect termic, analgezic și antiinflamator.
Electroterapia permite, de asemenea, livrarea de substanțe farmacologice prin piele
prin intermediul curentului electric continuu; aceasta este cunoscută sub numele de
iontoforeză. Substanțele cel mai frecvent livrate includ lidocaină, dexametazonă,
geluri antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) și acid acetic [6].
Un tip larg de electroterapie, în special pentru reabilitarea pacienților supuși
unei intervenții chirurgicale la genunchi, este terapia TENS. TENS constă în
curenți de joasă frecvență, aplicați în principal cu scop analgezic, care
utilizează impulsuri simetrice care sunt compensate în moduri diferite. Două
importante
sunt TENS convenționale (frecvență înaltă și intensitate scăzută), care asigură
analgezie rapidă, dar de scurtă durată și TENS de tip acupunctură (frecvență
scăzută și intensitate mare), cu debut mai lung, dar mai târziu și analgezie mai
puțin bine tolerată.
Atunci când este aplicat unui mușchi la o intensitate suficientă, pulsul unui
curent electric poate avea un efect de stimulare; aceasta este ceea ce se numește
stimulare electrică neuromusculară (NMES). Acest curent poate fi aplicat fie unui
nerv eferent motor, fie direct unui mușchi.
Ultimul dintre modurile terapeutice acoperite de obicei de termenul de
electroterapie care trebuie menționat în această secțiune este terapia cu magnet.
Terapia cu magnet se bazează pe utilizarea câmpurilor magnetice cu frecvență redusă
(10–100 Hz) cu scop terapeutic. Nu are efect termic și, deși are un anumit efect
analgezic și antiinflamator, este cel mai frecvent utilizat pentru a îmbunătăți
vindecarea cicatricilor și pentru a promova formarea de oase noi.
Terapie cu ultrasunete și cu șocuri
Ecografia terapeutică constă într-o succesiune de unde sonore produse de vibrații
acustice inaudibile. Poate fi utilizat fie într-un mod continuu, care exercită
aceleași efecte termice ca diatermia, fie într-un mod pulsat, care are efecte
analgezice termice, antiinflamatoare și de formare osoasă bazate exclusiv pe
modificări mecanice. În plus, promovează o reamenajare în strat profund a fibrelor
de colagen. Ecografia îmbunătățește, de asemenea, penetrarea unei substanțe
medicamentoase prin piele; aceasta este ceea ce se numește sonoforeză sau
fonoforeză. Există preparate de gel disponibile în comerț care conțin cortico-
steroizi, AINS sau lidocaină.

10.2.4 Laser
Un laser este un fascicul de lumină în care diferitele unde posedă aceeași lungime
de undă, ceea ce face ca lumina să fie monocromatică și coerentă. Acestea se
caracterizează prin activitatea lor termică scăzută și acțiunea lor terapeutică se
bazează pe un principiu fotochimic în care procesele corporale fiziologice sunt
accelerate prin stimularea reacțiilor metabolice la nivel celular. Această
tehnologie este utilizată în principal pentru a oferi analgezie și a reduce
inflamația, deși îmbunătățește și mecanismele de reparare a țesuturilor.
Terapia prin căldură este de obicei folosită pentru a reduce durerea. Relaxează
mușchii și îmbunătățește gama de mișcări a articulației. Genunchiul fiind o
articulație superficială este ușor de tratat prin această metodă și se obține o
ameliorare ușoară până la semnificativă a durerii.
Cu toate acestea, durata alinării este de scurtă durată, iar procedura trebuie
repetată frecvent. Există metode foarte grele pentru terapia cu căldură, cum ar fi
căldura uscată, căldura umedă, diatermia cu unde scurte, terapia cu inflarare.
Hidroterapie
Este o modalitate în care exercițiile se fac sub apă pentru a crește raza de
mișcare pasivă. Temperatura apei poate fi normală sau crescută conform toleranței.
Ameliorează durerea, îmbunătățește amploarea mișcării și mersului.
Masajul terapeutic
Metodele cel mai frecvent utilizate în gonartroză sunt:eflorajul, fricțiuni,
vibrații și tapotaj. Acestea se aleg în funcție de intensitatea manifestărilor
algice, de severitatea procesului inflamator articular, de contractura sau
hipotonia musculaturii periarticulare și alte manifestării.Se recomandă masaj
tonizant pentru membrele inferioare -cvadriceps și ischiogambieri,în sensul
circulației venoase,cu fricțiuni și vibrațiiperiarticulare, cu mobilizări blânde
ale rotulei pe planurile profunde.Durată intre 30-45 min.
Balneoterapia
Consta în utilizarea proprietăților fizice ale apei și caracteristicile biochimice
și terapeutice ale substanțelor conținute(apa sărată,sulfuroaă,carbogazoasă etc.)
Gonartroza beneficiază de tratament balneologic cu:
Apa sulfuroasă(Herculane,Calimănești,Mangalia)
Ape clorurosodice(Techirghiol, Eforie Nord, Lacul Sarat, Amara)
Ape oligominerale(Felix,1Mai,Geoagiu)
Nămol sapropelic,mineral si de turbă(Techirghiol,Eforie Nord, Sovata, Vatra
Dornei)-curs reumat0ologie Cristina Pomîrleanu anul 3 semestrul 1, curs Patologia
articulară degenerativa(artroza) 50-54