Sunteți pe pagina 1din 8

Cele mai răspândite greşeli făcute în seducţie

Cum de m-am lăsat înşelată încă o dată?


De ce i-am permis să intre atât de curând în patul şi sufletul meu?
Nu-şi dă seama cât sufăr că nu mă mai sună?
Cum să nu mai sufăr din iubire?
„M-am săturat să păzesc eu telefonul… să-l ia naiba de bărbat! De ce bărbaţii
mint, înşală, se prefac? De ce te părăsesc când te arăţi aşa cum eşti? Ai fost şi
tu părăsită de bărbatul pe care-l iubeai? De ce iubirea e atât de greu de
înţeles? Ce-i aşa greu să îţi găseşti pe cineva care îţi place, să fii convinsă că şi
el te place şi să rămâi cu el? De ce se rup relaţiile când ţi-e lumea mai dragă?
Mai există bărbaţi care-şi doresc soţie, copii şi o viaţă de familie?”
Cred că aspectul cel mai important în acestă călătorie spre sufletul celuilalt
este nivelul tău de autocunoaştere. Te cunoşti? Ştii cine eşti? Cât valorezi? Ce
nevoi ai? Ce poţi şi ce nu poţi tolera la un bărbat? Cum vrei să arate el? Cum
îţi doreşti să se comporte? De ce spun asta? Fiindcă e absolut esenţial să ştii
cine eşti şi ce nevoi ai. Nu poţi merge spre el, nu poţi alege un bărbat potrivit
ţie, dacă nu te înţelegi şi nu ştii cum te simţi cel mai bine cu tine. Ce relaţie ai
cu oglinda? Îţi place ce vezi în ea?
Păşeşte în ţinutul seducţiei şi descoperă ce ai de făcut ca să-l cucereşti.
Eşti pregătită pentru întâlnirea cu el? Eşti pregătită să-l seduci şi să-l
îngenunchezi?
Îţi deschid jurnalul meu intim ca să vezi ce simte o femeie, când el posedă sufletul
tău…
A intrat înăuntru şi nu ştiu cum să-l dau afară. Mă doare, e ca o tumoare. Refuz să
fac chimioterapie. Plâng din nou, n-am mai plâns atât, de mult.. Mă ard lacrimile..
ce nebunie, ce iubire, cum am ajuns să-l las să-mi calce sufletul în picioare?
A venit, m-a posedat şi a plecat.
Nu ştiu ce fac acum, pe ce să pun mâna, gura.. gândul că nu-l mai revăd mă ucide.
Caut în mine răspunsul la intreabarea, el e? Cât de vulnerabilă eşti în fata iubirii,
cum poţi să gândeşti că primul care-ţi calcă-n aşternuturi te va lua şi de soţie?
Nu am timp, pur şi simplu nu am timp să-l găzduiesc în viaţa mea. Am de scris,
nu-i permit să-mi fure energia vitală… şi aşa nu are nevoie de ea. Dacă te întorci
fă-o pentru moment. Doar atât avem. Am nevoie de mine, toată, întreagă,
permanent.
Aşez piesă după piesă pe tabla vieţii mele şi nu permit să ţin de cald cuiva care nu
caută decât înţelegere şi acceptare temporară. Vine şi pleacă. Eu rămân cu mine.
Şi-atunci de ce l-aş sluji pe el mai mult decât pe mine? Trebuie să fiu nebună să uit
de viaţa mea, de pasiunea şi vocaţia mea pentru om, scriere, viaţă.
Notez lucruri pe care nu vreau să le uit. Mi-e teamă că într-o zi n-o să mai am timp
pentru mine şi viaţa mea. Viaţa mea este vocaţia mea. Eu iubesc viaţa şi asta am
învăţat-o după multe dezamăgiri, dureri şi eşecuri repetate.
Tu ai plecat. M-ai rugat să te aştept. De ce ai făcut asta? De ce nu m-ai oprit din
visat? Cât poţi să fii de egoist? Să mă ţii pe loc atâta timp? Să strâng la piept în
fiecare seară imaginea noastră prinsă între două lumi? Mă bazez pe mine, încă o
dată. Şi n-am să mai sufăr încă o dezamăgire. Şi ştii de ce? Pentru că eu însămi îmi
sunt suficientă, azi. Până ieri am crezut că numai tu poţi umple acest gol interior.
Cât de tare m-am înşelat… tu exişti în mine fiindcă eu te-am invitat să mă salvezi.
Există credinţa tâmpită în mintea femeilor, că numai un bărbat te poate face
fericită, scăpa de nopţile întunecate, de frig şi de boală.
Aşa-i, suntem făcuţi să trăim împreună, să ne ţinem companie, să ne încălzim
sufletele, dar nu înseamă că în lipsa unui bărbat nu mai eşti femeie care merită o
viaţă.
Şi încă una adevărată, bogată şi frumoasă. Cine poate ştii mai bine decât tine de ce
ai nevoie? De ce aştepţi ca ceilalţi să-ţi dea dreptul să exişti? Cum poate cineva să-
ţi conducă viaţa din afară? De ce le predai bărbaţilor puterea ta? Ia-ţi viaţa înapoi şi
trăieşte-o. Dacă alţii au ales un drum, asta nu-nseamnă că noi trebuie să păşim pe
urmele lor. Drumul fără obstacole, nu te duce unde visezi. Ia-o de la capăt, altfel,
cu lecţia învăţată.
Viaţa ta are valoare şi tu îi dai valoare. Energia s-a canalizat, începe să trăieşti cu
adevărat. Meriţi mai mult! Poţi mai mult! Fără amânare deschide o filă nouă şi
scrie…
Dacă te-ai săturat să suferi, să aştepţi să se întoarcă la tine, să adormi plângând în
fiecare noapte, continuă acesta călătorie alături de mine şi-ai să uiţi de nopţile
întunecate.
„Dacă crezi că educaţia e scumpă, atunci încearcă să vezi cum e ignoranta.”
Accesibilă şi abordabilă
Te vede, te sună, te are şi pleacă. Asta-i mersul firesc al lucrurilor, dacă îi dai tot ce
se aşteaptă de la început. Lasă-l să sape, să spere, să tremure, să gândească că nici
măcar nu poate ajunge la tine, fiindcă tu eşti prea ocupată cu viaţa ta minunată.
Ce-nseamnă asta? Înseamnă că ar fi ideal că tu să ai o viaţă bogată social,
profesional, spiritual. Adică? Să faci ce-ţi place, să nu depinzi de el, să fii
mulţumită de tine şi viaţa ta.
De ce-ţi faci grijă că dobitocul nu mai sună? Înseamnă că n-ai înţeles nimic despre
natura bărbatului. Nu sună, foarte bine. Laşi locul liber pentru un altul mai
înzestrat. Tot răul spre bine. Rămâne să ocupe locul rezervat partenerului ideal, el,
cel care merită, nu oricine.
Atragi mereu acelaşi tip de bărbat? Unde crezi că greşeşti? Îţi spun eu care-i prima
mişcare înţeleaptă pe care trebuie s-o faci. Schimbă-ţi cercul de prieteni, caută să
întâlneşti şi altceva. Îţi dai seama că în grupul tău de prieteni eşti expusă la un
anumit tipar de bărbat. Nu-ţi face bine, te răneşte? Schimbă-l cu un altul.
Ce spui şi ce nu spui la primele întâlniri?
Nu prea multe, discuţi multe şi spui puţine amănunte despre tine şi viaţa ta trecută.
El asta vrea să afle, cât mai multe despre ce-ai trăit alături de alţii. Lasă-l
flămând…
Tot ce-i lipsit de siguranţă şi stabilitate îl apropie tot mai mult de tine. Cum îl
opreşti din avalanşa de întrebări? „Descoperă-mă filă cu filă, fără să-ţi spun unde
să cauţi. Lasă-mă să te doresc şi mai mult.” Fii creativă. Foloseşte-te de primul
simt, intuiţia, mereu.
Află tot ce poţi de la el, ce aşteptări are de la o femeie, cum vrea să fie iubit, cum îi
place să fie atins, ce planuri de viitor are, ce pasiuni are, ce sport face, care e
mâncare preferată pe care maică-sa i-o găteşte, cât timp doarme, cum se relaxează,
unde a călătorit, cât a iubit, cât a suferit, şi toate astea cu îndrăzneală şi încântare.
Lasă-te cucerită de răspunsurile lui. Fii încântată de ce spune, încurajează-l prin
complimente să meargă şi mai departe, şi mai adânc în istoria lui de viaţă şi
opreşte-te când îl simţi că nu mai vrea să continue. Apreciază-i fiecare povestire,
nimic nu-i mai descurajator decât un ascultător pasiv. Implică-te în discuţie, şi ce-
ai gândit în momentul culminant? Wow, te aşteptai la altceva? Dar niciodată nu
pune întrebări închise, prin care să răspundă cu da şi nu.
Cum altfel ţi-ai fi dorit să acţionezi? Ce te aşteptai să obţii? Cât timp a durat până
ce ai trecut peste? Care e diferenţa dintre? E extraordinar ce-mi povesteşti. Îţi
mulţumesc că ai împărţit intimităţile tale cu mine. Eşti minunat! Puţin narcisism
este vital, încheagă relaţia.
De câte ori te întâlneşti cu el?
Nu fă greşeala de a ieşi în fiecare zi cu el. Chiar dacă eşti leşinată după el, abţine-
te. Ieşi cu fetele, du-te la sală, masaj, teatru. Fă-ţi de lucru, nu sta în casă, că ai să
cedezi. Eşti atrasă de el şi simţi nevoia fizică să-l vezi, auzi, mirosi, atingi, e
normal.
Cele mai multe cupluri asta fac, intra în simbioză, în contopire, devin un întreg şi
se miră că peste o vreme nimic nu-i mai leagă nimic. „Cel mai greu lucru nu este
a dărui, ci a nu dărui totul”, spune un expert. Nu fi predictibilă, nu-i aşterne la
picioare agenda ta de lucru, lasă-l să guste şi din întâmplări imprevizibile, „of, a
intervenit ceva, dragule. Nu ne putem vedea azi. Şi cât aş fi vrut să te simt
aproape… joacă-te, ăsta-i timpul tău!
Te sună şi mâine, stai liniştită, nu intra în panică. Nu te sună? E clar ce-a vrut să
obţină.
Filozofia mea este simplă şi limpede: nu te aşeza pe locul din faţă dacă nu eşti în
stare să ţi-l păstrezi, lasă-l pe altul care ştie ce vrea. Dacă văd că se supără, că nu
mai sună, nici nu-i mai dau ocazia să mă vadă prea curând… peste două săptămâni
eventual. Au intervenit alţii în viaţa mea, banca de rezervă e plină, altfel n-ai şanse
să-l alegi pe cel mai bun, fiindcă nu ştii cum arată decât cel mai prost. Cum să te
opreşti la primul venit? Nimeni nu-ţi spune să ai 30 de bărbaţi într-un an, să-i
seduci şi să-i bagi în pat, dar e absolut necesar să-i cunoşti, ca să poţi face diferenţa
dintre ce vrei şi ce nu vrei.
Mai eşti prin zonă?
Poţi să alegi să rămâi la fel, şi-atunci o să-l întrebi pe el, „mai eşti prin zonă”?
Cât timp petreci cu el?
Am ieşit cu un tip vreo două luni şi subiectul cel mai discutat era timpul pe care îl
petrecem împreună. Era frustrat că nu stăteam decât două ore la întâlnire. El
spunea că citeşte, lucrează, face sală, se întâlneşte cu prietenii şi doarme foarte
puţin, şi-mi sugera să-mi organizez şi eu mai bine timpul ca să putem petrece cât
mai mult timp împreună.
Nu s-a întâmplat aşa cum şi-a dorit. Nu fiindcă mi-am propus asta, ci fiindcă şi eu
făceam toate lucrurile ce le făcea el, doar că eu aveam nevoie de şase, şapte ore de
somn, nu de patru, cinci ore cât avea nevoie el ca să-şi încarce bateriile. Suntem
diferiţi. Îl asiguram verbal şi comportamental că-mi place să petrec timp cu el, dar
că nu cât se aşteaptă el.
Iată declaraţia lui, „timp de două luni am petrecut fiecare clipă împreună, după care
am fugit.” Ce zice ea: „dacă ar fi existat mai multă libertate sexuală în acele
vremuri, sunt sigură că am fi fost amanţi din prima zi.”
Înţelege legea omului, când obiectul dorinţei lipseşte, atracţia creşte. Nimic nu
dorim mai mult decât ceea ce ne lipseşte. Testează strategia asta şi-o să-mi dai
dreptate.
Balzac zicea la fel, „a voi ne macină şi a putea ne distruge.”
Cât de des îl suni şi îi răspunzi la telefon?
Îi răspunzi la telefon o dată, de două ori pe zi şi nu-l suni decât o dată, asta în faza
în care deja aţi stabilit o relaţie. Nicidecum la început. În faza iniţială nu-l suni
deloc. Ascultă-mă, ştiu ce vorbesc. Eu am o relaţie de patru ani jumătate şi vreau
să-ţi spun că şi acum îl sun foarte rar. Şi îl iubesc, îl doresc, îl visez. Dar efectiv
sunt atât de ancorată în viaţa mea încât ziua este prea scurtă ca să stau pe telefon cu
el. Cum reacţionează el? Mă sună. Când nu lucrez îi răspund. Dar dacă lucrez nu-i
răspund, nici lui, nici prietenilor.
Ai mult timp liber, te plictiseşti? Îţi închizi telefonul într-un seif. Că veni vorba de
tentaţia de a suna, îmi aduc aminte de prietena mea Delia, care mi-a luat telefonul
timp de trei zile ca să nu-l sun pe un tip după care eram leşinată. Şi cum el era cel
care avea o viaţă bogată, eu greşeam, cu o experienţă considerabilă în spate. Îmi
doresc pentru tine să nu fie nevoie să-ţi îngropi telefonul şi să-ţi ajungă experienţa
mea de viaţă. Tipul ăsta făcea figuri şi mă caută când avea chef, eu îl scuzam de
fiecare dată, „Delia, e ocupat, munceşte mult, are atâtea pe cap, normal că eu
trebuie să-l sun. „Nici n-am mai apucat să zic ceva că prietena mea mi-a luat
telefonul şi m-a lăsat acasă. Peste trei zile mi l-a dat înapoi. Ce crezi? Telefoane,
mesaje, disperare şi freamăt. Înţelegi cum funcţionează bărbaţii?
Teoria personajului - Fă-l să aprecieze faptul că iese cu o pasăre rară.
Astfel îi potenţezi respectul de sine. Părerea celorlalţi contează pentru el. „E a
mea.”
El e mândru că a vânat un astfel de trofeu. Tu, prin atitudinea ta sigură refuzi orice
invitaţie de-a sa cu gaşca lui ori cu a ta pentru primele săptămâni. Eu sunt sinceră
cu tine şi-ţi spun că n-am testat tehnica asta decât o dată. De ce ţi-o recomand ţie?
Fiindcă seducătoarele spun că e validă, în sensul că el îşi doreşte să-l prezinţi, să te
prezinte, să se mândrească cu achiziţia sa. „Uitaţi, ea e”. Dar cum e să le vorbească
cu tine şi ei să întrebe, „dar unde e”? „E plecată cu job-ul, e ocupată cu un proiect,
e cu prietenii la mare? Sună bine. Din experienţa mea îţi pot spune că n-a fost cea
mai inteligentă mişcare, dovada fiind şi despărţirea mea de subiect după mica
excursie. N-am aşteptat să-l cunosc mai bine, m-a invitat la un concert cu prietenii
săi şi dusă am fost. Acolo mi-am dat seama că nu ne potrivim. Avem viziuni
contrastante despre viaţă, personalităţi opuse. Preferinţele şi obiectivele diferite ne-
au şi trimis în camere alăturate. Am rămas cu o amintire tristă şi sigur şi el,
afirmaţie susţinută de răceala dintre noi… E oare sigur să te aventurezi din prima?
Ahh, iartă-mă. M-am pripit, mai am o experienţă să-ţi dăruiesc, care e esenţială.
Pe Vlad, l-am cunoscut, am ieşit câteva zile şi el cu familia aveau bilete la Vienna.
Cine crezi că s-a îmbarcat cu ei? Da, Andreea, curajoasă. Când şi cum crezi că s-a
încheiat acest week-end? După şase ani de relaţie, în care m-am luptat cu el ca-n
prima zi, ca să-l fac să mă accepte aşa cum sunt, fără să mai spere într-o
transformare interioară. A fost o experienţă care m-a învăţat că oamenii nu se
schimbă niciodată la nivel profund şi caracterial, doar comportamnetele se
şlefuiesc, se înlocuiesc, după anotimp… în rest oamenii rămân la fel. Şi-n cazurile
fericite intervine despărţirea, în rest rămân împreună şi-şi otrăvesc existenţa unul
altuia. Asta se întâmplă în momente de vulnerabilitate, când ai face orice ca să ieşi
din casă, ca să fugi departe de goliciunea interioară, de tristeţe, de plictiseală, de
dialogul interior, de vocile care-ţi spun că altul mai bun nu vei găsi. Ai face orice
să nu mai auzi mesajele astea care-ţi spun să imbraţişezi această şansă dacă nu vrei
să rămâi singură şi nefericită, n-o să te mai ia nimeni, îmbătrâneşti şi simţi că nu
mai sunt bărbaţi buni, toţi sunt luaţi, asta e interesant, de ce l-aş refuza? Sunt de
atâta timp fără partener, m-am săturat să mă vadă lumea singură. Merit şi eu un
bărbat. Şi te întreb, orice fel de bărbat? Din disperare rişti să faci o alegere pe care
ai s-o regreţi multă vreme.
„Bărbatul pune mai multă râvnă în a cuceri decât în a păstra.”
Asta ne spune că bărbaţii sunt atraşi de independenţa unei femei. El caută o femeie
care nu se plictiseşte cu ea, care are o viaţă bogată, care se bucură de fiecare clipă.
Ai auzit tu că bărbaţii se sperie de femeile puternice? Şi eu am auzit. Şi aşa e, unii
se sperie, dar nu toţi. Tu pe care-l vrei? Pe ăla, arătos, pasional, puternic şi stabil?
Sau pe cel pricăjit şi ofilit? Unele au impresia că dacă bărbatul e puţin mai frumos
ca dracu’, ăsta nu le înşală.
Mare idioţenie! Cu cât e mai slab, ofilit şi complexat cu atât mai tare va căuta să-şi
dovedească că înseamnă şi el mai mult decât i-a zis maică-sa în fragedă pruncie.
Un sfat de sâmbătă seara, ieşi cu mai mulţi bărbaţi.
Nu renunţa la cei care te curtează de îndată ce el intră în viaţa ta. Asta te face şi
mai dorită. Fii o femeie adevărată, riscă, fă-l să tremure de gelozie, să te râvnească
zi şi noapte, „azi nu te pot vedea, am alte planuri, dar mâine mi-ar plăcea să te văd,
dragul meu.”
Ce cauţi la un bărbat? Ştii, zicea bine Simona Catrina, sunt două categorii de
femei, unele care împart femeile în categorii şi altele care nu împart femeile în
categorii. Şi cred că se aplică regula şi la bărbaţi. Ce cauţi mai exact? Bărbaţi care
să te satisfacă sau bărbaţi pe care să-i satisfaci? Găseşti de toate pe piaţă, de asta
trebuie să ai ideile clare, draga mea.
În schimb, bărbaţii caută acelaşi lucru, la tine şi la prietena ta, tot ce contează este
disponibilitatea şi accesibilitatea. Nu poţi tu? Lasă că poate vecina ori prietena ta.
Dorinţa bărbaţilor creşte când ştiu că la balconul tău mai cântă şi alţii serenade. Le
place rivalitatea şi competiţia. Incertitudinea ce i-o dă un altul îl face să te dorească
şi mai tare.
Dacă simte că te poate pierde în orice moment, l-ai câştigat, l-ai sedus şi-l poţi
păstra.
Ce ne spun aceste strategii? Să nu te culci pe-o ureche, să crezi că-ţi bea apă din
palma până la adânci bătrâneţi. Relaţia de cuplu nu e una simplă, e ca un job cu
normă întreagă, unde trebuie să vii întotdeauna cu ceva nou, că e vorba de jocul
seducţiei, de fantasme, de jocul erotic, de sentimentul lipsei ce se instalează în
fiinţa lui, când te îndepărtezi, doar şi pentru o săptămână, într-o călătorie de
afaceri, ori de distracţie. Rămâi ocupată.
Nu căuta să te lipeşti prea tare de el şi de obiceiurile lui. Păstrează-ţi unicitatea şi
ritualurile tale, asta atrage, misterul dintre voi, îl aruncă pe insula imaginaţiei. Şi
noi ştim că bărbaţii îşi imaginează multe, fantasmeazaă dimineaţa şi seara. De ce i-
ai răpi această plăcere?
Tot ce facem în viaţa o facem pentru a obţine plăcere, aşa-i? Că doar n-o să
acţionezi ca să-ţi fie rău, nu-i aşa? Plăcerea este susţinută de un sistem hedonist, tot
aşa cum respiraţia se fondează pe aparatul respirator.
Orice activitate plăcută, că e vorba de a bea, mânca, cânta, dansa, a face sex, este
însoţită de creaşterea endomorfinelor din sânge. De ce mănânci ciocolată? Ca să-ţi
atenuezi anxietatea, De ce faci sex? Ca să trăieşti extazul orgasmului. De ce te
arunci cu paraşuta? Ca să simţi beţia adrenalinei. Toate aceste activităţi sunt
stimulate de dorinţa de a simţi plăcere. Asta-i motorul motivaţiei tuturor acţiunilor
noastre.
Asta caută şi bărbatul, să găsească plăcerea în tine, cu tine, lângă tine. Şi ca să
menţii o relaţie cât mai vie şi trainică, trebuie să te prinzi repede de şmecheria cu
tandemul atracţie-respingere. Când te retragi, după ce-i dai să guste bunătăţile din
grădina Edenului, bărbatul tău intră în sevraj, la fel ca un toxicoman. Şi te va căuta
disperat ca să-şi echilibreze nivelul de endomorfine, care au structura opiumului.
Înţelegi? Nu există nicio diferenţă dintre un îndrăgostit şi-un toxicoman. Totul stă
în chimie. Plăcerea dragostei e un fel de toxicomanie. Asta-i asul tău din mânecă,
foloseşte-l cu isteţime.