9.

STRUCTURA OPTIMA DE CAPITAL

[1] Categoriile de încasări și plăți: operaționale, investiționale, financiare

Încasările și plățile înregistrate de o companie pe parcursul unui an se împart în trei categorii:

• Operaționale (CFO = Operating Cash Flow) – reflectă activitatea de bază a companiei,

respectiv:

o Încasări: încasarea facturilor de la clienți, venituri din titlurile financiare pe termen scurt

o Plăți: salarii, furnizori, dobânzi, taxe, achiziție titluri financiare pe termen scurt

• Investiționale (CFI = Investment Cash Flow) - reflectă activitatea investiţională a companiei,

respectiv activele fixe imobilizate şi financiare, respectiv:

o Încasări: vânzarea activelor imobilizate, încasări din investiții financiare pe termen lung

o Plăți: achiziția de active imobilizate, plăți din investiții financiare pe termen lung, împrumuturi
acordate altor enităţi

• Financiare (CFF = Financial Cash Flow) – reflectă tranzacţiile monetare cu băncile şi acţionarii,
respectiv:

o Încasări: principalul datoriilor contractate, emiterea de acțiuni noi, capitalizarea din partea
acţionarillor;

o Plăți: rambursarea principalului aferent creditelor contractate și obligațiuni emise,

răscumpărarea de acțiuni ale companiei, dividende plătite către acționari.

[2] Estimarea fluxurilor de numerar

Deși fluxul de numerar reprezintă un instrument esențial în activitatea managerială și

evaluarea riscului unei companii, această declarație financiară trebuie întocmită doar de către
firmele care depășesc oricare două dintre următoarele trei criterii:

• Total active: 3,65 mil EUR (echivalent RON)

• Cifra de afaceri netă: 7,3 mil EUR (echivalent RON)

• Numărul mediu de salariaţi: 50

Analizând situațiile financiare depuse la Ministerul Finanțelor Publice de către toate companiile
din România, doar 2% dintre acestea îndeplinesc două dintre cele trei condiții enumerate
anterior.

În acest context, este foarte important ca orice analist, antreprenor sau manager să
stăpânească foarte bine metodele de estimare a fluxului de numerar operațional, investițional
și financiar.

În practică sunt folosite două modele diferite pentru a evidenția fluxurile de intrări și ieșiri de
numerar și dintr-o companie.

Cele două metode sunt cunoscute cu denumirile de “metoda directă” și “metoda indirectă”.
Dacă “metoda directă” este mai recomandată pentru acuratețea și detaliul prezentării surselor
și utilizărilor de numerar, aceasta devine foarte greu accesibilă în practică deoarece implică
accesul la toate plățile și încasările efectuate de compania respectivă (informații greu de
obținut în practică de către un creditor).

“Metoda indirectă”, pe de altă parte, oferă informații mai sintetice și este mult mai simplu de
construit (folosind informațiile disponibile în contul de profit și pierdere și bilanț).

[3] Care sunt alternativele prin care o companie poate genera numerar?

Metoda Indirectă Formulele folosite pentru a estima fiecare dintre fluxurile de numerar nete
(încasări – plăţi) sunt:

• CFO = EBIT + Cheltuieli Nonmonetare – Ch. Dobânda – Impozit - ∆NFR, Unde

- ∆NFR = variaţia Nevoii de Fond de Rulment = ∆(Creanţe) + ∆(Stocuri) - ∆(Furnizori);

- Cheltuieli Nonmonetare (deasupra EBIT): cheltuieli cu amortizarea şi reevaluarea activelor

corporale sau circulante, ajustări privind provizioanele

• CFI = ∆(Active Imob. Corporale) + Amortizare ± Reevaluare Imob. Corporale ±

Câştig/Pierdere Vânzare Imobilizarilor. Corporale,

unde: - Reevaluarea negativă / pozitivă (deprecierea / aprecierea activelor) se adaugă/scade la

CFI (+/-) - Vânzarea în câştig / pierdere (la un preţ mai mare / mic comparativ cu valoarea
contabilă a activelor corporale vândute) se scade / adaugă la CFI (-/+)
• CFF = ∆(Datorii Bănci) + ∆(Cap. Social) – Dividende

În exemplele de mai jos sunt simulate diferite combinații pentru a determina o creștere a
numerarului de la 500 (anul zero) la 1.000 (anul 1), deci încasările nete (diferențe dintre totalul
încasărilor și totalul plăților pe parcursul anului 1) sunt de 500.

În ciuda rezultatului final identic (numerarul crește cu 500), modelele pot fi sustenabile sau
nesustenabile, în funcție de sursa de generare a numerarului.

Tabelul 1: Sursele de creştere al numerarului CFO CFI CFF Total Interpretare 800 -100 -200 500
Model sustenabil, deoarece compania generează din activitatea operațională numerar suficient
pentru finanțarea investițiilor în activele corporale și achitarea creditelor către bănci / plata
dividendelor către acționari 600 100 -200 500 Model relativ sustenabil, deoarece numerarul
operațional este alimentat suplimentar prin dezinvestiţiile marginale, pentru achitarea
creditelor către bănci / plata dividendelor către acționari. Lipsa oportunităților de investiții
reprezintă o preocupare, iar dezinvestiţiile nu reprezintă o sursă de numerar inepuizabilă
(întrun definitiv, compania va rămâne fără active) 300 100 100 500 Model sustenabil, deoarece
compania obține încasări nete pozitive din toate sursele posibile, iar trezoreria crește pentru a
putea fructifica oportunități de investiții viitoare. 200 -400 700 500 Compania finanțează
investițiile în activele fixe prin numerar operațional și financiar. Modelul este sustenabil cât
timp randamentul investițiilor depășește costul finanțărilor atrase (vezi capitolul sașe). -300 400
400 500 Toate cele trei modele nu sunt sustenabile pe termen lung, deoarece compania nu
poate genera numerar pozitiv din activitatea de bază, iar trezoreria este alimentată prin diferite
combinații de investiții/ dezinvestiții și contractarea / rambursarea de împrumuturi bancare sau
plata dividendelor / capitalizare suplimentară de la acționari. Evident, o companie nu poate
genera numerar indefinit doar prin contractarea de credite bancare sau capitalizarea
suplimentară din partea acționarilor! -100 -200 800 500 -200 900 -200 500 În exemplele
următoare sunt simulate diferite combinații între fluxurile de numerar operațional, investițional
și financiar care determină scăderea trezoreriei nete cu -500. Evident, dacă încasările nete sunt
mai mari decât -500, atunci compania intră în incapacitate de plată (în măsura în care nu poate
obține resurse financiare suplimentare din procesul dezinvestiţional (vânzarea de active) sau
financiar (contractarea de împrumuturi de la bănci, sau capitalizarea suplimentară din partea
acționarilor).

Tabelul 2: Cauzele de scădere a numerarului CFO CFI CFF Total Interpretare 500 -700 -300 -500
Compania generează numerar operațional pozitiv, dar acesta este insuficient pentru a finanța
investițiile sau rambursarea creditelor către bănci / plata dividendelor către acționari. Modelul
este sustenabil doar dacă compania dispune de o trezorerie suficientă pentru a acoperi
consumul foarte ridicat de numerar, iar investițiile generează un randament bun care să crească
veniturile și / sau profiturile viitoare pentru creșterea ulterioară a CFO. Mai mult decât atât,
costul banilor atrași pentru a finanța aceste investiții trebuie să fie mai mic decât randamentul
obținut (– pentru detalii, vezi capitolele 8 și 9) 200 100 -800 -500 Compania generează numerar
operațional pozitiv, dar acesta este insuficient pentru a finanța rambursarea creditelor către
bănci / plata dividendelor către acționari. Astfel, compania este forțată să dezinvestească.
Modelul nu este sustenabil pe termen lung. 100 -700 100 -500 Compania generează numerar
operațional pozitiv, dar acesta este insuficient pentru a finanța investițiile sau rambursarea
creditelor către bănci / plata dividendelor către acționari. Modelul este sustenabil doar dacă
investițiile respective generează o valoare adăugată pozitivă (valoarea prezentă a profiturilor
viitoare este mai mare decât costul inițial al investiției – pentru detalii, vezi capitolele 6 și 7)
-800 200 100 -500 Toate cele patru modele nu sunt sustenabile pe termen lung, deoarece
compania nu poate genera numerar pozitiv din activitatea de bază, iar trezoreria este diminuată
prin diferite combinații de investiții/ dezinvestiții și contractarea / rambursarea de împrumuturi
bancare sau plata dividendelor / capitalizare suplimentară de la acționari. Dacă compania nu va
genera numerar pozitiv din activitatea operațională în curând, și nu este susținută de creditori
(prin prelungirea liniilor de credit) sau acționari (capitalizare suplimentară), atunci riscul de
insolvență crește semnificativ. -400 -200 100 -500 -400 300 -400 -500 -250 -100 -150 -500

Ciclul de viață al companiei / produsului

Este foarte important să înțelegem segmentarea ciclului de viață al companiei / produsului

deoarece etapele acestuia influențează decisiv structura fluxului de numerar.

Caracteristicile fiecărei perioadei sunt deschise mai jos!

1. Perioada de început (embrionară): necesită investiții mari, profitabilitatea este scăzută (de
cele mai multe ori negativă), fluxul de numerar operațional negativ din cauza nevoilor de
finanțare ridicate pentru stocuri, creanțe, echipamente și termene de plată scăzute către
furnizori. Dacă produsul are caracteristici prin care se diferențiază, atunci concurență este
scăzută și permite companiei să-și crească veniturile și cota de piață. Totuși, dacă acest lucru nu
se întâmplă, produsul, poate chiar și compania, pot eșua. Riscul este foarte mare în această
perioadă, aproximativ jumătate din companiile nou înființate în România intrând în faliment în
maxim cinci ani de la momentul înregistrării;

2. Perioada de creștere accelerată: dacă perioada embrionară este depășită cu success, de cele
mai multe ori aceasta este urmată de o creștere accelerată a vânzărilor și profiturilor, deoarece
concurența este încă scăzută. În această etapă, provocarea majoră constă în finanțarea
sustenabilă pentru extinderea capacității de producție sau rețelei de distribuție. De cele mai
multe ori fluxul de numerar operațional continuă să fie negativ (din cauza nevoii de finanțare
încă ridicate), dar poate fi pozitiv în cazul produselor inovatoare sau care prind foarte bine la
public! În această etapă, strategia de marketing și structura de capital (prin reinvestirea
profiturilor) joacă un rol esențial!

3. Perioada de creștere decelerată (maturitate): succesul obținut în etapa anterioară atrage

concurența din ce în ce mai ridicată, ceea ce face ca ritmul de creștere al veniturilor să fie
descrescător. Prețurile oferite trebuie să fie competitive, iar valoarea adăugată oferită
partenerilor trebuie să fie semnificativă pentru protecția portofoliului de clienti. Toate aceste
elemente pun presiune pe marginile de profitabilitate și trezorerie, care sunt în scădere. În
această etapă devine esențială disciplină financiară (managementul costurilor, politica
comercială de credit control etc.). Erodarea marginilor de profit și reducerea lichidității depind
de agresivitatea concurenților (calibrul și strategia acestora) precum și perioada ciclului
economic (expansiune / recesiune). Cel mai periculos cuplu este reprezentat de o concurență
puternică, agresivă, într-un context de recesiune!

4. Etapa finală este caracterizată de excese ale capacităților de producție, continuarea scăderii
prețurilor și a marginilor de profitabilitate. Direcțiile viitoare pot fi:

- Declin: situație în care cheia este supraviețuirea! De obicei, aceasta poate fi obținută printr-o
restructurare eficientă a costurilor. Dacă spațiul disponibil de restructurare este limitat (din
cauza cheltuielilor fixe ridicate, gradului mare de îndatorare sau a termenului extins de plată al
furnizorilor) atunci probabilitatea de insolvență este foarte ridicată in lipsa unei capitalizări
corespunzătoare (susținere din partea acționarului sau a unui investitor strategic);

- Repoziționare: prin diversificarea produselor sau inovarea unui produs / serviciu diferit

OBSERVATII;

Care sunt principalele etape de dezvoltare a unei companii și căror nevoi corespund ele? 

Se spune că pentru cine are ochi să vadă, fiecare anotimp are frumusețea sa; cheia constă în a
înțelege armonia ciclică a naturii. 

Aproape orice aspect al existenței umane este dominat de ciclicitate. Activitatea economică nu
reprezintă o excepție. Pe parcursul lecțiilor din cadrul Școlii de Business de până în acest punct,
am abordat punctele de interes și am tras semnalele de alarmă cu privire la principalii
indicatori ai succesului antreprenorial

 eficiența proceselor,
 profitabilitatea
 lichiditatea în numerar a companiei,
 strategii de reinvestire și distribuire de dividende.

Este timpul să facem un pas în spate, să înțelegem, să acceptăm și să ne pregătim pentru

aspecte care țin de structura ciclică a produselor, a afacerii sau chiar a situației
macroeconomice din țara noastră.

Fiecare companie începe ca start-up, ca o idee sau expresie a voinței unui antreprenor sau unui
număr de co-fondatori (statistic companiile care pornesc cu 2-5 co-fondatori au cele mai mari
șanse de succes). În special în tipurile de antreprenoriat inovator (Innovation Driven
Entrepreneurship), această perioadă poate să dureze până la 3 ani în care compania se află în
stadiu embrionar, încercând să își găsească o potrivire cu piața (product market fit), investește
masiv (timp și/sau resurse) în dezvoltarea produsului și a modelului de afacere. 

Această perioadă este definită de o profitabilitate scăzută și nevoi mari de finanțare pentru
stocuri, creanțe și termene de plată scăzute către furnizori. În această perioadă fluxul de
numerar operațional este negativ. Companiile sunt în căutare de finanțare pentru a-și dezvolta
ideea sau lansa produsul (cunoscute ca runde de finanțare “pre-seed” sau “seed”) și sunt
complet dependente de contribuția fondatorilor și a investitorilor inițiali. Dincolo de aspectul
financiar, în acest interval este vital efortul de promovare în piață (de multe ori prin metode
neconvenționale, date fiind limitările de buget) și creșterea rețelei profesionale a
antreprenorului.

Dacă vă aflați în această perioadă, nu ezitați să:

1. Participați la întâlniri ale industriei de profil. Expunerea la cunoașterea profesioniștilor în

domeniu vă poate oferi inspirație, modele și validare și veți putea să găsiți eventual
parteneri sau co-fondatori.
2. Este nevoie de creativitate și perseverență în a atrage finanțarea necesară pentru
trecerea în următoarea etapă de dezvoltare. Nu vă limitați la o singură abordare. Între
potențialele surse de finanțare pentru un start-up se numără:
o Propriul capital al co-fondatorilor și a celor apropiați (bootstrapping)
o Credite bancare
o Investiții ale unor investitori de tip Business Angel
o Fonduri de investiții cu apetit de risc (Venture Capital)
o Crowdfunding, de multiple feluri - pe produs, părți sociale, împrumut etc.
o Fonduri naționale și europene
o Competiții naționale sau internaționale care pot aduce nu doar sume modice de
bani dar și multă expunere și creșterea rețelei profesionale
3. Rămâneți în strânsă legătură cu piața și în special cu publicul țintă. Nu contează dacă nu
aveți încă un produs complet rafinat. Ieșiți în piață cu un produs minim viabil (MVP) și
adoptați un proces constant de îmbunătățire în funcție de feedback-ul primit de la
clienți.

După atragerea finanțării inițiale și a lansării cu succes a unui produs sau serviciu în piață,
următoarea perioadă este cea de creștere accelerată, numită și “scale-up”. În aceasta perioadă,
compania asistă la o creștere de multe ori spectaculoasă a veniturilor și profiturilor - în sfârșit
nu mai există neliniștea zilei de mâine, cel puțin pentru plata echipei nucleu. Apar însă altfel de
provocări - în special în cazul companiilor care inovează, competiția este încă mică și
provocarea principală constă în finanțarea sustenabilă pentru extinderea capacității de
producție sau a rețelei de distribuție, pentru a crește cota de piață. În acest punct este vital să:

1. Pregătiți o strategie de business pe termen lung (3-5 ani) și un plan investițional. În

aceasta perioadă, temperamentul și autocontrolul antreprenorului este critic - este
important ca toată energia să se canalizeze spre creșterea companiei, deci este
 important să aibă un stil de viață confortabil din salariu sau dividende, dar este de
asemenea foarte important să nu “bage mâna prea adânc în borcanul cu miere”,
deoarece profiturile trebuie reinvestite pentru a poziționa compania drept lider de piață
până când competiția capătă contur.
2. Vă creșteți o echipă puternică, cu atribuții bine definite și procese rodate. În această
etapă de creștere un puternic risc îl reprezintă antreprenorii care sunt obișnuiți să ducă
singuri greul. Lipsa delegării de competențe va limita drastic creșterea companiei,
deoarece niciun om nu poate să facă munca a 10 oameni, indiferent cât de bun sau
dedicat este.
3. Gestionați extrem de bine fluxul de numerar. Această perioadă este una în care nevoile
de numerar sunt foarte mari și procesele nu sunt încă foarte bine rodate. Este nevoie de
atenție și un echilibru fin între expansiune și consolidare - o politică prea agresivă de
expansiune, corelată cu o gestionare incorectă a fluxului de numerar poate să vă aducă
în situații extrem de neplăcute.

Au trecut deja undeva între 6 și 10 ani de la începerea afacerii și compania ta este solid
poziționată în piață. De la antreprenor care făcea mai tot, ai ajuns CEO sau Președintele
Consiliului de Administrație și de la strângerea curelei ai ajuns la dividende anuale stabile.
Compania încă se află în creștere, dar aceasta s-a redus la o singură cifră procentuală pe an și
“nebunia” startup-ului a fost înlocuită de un calm calculat al proceselor și indicatorilor de
performanță. Felicitări, compania ta a ajuns la Maturitate. În această perioadă, marja de profit
mare din perioada de scalare este înlocuită de una mai scăzută, ca urmare a presiunilor din
piață. Accentul cade pe optimizări și pe disciplină financiară. În aceasta etapă este important să:

1. Continuați inovația. Deși poate părea contraintuitiv, este cea mai bună metodă de a
păstra avantajul în fața competiției. Protecția proprietății intelectuale devine vitală în
aceasta perioadă.
2. Fidelizarea clienților și construirea unei strategii susținute de reputație a mărcii capătă
proeminență. La unele companii mature pe plan mondial, marca ajunge să fie cel mai
important activ.
3. Controlul costurilor se rafinează până la rangul de artă. Deși circulă mai mulți bani ca
niciodată, mediul competițional acerb conduce marja de profit în jos.
4. Este o perioadă în care trebuie diversificat portofoliul de produse în piețe
complementare. De asemenea, aceasta este perioada în care compania realizează cele
mai multe fuziuni sau achiziții de companii.
5. În funcție de evoluția intereselor personale și a gradului de motivație, antreprenorul
poate să se gândească serios la un exit total sau parțial din companie și la următoarele
sale obiective profesionale. Maturitatea companiei este perioada optimă să vinzi din
companie, la fel cum toamna este perioada recoltei, nu iarna.
La fel cum iarna nu înseamnă finalitate, ci doar sfârșitul unui ciclu, perioada în care saturația
pieței inițiale este atinsă, produsul în sine nu mai este inovator și alți “lupi tineri” încep să atace
cota de piață a companiei mature. În aceste momente, este necesară o atentă analiză asupra
următorilor pași:

1. Compania poate să acceseze piețe complet noi și să pornească de la zero în ele sau să se
extindă în piețe complementare
2. Rebranding sau schimbarea radicală a strategiei de marketing nu este ceva ieșit din
comun în aceasta etapă, care este marcată de redefinire.
3. În lipsa flexibilității sau tonusului antreprenorial pentru sugestiile de mai sus, compania
poate fi pusă în fața unei alegeri grele între restructurare și insolvență. De aceea este
foarte importantă pregătirea din timp a unei strategii de restructurare.

10. BUNE PRACTICI PT PLANIFICAREA CASH-FLOW ULUI UNEI COMPANII

Ghidul de bune practici din perspectiva antreprenorilor cu privire la planificarea fluxului de

numerar se concentrează în jurul următoarelor concepte esenţiale:

1. O companie nu poate rămâne competitivă pe termen lung dacă nu identifică proiecte de

investiţii care să genereze valoarea adăugată pentru organizaţie. Mai mult, acest proces trebuie
să fie unul continuu. Desigur, exista antreprenori mulţumiţi de mica lor afacere, care să le
asigure un trai confortabil şi relaxat, pe fondul unei strategii mai conservatoare (aversiune la
risc, evitarea finanţărilor bancare etc.). Marea lor parte, fie nu mai sunt în afaceri astăzi
(faliment sau au vândut afacerea de familie către un investitor strategic pe termen lung), fie
trec printr-o situaţie financiară mai dificilă în momentul de faţă.

Fenomenul distrugerii creative se intâmplă cu o viteză mai mare cu cât:

- Marjele de profitabilitate sunt mai mari (crește gradul de atractivitate al industriei);

- Barierele de intrare (investiția inițială) / ieșire (radierea companiei) sunt mai mici;

- Cererea pentru produsul / serviciul respectiv este în creștere;

- Progresul tehnologic schimbă radical procesele de producție;

- Nevoia consumatorului se schimbă;

- Accesul la capital este mai facil, din perspectiva barierelor și costurilor de

tranzacționare;
- Cadrul juridic și fiscal este mai predictibil.

Motivul este simplu: cu cât o industrie are mai multe din trăsăturile enumerate
anterior, cu atât aceasta devine mai atractivă pentru noi competitori. Aceasta este
una dintre cele mai importante și, în același timp, dure, trăsături ale capitalismului și
economiilor deschise: capitaluri sunt mobile și sunt atrase de oportunitățile de
investiții cu cel mai bun profil de randament, risc și lichiditate.

Astfel, orice acționar trebuie să înțeleagă că o afacere profitabilă nu va continua să

rămână la fel doar din inerție. Este nevoie de mult efort pentru a rămâne profitabil
în mod constant. CEOul Nokia, Stephen Elop, a surprins această idee într-un mod
excepțional, la finalul discursului sau înainte de preluarea companiei de către
Microsoft (preluare ocazionată de gravele probleme financiare întâmpinate de
Nokia): “nu am greșit cu nimic, și totuși, am pierdut”.

Mesajul falimentului NOKIA este simplu: dacă nu înveți lucruri noi, dacă nu menții
ritmul cu viteza schimbărilor (preferințele clienților, progresul tehnologic etc.) atunci
vei fi eliminat de către concurenții tăi, indiferent de dimensiunea afacerii!

Pe de altă parte, există antreprenori hiperactivi, care își doresc să investească în

orice proiect care este “în vogă”. De cele mai multe ori, am observat la persoanele
respective biasuri emoționale (deficitul de atenție, supraîncrederea, efectul de
turmă, frica de regret), care le perturbau rațiunea și gândirea strategică.

Aceste persoane vor pur și simplu să investească doar de dragul de a investi, de a

face tot timpul ceva. Într-un mediu de afaceri precum cel din România, acest
comportament poate duce mai repede la sfârșitul unor companii, în masura în care
majoritatea proiectelor de investiții generează o valoare prezentă negativă, prin
comparație cu o strategie pasivă!

Cele mai sustenabile afaceri sunt cele bazate pe o abordare sistemică pentru
identificarea oportunitaților de investiții, caracterizate prin:

- O cultură organizațională bazată pe învățare continuă, urmărirea celor mai recente

trenduri privind progresul tehnologic relevant pentru industria respectivă, inovare și
dezvoltare de produse noi;

- O deschidere constantă către client, de obținere proactivă a feedback-ului acestuia

și chestionarea nevoilor curente și viitoare;

- O monitorizare permanentă a concurenței pentru coordonarea deciziilor

strategice, în contextul evoluției acestora;
 - Un aparat financiar foarte bine pus la punct, care evaluează multiple scenarii
complexe privind evoluția oportunităților de investiții, și prioritizează proiectele care
maximizează indicele de profitabilitate (valoarea adaugată pentru fiecare unitate de
investiție initială).

2. Riscul poate fi redus prin optimizarea investiției inițiale, deziderat care implică
următoarele aspecte:

- Obținerea celei mai bune valori pentru prețul plătit, respectiv alegerea celui mai
bun raport calitate/preț al utilajelor / echipamentelor în care se investește;

- Optimizarea nevoii de fond de rulment aferentă proiectului, în sensul: reducerii

termenului mediu de încasare al creanțelor și rotație a stocurilor; gestiunii
corespunzătoare a termenului de plată către furnizori (acesta nu ar trebui să
depășească durata ciclului operațional, astfel încât ciclul de conversie al banilor să
fie în echilibru);

3. Evaluarea proiectelor de investiții ar trebui realizată sub diferite scenarii de stres,

din cauza incertitudinilor privind:

- Valoarea investiției inițiale din cauza nevoii de fond de rulment;

- Veniturile și cheltuielile aferente proiectului;

- Impredictibilitatea cadrului fiscal și juridic;

- Evoluția ulterioară a nevoii de fond de rulment;

- Contextul macroeconomic și sectorial;

- Cheltuielile variabile privind dobânzile și accesul la finanțare; - Volatilitatea costului

mediu ponderat al capitalurilor.

4. Prioritizarea oportunităților de investiții ar trebui să favorizeze acele proiecte

care:

- Maximizează fluxurile nete de numerar operațional, prin: economii de scală,

diferențierea produsului, avantajul competitiv al costului minim, progres tehnologic,
strategie superioară de marketing;
 - Reduc costul mediu ponderat al capitalurilor (WACC), prin structura optimă dintre
capitalurile proprii și împrumutate;

Până aici, primele 4 recomandări vorbesc despre abordarea sistemică (evaluare și

analiză) în vederea identificării celor mai bune proiecte de investiții (al căror indice
de profitabilitate este maxim).

Din perspectiva antreprenorilor și a managementului, mai este nevoie de un singur

ingredient: momentul perfect!

4. Momentul în care este realizată investiția se poate dovedi, de cele mai multe ori,
decisiv. Exista strategii bine documentate (cu un indice de profitabilitate acceptabil) și
foarte bine gândite (din punct de vedere al abordării sistemice) dar care au eșuat, din
cauza momentului nepotrivit al investiției.

Ciclul economic al mediului de afaceri cuprinde cinci etape distincte:

- Revenirea inițială: relansarea creșterii economice dupa o perioadă de recesiune,
crearea de noi locuri de muncă, creșterea nivelului de încredere în mediul de afaceri,
stimuli fiscali (cheltuieli guvernamentale) și monetari (dobânzi minime), inflație scăzută,
valoarea minimă a activelor (în special cele imobiliare);

- Relansarea timpurie: continuarea creșterii economice, avansul PIB este sub nivelul
potential, iar inflația este scazută, companiile își extind stocurile pe fondul consolidării
gradului de încredere și perspectivelor de creștere a veniturilor, tendința de usoară
creștere a dobânzilor pe termen scurt;

- Relansarea accelerată: nivelul încrederii în mediul de afaceri este foarte ridicat,

numărul locurilor de muncă nou create este maxim, iar șomajul este minim, creșterea
economică depășește nivelul potențial și alimentează presiuni inflaționiste în creștere,
politică monetară devine restrictivă prin măsuri de limitare a creșterii masei monetare
(creșterea dobânzilor), risc de supraîncălzire a economiei;

- Încetinire: creșterea riscului și a volatilității în piața de capital, perspectivele privind

creșterea economică sunt temperate, companiile foarte îndatorate, sau cu probleme
financiare, întâmpină dificultăți în onorarea obligațiilor de plată, încrederea dintre
partenerii de afaceri se deteriorează, companiile decelerează investițiile, dobânzile pe
termen scurt ating nivelul maxim, inflația este ridicată, prețurile activelor imobiliare sunt
la nivelul maxim;

- Recesiune: semnalul tehnic este dat prin scăderea PIB pentru cel puțin două trimestre
consecutive, și poate continua pentru o perioadă medie de 1-2 ani (în funcție de
gravitatea și complexitatea crizei), numărul insolvențelor crește semnificativ, termenul
mediu de încasare al creanțelor se extinde, companiile întâmpină dificultăți financiare
din cauza propagării șocului negativ pe canalul comercial, vânzările sunt realizate cu
preponderență din stocurile existente, investițiile companiilor scad (dezinvestiții nete),
somajul crește, iar numărul locurilor de muncă nou create este negativ, indicele
reprezentativ al pieței de capital înregistrează o tendință de depreciere, politica
monetară devine stimulativă (dobânzile pe termen scurt sunt în scădere), prețul
activelor imobiliare scade semnificativ.
Grafic 1. Ciclul economic în mediul de afaceri
Desigur, oportunități interesante de investiții vor exista în toate etapele ciclului
economic ale mediului de afaceri. Totuși, realitatea indică faptul că, în general,
momentul oportun pentru realizarea unei investiții este în timpul perioadei de
revenire inițială și relansare timpurie!
În acest interval de timp, mixul de condiții este prielnic antreprenoriatului: costul
finantării este redus, nivelul investiției inițiale este minim, deoarece prețul activelor (în
special cele imobiliare) este scăzut, perspectivele de creștere a veniturilor sunt foarte
solide, mediul de afaceri vine după o etapă de regenerare (foarte multe companii au
intrat în insolvență pe durata perioadei de recesiune și au lasat un vacuum liber în piață,
care poate fi acoperit de către companiile existente).

În schimb, investițiile realizate în timpul perioadei de încetinire și recesiune sunt extrem

de riscante! Cifrele privind rata de supraviețuire a companiilor românești nou înființate
în funcție de anul înregistrării confirmă aceste concluzii: doar 35% dintre companiile nou
înființate în perioada 2006- 2009 (creștere accelerată, încetinire, recesiune) mai sunt
active în momentul de fată, în timp ce rata de Timp VENIT & PROFIT Revenirea inițială
Revenirea inițială Relansarea timpurie Relansarea timpurie Relansarea accelerată
Relansarea accelerată Încetinire Încetinire Recesiune Recesiune supraviețuire a
companiilor înregistrate în perioada 2010-2015 (revenire inițială, revenire timpurie) este
de aproape 70%.
Limitările emoționale și cognitive Claritatea și obiectivismul cu care sunt evaluate (atunci
când sunt considerate) oportunitățile de investiții sunt influențate de biasurile
managementului sau acționărilor (care, de cele mai multe ori, sunt aceleași persoane).
Acestea sunt limitări cauzate de faptul că agentul economic nu este complet rațional în
procesul decizional (conform finanțelor tradiționale, “omul economic rațional” prezintă
aversiune la risc, caută maximizarea utilității prin minimul de efort și deține informația
completă, în timp ce piețele sunt eficiente și prețul activelor reflectă valoarea lor
intrinsecă).
În realitate, atât dinamică generală a piețelor, cât și acțiunile individuale ale agenților
economici, sunt influențate de limitări cognitive și emoționale care denaturează
percepția realității și pot duce la decizii strategice inoportune.

Astfel, conform teoriei finanțelor comportamentale, “omul normal” nu deține, nu poate

procesa și nu înțelege complet și corect informația din jurul său, este sensibil la modul
cum informația este prezentată, poate lua decizii suboptimale (care nu sunt perfecte din
accepțiunea omului rațional) și poate reacționa cu sau fără aversiune la risc!
 De aceea, piețele financiare pot devia temporar, sau pe termen lung, de la forma
eficientă (prețul activelor nu reflectă valoarea lor intrinsecă). Acest fenomen este atât
de complex și important, încât Richard H. Thaler, unul dintre pionierii în știința
finanțelor comportamentale, a primit premiul Nobel în anul 2017 pentru cercetarea
adusă în această direcție.

În cele ce urmează sunt descrise, pe scurt, cele mai importante dintre limitările cognitive
și emoționale! Erorile cognitive: sunt cauzate de limitările raționale și pot fi eliminate
prin educație și accesul la informație.
Acestea se împart în două mari categorii:
• Perseverența opiniei – sunt erori care determină păstrarea unei opinii deja formate.
Din această categorie fac parte următoarele erori cognitive:
- Conservatorismul: apare atunci când agenții economici își formează deja o opinie dar
apoi eșuează să încorporeze corespunzător noile informații care devin disponibile
ulterior;
- Confirmarea: apare atunci când agentul economic observă, denaturează sau consideră
doar informația care este de natură să susțină punctul lor de vedere;
- Reprezentativitatea: apare atunci când agentul economic procesează informația nou
apărută în baza unor clasificări vechi sau experiențe trecute, fără să încorporeze
contextul prezent printr-un proces decizional mai complex;
- Iluzia controlului: apare atunci când agenții economici cred că pot controla complet
rezultatele viitoare, deși acestea sunt influențate de factori externi impredictibili.

De multe ori, această eroare cognitivă este asociată cu limitări emoționale precum:
iluzia cunoașterii (atunci când crezi că știi lucruri pe care, de fapt, nu le cunoști),
atribuirea de sine (atunci când crezi că succesul este datorat acțiunilor tale) sau
supraîncrederea.

- Retrospectiva limitată: apare în cazul memoriei selective, respectiv atunci când agenții
economici își amintesc momentele când au avut dreptate, și mai puțin (sau părtinitor)
momentele când s-au înșelat.

De asemenea, de multe ori, agenții economici supraestimează ceea ce putea fi cunoscut

la un moment dat în trecut (“după razboi, mulți viteji se arată” … doar că ei nu au purtat lupta
sau nu au fost în mijlocul evenimentelor);

• Erori de procesare a informației – sunt erori cauzate de modul în care informațiile noi
sunt considerate în procesul decizional. Din această categorie fac parte următoarele erori
cognitive:

- Ancorare și ajustare: apare atunci când opinia formată inițial este ajustată arbitrar în
sus sau în jos în funcție de informațiile noi care sunt disponibile. Această eroare este foarte
apropiată de conservatorismul cauzat de reticența de a schimba semnificativ opinia inițială.
Informațiile noi sunt independende de o primă estimare (uneori, arbitrar decisă) și ar trebui
considerate independent de referință inițială;

- Tiparul mental: apare atunci când agenții economici gestionează diferit o anumită
sumă de bani în funcție de modalitatea prin care aceasta a fost procurată. Astfel, sursa
fondurilor, precum și dimensiunea costului de finanțare, pot influența agenții economici în
nivelul de risc acceptat. Spre exemplu, fondurile obținute repede și la costuri mici, pot fi
utilizate pentru investiții pe termen lung și mai riscante (exact ceea ce s-a întâmplat cu toate
firmele care au intrat în insolvență utilizând resurse financiare atrase pe termen scurt de la
furnizori, prin extinderea termenelor de plată, pentru finanțarea investițiilor neprofitabile pe
termen lung – aspect detaliat în primul capitol al acestei cărți).

Spre deosebire de această situație, acționării care contribuie la constituirea unui capital
social prin aport personal din fondurile proprii, tind să fie mult mai atenți cu investițiile
realizate, mai ales dacă fondurile respective au fost obținute prin munca consistentă într-o
perioadă lungă de timp;

- Eroarea de încadrare: apare atunci când agentul economic ajunge la decizii diferite în
funcție de ordinea în care aceeași informație este prezentată, sau oferă un răspuns diferit în
funcție modul în care întrebarea este adresată;

- Disponibilitatea informației: apare atunci când agentul economic pune accentul mai
mult pe informația care este deja disponibilă. Aceasta eroare este cauzată de preferința pentru
confort (în sensul evitării efortului necesar pentru obținerea de informații complete) sau de
experiența limitată (sunt considerate doar informațiile inteligibile sau care fac trimitere cu o
experiență din trecut)

Biasurile emoționale: sunt cauzate de anumite stări emoționale sau sentimente, și, de
aceea, sunt mai greu de educat. Din aceasta categorie fac parte următoarele erori:

• Aversiunea la risc: apare atunci când agentul economic resimte o durere mai mare
atunci când înregistrează o pierdere, comparativ cu satisfacția obținerii unui profit de aceeași
valoare absolută. Aceasta eroare poate face ca managementul / acționării să persiste într-o
investiție care generează pierderi în speranța că vor recupera în viitor și vor trece pe câștig! De
cele mai multe ori, aceasta determină agentul economic să preia un risc excesiv, care poate
grăbi sfârșitul companiei;

• Supraîncrederea: apare atunci când agentul economic supraestimează capacitatea lor

intuitivă și de cunoaștere. Deși are și o componentă cognitivă, natura acestei erori este mai
mult emoțională, deoarece este foarte greu de educât și are legătură cu nevoia omului de a se
simți bine. Această eroare emoțională cauzează subestimarea riscului, supraestimarea
randamentului sau concentrarea excesivă a fondurilor într-un proiect unic (“pariul de afaceri al
antreprenorului atotștiutor”) și poate să apară sub mai multe forme:
 - Iluzia cunoașterii depline: atunci când agentul economic crede că știe / înțelege
fenomene pe care, în realitate, le înțelege parțial sau necorespunzător. Nimeni nu le știe pe
toate!

- Atribuirea de sine: atunci când agentul economic consideră că succesul este datorat în
întregime acțiunilor sale, fără nici un aport favorabil din exterior;

- Protejarea sinelui: atunci când agentul economic găsește vinovați terți, sau
circumstanțe atenuante, pentru propriul eșec.

• Lipsa de control: apare atunci când agentul economic nu este disciplinat în respectarea
unei strategii de investiții pe termen lung. Aceasta poate cauza preluarea de risc excesiv și
prioritizarea câștigurilor pe termen scurt în dauna obiectivelor pe termen mediu lung;

• Eroarea de status-quo: apare atunci când agentul economic devine confortabil cu

ceea ce are și nu mai este dispus să facă schimbări. Aceasta poate cauza reticentă la schimbare
(sau efectuarea schimbărilor necesare atunci când este prea târziu) sau neconsiderarea unor
oportunități interesante de investiții (care pot fi fructificate de către concurență);

• Atasamentul emoțional: apare atunci când importanța și valoarea unei investiții este
supraapreciată de către agentul economic deoarece acesta are un atașament emoțional față de
proiectul respectiv. Spre exemplu: un antreprenor care investește într-un proiect de cercetare
pentru descoperirea unui medicament nou pentru vindecarea cancerului, deoarece a pierdut o
persoană apropiată din cauza acestei boli. Deși proiectul este foarte riscant (investiția foarte
mare cuplată cu randamentul incert), percepția antreprenorului poate fi denaturată din cauza
atașamentului emoțional;

• Frica de regret: apare atunci când agentul economic nu face nimic din frica de a greși,
încercând să evite sentimentul de regret. Astfel, sentimentul de vinovăție devine mai puternic
atunci când acționează (și ar putea greși) comparativ cu cel în care nu fac nimic (chiar dacă
pasivitatea poate fi o eroare, în sine). Această eroare poate duce la conservatorism, lipsă de
acțiune (status-quo) și efectul de turmă (agentul economic preferă să acționeze în linie cu
majoritatea sau consensul pieței). Astfel, dacă decizia se dovedește greșită, persoana respectivă
va evita sentimentul de regret prin protejarea sinelui și învinovățirea celorlalți, fără să își asume
responsabilitatea pentru propriile decizii. Desigur, fiecare individ este complex, și poate înfățișa
unul sau mai multe dintre limitările emoționale ori cognitive. Mai mult, majoritatea indivizilor
tind să fie mai conservatori și să prezinte o aversiune la risc pe măsură ce înaintează în vârstă și
scade capacitatea acestora de redobândire a averii.

Practic, antreprenorii care nu înțeleg forțele dinamice definite de Porter : (presiunea

furnizorilor, puterea de negocierea a clienților, agresivitatea concurenței existente, barierele
de intrare pentru concurență nouă, alternativa produselor substitut) sau ciclul de viață al
industriei / produsului promovat, își dezvoltă afacerile cu un grad foarte mare de risc. Este ca și
cum ar merge cu mașina prin ceață uitându-se în permanență în oglinda retrovizoare! Un
accident este foarte probabil și, de cele mai multe ori, inevitabil. În cazurile excepționale în care
compania își continuă activitatea, aceasta nu se datorează decât unor circumstanțe favorabile,
sau, mai simplu spus, norocului! Deseori, atribuirea de sine face ca antreprenorul să-și asume
succesul ca fiind datorat în întregime acțiunilor sale, iar protejarea sinelui este un scut folosit
pentru a justifica eșecul prin învinovățirea altora (statul, criza financiară etc.).

De aceea, înțelegerea necorespunzătoare a contextului general în care activează

compania se datorează impactului limitărilor cognitive și/sau emoționale, care determină
antreprenorul / managementul să aibe o percepție denaturată asupra realității. Astfel, singura
șansă pentru ca firmele să poată supraviețui în acest context este ca managementul sau
acționarii să devină conștienți de aceste limitări și, ulterior, să încerce să le depășească. Tabelul
următor sintetizează întrebările cheie care ar trebui adresate pentru identificarea limitărilor
enumerate anterior.

Limitările considerate Întrebări cheie pentru identificarea erorii

C Conservatorismul Care sunt informațiile noi relevante pentru subiectul analizat?

În ce măsură pot influența informațiile noi opinia inițială?

O Confirmarea Există opinii diferite cu privire la subiectul analizat?

Există informații noi care pot contrazice decizia inițială?

G Reprezentativitatea

Mai sunt relevante modelele de analiză istorice pentru contextul

actual? Există ipoteze diferite, sau circumstanțe noi care impun să

regândesc modelul?

N Iluzia controlului

Care sunt elementele pe care nu le pot controla? Prin comparație

cu acestea, care sunt elementele pe care le pot controla? și în ce

procent pot fi acestea influențate?

I Retrospectiva limitată

Am avut întotdeauna dreptate? Care au fost momentele în care m-am înșelat? Ce spun
evidențele trecute cu privire la eșecurile istorice? Atunci când am obținut un succes, care este
elementul de referință / comparație folosit pentru a considera rezultatul ca fiind un succes
(problema reperului fals)?

T Ancorare și ajustare

Dacă aș analiza acum acest proiect de investiții pentru prima dată,

aș avea aceleași așteptări privind rezultatul viitor? Care este

diferența dintre această estimare actualizată, prin încorporarea

informațiilor noi, și opinia inițială?

I Tiparul mental Care este valoarea prezentă netă a proiectului de investiții? Cum

s-ar schimba această în funcție de sursa de finanțare a proiectului?

V Eroarea de încadrare

Dacă ar fi să chestionez același proiect de investiție prin întrebări

formulate în mod diferit, aș ajunge la aceleași concluzii? Dacă da,

de ce? în ce ar consta diferențele?

E Disponibilitatea informației

Care este procesul prin care mă asigur că dispun de toate

informațiile posibile cu privire la proiectul de investiții analizat?

Există informații la care nu pot avea acces, și ce impact au

acestea? Dacă da, care ar fi scenariile care pot cuprinde cele mai

probabile situații cu privire la informațiile lipsă? Cum pot să evit o

exagerare a informațiilor irelevante și să nu desconsider

informațiile cu adevărat importante pentru proiectul analizat?

E Aversiunea la risc

Care sunt riscurile adevărate (“cel mai mare risc este să nu-ți asumi
nici un risc”)? Care este pragul de pierdere maximă pe care o poate

suportă compania din perspectiva situației de lichiditate?

M Supraîncrederea

Există opinii care mă contrazic? Pe ce se bazează analizele care

indică rezultate diferite comparativ cu cele estimate de mine?

Succesul obținut se datorează în totalitate mie? Eșecul este cauzat

în totalitate de contextul extern?

O Lipsa de control

Există abateri de la strategia pe termen lung a companiei?

Exploatarea oportunităților pe termen scurt poate avea un impact

negativ asupra obiectivelor pe termen lung?

T Eroarea de status-quo

Există oportunități de investiții pe care le pot exploata? Sunt la

curent cu strategia de investiții a celor mai importanți concurenți?

Unde doresc să aduc compania peste 5 – 10 ani? Există schimbări

în nevoile / preferintele clientilor? Pot identifica nevoi ale

partenerilor de afaceri care nu sunt exploatate în momentul de

față?

I Atașamentul emoțional

Cum aș evalua acest proiect de investiție dacă l-aș analiza pentru

prima dată fără nici o implicare emoțională? Am cerut câteva opinii

externe din partea unor consultanți care evaluează acest proiect

pentru prima dată?

E Frica de regret

Există un plan de rezervă (“backup plan”) în cazul în care proiectul

de investiție nu generează rezultatele dorite? Dacă nu, pot realiza

unul prin simularea unor scenarii de stres? Care este cel mai rău

lucru care se poate întâmpla?

Într-adevăr, limitările cognitive pot fi depășite mai ușor prin educație și accesul la informație, în
timp ce biasurile emoționale sunt mai greu de gestionat, deoarece acestea din urmă țin de
dorința oricărui om de a se simți bine și provin din AND-ul psihologic al fiecărui individ!
Șlefuirea sufletului, clădirea de virtuți și controlul viciilor sunt procese îndelungate, care
necesită răbdare și perseverență. Îmbinând îndemnul marilor întelepți (Socrate și Dostoievski),
calea către succes pare simplă, dar nu este deloc ușoară:

cunoaște-te și stăpânește-te, apoi vei cuceri lumea!

OBSERVATII:

Un proverb românesc spune că “Omul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car”. Structura ciclică
despre care am vorbit în articolul precedent nu se limitează la structura propriei companii, ci
este prezentă și în structura economiei în care activăm. Și această realitate ne poate modifica
nu doar circumstanțele, dar chiar și comportamentul antreprenorial.

În cadrul acestui articol vom prezenta principalele etape din evoluția ciclică a unei economii, cât
și felul în care antreprenorii trebuie să își modifice cadrul mental pentru a fructifica la maximum
contextul macroeconomic.

Pentru început, trebuie să înțelegem ciclicitatea economiei mondiale, precum și normalitatea

acestei structuri. La nivel național, cât și la nivelul economiei mondiale, creșterea produsului
intern brut (PIB) are o evoluție sinusoidală, reprezentând o alternanță între perioade de
creștere accelerată și scădere (recesiune), de multe ori survenită brusc, sub forma unor crize
financiare internaționale. Motivele sunt diverse, dar în principal țin de felul în care economia se
“supraîncălzește”, în principal ca urmare a unor așteptări nejustificate cu privire la viitor,
coroborate cu disponibilitatea excesivă a capitalului.

Aceste forțe, împreună cu alte elemente macroeconomice precum politica monetară și fiscală a
statelor, rata șomajului, cererea agregată etc. conduc la apariția unor cicluri economice cu o
durată între 4-6 ani (deși există și cicluri mult mai lungi, care țin de evoluții tehnologice, între
45-60 de ani).
În fiecare dintre aceste cicluri economice putem identifica 4 faze, fiecare prezentând
oportunități și provocări pe care un comportament adecvat al antreprenorului poate să le
fructifice.

Prima fază este cea de expansiune economică accelerată. În această perioadă, oamenii sunt
încrezători în ziua de mâine. Veniturile sunt stabile și poate chiar în creștere, ceea ce conduce la
o creștere a cererii. Vânzările și profiturile realizate conduc la un optimism general din partea
companiilor, care angajează noi oameni, șomajul ajungând la un nivel minim și indicii bursieri la
valori record. La nivel macroeconomic, creșterea PIB-ului depășește potențialul real, inflația se
află în creștere (dar de principiu în valori sănătoase, în general între 2-3%), la fel precum
dobânzile bancare. Istoric, majoritatea companiilor sunt înființate în această perioadă,
deoarece activitatea antreprenorială este percepută ca fiind una foarte bănoasă și riscurile sunt
subestimate. Ce trebuie să facă un antreprenor înțelept în această perioadă:

1. Nu face investiții agresive, peste numerarul operațional. Mediul pare să fie permeat de
un optimism general, dar această perioadă nu va dura la infinit și costul creditului va
crește semnificativ în perioadele ulterioare.
2. Nu aborda politici de creștere de tip “lift”. Permite-ți momente de consolidare a
afacerii.

Aceasta este perioada în care este ideală acumularea de bogăție - investește în active istoric
stabile, păstrează depozite sigure de lichiditate și diversifică activitatea pentru a reduce
expunerea din următoarele perioade economice.

Este ok să investești și în active a căror creștere accelerată produce randamente considerabil

peste medie dar doar atâta timp cât ești conștient(ă) de caracterul speculativ, de riscul asumat
și de faptul că este o oportunitate de moment care cu siguranță nu o să funcționeze pe termen
lung. Nu face niciodată investiții riscante în bule speculative din credite sau din profitul care ar
trebui reinvestit în companie pentru o creștere solidă și organică.

Fii atent la propriile prejudecăți cognitive și emoționale:

 Nu te aștepta ca perioada de creștere spectaculoasă să dureze la infinit. Oamenii își

doresc să se simtă bine în rolul asumat și să aibă succes, și acest lucru este normal în
anumite limite, dar nu este o atitudine rațională.
 Este nevoie de o atitudine autocritică pentru a înțelege cât % din succesul companiei
este dat de propria performanță și cât % este contextul macroeconomic al ciclului
economic.
 Gândirea critică este vitală. De multe ori, efectul de turmă va conduce spre investiții
extrem de volatile sau asumarea de riscuri nejustificate. Încercați să judecați la rece
fiecare investiție și nu vă lăsați conduși de lideri de opinie din piață, care de multe ori
sunt cointeresați de “umflarea unei bule”.
Vârful ciclului sau bula speculativă. De-a lungul creșterii accelerate, o industrie sau un sector
economic va căpăta atenția investitorilor cu randamentele sale spectaculoase. Optimismul
general din această perioadă va conduce la o percepție nerealistă cu privire la potențialul de
creștere al industriei și a sustenabilitatii sale și o asumare de riscuri în tandem (fiecare
antreprenor va încerca să abordeze politici mai riscante pentru a înfrânge competiția). Această
percepție va atrage în mod preferențial fluxuri masive de capital, peste posibilitățile de creștere
organică a pieței. Eventual, un activ sau o clasă de active vor deveni o bulă speculativă -
investitorii vor cumpăra acel activ doar pentru a-l vinde mai departe cu un profit.

Cum această creștere nu este sustenabilă la infinit, rezultatul inevitabil îl reprezintă o criză
financiară, de multe ori identificată prin prăbușirea bruscă și spectaculoasă a indicilor bursieri,
urmată de o retragere a fondurilor, concedieri masive etc. În funcție de dimensiunea șocului și
de răspunsul politic imediat (monetar și fiscal) acest episod poate să aibă impact major la nivel
macroeconomic, nu doar local ci și internațional, precum criza financiară din 2008. Cum putem
identifica venirea unei bule speculative și cum ne putem pregăti?

 Există cel puțin o clasă de active sau o industrie în care aproape oricine, indiferent de
gradul de competență, face o grămadă de bani.
 Menține o atenție sporită asupra indicatorilor macroeconomici care indică apropierea
de vârful expansiunii și pregătește-te psihologic de o schimbare de climat.
 Existența unui plan de restructurare este vitală în acest context. Mai bine din jumătate
din ușurința absorbției unui șoc este prevenția, completată de o atenție în piață.
 Principala prejudecată comportamentală cu care trebuie să vă luptați este respingerea
veștilor proaste. Nimeni nu vrea să vadă furtuna venind. Încercați să mențineți o
atitudine deschisă și imparțială față de veștile macroeconomice.
 Investește în activele cele mai profitabile. Aici putem include și resursa umană. Pe
măsură ce criza se apropie, este foarte important să ai angajați bine instruiți și motivați
să îți fie alături. 

Recesiunea sau criza. Inevitabilul se produce și eșafodul nesustenabil se prăbușește.

Concedierile sau reducerile de venit își spun cuvântul la nivelul cererii. Foarte multe companii
ajung în insolvență. Costul creditării crește spectaculos, inflația scapă de sub control. Investitorii
se panichează și vând masiv din stocuri. La nivel macroeconomic, PIB-ul este în scădere și de
multe ori statul intervine cu stimulente monetare pentru a reporni economia. Ce este de făcut?

1. În primul rând, nu te panica. Dacă te-ai pregătit pentru acest eveniment, cu siguranță

va fi mult mai ușor. Crizele financiare reprezintă de asemenea oportunități. Nu este o
coincidență că în limba chineză, caracterul pentru “criză” este același cu cel pentru
“oportunitate”. Scăderea masivă a valorii de piață pentru multe active înseamnă că
acesta este momentul să faci cumpărături și investiții, în măsura în care banii puși
deoparte în perioada de boom îți permit acest lucru. 
2. În momentul venirii unei crize, primele lucruri la care un consumator renunță sunt cele
la care poate renunța cel mai ușor. Nu își vor mai cumpără bijuterii, o mașină nouă,
 ultimul telefon etc. Corectarea stocurilor în sectorul luxury este unul dintre primii
indicatori ai unei crize, cât și o măsură extrem de sănătoasă.
3. Pretențiile salariale scad deoarece oamenii se tem de lipsa locurilor de muncă. Cu toate
acestea, nu te grăbi să angajezi oameni noi, pentru că majoritatea celor disponibili
înseamnă că se află printre cei disponibilizați din alte locuri, ceea ce poate fi un indiciu
despre randamentul lor.
4. Competiția slabă nu supraviețuiește iernii economice, astfel încât acesta este
momentul pentru extindere și pentru a capătă cât mai multă cotă de piață.
5. Nu îți pune cenușă în cap pentru pierderile din criză. Lipsa încrederii în sine conduce la
nevoia de a-ți căuta alibiuri și acestea te opresc de la a extrage o lecție prețioasă din
experiența avută. Se spune că cei mai de succes antreprenori sunt cei care au trecut cu
bine prin cel puțin o criză financiară.

Revenirea. Perioada de revenire inițială este dominată de retincență și de inerția unei stări de
conservatorism pornit din frică. Intervenția monetară a statului este de multe ori completată de
politici fiscale de stimulare a economiei și chiar programe politice complexe de stimulente.
Dobânzile se află la un minim istoric, la fel precum inflația. În acest context, ideal pentru un
antreprenor pregătit este să accelereze procesul de creștere, deoarece totul în jurul său îi oferă
stimulente să o facă.

Aceasta este perioada ideală pentru a angaja oameni noi în echipă și de a pune bazele echipelor
care vor performa în următoarea vară economică.

Totodată acesta este momentul pentru a extinde rețeaua de distribuție.

În această perioadă este foarte important să nu ne lăsăm prinși în conservatorismul general. Din
contră, acesta ar trebui să fie momentul în care piciorul să fie pe pedala de accelerație.

Diversificarea investițiilor prin investirea la bursă poate reprezenta o opțiune foarte bună în
aceasta perioadă