Asigurarea este un mijloc de protecție împotriva pierderilor financiare.

Este o formă de gestionare

a riscurilor, utilizată în principal pentru a se asigura împotriva riscului unei pierderi contingente sau
incerte.
O entitate care oferă asigurare este cunoscută ca asigurător, societate de asigurare, transportator de
asigurări sau subscriptor. O persoană sau entitate care cumpără asigurare este cunoscută ca
asigurată sau ca titular de poliță de asigurare. Tranzacția de asigurare implică asigurarea
presupunând o pierdere relativ redusă, garantată și cunoscută, sub forma plății către asigurător, în
schimbul promisiunii asigurătorului de a compensa asiguratul în cazul unei pierderi acoperite.
Pierderea poate fi sau nu financiară, dar trebuie să fie redusă la termeni financiari și de obicei
implică ceva în care asiguratul are un interes asigurător stabilit prin proprietate, posesie sau relație
preexistentă.
Asiguratul primește un contract, numit polița de asigurare, care detaliază condițiile și condițiile în
care asigurătorul va compensa asiguratul. Suma de bani percepută de asigurător deținătorului poliței
pentru acoperirea prevăzută în polița de asigurare se numește prima. În cazul în care asiguratul se
confruntă cu o pierdere potențial acoperită de polița de asigurare, asiguratul prezintă o cerere către
asigurător pentru a fi procesată de un reclamant. Asigurătorul își poate acoperi propriul risc prin
scoaterea din reasigurare, prin care o altă societate de asigurare acceptă să suporte un anumit risc, în
special dacă asigurătorul primar consideră că riscul este prea mare pentru ca acesta să poarte.