Incluziile dentare

Incluzia dentară reprezintă o situație patologică frecventă ce se manifestă prin imposibilitatea

eruperii unui dinte normodezvoltat, retenționat parțial sau în totalitate în osul alveolar. Este considerată
o tulburare de erupție, dar poate exista și în contextul unor afecțiuni din teritoriul maxilarelor. De obicei
nu produce tulburări funcționale sau dureri, dar complicațiile posibile, grave, impun tratamentul
chirurgical sau/și ortodontic de degajare a dintelui inclus.

Incluzia dentară este întâlnită cel mai des la dinții permanenți si rar la dinții temporari. Cei mai
afectați dintre dinți sunt molarii de minte inferiori. Ei au cea mai mare predispoziție la incluzie din cauza
faptului că sunt ultimii care erup pe arcadă și de cele mai multe ori nu mai găsesc spațiu necesar, și nu în
ultimul rând, din cauza malpozițiilor mugurilor acestora. O altă situație des întâlnită este incluzia
caninului superior, deoarece perioada de erupție este după apariția pe arcadă a dinților limitrofi, acesta
poate rămâne inclus sau poate erupe ectopic. Cauzele incluziei pot să fie spațiul rămas insuficient sau
persistența pe arcada a caninului temporar.

Dinții temporari-Este mai frecvent un proces de reincluzie și interesează molarii de lapte secunzi
inferiori. În etiologia reincluziei sunt incriminate forțele exercitate de către vecini – molarul unu
temporar și molarul unu permanent ce împing dintele înapoi în os, până când porțiunea sa coronară nu
mai poate fi vizibilă.

Frecvent, semnele clinice ale incluziei, trec neobservate pentru pacient, uneori chiar și pentru
medic. Simptome nespecifice, reprezentate de dureri difuze, iradiante ale maxilarelor, congestie sau
edem al gingivomucoasei, limitarea deschiderii gurii, ar trebui să ne îndrepte către solicitarea unui
consult stomatologic.

Dacă lipsește un dinte în perioada în care, normal, acesta ar fi trebuit să existe deja pe arcadă
(caninii, de exemplu), se ridică suspiciunea de incluzie sau aplazie dentară. Radiografia este metoda
electivă de diagnosticare, deoarece oferă informații concrete privind poziții și structuri ce nu pot fi
vizualizate sau depistate în mod conservator. Uneori, anumite procese infecțioase trădează existența
incluziei ce trebuie confirmată, la fel, radiografic.
 Cauze:

a. Regionale
 Poziția exagerat de profundă intraosoasă a mugurelui dentar;
 Denaturarea poziției mugurelui, orientarea sa orizontalizată sau alte vicii de topografie ce
îngreunează sau fac imposibilă erupția normală;
 Anomaliile de formă ale coroanei – în special când dimensiunile ei sunt prea mari;
 Anomaliile de formă ale rădăcinii – rădăcinile sinuoase sau care au atașate odontoame;
 Rămânerea îndelungată a dintelui temporar (care, în mod fiziologic, cade în perioada de
înlocuire);
 Obstacolele de tip tumoral sau chistic;
 Traumatismele maxilarelor;
 Anumite intervenții chirurgicale pe maxilare;
 Dezvoltarea inadecvată a oaselor maxilare;
b. Sistemice
 Incluzia are o componentă genetică și se poate transmite de la părinți la copii;
 Boli sistemice care interesează direct sau indirect dezvoltarea dinților: rahitismul, scorbutul, boli
endocrine etc;
 Boli genetice în cadrul cărora pot reprezenta elemente importante de diagnostic – dizostoza
cleido-craniană sau hipertrofia gingivală ereditară;
 Anemiile;
 Infecțiile specifice cu sifilis, TBC.

Bibliografie:

https://www.teamdentalclinic.ro/incluzia-dentara/

https://doctoruldedinti.info/incluzia-dentara/

https://www.romedic.ro/incluzia-dentara