32.

Licentierea activitatii de antreprenoriat

Legea nr. 451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător definește
licența ca un act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea de licenţiere în procesul de
reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o
perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a
condiţiilor de licenţiere.
La genurile de activitate supuse reglementării prin licenţiere se atribuie acele activități care corespund unuia
sau ambelor criterii indicate mai jos:
 implicarea utilizării resurselor limitate ale statului;
 necesitatea stabilirii condiţiilor şi cerinţelor speciale de activitate, precum şi verificării
respectării acestora pe parcursul activităţii, pentru excluderea prejudicierii drepturilor,
intereselor legitime şi sănătăţii cetăţenilor, mediului înconjurător şi securităţii statului.
Autorităţile de licenţiere în Republica Moldova sunt:
 Camera de Licenţiere (licenţiază majoritatea genurilor de activitate);
 Banca Naţională a Moldovei;
 Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
 Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;
 Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei;
 Consiliul Coordonator al Audiovizualului.
Cea mai mare parte a activităților de întreprinzător sunt supuse reglementării prin licenţiere de către Camera
de Licențiere, de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova.

33. CUMPARAREA UNEI AFACERI EXISTENTE – AVANTAJE SI DEZAVANTAJE

Cumpărarea unei afaceri existente reprezintă a doua modalitate de lansare în afaceri. Ca şi în cazul
deschiderii unei afaceri de la zero, înainte de a lua decizia privind cumpărarea acesteia este necesară o
analiză detaliată a avantajelor şi dezavantajelor pe care le va obţine noul proprietar.

Avantajele cumpărării unei afaceri

- Durata de lansare este relativ mai mică, deoarece o întreprindere existentă dispune de utilajele necesare,
de personal calificat, de relaţii stabilite cu furnizorii şi clienţii.
- Obţinerea unor venituri imediate, deoarece nu se începe de la zero.
- Existenţa unei amplasări favorabile, care în cazul începerii afacerii de la zero ar fi dificil de obţinut.
- Folosirea experienţei şi a relaţiilor vânzătorului, deoarece întreprinderea are un nume cunoscut pe piaţă,
are stabilite relaţii cu furnizorii de materii prime şi materiale.
- Existenţa personalului calificat, astfel nu va fi nevoie de a recruta şi selecta personalul.
- Reducerea riscului, deoarece, în comparaţie cu întreprinderile nou-create, aceasta are o piaţă de desfacere
şi experienţă în domeniul respectiv.

Dezavantajele cumpărării unei afaceri

- Posibilitatea procurării unei întreprinderi neprofitabile.
- Existenţa unui personal necalificat, pentru a cărui instruire sunt necesare cheltuieli atât financiare, cât şi de
timp.
- Nedorinţa personalul calificat de a lucra pentru noul proprietar.
- Moştenirea unei reputaţii îndoielnice. Chiar dacă are loc schimbarea proprietarului, este nevoie de o
perioadă de timp pentru a schimba opinia clienţilor,furnizorilor etc. despre întreprindere.
- Existenţa unor fonduri fixe necorespunzătoare, de exemplu echipamentul uzat moral şi fizic, spaţii care
necesită mari cheltuieli pentru reparaţie şi întreţinere.
- Amplasamentul nefavorabil.
- Dificultăţi în efectuarea schimbărilor, ca urmare a costurilor ridicate pentru acestea şi/sau a rezistenţei din
partea personalului etc.

34. ETAPELE PROCESULUI DE PROCURARE A UNEI AFACERI EXISTENTE

1.Stabilirea criteriilor
2. Cautarea unei afaceri care corespund criteriilor si este scoasa la vanzare
3. Sa afle motivul vanzarii de la prorietar .
Motivele vânzării unei afaceri
Favorabile cumpărătorului
- dorinţa proprietarului de a schimba domeniul de activitate;- oboseala acestuia; agravarea stării de
sănătate;- plecarea în altă localitate; conflictele cu partenerii de afaceri;- conducerea ineficientă;- pierderea
interesului pentru afacerea dată.
Nefavorabile cumpartorului
- decăderea economiei;- concurenţa puternică;- preţul ridicat al chiriei;- echipamentul uzat sau tehnologiile
învechite;- problemele cu furnizorii;- amplasamentul nefavorabil;- existenţa unor litigii interminabile.

35.METODE DE EVALUARE A COSTULUI AFACERII

Cel mai frecvent se utilizează următoarele metode de evaluare:
- bazate pe comparaţie;
- patrimoniale;
- a veniturilor viitoare;
- mixte.
Metoda de evaluare bazată pe comparaţie presupune că valoarea întreprinderii scoase la vânzare va fi
aceeaşi ca la afacerile similare vândute anterior sau propuse spre vânzare.
Aplicarea metodei date poate fi problematică, din cauza dificultăţii de a obţine informaţia despre
întreprinderile similare care, de regulă, poartă un caracter confidenţial.
Metoda patrimonială sau metoda cheltuielilor se bazează pe principiul substituţiei, potrivit căruia valoarea
activului unei afaceri nu poate fi mult mai mare decât costul de înlocuire a tuturor părţilor componente şi
presupune că valoarea întreprinderii este egală cu valoarea activului net contabil (ANC).
ANC = TA - (DTL + DTS) = CP
Metoda veniturilor viitoare
Metoda veniturilor permite întreprinzătorului să calculeze veniturile pe care le va putea obţine în viitor,
timpul necesar pentru răscumpărarea cheltuielilor, precum şi să aprecieze dacă investiţia dată este
avantajoasă sau reprezintă o pierdere de nerecuperat. Neajunsurile metodei respective sunt volumul mare
de lucru şi gradul înalt de incertitudine.
Metoda mixtă reprezintă o combinare a mai multor metode. În procesul determinării valorii afacerii după
metoda data se iau în considerare atât activele materiale ale întreprinderii, cât şi cele nemateriale, şi anume
goodwill-ul (denumit fond comercial).Prin goodwill se înţelege excedentul valorii globale a unei
întreprinderi la o anumită dată, comparativ cu valoarea atribuită elementelor din activul bilanţului la aceeaşi
dată.

36. Franchisingul - evoluţia, definiţia şi tendinţele dezvoltării

Prin franchising se Inţeleg relaţiile contractuale dintre vânzător (franchiser) şi cumpărător (franchisee)
privind acordarea drepturilor de operare a afacerii şi obţinerea asistenţei din partea
vânzătorului în schimbul unei plăţi.
În literatura de specialitate se disting mai multe clasificări ale tipurilor de franchising, în funcţie de:- obiectul
oferit în franchising;
- profilul participanţilor;
- nivelul de intermediere.
Astfel, în funcţie de obiectul oferit în franchising, deosebim: Franchisingul numelui: franchiserul oferă
franchiseeului dreptul de a se folosi de marca sa de comerţ.Franchisingul mărcii de comerţ se aplică mai des
în lanţurile hoteliere (RomadaInn; Howard Johnson), reţeaua de restaurante (McDonald`s, Burger King, Pizza
Hut), firme de închiriere a automobilelor (AvisHertz) etc.
Franchisingul comercial sau franchisingul distribuţiei produselor: franchiserul oferă franchisee-ului dreptul
de a comercializa produsele sale pe un teritoriu limitat.
Acest sistem este larg răspândit în industria automobilelor, fiind utilizat de aşa companii ca Chrysler, Ford,
General Motors; în industria produselor petroliere Exxon, Shell, Texaco, a băuturilor răcoritoare – Pepsi-Cola
şi Coca-Cola.
Franchisingul corporativ sau franchisingul afacerii: franchiserul oferă franchisee-ului un pachet complet al
afacerii care este deja cunoscută pe piaţă. DE EXEMPLU MACDONALD’S

37.Contractul De francize
Relaţiile de franchising sunt reglementate în contractul de franchising, a cărui încheiere este obligatorie.
Deseori acest contract este numit contract de concesiune. De cele mai dese ori contractele de franchising
sunt încheiate pentru o perioadă de la 3 până la 15 ani, excepţie constituind companiile Subway şi
McDonald`s, care practică încheierea contractelor pentru o perioadă de 20 de ani.
Conform legislaţiei Republicii Moldova, contractele de franchising sunt înregistrate la Agenţia de Stat pentru
Proprietatea Intelectuală (AGEPI), iar informaţia privind înregistrarea acestora se publică în Buletinul Oficial
de Proprietate Industrială.

38.Evaluarea sistemului de francize

Avantajele pentru franchiser:

– Posibilitatea relativ rapidă de a-şi extinde propria afacere. Franchiserul cucereşte noi pieţe fără mari
investiţii, resursele rămase la dispoziţie fiind alocate pentru cercetare-dezvoltare, producere, promovare
etc. Datorită sistemului de franchising,numai în decurs de 12 ani, compania maghiară Fornetti Frozen Bakers
Products and Trading Ltd. s-a extins în peste 20 de ţări, deschizând mai mult de 6500 de afaceri şi devenind
una dintre cele mai mari francize din Europa Centrală şi de Est.9
– Obţinerea veniturilor suplimentare din taxele de franchising. Indiferent de tipul de franchising, franchisee
trebuie să plătească:
• Taxa iniţială unică, ce reprezintă o sumă fixă achitată pentru dreptul de apractica afacerea sub marca
franchiserului pe un anumit teritoriu, precum şi o recompensă a cheltuielilor efectuate de franchiser,
inclusiv pentru instruirea personalului şi consultaţii. Mărimea taxei iniţiale variază de la un franchiser la altul
şi poate fi egală cu milioane de dolari. De regulă, franchisee achită taxa imediat după încheierea
contractului. Pentru a atrage un număr mai mare de franchisee, unii franchiseri divizează taxa iniţială în
două sau mai multe tranşe. De exemplu, 50% la momentul încheierii contractului, 25% cu o săptămână
înainte de lansarea cursurilor de instruire a personalului şi 25% după finalizarea cursurilor.
• Royalty este o taxă periodică pe drepturile de marcă, ce reprezintă recompensa pentru dreptul de a obţine
o franciză. Mărimea taxei date este stipulată în contract şi constituie de la 0 până la 15% de la un indice
de activitate, de regulă de la cifra de afaceri înregistrată sau veniturile de la vânzări.
Reducerea cheltuielilor legate de distribuirea şi marketingul produselor,
deoarece acestea sunt parţial acoperite de către franchisee prin taxa pentru
publicitate.
• Taxa pentru publicitate se calculează în procente din cifra de afaceri înregistrată şi se foloseşte pentru
marketingul şi promovarea afacerii.
– Conducere mai eficientă şi mai profitabilă a afacerii, deoarece experienţa ademonstrat că nici cel mai bun
angajat nu va fi la fel de interesat de succesul afacerii ca proprietarul acesteia.

Avantajele pentru franchisee:

– Franchisee-ul are o şansă mai mare de succes, Asistenta manageriala si de marketing; Produse si servicii
de calitate; Cheltuieli reduse pentru promovarea produselor si serviciilor\

Dezavantajele pentru franchiser

Acordare unui sprijin tehnic, deficultati in efecturea controlului, afectarea prestigiului franchiserului,
deficultati in pastrarea confidealitatii informatiei,

Dezavantaje pentru francisee

Firma nui apartine niciodata cu adevarat, Costul ridicat al francizei si contributia la profit, respectarea
riguroasa a standartelor,linia limita de produse, aria geografica limitata,politica preturilor si a reclamei este
dictate.

39.Dezvoltarea francizei IN REPUBLICA MOLDOVA

Macdonald’s, mango , guess, levis, aridon, kfs,

40. Alegerea amplasamentului unui magazin. Variante de amplasarea a unui magazine

La alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de ținut cont de starea economică și
demografică a zonei unde va fi amplasată aceasta; venitul mediu al unei familii; capacitatea de
cumpărare a clienților; vârsta cumpărătorilor; preferințele acestora; cererea la oficii și apartamente;
prețurile la spațiile comerciale și locative și compararea acestora cu prețurile din alte sectoare.
Un magazin poate prospera in cazul unui amplasament favorabil.
La alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de analizat următorii factori :
Numărul și structura populației și puterea de cumpărare a acesteia;Natura produsului și frecvența
cumpărării diferitelor produse;Intensitatea traficului pietonal; Apropierea concurenților; Vecinătatea cu
alte afaceri; Numărul locurilor de parcări; Costul amplasării; Condițiile contractului de încheiere;
Imaginea localului; Reglementări și norme specifice; Accesibilitatea pentru clienți;

41. Alegerea amplasamentului afaceri din domeniul prestării serviciilor

Alegerea amplasamentului unei afaceri prestatoare de servicii, depinde de specificul activității. Pentru o
afacere ce se ocupă, de ex. cu reparația și deservirea copiatoarelor, amplasarea nu joacă un rol decisiv.
Întreprinzătorul se deplasează la client, deoarece acesta vizitează foarte rar afacerea. În cazul dat este
important nu atât amplasamentul, cât posibilitatea de a ajunge repede la client, soluționând problema
apărută.
La stabilirea amplasamentului unei afaceri prestatoare de servici este necesar de ținut cont de următorii
factori :
Existența transportului public; Existența unui număr suficient de locuri de parcare; Posibilitatea extinderii
ulterioare a afacerii; Cât de ușor și de repede pot găsi clienții afacerea , Mărimea cheltuielilor
suplimentare pentru promovarea amplasamentului respectiv, etc.

42. Alegerea amplasamentului pentru o întreprindere producătoare

Criterii pentru alegerea amplasamentului:
Disponibilitatea forțelor de muncă calificate;Apropierea de sursele de materie primă; Apropierea de
piețele de desfacere pentru bunurile finite; Accesul la căile de transport; Costul transportului; Costul și
calitatea utilităților; Prevederile legale referitoare la protecția mediului înconjurător.

43. Evaluarea amplasamentului unei afaceri

 Un factor deosebit de important al planificarii unei noi afaceri este alegerea amplasamentului ideal
desfasurarii activitatii dumneavoastra. Aceasta alegere ar putea fi considerata de catre orice nou intreprinzator
un element important ce contribuie la realizarea profitului afacerii. Alegerea amplasamentului poate avea
efecte decisive asupra dezvoltarii unei afaceri. Astfel, un amplasament bun poate fi considerat
elementul de sustinere al unei afaceri mediocre, iar un amplasament gresit ales poate determina chiar
esecul unei afaceri, care amplasata in alte zone ar fi una prospera.

Pentru aceia care initiaza o noua afacere, momentul de trecere de la planificarea afacerii la
activitatea reala a acesteia il poate constitui chiar realizarea contractului de inchiriere al spatiului
ales.

Optiunile personale ale intreprinzatorilor – factor des utilizat in alegerea zonei sau localitatii in
care intreprinzatorul isi va desfasura activitatea viitoarei afaceri. De cele mai multe ori
intreprinzatorii nu se gandesc special la alegerea zonei sau a localitatii, ci aleg localitatea in care
locuiesc. Aceasta alegere are anumite avantaje si dezavantaje de care acestia ar trebui sa tina cont
sau macar sa le cunoasca atunci cand aleg demareaza o noua afacere.

Avantaje :cunoasterea comunitatii;ajutor potential de la rude sau prieteni; cunoasterea mai buna a
preferintelor clientilor potentiali; credibilitate mai mare in fata creditorilor.

Dezavantaje :posibilitatea existentei unei piete insuficiente; cost ridicat in situatia amplasarii intr-o
zona neconvenabila;

caracteristicile economice ale zonei sau localitatii alese – determina atat oportunitatile cat si
riscurile in momentul initierii unei noi afaceri. Acestea pot fi diferite de la o zona la alta, atat din
numeroase cauze naturale ( zone turistice, zone cu mare potential hidrologic, zone bogate in
zacaminte minerale, ape termale, etc.) cat si datorate interventiei directe o omului.

mediul demografic din acea zona sau localitate – poate fi considerat unul dintre cei mei
importanti factori in alegerea amplasamentului. Informatiile referitoare la distributia pe varste,
stilurile de viata, modul de petrecere a timpului liber, ocupatia, educatia si veniturile populatiei
dintr-o anumita zona pot sugera unui potential intreprinzator natura si oportunitatile de afaceri din
acea zona.

concurenta – factor determinant in alegerea amplasamentului. Pentru ca o afacere sa aiba succes,

intreprinzatorii trebuie sa identifice urmatoarele:

44. Afacerea la domiciliu - caracteristici, avantaje şi limite

Afacerile la domiciliu castiga din ce in ce mai mult teren in fata afacerilor traditionale. Foarte multe dintre
acestea sunt dezvoltate intr-un regim part-time de catre antreprenori, care decid sa isi pastreze si jobul
curent cel putin in faza de start-up.

Avantaje:
 Posibilitatea de a dezvolta o afacere part time. Dezvoltand o afacere la domiciliu poti sa iti pastrezi
propriul job inca o perioada pentru a-ti asigura un venit stabil pana incepe sa functioneze afacerea.
 Un stil de viata mai flexibil si posibilitatea de a petrece mai mult timp cu familia.
 Costuri de start-up si costuri operationale mai mici fata de o afacere traditionala.
 Economii de costuri prin prisma faptului ca poti sa ai grija de copii chiar tu si sa nu mai angajezi pe cineva
pentru asta.
  Nu esti nevoit sa faci naveta catre birou.
 Program de lucru flexibil.
 Satisfactia de a fi propriul tau sef si de a lua singur deciziile.
 Posibilitatea de a-ti angaja si alti membri ai familiei in afacere.
 Avantaje fiscale: daca ai biroul in propria casa poti sa iti deduci o parte din cheltuielile de intretinere si
amortizare ale casei.
Dezavantaje:
 Vei avea mai putin spatiu pentru activitatile familiei sau spatiul disponibil va fi mult mai aglomerat
cu echipamentele si materialele necesare pentru desfasurarea afacerii.
 Timp prelungit de munca: vei fi tentat sa lucrezi mai mult pentru a castiga mai mult si atunci vei fi
obligat sa petreci mai putin timp cu familia.
 Lipsa de contact cu colegii pe care i-ai fi avut daca ai fi lucrat intr-un birou.
 Riscul de a ti se cere sa petreci mai mult timp cu familia si prietenii, acum ca tot “esti acasa”.
 Nivel de stres mai ridicat din cauza incapacitatii de a gasi un echilibru intre afaceri si familie.
 Activitatile desfasurate ti-ar putea aduce neintelegeri cu vecinii.
 Lipsa unei discipline clare: asta te va face sa pierzi din vedere obiectivele afacerii si sa nu lucrezi atat
de mult cat ar trebui.

45. Incubatorul de afaceri – alternativă de amplasare a unei afaceri

Incubatorul de afaceri ii asigura firmei incubate biroul gata mobilat, conexiune la internet, iar contra unei
sume modice si ii sunt asigurate utilitatile, paza sau consultanta administrativa, in primii trei ani de activitate.
Incubatorul de afaceri este un program de sustinere, care oferamicilor afaceri posibilitatea de dezvoltare prin
acordarea deasistenta tehnica, administrativa si consultativa in domeniulafacerilor. Incubatorul este constituit
in vederea incurajarii IMM
In moldova este ODIMM.

46. Afacerea virtuală - alternativă de amplasare a unei afaceri

O afacere virtuala se bazeaza in special pe instrumente electronice moderne pentru a realiza activitatile, spre
deosebire de o afacere traditionala care utilizeaza tranzactii fata in fata si lucreaza cu documente in forma
fizica.In prezent o serie de tipuri de afaceri isi desfasoara activitatea exclusiv in mediul virtual, si foarte multe
firme realizeaza o parte dintre activitati pe Internet.
Acest model de business aduce avantaje multiple pentru orice afacere, nu degeaba se spune ca "daca nu esti
online nu existi".
Prima afacere virtuala de anvergura este considerata a fi Amazon.com. Ideea afacerii este realizarea unei
librarii virtuale in care produsele si serviciile asociate sunt oferite doar pe Internet
Alternativa de amplasare a unei afaceri sunt incubatoarele de afaceri.

47. Cheltuielile de iniţierea a afacerii mici

Cheltuielile legate de iniţiere: înregistrarea afacerii; confecţionarea ştampilei; deschiderea contului
bancar; licenţierea activităţii; obţinerea autorizaţiilor necesare; cumpărarea mobilierului şi a
echipamentului; cheltuieli legate de promovare(publicitate); salarizarea personalului (de calculat
fondul de salarizare pe următoarele 3-6 luni); cheltuieli neprevăzute.

48. Sursele de finantare a unei afaceri

Sursele potentiale de fonduri pentru finantarea activitatii sunt:

– fondurile proprii si fondurile imprumutate de la familie si prieteni;
– creditele bancare;
– emiterea de actiuni;
– emiterea de obligatiuni;
– finantarile din programe speciale;
– fondurile de capital de risc;
– leasingul;
– creditele de la furnizori si clienti;
– creditele pe efecte de comert (factoringul si scontarea)

49. Creditul bancar - procedura de obţinere şi determinarea costului acestuia

Creditul este relația ce se stabilește între o persoană (creditor), care acordă sub formă de împrumut, bani sau
alte valori și o persoană (debitor) care primește împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze ulterior.

De ce trebuie să ții cont când accesezi un credit? Destinația creditului; Suma creditului; Valuta în care se
acordă creditul; Termenul creditului; Rata dobânzii; Alte plăți (comision de acordare, taxe, dobânda de
întârziere, penalități etc.);

Condițiile de accesare a unui credit (care diferă de la o bancă comercială la alta) se discută și se stabilesc cu
specialiștii băncii. Toate aspectele legate de accesarea unui credit trebuie să fie explicate de specialiștii
băncilor. Recomandare: Fii insistent și solicită elucidarea tuturor neclarităților. Înainte de a accesa un credit,
analizează ofertele tuturor băncilor și selectează oferta cea mai avantajoasă. Fiecare bancă are plasat pe
pagina sa web un calculator credite, pe care îl poți utiliza pentru a elabora un grafic individual de rambursare
și a estima plățile spre achitare.

COMISIOANELE aferente creditului pot mări considerabil costul final al acestuia. Recomandare: Citește
atent contractul de credit sau află de la specialiștii băncii ce comisioane ai de achitat și mărimea acestora.
Cele mai costisitoare și frecvente comisioane sunt următoarele: Comisionul de acordare al creditului;
Comisionul pentru administrarea creditului; Comisionul de achitare anticipată; Comisionul de restructurare
al creditului.

DOBÂNDA reprezintă suma de bani pe care trebuie sa o plătească beneficiarul împrumutului (debitorul)
celui care acordă împrumutul (creditorul), pentru folosirea banilor până la restituirea lor. RATA DOBÂNZII
inclusă în contractul de credit poate fi: Fixă – este aceeași pe durata de valabilitate a contractului; џ Flotantă –
poate fi modificată de creditor; Anuală, lunară, săptămânală, zilnică; Unică – calculată de la suma creditului
din contract pe tot termenul acestuia. Modalitatea de plată; Asigurarea; Modul de calcul a dobânzii; Tipurile
de grafic de rambursare; Perioada de grație.

PERSOANE JURIDICE Cerere - chestionar de acordare a creditului; Certificatul de înregistrare a

întreprinderii (dacă există); Statutul și alte documente de constituire; Extras din Registrul de stat al
persoanelor juridice (≤90 de zile); Situațiile financiare anule pe ultimii 2 ani; Date din contabilitate
(descifrarea mijloacelor fixe, descifrarea creanțelor comerciale, descifrarea datoriilor comerciale); Alte date
(contracte, rapoarte, extras eliberat de Î.S. ”Cadastru”).

50. Leasingul – definiţie şi esenţa. Evaluarea leasingului

Leasingul este o formă specială de creditare pe termen mediu sau lung, care se aplică, de regulă, pentru
procurarea echipamentului. Echipamentul este cumpărat de către societatea de leasing și este vândut/închiriat
ulterior solicitantului. Contractul de leasing este un contract în a cărui bază o parte (locator) se obligă, la
cererea unei alte părți (locatar), să îi asigure posesiunea și folosința temporară a unui bun, contra unei plăți
periodice (rată de leasing), achiziționat sau produs de locator, iar la expirarea contractului să respecte dreptul
de opțiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a face să înceteze
raporturile contractuale

Avantaje Îți permite să obții echipamentul și/sau utilajul de care ai nevoie și să începi imediat exploatarea lor
chiar și în lipsa resurselor financiare suficiente; Îți permite în faza inițială să economisești capitalul propriu
sau să îl utilizezi în alte scopuri; Procedura este mai simplă în comparație cu cea de obținere a unui credit
bancar și nu durează în timp; Altele

Dezavantaje Nu poți să închiriezi sau să grevezi bunul (de exemplu să îl pui în gaj); Plata pentru ratele de
leasing poate fi mai mare decât cheltuielile suportate pentru procurarea echipamentului sau plata creditului;
Altele

51. Factoringul. Avantajele şi limitele.

AVANTAJE

Asigură fluxul de numerar necesar pe termen scurt

Factoringul este o soluție rapidă de finanțare la care poți apela atunci când ai un deficit temporar de
lichiditate și care te ajută să susții plățile care sunt scadente până la data încasării facturii.

Crește odată cu nivelul afacerii și susține dezvoltarea acesteia

Cesionarea creanțelor este legată de bonitatea clienților tăi. Întrucât afacerea continuă să facă vânzări și să
factureze clienților care merită să fie creditați, banca va continua să finanțeze aceste relații comerciale și să
susțină astfel creșterea.

Nu afectează gradul de îndatorare a companiei

Factoringul reprezintă un produs de finanțare structurată și nu adaugă datorie în bilanțul contabil al companiei
tale.

Reduce stresul antreprenorului

Una dintre situațiile cele mai stresante pentru un antreprenor o reprezintă asigurarea surselor pentru plata
salariilor la termen, a datoriilor la bugete la scadență sau a achizițiilor de materie primă pentru a realiza o
comandă. Factoringul furnizează sursa de numerar necesară și reduce considerabil acest stres.

Este accesibil și companiilor în faza de start up

Companiile start up nu au anii de funcționare pe care îi solicită băncile pentru acordarea unei finanțări clasice
gen linie de credit. Dar dacă au o relație comercială care se derulează corespunzător cu unul sau mai mulți
clienți care plătesc la scadență, atunci pot accesa o finanțare tip factoring.

Presupune un proces mai rapid și mai simplu de aprobare

Aprobarea unei limite de factoring durează în general 2-3 săptămâni din momentul în care ai prezentat toate
documentele solicitate de bancă. În anumite cazuri, se poate face mai repede, dar uneori poate dura mai mult.
Totuși, în general, acesta este un tip de finanțare care se aprobă mai repede față de finanțările clasice ale
bilanțului.

Nu implică garanții suplimentare

De regulă, pentru acordarea unei limite de factoring, banca nu solicită garanții suplimentare. Totuși, în
situația în care mediul de afaceri se deteriorează și numărul incidentelor la plată crește sau bonitatea
clientului (debitorul cedat) este mai slabă, banca poate solicita anumite garanții suplimentare sau poate
diminua procentul de finanțare.

Asigură servicii specializate de administrare și colectare a creanțelor

Accesarea unei limite de factoring îți oferă și o serie de servicii specifice furnizate de către bancă: evaluarea
riscului și a bonității pe anumiți clienți, administrarea și colectarea creanțelor într-un mod profesionist și care
nu afectează relația ta comercială cu debitorul cedat.

Este o soluție pentru afaceri cu o bonitate mai slabă sau într-un domeniu de activitate mai riscant
Fiind un produs de finanțare structurată, factoringul nu analizează atât indicatorii tăi financiari și profilul tău
de risc, cât mai ales calitatea relației tale comerciale cu Debitorul cedat. Din acest punct de vedere, un astfel
de produs de finanțare este accesibil și companiilor cu o situație financiară mai slabă sau dintr-un domeniu de
activitate considerat de bănci mai riscant pentru aprobarea unei finanțări gen linie de credit.

Dezavantaje ale factoringului

Presupune contacte suplimentare cu clienții tăi

O etapă importantă a procesului de scontare a creanțelor aferente unor facturi o reprezintă
informarea/notificarea debitorului cedat că obligațiile sale de plată au fost cesionate către bancă. Dacă îi
precizezi clientului tău acest lucru din timp și îi explici că este vorba despre o finanțare suplimentară pentru
dezvoltare și nu despre probleme de cash flow, atunci această notificare este rareori o problemă. Dar, uneori,
există și clienți care sunt reticenți atunci când intervine banca în relația comercială. În această situație, trebuie
să te coordonezi foarte bine cu cei de la bancă astfel încât întregul proces să fie cât mai firesc și transparent.

Aprobarea nu se realizează instantaneu

Așa cum am văzut la avantaje, aprobarea limitei de factoring este rapidă, dar nu instantanee. De aceea, dacă
anticipezi anumite probleme de cash flow, nu aștepta până în ultimul moment. Oferă timp băncii (1 lună ar fi
recomandat) pentru analiză și aprobare. După aceea, utilizarea limitei și scontarea facturilor ar trebui să se
realizeze în maxim 1 zi de la prezentare acestora la bancă.

Necesită o organizare atentă

Factoringul nu este ca o linie de credit în cazul căreia primești banii și până la scadența de peste 12 luni nu
trebuie decât să faci o monitorizare lunară a îndeplinirii condițiilor. Deoarece finanțarea se bazează pe facturi,
multe companii fac facturi săptămânale pe care le prezintă băncii. Acesta nu este un proces complicat, dar
necesită o anumită organizare și atenție.

Este un produs de creditare mai scump

Fiind un produs mult mai flexibil decât finanțarea clasică, cu un flux de aprobare mai simplu și rapid, fără
garanții suplimentare, factoringul vine cu un cost, de regulă mai mare, decât cel al unei linii de credit clasice.

52.Business îngerii şi fondurile de risc

Acest tip de finanțare se face în condiții de încredere. Sumele antrenate, de regulă, nu sunt foarte mari, dar
suficiente pentru a optimiza fluxul de numerar al unei întreprinderi pe o perioadă scurtă de timp

Business angel Business angel (înger investitor) = o persoană fizică sau juridică care este dispusă să
investească propriul capital în dezvoltarea unei afaceri, având ca scop achiziționarea sau subscrierea de părți
ale capitalului social al întreprinderii asistate. Plățile făcute în avans de către clienți Un business angel
investește bani, idei și experiență în dezvoltarea afacerilor noi sau celor în creștere; Un business angel

53. Sursele de finanţarea a unei afaceri mici. Finanțarea 3P – avantaje şi dezavantaje

Credit bancar, Imprumut d ela prieteni, familie, finantari din programe special, creditele de la clienti,
furnizori
Cei 3P (Părinţi, Prieteni şi alte persoane). În cazul în care nu dispui de resursele necesare pentru a te
autosusţine, una dintre cele mai comune metode de finanţare este metoda celor 3P. Apelează la cei din jur
care îţi pot acorda sume de bani cu titlu de împrumut sau te pot susţine o perioadă, timp în care concentrează-
te pe dezvoltarea produsului tău şi pe valoarea adăugată pe care o aduce acesta.
AVANTAJE
 Este intotdeauna mai rapid sa obtii o confirmare cu privire la o finantare de la cineva pe care il
cunosti, decat de la o banca sau de la cineva cu care nu ai nicio legatura
 Daca obtii o astfel de finantare 3P, pe parcursul colaborarii cu „investitorul ad-hoc”, relatia va fi mult
mai informala decat daca la capatul celalalt al finantarii ar fi o banca sau un investitor profesional;
 O finantare 3P poate fi primul pas foarte important catre o finantare mai semnificativa care sa vina de
la un investitor profesionist, dar poate pune inclusiv bazele pentru un leverage de finantare bancara;
 In masura in care afacerea va fi de succes, este intotdeauna mai placut sa imparti succesul, profiturile,
rezultatul pozitiv cu cineva apropiat (din familie sau din cercul de prieteni), decat cu un necunoscut
sau cu o institutie lipsita de personalitate si individualitate
 Un element foarte important care vine in avantajul investitiilor 3P este ca acesti investitori (fie ca
vorbim de familie, fie ca vorbim de prieteni), va cunosc foarte bine ca om, posibil si ca antreprenor,
si atunci pot sa judece mult mai bine caracterul vostru ca persoana (nimeni nu ar investi alaturi de un
om necinstit, lipsit de etica) dar si abilitatea voastra de a genera randament in business (cat de dispusi
sunteti la efort, cat de inteligenti sunteti, cat de determinati sunteti sa va atingeti obiectivele referinte
de la terti.
DEZAVANTAJE

 De multe ori, „investitorii” 3P nu au de fapt bani pe care si-i pot permite sa ii piarda!
 Antreprenorii tind sa imprumute prea multi bani de la 3P, fara sa aiba nevoie cu adevarat de ei, doar
pentru ca sunt simplu de obtinut!
 O mare eroare in accesarea finantarilor 3P este lipsa totala a unui „repayment plan”, a unui
spreadsheet simplu care sa prezinte „investitorului” la ce momente de timp si ce sume va primi
inapoi, pana la plata integrala a datoriei. Aceasta lipsa de planificare initiala genereaza cele mai mari
frustrari in relatia dintre un antreprenor si finantatorii sai de tip 3P
 Majoritatea investitorilor 3P nu inteleg absolut nimic din afacerea pe care vreti sa o dezvoltati!
 Majoritatea investitiilor tip 3P se fac fara suficienta documentare legala si contractuala
 Majoritatea investitorilor 3P ofera imprumuturi, dar considera ca au de fapt o parte din afacere!

54. Bootstrapping – sursa potrivita pentru finanțarea start - up

Bootstapping - se referă de obicei la pornirea unui proces auto-susținut care se presupune că va
continua fără intrare externă.
1. Porneste de acasa sau din biroul virtual!
2. Cumpara totul in barter! 

55. Particularităţile activităţii întreprinzătorul în cadrul afacerii mici

Micile afaceri contribuie la ameliorarea situaţiei economice şi stimulează creşterea esonomici pe o cale
relativ mai adecvată, rară să provoace inflaţie. Crearea întreprinderilor mici condiţionează formarea noilor
locuri de muncă, ce asigură cu venituri deţinătorii acestora, aduce implicit şi venituri statului (prin sistemul de
impozitare), care pot fi repartizate ulterior celorlalţi membri ai societăţii. O contribuţie esenţială aduc micile
afaceri la diversificarea produselor şi serviciilor, creşterea calităţii lor şi, ca rezultat, este satisfăcută cererea
consumatorilor. Dispunând de resurse materiale şi financiare reduse, micile afaceri n-au posibilitatea de a
produce bunuri omogene în cantităţi mari, de aceea pentru a reuşi folosesc breşele şi locurile libere de pe
piaţă sau creează noi pieţe de tip nişă, propunând o gamă variată de produse ce ar corespunde gusturilor şi
exigenţelor diferitelor grupuri de consumatori. In prezent, pe plan mondial se observă o tendinţă de refuz de
la producţia în masă şi serie mare în favoarea seriei mici sau a producţiei la comandă.
In ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii, dacă până nu demult decizia de procurare a unui sau altui bun
era condiţionată, în mare măsură, de preţ, în prezent rolul decisiv în alegerea dată îi revine calităţii, de aceea
pentru a reuşi pe piaţa com-peuţională micile afaceri îşi concentrează eforturile, în primul rând, asupra
îmbunătăţirii calităţii.
 Un rol important le revine întreprinderilor mici şi în procesul inovaţional. Deşi pare dificil pentru o mică
afacere să influenţeze dezvoltarea tehnologică, în cooperare cu întreprinderile mari şi centrele de cercetări ele
realizează inovaţii spectaculoase.
Afacerile mici îşi concentrează tot potenţialul lor creativ şi material asupra elaborării unei sau două
inovaţii. Aceasta face ca procesul inovaţional într-o afacere mică să fie mai productiv în comparaţie cu cel de
la întreprinderea mare.
Un alt moment important este climatul favorabil de creativitate din întreprinderile mici, care se
caracterizează prin stimularea iniţiativei, cointeresarea fiecărui lucrător în găsirea unor soluţii cât mai ieftine
şi eficiente de muncă, valorificarea rapidă a ideilor aplicabile etc. In afacerile mici americane fiecare lucrător
elaborează de două ori mai multe inovaţii decât în întreprinderea mare. O contribuţie importanta au adus
micile afaceri în perfecţionarea tehnologiei deja existente prin introducerea unor modificări şi modernizări ale
procesului de producţie şi prin oferirea unor produse analogice mai calitative. Creşterea numărului micilor
afaceri exportatoare duce la activizarea întregului sistem de comerţ extern, lărgirea asortimentului produselor
oferite şi accelerarea renovării lor. In cadrul economiilor naţionale micile afaceri exportatoare oferă între -
prinderilor locale posibilităţi de a stabili relaţii comerciale directe cu partenerii străini şi de a atrage noi
investitii, ce nu-i mai puţin important, să ofere noi locuri de muncă. Soluţionarea problemelor legate de
utilizarea forţei de muncă este una din cele mai esenţiale contribuţii aduse de întreprinderile mici în
economie. Direct sau indirect ele asigura mijloace de existenţă pentru peste 100 mln. de americani şi 75 mln.
de europeni.

56. Afacerea virtuală - afacerea sec. XXI

Afacerea în mediu virtual, deseori identificată ca afacere online sau afacere electronică -   orice 
afacere     care    utilizează  tehnologiile informaţiei        şi   comunicaţiilor    pentru   execuția    
activităților    sale    și colaborarea cu partenerii de afacere, furnizori și clienți.
O formă particulară de afacere electronică este comerţul electronic.
Pentru  comerţul electronic există o serie de definiţii, în funcţie perspectiva de raportare:
- din punct de vedere al proceselor de afacere, comerţul electronic  este o aplicaţie IT şi  un  sistem
de  comunicare  pentru  susţinerea  şi  automatizarea  tranzacţiilor  de afacere şi a fluxurilor de lucru;
- din perspectiva  serviciului,  comerţul  electronic  este  un  instrument  prin  care  se răspunde
necesităţii  de reducere a costurilor serviciului,  îmbunătăţind  în acelaşi timp calitatea acestuia şi
viteza de livrare;
- din punct de vedere online, comerţul electronic prevede capacitatea de cumpărare şi vânzarea de
informaţii, bunuri şi servicii prin Internet.
Afacerile electronice realizate prin intermediul reţelelor deschise – în particular prin Internet – vor
influenţa cel mai profund întreprinderile în viitorul apropriat.
• Costul redus pentru demarare. Acest lucru este un plus pentru oricine care nu dispune de o sumă
semnificativă alocată începerii unei afaceri. În funcţie de ce se dorește a se face, totuși, costurile
variază. În general, veniturile inițiale sunt destul de reduse, totuși, trebuie apreciat că aceasta este o
modalitate sigură de a învăţa cum se derulează o afacere în mediul electronic.
• Scalabilitate. În funcţie de modelul de afacere, o afacere electronică poate să crească mult mai uşor
decât una reală. Fără preocupările din lumea reală privind aprovizionarea, depozitarea, precum şi
costurile de livrare, este la fel de ieftin pentru a vinde zece articole, o mie sau mai mult. Prin urmare,
extinderea sau închiderea magazinelor nerentabile se poate face rapid.
• Independență. Nu este necesară o clădire de birouri. Un laptop, cât de cât performant, cu un acces
la internet este tot necesarul pentru a derula o afacere electronică.
• Responsabilitate redusă. Urmările falimentarii unui magazin într-o lume virtuală sunt mai ușor de
suportat decât într-o lume reală. Excepţia o reprezintă cazurile în care tranzacțiile sunt ilegale (se
încalcă drepturile de autor), se urmărește fraudarea clienților.

57. Analiza SWOT. Formularea scopul şi obiectivelor afacerii

Pentru efectuarea unei evaluari continuie si detaliate a mediului intern si a celui extern ale
intreprinderii micului business poate fi aplicata o metoda simplificata,si anume analiza
SWOT.Analiza mediului extern incepe cu identificarea factorilor din afara
organizatiei(economici,politici,sociali, etc),care in viitor pot influenta asupra intreprinderii si nu pot
fi controlati de catre managerii acesteia.De exemplu,surse de informatie pentru determinarea
factorilor economici pot servi analizele economice din presa periodica,datele publicate in buletinele
si anuarele statistice.Analiza mediului intern reprezinta totalitatea factorilor asupra carora
intreprinderea are o influenta determinant.Toti factorii mediului intern pot fi divizati in, puncte tari
care se refera la calitatile pe care le are intreprinderea si care contribuie la succesul ei, si in puncte
slabe care caracterizeaza acele componente ale mediului intern ce genereaza dezavantaje. De
recomanda a incepe analiza in baza informatiei din darile de seama contabile si statistice ale
intreprinderii,deoarece ajuta la determinarea slabaciunilor intreprinderii .Pentru o analiza eficienta se
recomanda a face o comparatie cu indicatorii din anii precedenti.Este important ca analiza data sa se
efectueze separat pe fiecare functie a intreprinderii(finante,productie,personal etc.) Aceasta va
permite efecturea analizei SWOT pe fiecare domeniu si pe intreprindere,oferind o imagine reala
asupra situatiei.Analiza SWOT poate fi utilizata de intreprindere atit in cazul elaborarii unei
strategii,cit si atunci este nevoia de a lua unele decizii majore privind piata,dezvoltarea afacerii sau
schimbarea domeniului de activitate.
58. Motivele încetării activităţii antreprenoriale
Alegerea ideii care nu este cea mai potrivită — iniţial ideea de afaceri părea unică şi originală, însă
lansându-se pe piaţă cu ea, întreprinzătorul „descoperă" că există alte afaceri, care oferă acelaşi produs sau
serviciu, piaţa este satisfăcută sau cererea este mult mai mica decât s-a prognozat.
Lipsa unei echipe manageriale. întreprinzătorul încearcă să rezolve totul de unul singur. Ocupându-se de
lucrurile mărunte, care pot fi realizate de alte persoane, el se epuizează şi-i rămâne puţin timp pentru lucrurile
importante legate de gestiunea şi dezvoltarea afacerii.
Lipsa unui plan. Lucrurile nu pot să decurgă la voia intâmplarii, iar din cauza lipsei unui plan adecvat, a
unei viziuni clare despre afacere intreprinzătorul nu va avea şanse de succes.
Insuficienţa resurselor financiare-este o cauză importantă a eşecului afacerii. Previziunea incorectă a
cheltuielilor duce ta aceea că afacerea la un moment dat nu mai dispune de resurse financiare pentru a-şi acoperi
cheltuielile. Un întreprinzător priceput trebuie să ţină cont de cheltuielile şi costurile pentru o perioada
îndelungata de timp.
Amplasament nefavorabil. Şi cel mai bun magazin poate să dea faliment dacă nu este amplasat unde
trebuie. Când întreprinzătorul este în căutarea unei locaţii, este important să ţină cont de traficului pietonal şi
rutier, de facilitatea de a găsi afacerea, infrastructura, aproprierea altor afaceri etc Cu toate că nu există un
amplasament ideal, mai potrivit este acela care permite cel mai bine realizarea scopurilor, luând în considerare
costurile amplasării şi veniturile posibile.
 Subestimarea competiţiei. Chiar şi o idee de afaceri excelentă nu garantează succesul pe piaţă, deoarece
există concurenţi, care vor răspunde provocării, propunând produse mai performante.
Lipsa unei strategii de marketing. Cu toate că este frecvent vehiculată afirmaţia că produsele bune singure
se vând, realitatea confirmă contrariul. Pentru ca acestea sa ajungă la consumator, el trebuie să fie informat şi
motivat să cumpere şi, ce-i mai important, să rămână.
Lipsa de numerar. Afacerea poate fi profitabilă, însă insuficienţa de numerar, ca urmare a încasărilor
întârziate, creează probleme serioase. Astfel, fatreprinzătorul nu dispune de bani suficienţi pentru a achita
salariile angajaţilor, a acoperi plăţile pentru servicii etc Dezechilibrul între încasări şi plăţi nu permite a desfăşura
normal activitatea şi poate duce la închederea acesteia.
* Erori în selectarea personalului Succesul oricărei afaceri depinde^ fa mare măsură, de angajaţi, deoarece
ei realizează ideea de afaceri. Dacă angajaţii sunt incompetenţi, se eschivează de la muncă, nu sunt politicoşi cu
clienţii, este foarte mare probabilitatea că afacerea va eşua. Clienţii vin acolo unde sunt aşteptaţi, respectaţi şi li
se oferă o deservire şi produse de calitate.
Lipsa controlului. lipsa unui control regulat nu permite rapid a depista problema, iar întârzierea poate să
coste mult, ca urmare a imposibilităţii înlăturării ei.

59. Modelul de afaceri CANVAS – esenţa, modalitatea de aplicare

Modelul Canvas este o plansa uriasa, completata impreuna cu toti cei implicati in proces. Aceasta este
formata din 9 cadrane: Clienti, Relatii cu Clientii, Valoarea adaugata, Canale de distributie, Surse de venit,
Resurse cheie, Activitati cheie, Parteneri cheie si Costuri. Completarea cadranelor se face cu ajutorul post-it-
urilor, pe care sunt notate sintetic aspectele importante ce tin de afacere.

1. Segmentele de clienti carora se adreseaza organizatia sunt formate din indivizi sau companii cu
nevoi specifice. Segmentarea se poate face astfel:

 consumatori in masa – fara o segmentare specifica;

 consumatori de nisa – putini, cu nevoi si caracteristici foarte specifice;
 segmente de consumatori – compania segmenteaza consumatorii in functie de sex, varsta,
venituri etc., adresandu-se diferit fiecarui segment;
 segmente diversificate – compania deserveste doua sau mai multe segmente de consumatori
cu nevoi si caracteristici foarte diferite (ex.: o companie vinde haine si carti);
 platforme multilaterale – pentru o cooperare eficienta, unele companii deservesc segmente de
consumatori care sunt interdependente (ex.: o companie producatoare de software nu va
comercializa produsele doar consumatorilor finali, ci si companiilor producatoare de
computere).

2. Furnizorii de valoare adaugata sunt acele elemente ale afacerii care creeaza valoare adaugata
pentru un anumit segment de consumatori, fidelizandu-l. Unele elemente vor fi similare cu ceea
ce ofera concurenta, adaugand insa anumite atribute, in timp ce altele vor fi cu totul inovative.
Valoarea adaugata poate proveni din:

 noutatea produsului – compania ofera un produs cu totul nou sau unul imbunatatit, adresandu-
se unor nevoi care nu au fost abordate pana atunci;
 performanta produsului – imbunatatirea anumitor caracteristici ale produsului peste nivelul
concurentilor;
 personalizarea produsului – se iau in considerare nevoile specifice ale fiecarui consumator,
acesta participand chiar la crearea produsului;
 asigurarea unor servicii de calitate – consumatorii sunt lipsiti de griji, pentru ca firma ofera toate
serviciile necesare pentru a asigura functionalitatea pe termen lung;
  design-ul produsului – desi este dificil de evaluat din cauza unicitatii preferintelor
consumatorilor, aceasta modalitate de creare de valoare adaugata diferentiaza si asigura
succesul multor organizatii;
 valoarea marcii pentru statutul social – consumatorii percep anumite marci ca fiind generatoare
de beneficii semnificative de imagine si statut social;
 pretul – oferirea unor produse de valoare similara cu cea oferita de concurenti, dar la un pret
inferior;
 reducerea costurilor suportate de consumatori in utilizarea produsului;
 reducerea riscurilor asociate cu achizitionarea produsului, in special daca acesta este de uz
indelungat;
 accesibilitatea – extinderea publicului tinta, produsul nemaifiind exclusivist, ci adresandu-se mai
multor segmente de public;
 usurinta utilizarii fata de produsele concurente.

Daca sunteti in etapa de proiectare a valorii adaugate ce va fi oferita de organizatia dumneavoastra,

puteti efectua analiza competentelor de baza disponibile organizatiei, pentru a identifica modalitatile
prin care produsul sau serviciul se poate evidentia fata de cele concurente.

3. Sursele de venit se refera la modul in care compania realizeaza venituri, pe fiecare segment de
consumatori:

 vanzarea de bunuri – cea mai uzuala modalitate;

 taxa de utilizare – perceputa pentru utilizarea unui serviciu;
 taxa de inscriere – venit generat prin vanzarea unui serviciu utilizat pe termen lung, sub forma
de abonament;
 imprumuturi, leasing, inchiriere – oferirea de drepturi exclusive asupra unor bunuri pentru o
perioada de timp determinata;
 acordarea de licente – venituri generate din taxarea utilizarii unei proprietati intelectuale
protejate;
 taxe de brokeraj – venituri generate de un serviciu de intermediere intre doua parti;
 venituri din publicitate.

4. Canalele de distributie se refera la modul in care se livreaza valoarea adaugata pentru fiecare
segment de consumatori, incluzand canale proprii sau ale partenerilor, cat si canale directe si
indirecte. Printre canalele ce se pot utiliza: vanzarea directa, vanzarea prin internet, vanzarea
prin magazine proprii, magazine partenere si angrosisti.
5. Relatiile cu clientii includ:

 asistenta personala – se refera la interactiunea angajat-consumator;

 asistenta personala dedicata – reprezinta cel mai complet tip de asistenta personala, in care un
reprezentant de vanzari este desemnat sa se ocupe de un segment special de clienti,
raspunzand la intrebarile si nevoile acestora;
 autoservirea – presupune o forma indirecta de interactiune intre companie si clienti;
 serviciile automate – sunt similare, insa mai personalizate decat serviciul de autoservire,
identificand individual consumatorii si preferintele acestora;
 comunitatile – asigura interactiunea directa intre diferiti clienti si companie, oferind posibilitatea
schimbului de experienta intre membrii comunitatii;
  cooperarea in vederea crearii valorii adaugate – vizeaza contributia directa a consumatorului in
ceea ce priveste dezvoltarea produselor/serviciilor oferite de companie.

6. Resursele cheie pentru crearea valorii adaugate si functionarea afacerii pot fi resurse umane,
financiare, fizice sau intelectuale. Acestea trebuie achizitionate, dezvoltate, evaluate si utilizate
strategic.
7. Activitatile cheie sunt cele strict necesare functionarii organizatiei si crearii valorii adaugate.
Diferite organizatii se axeaza pe anumite categorii de activitati cheie, dupa cum urmeaza:

 Productia – activitatile de proiectare, productie si livrare a produselor la nivelul calitativ si in

cantitatea solicitata;
 Solutionarea problemelor consumatorilor, prin oferirea de servicii de consultanta, instruire,
garantie etc.;
 Platforme sau retele create de organizatie pentru a asigura relatia cu consumatorii si livrarea
produselor.

8. Parteneriatele cheie cu clientii finali, cu furnizorii, cu distribuitorii, cu ONG-urile si cu autoritatile

publice. Motivatiile crearii unor parteneriate pot fi: optimizarea activitatii si economiile la scala,
reducerea riscului si a incertitudinii, precum si achizitia anumitor resurse si servicii. Se
recomanda efectuarea unei analize a partilor interesate pentru a identifica cine are cea mai
mare putere si influenta asupra organizatiei.
9. Structura costurilor implicate de modelul de afacere construit – costuri fixe si costuri variabile
(in functie de cantitatea produsa). Exista doua modele de afaceri din perspectiva abordarii
financiare:

 Firmele orientate spre reducerea costurilor apeleaza adesea la externalizarea unor activitati,
incercand sa ofere o valoare similara concurentilor la preturi mai scazute;
 Firmele orientate spre crearea de valoare ofera produse personalizate sau de lux, diferentiindu-
se de concurenti prin calitatea produselor.

Modelul afacerii realizat prin aceasta metoda va oferi o imagine de ansamblu managerilor, angajatilor
sau tertilor interesati.

60. Antreprenoriatul social: perspective de dezvoltare pentru Republica Moldova

Antreprenoriatul social reprezintă activitatea continuă de fabricare a producției, executare a

lucrărilor sau prestare a serviciilor în scopul obținerii de venituri pentru a fi utilizate în scopuri
sociale, inclusiv pentru prestarea serviciilor sociale.Scopul antreprenoriatului social este
soluționarea unor probleme sociale și creșterea gradului de ocupare a persoanelor aparținând
grupurilor defavorizate.Antreprenoriatul social contribuie la creșterea incluziunii sociale, crearea de
locuri de munca, implicarea persoanelor aparținând grupurilor defavorizate în activități economice și
facilitarea accesului acestora la resursele și serviciile sociale.

Antreprenoriatul social are următoarele obiective:

 producerea de bunuri și/sau prestarea de servicii care contribuie la bunăstarea comunităţii sau
a membrilor acesteia;
 promovarea, cu prioritate, a unor activităţi care pot genera sau asigura locuri de muncă
pentru încadrarea persoanelor aparținând grupurilor defavorizate;
 dezvoltarea unor programe eficiente de formare dedicate persoanelor din grupurile
defavorizate;
 dezvoltarea serviciilor sociale pentru creşterea capacităţii de inserţie pe piaţa muncii a
persoanelor din grupurile defavorizate;
 implicarea indivizilor în dezvoltarea durabilă a comunităților locale;
 dezvoltarea unei societăți incluzive și a responsabilității sociale;
 permutarea accentului de pe asistența socială pe promovarea practicilor de incluziune
socială, transformând astfel persoanele defavorizate din consumatori de resurse în generatori
de valoare.

Activitatățile de antreprenoriat social sunt realizate de întreprinderile sociale.

Antreprenoriatul social are la bază următoarele principii:

1. prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de obţinerea de profit;
2. urmărirea interesului general, intereselor unei colectivităţi şi/sau unor interese personale
nepatrimoniale;
3. asociere liberă şi deschisă în formele de organizare;
4. control democratic asupra activităţilor exercitat de membrii întreprinderii;
5. drept egal de vot al membrilor, independent de aportul de capital sau de valoarea cotizaţiilor,
cu excepţia cazului fundaţiilor care desfăşoară activităţi economice;
6. autonomia de gestiune şi independenţa faţă de autorităţile publice;
7. organizare de sine-stătătoare, prin statutul de persoană juridică;
8. independenţa faţă de domeniul public, prin calitatea de persoane juridice de drept privat;
9. nedistribuirea/distribuirea limitată a profitului.

61. Antreprenoriatul creativ oportunităţi şi perspective