.

PROFITUL CALITATIV
[1] Veniturile # Încasări & Cheltuielile # Plăți => Analiza C.C.R. (Cash Coverage Ratio)
Cu excepția sistemului de contabilitate monetară (specific PFA-urilor), veniturile nu sunt
recunoscute atunci când sunt încasate (în general, vânzările se fac cu termen de încasare în
viitor), iar cheltuielile nu sunt recunoscute atunci când sunt plătite (exemplu: aprovizionările de
la furnizori se fac cu termen de plată).
Schema următoare ilustrează foarte simplu această idee cu privire la diferența între venituri și
încasări:
Astfel:
- În anul 2, compania înregistrează venituri de 24 mil, dar veniturile încasările sunt de 21 mil.
Veniturile încasate pe parcursul anului 2 sunt obținute astfel: 24 mil (Total Venituri) + 3 mil
(vânzările din ultimele 3 luni ale anului 1, care se vor încasa în primele 3 luni ale anului 2) – 6 mil
(vânzăriile din ultimele 3 luni ale anului 2, care se vor încasa în primele trei luni ale anului 3). În
acest context, compania înregistrează
creanțe mai mari, acestea fiind în creștere de la 3 mil, la finalul anului unu, la 6 mil, la finalul
anului doi.
Deși durata medie de colectare a creanțelor este aceeași (DSO = 90 de zile în ambii ani),
valoarea absolută a creanțelor se dublează deoarece se aplică la un nivel dublu al veniturilor.
Practic, atunci când o companie înregistrează venituri mai mari, va bloca resurse suplimentare
în creanțe, deși durata medie de colectare a creanțelor rămâne aceeași;
- În anul 3, compania înregistrează aceleași venituri precum în anul anterior, respectiv 24 mil,
dar veniturile încasate sunt mai mici, respectiv 22 mil. Veniturile încasate pe parcursul anului
trei sunt obținute astfel: 24 mil (Total Venituri) + 6 mil (vânzările din ultimele trei luni ale anului
doi, care se vor încasa în primele trei luni ale anului trei) – 8 mil (vânzările din ultimele patru
luni ale anului 3, care se vor încasa în primele patru luni ale anului 4). În acest context,
compania înregistrează creanțe mai mari, deoarece durata medie de colectare a acestora crește
de la 90 de zile (anul 2) la 120 zile (anul 3).
Din acest motiv, profitul contabil (venituri > cheltuieli) nu implică în mod automat faptul că
firma respective are lichiditate. Un rezultat net pozitiv reprezintă mai degrabă o potențare de
lichiditate viitoare, cu o singură condiție: viteza de conversie a veniturilor în încasări să fie mai
rapidă decât viteza de conversie a cheltuielilor în plăți. Raportul dintre cele două dinamici
poartă denumirea de C.C.R. (în engleză “Cash Coverage Ratio”), care are ca numărător
veniturile încasate (D.C.C., în engleză “Daily Cash Collection”) și la numitor cheltuielile monetare
(D.C.E., în engleză “Daily Cash Expenditure”). Mai departe
prezentăm formula extinsă a indicatorului:
C.C.R. = DCC / DCE
DCC = [CA – Δ(Creanțe) + Δ(V. Avans)] / 360}
DCE = (Ch. Exploatare + Ch. Financiare – Ch. NonCash)/360
Unde:
În medie, cifra de afaceri din anul 1 se încasează în 90 de zile, ceea ce înseamnă că
vânzările din ultimele 3 luni ale anul 1 se vor încasa în primele 3 luni ale anului următor.
Deși ritmul de încasare al creanțelor este constant (DSO = 90 de zile), dublarea cifrei de afaceri
atrage mai mult capital blocat în finanțarea creantelor (care se dublează absolut).
Cifra de afaceri este stabilă, dar creșterea DSO-ului determină pierderea netă unei luni de
vânzări cu impact negativ în numerar (4 luni de vânzări din anul 3 se vor încasa în anul 4, în
timp ce doar 3 luni de vânzări identice din anul 2 se vor încasa în anul 3).
Anul 1, Cifra de Afaceri = 12 mil
DSO = 90
Anul 2, Cifra de Afaceri = 24 mil
DSO = 90
Anul 3, Cifra de Afaceri = 24 mil
DSO = 120
CCR = Cash Coverage Ratio, respectiv rata de acoperire a cheltuielilor monetare prin venituri
încasate
DCC = Daily Cash Collection, respectiv estimarea mediei de venituri încasate zilnice
DCE = Daily Cash Expenditure, respectiv estimarea mediei zilnice de cheltuieli monetare
(plătibile)
înregistrate în contul de profit și pierdere
Ch. NonCash = cheltuieli înregistrate în contul de profit și pierdere dar care nu sunt monetare
(amortizare, reevaluare active, provizioane, pierderi cauzate de evoluția nefavorabilă a cursului
de schimb valutar)
Interpretarea indicatorului CCR - atunci când:
- CCR înregistrează valori subunitare, înseamnă că veniturile încasate sunt mai mici comparativ
cu cheltuielile monetare (care ar trebui plătite). Astfel, compania poate înregistra profit
(veniturile sunt mai mari decât cheltuielile), dar este posibil să aibă probleme de lichiditate
- CCR înregistrează valori supraunitare, înseamnă că veniturile încasate sunt mai mari
comparativ cu cheltuielile monetare (care ar trebui plătite). Astfel, chiar daca compania
respectivă inregistrează un rezultat net negativ (veniturile sunt mai mici decât cheltuielile), este
posibil ca aceasta să dispună de lichiditate.
- Desigur, situația ideală este ca profitul contabil să fie pozitiv (veniturile sunt mai mari decât
cheltuielile), și indicatorul CCR să fie supraunitar (veniturile încasate să fie mai mari decât
cheltuielile monetare).
Aceasta înseamnă că firma respectivă ar putea să-și onoreze toate cheltuielile la scadență, dar
nu înseamnă în mod implicit că o și face! Vom vedea în următorul episod care sunt posibilele
motive pentru un astfel de comportament (“pot, dar nu vreau”).
De asemenea, indicatorul CCR (reflectă dinamica) trebuie interpretat în corelație cu indicatorul
de lichiditate curentă (reflectă capitalul de lucru la un moment dat). Astfel:
[2] Scenariile de stres
Scenariile de stres sunt necesare deoarece prin intermediul acestora se poate determina
anticipat (forward – looking) gradul de fragilitate al companiei subiect in cazul unor evenimente
cu impact negativ asupra acesteia. Cele mai des întâlnite motive expuse de companii către
furnizorii acestora pentru neplata facturilor
sunt:
- creșterea creanțelor (“Nu plătesc pentru că nu-mi încasez banii de la clienți / stat etc”);
- scăderea veniturilor (“Nu plătesc pentru că îmi scad veniturile sau înregistrez pierderi”).
De aceea, tehnica aplicării scenariilor de stres implică recalcularea indicatorului CCR (Cash
Coverage Ratio), în contexul unor șocuri (modificări) de ±5%; ±10%; ±15%; ±20%; ±25% asupra
creanțelor (creșterea soldurilor deoarece creanțele neperformante nu se încasează) sau a cifrei
de afaceri (scăderea veniturilor).
Corelațiile sunt următoarele:
• Creșterea / scăderea creanțelor determină scăderea / creșterea sumelor încasate, deci
deteriorarea
/ îmbunătățirea indicatorului CCR. Relația dintre evoluția creanțelor și cea a indicatorului CCR
este negativă;
• Creșterea / scăderea veniturilor determină creșterea / scăderea sumelor încasate, deci
îmbunătățirea / deteriorarea indicatorului CCR. Relația dintre evoluția veniturilor și cea a
indicatorului CCR este pozitivă.
OBSERVATII;
Veniturile NU sunt Încasări, iar Cheltuielile NU sunt plăți. Cel de-al patrulea articol din cursul de
Management Financiar abordează implicațiile acestei realități și îți arăta cum poți să optimizezi
Rata de Conversie a Numerarului (CCR) și să îți pregătești compania pentru situații neașteptate.
Nu da vrabia din mână...

… pentru profitul din contabilitate. Cam aceasta ar fi morala metaforică pentru situațiile când o
companie, deși înregistrează profit contabil, are probleme (uneori majore) de lichiditate. Cu
siguranță, ați ghicit deja, prețioasa vrabie reprezintă o balanță pozitivă a numerarului, deoarece
la final de zi, doar o companie capabilă să își plătească furnizorii poate fi considerată viabilă.

După cum ați putut vedea în cadrul secțiunilor Auzi și Vezi din acest capitol, profitabilitatea unei
companii (exprimată contabil ca venituri înregistrate minus cheltuieli înregistrate) nu reprezintă
o asigurare asupra sănătății sale financiare, în principal din cauza unei realități pe care mulți
antreprenori la început de drum nu o conștientizează:

Veniturile NU sunt Încasări iar Cheltuielile NU sunt plăți.

Mai pe românește, degeaba figurează venituri mai mari decât cheltuielile în contabilitate dacă
banii nu au fost încă încasați, însă tu trebuie să îți plătești furnizorii.

Anecdotic, aproape orice antreprenor s-a lovit de aceasta situație, cu atât mai mult deținătorii
unei companii care au trecut printr-o fază accelerată de creștere. Însă observațiile punctuale nu
ne spun prea multe despre situația în care ne aflăm. Este necesară o analiză formală asupra
propriilor situații financiare, asupra cărora să aplicăm formula pentru calculul indicatorului CCR,
așa cum ne indică glosarul tehnic.

Ce ne învață acest indicator și ce putem observa în practică?

Indicatorul CCR (în engleză “Cash Coverage Ratio”) ne arată în medie cât de ușor ne putem
plăti datoriile din creanțele încasate. Sau cam câți bani “intră” în medie pe zi în companie
versus câți ies.

Dacă CCR < 1 (veniturile încasate sunt mai mici decât plățile efectuate), compania are probleme
de lichiditate. Notabil, această situație este independentă de profitabilitatea companiei.
Agravant ar fi ca indicatorul lichiditatea curentă (despre care am învățat în lecția 1) să fie și el
subunitar, ceea ce ar indica o problemă cronicizată de lipsă de lichiditate.

Dacă CCR > 1 (veniturile încasate sunt mai mari decât plățile efectuate), compania dispune de
suficientă lichiditate pentru a-și onora toate cheltuielile la scadență. Ideală este însă situația
când CCR este supraunitară și marja de profit pozitivă.
În practică, studierea CCR risipește mitul că profitabilitatea (contabilă) a companiei este
singurul element important - gestionarea deficitară a fluxurilor de numerar reprezintă una
dintre cele mai importante cauze pentru eșecul companiilor. 

Ce putem face pentru a preveni asemenea situații?

Tips and tricks

Principalele măsuri pe care le putem lua pentru a nu ajunge cu probleme de lichiditate sunt:

1. Realizarea unor scenarii de stres. Ce se întâmplă cu compania mea atunci când:

o Veniturile îmi scad neașteptat cu x% (unde x poate să fie 5, 10, 15, 20, 25 etc.)

o Costurile cresc neașteptat cu x%

o Nu reușesc să îmi încasez x% din creanțe

2. Construirea unor planuri de restructurare. În scenariile de stres menționate la punctul

1, cum îmi pot restructura cheltuielile pentru a îmi echilibra balanța de numerar?

3. Cultivarea unei companii rezistente la șocuri prin măsuri precum:

o Diversificarea surselor de venit. În măsura în care este posibil și nu conduce la o

diluare dăunătoare a alocării de resurse, sursele de venit din alte piețe pot întări
poziția unei companii în cazul unor șocuri sistemice care afectează o industrie
anume.

o Construiește modele de afaceri ce implică venituri recurente și predictibile.

Uneori chiar și cu sacrificiul parțial al profitabilității, asemenea modele au
avantaje enorme din punct de vedere al stabilității fluxului de numerar.
Adițional, investește în metode de fidelizare a clienților. Mai ales în piețe unde
competiția este excesiv de dură, asemenea metode pot să reprezinte un avantaj
extrem de valoros.

o Utilizarea unor instrumente de previziune pentru estimarea vânzărilor viitoare.

Dimensionarea corectă a vânzărilor în viitor poate evita situațiile în care forța de
muncă stă degeaba pentru că vânzările au fost supraestimate (dar salariile tot
trebuie plătite). Asemenea situații, chiar și pentru durate scurte de timp, pot să
fie extrem de periculoase pentru companii.
o Balansarea extinderii cu consolidarea. Mai degrabă o filosofie de afaceri general
valabilă decât o tehnică punctuală, o atitudine pragmatică în controlul creșterii
unei companii poate să fie extrem de sănătoasă pe termen lung. Psihologic,
necesită un echilibru fin între optimismul și avântul necesar creșterii și un dram
de reticență și precauție. Practic, implică pilotarea de idei noi, minimizarea
numărului de proiecte asumate simultan, direcționarea energiei pe un număr
limitat de subiecte sau o alternare de sprinturi cu momente de “tras respirația”.

o Dezvoltă o relație caldă cu angajații tăi. Nu doar prin stimulente financiare, dar și
suport în dezvoltarea personală și flexibilitate. Plecarea neașteptată a unor
angajați cheie și tot procesul de recrutare ce urmează pot destabiliza puternic o
companie aflată la început de drum.