Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL TRADUCERE, INTERPRETARE
ŞI LINGVISTICĂ APLICATĂ
GHID DE PERFECTARE A
TEZELOR DE MASTER
AUTOR:
GRADINARU Angela, dr., conf. univ.
CHISINĂU 2020
APROBAT:
la şedinţa departamentului Traducere,
Interpretare şi Lingvistică Aplicată
din „ 30” septembrie 2020
Director Departament
Grădinaru Angela, dr., conf. univ.
PRELIMINARII
Teza de master este o lucrare originală, fundamentată ştiinţific, care conţine rezultate teoretice şi
experimentale în domeniul respectiv de studiu şi cercetare.
Cerinţele concrete pentru elaborarea şi susţinerea tezei de master se stabilesc de către
departamentul de profil din instituţia/instituţiile organizatoare de masterat.
Tematica tezelor de masterat acoperă integral aria domeniului general de studiu, vizează domenii
interdisciplinare cu un grad avansat de noutate, conţine probleme de cercetare la nivel instituţional,
naţional şi internaţional.
În funcţie de tipul programului de masterat (de profesionalizare sau de cercetare), accentul va fi
pus pe partea teoretico – analitică sau aplicativă.
Creditarea:
Teza de master se creditează cu 30 credite pentru programul de 120 credite.
I. COMPETENŢE
Competențe generale
Demonstrarea cunoştinţelor general teoretice, speciale, profesionale şi practice obţinute
pe parcursul anilor de studii.
Cunoaşterea profundă a literaturii de specialitate, actelor normative, legilor, datelor
statistice şi utilizarea lor în activitatea ştiinţifică şi practică.
Demonstrarea capacităţilor de aplicare în domeniul investigaţiilor ştiinţifice.
Demonstrarea aptitudinilor pentru munca de cercetare ştiinţifică, capacitatea de a
generaliza şi a formula concluzii obiective, ştiinţifice, de a elabora recomandări practice
şi teoretice.
Competențe specifice
I. La nivel de cunoaştere:
PAGINA DE TITLU
Pagină de titlu se perfectează conform Anexei 3 şi va conţine:
• denumirea instituţiei de învăţământ (Universitatea de Stat din Moldova);
• denumirea facultăţii şi a departamentului de specialitate;
• numele şi prenumele masterandului;
• denumirea (titlul) tezei de master;
• menţiunea "Teză de master";
• denumirea specialităţii;
• avizul de admitere la susţinere a şefului de catedră (cu spaţiul rezervat pentru semnătură);
• menţiunea „Autor" cu indicarea numelui, prenumelui masterandului, grupa academică (cu
spaţiul rezervat pentru semnătură);
• date despre conducătorul ştiinţific (nume, prenume, titlul ştiinţifico-didactic) (cu spaţiul
rezervat pentru semnătură);
• locul (Chişinău) şi anul elaborării tezei de master.
Adnotare
În Adnotare se prezintă numele de familie, prenumele autorului, titlul tezei, structura tezei
(de exemplu, introducere, două capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie din 60
surse, 2 anexe, 80 pagini de text de bază (până la Bibliografie), 2 figuri, 4 tabele), cuvintele
cheie. Se descriu următoarele compartimente: scopul şi obiectivele cercetării, valoarea teoretică
şi valoarea aplicativă a cercetării.
Adnotarea se prezintă în două limbi: română şi engleză, fiecare fiind prezentată pe o
singură pagină (până la 2 pagini) a foii.
În Introducere se descrie actualitatea şi importanţa problemei abordate, obiectul,
scopul, ipoteza şi obiectivele cercetării, metodele de cercetare, importanţa teoretică şi
valoarea aplicativă a cercetării, baza experimentală a cercetării, sumarul
compartimentelor tezei.
Capitolul 1 va conţine analiza materialelor ştiinţifice la tema tezei de master publicate în
ţară şi peste hotare. Se va insista pe publicaţiile din ultimii ani.
În Capitolul 2 va fi descrisă metodologia cercetării, prezentate realizarea experimentului la
toate etapele sale şi rezultatele cercetării experimentale în formă de figuri, tabele, diagrame,
histograme.
Fiecare capitol al tezei se finalizează cu concluzii.
În compartimentul Concluzii generale şi recomandări vor fi expuse rezultatele cercetării
obţinute de autor şi evidenţierea contribuţiei proprii a acestuia. Concluziile generale ale cercetării
cuprind ideile şi soluţiile de bază pe care autorul le susţine şi le dezvoltă. Recomandările se
prezintă sub formă de sugestii. Concluziile se prezintă pe puncte ca rezultatele cercetării.
BIBLIOGRAFIA
Bibliografia indică volumul şi calitatea documentării teoretice a masterandului. În lista
bibliografică vor fi inserate doar lucrările consultate, indiferent de natura lor primară. Nu se
permite indicarea titlurilor care nu au fost consultate. De asemenea, toate sursele citate în textul
lucrării trebuie să se regăsească în lista bibliografiei. Lista cu referinţe bibliografice trebuie să
conţină între 45 şi 60 de titluri bibliografice.
Bibliografia tezei se recomandă a fi aranjată în ordinea alfabetică a autorilor, iar în
lipsa menţionării acestora (în cazul culegerilor), în ordinea alfabetică a titlurilor. Fiecărei
referinţe bibliografice i se atribuie un număr de ordine urmat de punct. Lucrările cu numerele de
ordine respective se scriu una sub alta, indicându-se toate elementele componente ale unei
referinţe bibliografice.
O monografie, o culegere de articole, un manual, o antologie trebuie să conţină
următoarele elemente:
1. Autorul. În lista bibliografică el se indică începând cu numele de familie şi mai apoi
iniţiala prenumelui. Prenumele autorului se trece integral atunci când iniţiala ar duce la unele
confuzii, iar iniţiala prenumelui tatălui se trece când sunt autori cu nume şi prenume identice.
Dacă publicaţia are doi sau mai mulţi autori, între numele lor se pune virgula, iar după numele
ultimului punct. Când sunt mai mult de trei autori, pot fi notate numele tuturor autorilor, sau
numele primului autor urmat de cuvintele în forma prescurtată „ş.a.”.
2. Titlul lucrărilor în listele bibliografice se reproduce după cum figurează în publicaţia
consultată sau citată în text (în limba şi cu alfabetul în care este editată). Se recomandă a se
adăuga după punct şi subtitlul, dacă lucrarea îl are, deoarece poate oferi informaţie esenţială, o
precizie asupra conţinutului lucrării. Toate cuvintele din titlurile lucrărilor în limba engleză (în
afară de prepoziţii, conjuncţii şi articole) se scriu cu majuscule.
3. Numărul volumului citat sau consultat se notează prescurtat prin (Vol.1.) prin cifre
arabe.
4. Editorul, redactorul, coordonatorul, se indică după o bară oblică [/].
5. Ediţia lucrării, dacă este menţionată, se notează prin abreviere după o bară oblică [/].
6. Denumirea localităţii (pentru bibliografia dată în limba rusă) este precedată de o linie de
pauză [-]. Locul publicării lucrării nu se prescurtează, excepţie făcînd denumirile oraşelor
ruseşti: Москва (М.), Санкт Петербург (СПб)
7. Cuvîntul „Editura” se omite în cazurile, cînd acest cuvînt nu este parte din denumirea ei.
De exemplu: Iaşi: Polirom; Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
8. Anul ediţiei lucrării urmează după denumirea editurii.
9. Numărul total de pagini al lucrării consultate şi menţionate în Bibliografia tezei urmează
după anul ediţiei şi se indică după punct.
Articolele înserate în culegerile de articole şi diverse ediţii periodice sunt prezentate în
felul următor:
1. Autorul şi 2. Titlul rămân neschimbate.
2. Denumirea culegerii de articole sau a ediţiei periodice urmează după autorul şi titlul
articolului şi titlului articolului se plasează dup o bară dublă [//].
Recomandări stilistice
Cercetarea obiectualizată în lucrările ştiinţifice (tezele de licenţă, masterat) capătă formă
explicită prin redactarea textului. În această formă lucrările se aduc la cunoştinţă publicului,
specialiştilor, conducătorului şi membrilor catedrei, comisiei, care vor da apreciere finală.
Prin redactare trebuie atinse obiectivele iniţial, trebuie să se facă înţeles mesajul, respectiv
realizările cercetării şi modul în care acestea au fost atinse.
Textul obţinut după redactare este esenţial în actul comunicării rezultatelor cercetării. În
funcţie de competenţele de exprimare, de calităţile cercetătorului, textul poate favoriza sau
dezavantaja comunicarea.
Prin redactarea textului lucrării se urmăreşte comunicarea corectă a mesajului, care este
acoperit prin rezultatele obţinute în cercetare în maniera în care acestea au fost atinse. Atingerea
acestui scop poate fi realizată prin respectarea condiţiilor de redactare a textului lucrării.
1. Rigurozitatea este realizată prin enunţuri exacte, corecte şi conforme cu sensul avut în
vedere prin mesajul dorit. Rigoarea presupune o bună stăpânire şi folosire a elementelor
conceptuale şi metodologice, o interpretare corectă şi precisă a datelor, determinărilor
şi rezultatelor obţinute la fiecare etapă şi în finalul lucrării.
2. Coerenţa vizează atât logica tratării problemei, cât şi aspectele de ordin lingvistic al
lucrării. Textul trebuie să ajute la înţelegerea mesajului ştiinţific, să fie în acord cu
principiile şi normele lingvistice şi gramaticale ale limbii în care este scrisă lucrarea.
3. Integritatea este o condiţie care impune textului obligativitatea de a realiza o abordare
integrală a cercetării întreprinse, de la alegerea temei şi lansarea ipotezei, până la
obţinerea şi interpretarea rezultatelor.
4. Eleganţa stilului prin care se realizează combinarea între estetica textului şi modul
personal (original), concret, adaptat de expunerea acestuia. Prin stilul prezentării textul
capătă o amprentă personală, în măsura în care este dominat de preluări, citate şi nu
este realizat prin compilare sau combinare de texte din alte lucrări. Textul este elegant
în raport cu stilul, dacă poate fi parcurs uşor, provocând cititorului plăcerea lecturii. În
cazul unei lucrări cu caracter ştiinţific, eleganţa se traduce prin simplitate, laconism,
decenţă şi frumuseţea expresiei.
5. Corectitudinea vizează, în primul rând, elemente de conţinut ştiinţifice şi, în al doilea
rând, cele de formă a prezentării, corectitudinea textului. Este obligatoriu ca lucrarea să
fie îngrijită şi sub aspectul corectitudinii gramaticale şi stilistice, fapt care îi conferă un
plus de credibilitate.
6. Onestitatea este complementară stilului, apărând ca o dimensiune a eticii şi
deontologiei cercetării. Cercetătorul trebuie să aibă discernământul să sublinieze în
domeniu contribuţiile celor mai importanţi autori care s-au preocupat de problematica
studiată. Onestitatea se traduce printr-o corectă trimitere la surse. Este recomandat ca
elementele proprii ale demersului, argumentele şi interpretările, precum şi
rezultatele să fie prezentate prin recursul la persoana întâi plural. Formele cu
caracter pozitiv (s-a realizat, s-a demonstrat, s-au adus argumente), precum şi invocarea
directă a propriei persoane (eu am realizat, am demonstrat, cercetarea mea, eu consider,
în opinia mea etc.) trebuie evitate.
Exigenţe etice
Teza de master trebuie să reflecte integral munca autorului. Toate sursele bibliografice
utilizate vor fi menţionate în lista bibliografică, în caz contrar, masterandul va fi învinuit
de plagiat. Prin plagiat se înţelege însuşirea integrală sau parţială a unei lucrări ştiinţifice de
altcineva, fiind prezentată drept creaţie personală, fără a face referinţă autorul. De asemenea, nu
este admisă utilizarea tabelelor şi figurilor, fără a indica autorul originalului.
_____________________________________________________________________________
Anexa 3
Graficul calendaristic de realizare a tezei de master
ord.
1. Documentarea ştiinţifică
Masterand _____________________________
(semnătura)
(semnătura)
Anexa 4
Teză de master
CHIŞINĂU, 2020