ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ARAD

SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

ASISTENT MEDICAL GENERALIST
ZI

PROIECT
ÎNGRIJIRI SPECIFICE ACORDATE
BOLNAVULUI CU INSUFICIENTA AORTICA

COORDONATORI:
Dr. BRAN LILIANA
Prof. instr. practica SZENTESI ELENA

ABSOLVENTĂ :

ARAD
2021
CUPRINS
Argument

Cap. I Notiuni de anatomie si fiziologie a aparatului cardiovascular

1.1 Notiuni de anatomie

1.2 Notiuni de fiziologie

Cap. II Insuficienta aortica

2.1 Generalitati

2.2 Simptomatologie

2.3 Cauze

2.4 Diagnostic

2.5 Investigatii radioimagistice si de laborator

2.6 Evolutie, complicatii

2.7 Tratament

2.7.1 Tratament initial

2.7.2 Tratament de intretinere

2.7.3 Tratament in cazul agravarii bolii

2.7.4 Preocupari special

2.7.5 Optiuni de medicamente

2.7.6 Tratament chirurgical

Cap. III Ingrijiri specifice in insuficienta aortica

Cap. IV Studiu de caz

Concluzii
 ARGUMENT

Capitolul I Noțiuni de anatomie și fiziologie a aparatului cardiovascular

1.1 Noțiuni de anatomie
Inima este un organ musculo-cavitar situat în mediastin,orientat cu vîrful spre stînga în jos şi
înainte şi cu baza spre dreapta în sus spre posterior. Din punct de vedere anatomic şi fiziologic se
deosebesc un cord stîng şi unul drept.Inima stîngă este alcătuit din atriul şi ventriculul stîng
separate prin orificiul atrioventricular sau mitral prevăzut cu o valvă bicuspidă care-l închide în
timpul sistolei şi îl lasă deschis în timpul diastolei. Atriul stîng primeşte sînge arterial care vine
din plămîni prin cele patru vene pulmonare. Ventriculul stîng primeşte în diastolă sînge din atriul
stîng iar în sistolă îl evacuează în aortă prin orificiul aortic,prevăzut cu o valvă cu trei cuspizi
semilunarevalvă sigmoidă aortică. Inima dreaptă este alcătuit din atriul şi ventriculul drept
separate prin orificiul atrioventricular drept.Atriul drept primeşte sînge venos din marea
circulaţie prin orificiul venei cave superioare şi al venei cave inferioare.Orificiul atrioventricular
sau orificiul tricuspid este prevăzut cu o valvă cu trei cuspizi care închide orificiul în sistolă şi îl
deschide în diastolă. Ventriculul drept primeşte în diastolă sîngele din atriul drept şi îl evacuează
în timpul sistolei în artera pulmonară prin orificiul pulmonar prevăzut,ca şi cel aortic,cu o valvă
cu trei cuspizi cu aspect semilunar.
Structura histologică a inimii
Inima este învelită într-un sac fibro-seros,numit pericard,şi este alcătuită din trei straturi:
1.Endocardul sau stratul intern,înveleşte toate cavităţiile inimii şi se continuă cu endoteliul
arterelor şi venelor.El conţine fibre nervoase şi limfatice,dar nu conţine vase sanguine,hrănirea
făcîndu-se prin îmbibiţie.
2.Miocardul sau stratul mijlociu este peretele muscular al inimii fiind partea cea mai groasă a
peretelui cardiac.Ţesuturile care intră în miocard sunt.
a.ţesut muscular striat de tip cardiac care formează cea mai mare parte a miocardului şi este
alcătuit din fibre musculare cardiace striate.
b.ţesut nodal sau de conducere care se grupează în fibre de conducere noduli. -nodulul sino-
atrial -nodulul atrio-ventricular Ţesutul nodal se continuă cu fascicolul His care la rîndul său se
continuă cu reţeaua Purkinje.Aceşti noduli îndeplinesc funcţia de elaborare şi transmitere a
excitaţiilor nervoase realizînd automatismul cardiac.
3.Epicardul sau stratul extern care reprezintă foiţa viscerală a pericardului seros. Vascularizaţia
inimii Datorită metabolismului crescut şi a efortului pe care-l depune inima, ea necesită un aport
crescut de sînge care să-i asigure nutriţia prin trei vase sanguine:arterele coronare,venele
coronare,vasele limfatice.

Inervația inimii
Această inervaţie este intrinsecă,asigurată de două plexuri nervoase,cel nervos atrial şi plexul
nervos atrio-ventricular.Inervaţia extrinsecă este asigurat de fibrele vegetative simpatice şi
parasimpatice.
Ţesutul excito-conductor nodal al inimii
Inima este menţinută în condiţii fiziologice în afara organismului,îşi continuă prin funcţionare
spontană,repititivă,cu caracter ritmic,numită automatism.
Suportul morfologic al automatismului este sistemul excitoconductor al inimii sau ţesutul nodal.
Proprietăţile muşchiului cardiac
1.Ritmicitatea- frecvenţa normală a excitaţiilor ritmice cardiace în repaus este în medie 72-75
bătăi/minut şi este determinată de excitaţii care pornesc de la nodulul sino-atrial.
2.Conductibilitatea-asigură răspîndirea excitaţiei în întreaga masă miocardică.Ca şi
automatismul,conductibilitatea este asigurată de ţesutul cardiac specific.
3.Excitabilitatea-este o funcţie a membranei fibrelor musculare miocardice şi este condiţionată
de polarizarea electrică a membranei.În stare de repaus interiorul celulei este negativ,iar
exteriorul predominant pozitiv.
4.Contractibilitatea-unda de depolarizare determină undă de contracţie în miocard.
5.Tonicitatea-este starea de semiconstrucţie a muşchiului cardiac care se menţine şi în diastolă.

Capitolul II Insuficiența aortică

2.1 Generalități

Insuficienţa cardiacă este un sindrom clinic care rezultă din imposibilitatea de a expulza întreaga
cantitate de sînge primită şi de a menţine astfel un debit sanguin corespunzător nevoilor
organismului,în condiţiile unei umpleri venoase corespunzătoare.
Scăderea debitului cardiac,consecutiv scăderii forţei de contracţie a miocardului,duce la lipsa
oxigenului în ţesuturi şi organe,în special la nivelul rinichiului,a glandelor suprarenale şi a
hipofizei posterioare,determinînd scăderea filtraţiei glomerulare,creşterea reabsorbţiei
tubulare,hipersecreţia de aldosteronfenomene ce explică retenţia de apă şi sare şi apariţia
edemelor.
Prin scăderea forţei de contracţie a miocardului,inima fiind în imposibilitatea de a expulza
întreaga cantitate de sînge primită,rezultă o acumulare de sînge în spatele inimii,cu stază şi
hipertensiune pulmonară ce se realizează în cazul insuficienţei ventriculului stîng şi cu
stază,hipertensiune venoasă şi înfiltrarea ţesuturilor cu apă şi sare în cazul insuficienţei
ventriculului drept.

2.2 Simptomatologie
Simptomele insuficienţei cardiace sunt subiective şi obiective.
SIMPTOME SUBIECTIVE
a.Dispneea-este cu caracter progresiv,apare la început doar la eforturi mari,apoi la eforturi din
ce în ce mai mici,în cele din urmă fiind prezentă şi în repaus,obligînd pacientul la
ortopnee,îmbrăcînd forme severe în:
-astmul cardiac(insuficienţă cardiacă stîngă acută)cu dispnee cu respiraţie
superficială,paroxistică mai ales nocturnă,respiraţia fiind şi zgomotoasă.
-edem pulmonar acut,cu dispnee intensă,cu respiraţie şuierătoare.
Dispneea este diminuată în insuficienţa cardiacă dreaptă.
b.Tusea-apare la efort sau noaptea,datorită stazei pulmonare venoase,de obicei este uscată sau
însoţită de cantitate mică de spută,uneori spute hemoptoice sau apare hemoptizia(infarct
pulmonar,embolie pulmonară,stenoza mitrală)
În formele severe criza de astm cardiac evoluează spre edem pulmonar acut,pacientul este
anxios,palid sau cianotic,dispnee cu respiraţie şuierătoare,expectoraţie
rozată,spumoasă,abundentă,uneori se scurge în valuri pe gură şi pe nas.Criza poate ceda
spontan sau se poate sfîrşi prin asfixie sau exitus.
c.Palpitaţii Palpitaţia este senzaţia subiectivă a pacientului,de pulsaţie,de zbatere a
inimii,fenomen incomod,penibil de teamă,cu mare ecou psihizant.
Palpitaţia datorită tulburărilor de frecvenţă:
-tahicardie sinusală
-tahicardie paroxistică
Palpitaţia datorită tulburărilor de ritm:
-extrasistolia
-fibrilaţia atrială
-flutterul atrial
-blocul atroventricular
d.Hepatalgie-durere în hipocondrul drept datorită stazei hepatice.
e.Astenia fizică şi intelectuală
Astenia semnifică diminuarea patologică a capacităţii de efort fizic şi/sau intelectual.Este
simptomul frecvent întîlnit,descris de către pacient ca o senzaţie de oboseală nejustificată de
efort şi care nu dispare după repaus. Astenia trebuie diferenţiată de oboseala fiziologică care
apare după activitatea zilnică obişnuită şi care dispare după repaus,ca şi de stările de surmenaj
sau de solicitare în care se produce o epuizare a forţelor organismului. În bolile
cardiovasculare(cardiopatii congenitale,insuficienţă cardiacă)apare astenia ca substrat organic
faţă de nevroze astenice,stări anxioase şi depresive unde apare astenia de origine psihogenă. 9
SIMPTOME OBIECTIVE
a.Cianoza-este discretă insuficienţa cardiacă stîngă iar în insuficienţa cardiacă dreaptă este
intensă,apare la extremităţi apoi se generalizează.
b.Mărirea de volum a inimii-se evidenţiază clinic şi radiologic atît în insuficienţa cardiacă stîngă
cît şi în insuficienţa cardiacă dreaptă.
c.Tahicardia-apare mai ales în insuficienţa cardiacă stîngă iar în insuficienţa cardiacă dreaptă
uneori ritm de galop şi suflu sistolic funcţional în regiunea xifoidiană.
d.Semnele stazei venoase periferice
-aceste semne sunt:jugulare turgescente,hepatomegalie,valuri crepitante la bazele plămînilor cu
extindere spre vîrfuri,edeme localizate maleolari,gambe,coapse,sacrale care duc la
anasarcă,ascită,hidrotorax.

2.3 Cauze
Cauzele determinante sunt:
a.cauze mecanice-care afectează la început dinamica cardiacă şi ulterior miocardul:valvulopatii
dobîndite sau congenitale,hipertensiunea arterială sau pulmonară.
b.procese metabolice şi inflamatorii-care afectează de la început miocardul:
-cardiopatia ischemică
-cardita reumatică sau difterică
-hipertiroidism
-anemii grave
-alterări metabolice
–avitaminoze
Factorii care mai pot favoriza insuficienţa cardiacă sunt factorii precipitanţi,dintre care cel mai
important este efortul fizic,în al doilea rînd fiind aportul mare de sodiu.Mai intervin:absenţa
tratamentului digitalic,aritmiile cu ritm rapid,diverse infecţii(infecţia reumatică,endocardita
lentă,gripa)emboliile sau trombozele pulmonare,căldura sau umiditatea excesivă,hemoragiile şi
anemiile,sarcina şi naşterea,cardiopatia ischemică acută sau cronică.

2.4 Diagnostic
2.5 Investigații radioimagistice și de laborator
2.6 Evoluție, complicații
În cazul insuficienţei cardiace drepte prognosticul depinde de masivitatea emboliei,de mărimea
arterei obstruate şi de repetarea emboliei.Uneori pacientul se vindecă fără sechele,alteori apare
un infarct pulmonar. Insuficienţa cardiacă stîngă în formele severe evoluează către edemul
pulmonar acut cînd criza poate ceda spontan sau sfîrşi prin asfixie şi moarte. Evoluţia şi
prognosticul în cazul insuficienţei cardiace globale depinde de natura bolii cauzale(mai bune în
miocarditele infecţioase,mai grave în bolile valvulare şi în cordul pulmonar cronic)de factorii
precipitanţi şi de corectitudinea şi respectarea tratamentului. Dacă nu se intervine asupra
cauzei,cu timpul,se ajunge la insuficienţă cardiacă ireductibilă în care orice tratament rămîne
ineficace.
1.Infarctul pulmonar
Cînd apare constau în triada:junghi brutal,urmat de spute hemoptoice şi puseu febril;uneori
scăderea tensiunii şi subictere în zilele următoare.Apar după 12-24 de ore şi constau în
tuse,spute negricioase,vîscoase,aderente,sindrom de condensare pulmonară,febră,uneori
subicter exudat pleural şi opacitate pulmonară la examinare radiologică.Emboliile masive duc la
exitus în cîteva minute sau ore.
2,Bronşite de stază
3.Tromboflebite periferice
4.Infecţii cronice ale gambelor prin edem cronic
5.Alterarea funcţiilor hepatice
6.Tulburări de ritm
7.Tulburări electrolitice Pe fondul unei insuficienţe cardiace apar uneori decompensări
repetate,aparent nejustificate,uneori subfebrilitate,spute hemoptoice sau subicter.
Examenul obiectiv depistează semne de tromboflebite a membrelor inferioare,dureri la
presiunea gambelor.

2.7 Tratament
Tratamentul insuficienţei cardiace urmăreşte reducerea efortului inimii prin:repaus,controlul
retenţiei hidrosaline(reducerea aportului de sare şi administrare de diuretice),creşterea
eficienţei contracţiei cu preparate digitalice.
REPAUSUL-trebuie individualizat în funcţie de gradul insuficienţei cardiace. Poziţia
recomandată:semişezîndă.În perioada compensată se recomandă respectarea orelor de somn.În
perioada decompensată repaus la pat 1-3 săptămîni,apoi mobilizarea treptată. CONTROLUL
RETENŢIEI HIDROSALINE-restricţia aportului de sare
a.Regimul alimentar-va fi bogat în vitamine,mese fracţionate;regim hipocaloric la
obezi;alcoolul,cafeaua ceaiul tare permise în cantităţi mici,fumatul interzis;aportul de proteine
1gr/kg corp/zi.Esenţial reducerea clorurii de sodiu(4- 6gr/zi În insuficienţa cardiacă compensată
aportul de sare poate fi 3-5gr/zi. În insuficienţa cardiacă decompensată aportul de sare va fi de
1-1.5gr/zi,în formele severe va fi de 0,5gr/zi. Restricţia de lichide în insuficienţa cardiacă este
neraţională şi dăunătoare,pacienţii au nevoie de lichide pentru a elimina sodiul din organism,1,5
L pe zi iarna şi 2 L pe zi vara. b.Diureticele-este o medicaţie importantă prin care mărim
eliminarea de sodiu şi apă din organism,ameliorînd astfel efortul inimii.
Tipuri de diuretice:
1.Diuretice mercuriale-NOVURIT-administrat intravenos la interval de 3-5 zile
2.Liazidice-NEFRIX,UFRIX,FUROSEMID Diureticele pot spolia organismul,suplimentăm cu
preparate de potasiu:ASPACARDIN,PANANGHIN.
3.Antagoniştii aldosteronului-SPIRINOLACTONA,TRIANTEREN. Acţiunea lor diuretică este
modestă,ele elimină sodiul şi apa,dar cruţă potasiul. Efectul lor diuretic creşte dacă se asociază
cu liazidice.
4.Diuretice minore-xantinice:MIOFILIN,AMINOFILINA. PENTRU CREŞTEREA EFICIENŢEI
CONTRACŢIEI CARDIACE Sunt folosite medicamente tonicardiace care sunt o medicaţie de bază a
insuficienţei cardiace. Se folosesc preparate digitalice care îmbunătăţesc metabolismul
miocardic mărind forţa de contracţie a inimii scăzînd frecvenţa cardiacă şi conducerea stimulului
la nivelul nodului atrio-ventricular. Digitalicele cresc debitul cardiac,cresc diureza,nu acţionează
asupra inimii normale.Preparatul folosit este Digitala,extrasă din planta Digitalis purpurea. 1.
DIGOXIN Preparatele digitalice se prezintă sub formă de tablete 0,25mg administrate per os sau
fiole de 0,4-0,5mg administrate intravenos. Tratamentul tonicardiac se începe urmărindu-se
saturarea organismului. 11 Diferenţiem digitalizare rapidă 2-3 zile şi lentă 4-7 zile,folosindu-se
preparate injectabile,apoi se trece la o doză de întreţinere de 1-2 tablete/zi. Intoxicaţia cu
digitală se manifestă prin:tulburări de ritm şi conducere,tahicardii paroxistice,blocuri,tulburări
gastrointestinale,greţuri,vărsături. Tratamentul supradozării digitalice constă din:sistarea
digitalei şi diureticului,administrarea de săruri de potasiu,în caz de extrasistolă ventriculară se
foloseşte Xilină injectabil sau Fenitoin 3X1 tablete/zi. Alte droguri cu forţă de contracţie a
miocardului sunt:Xantinele,Teofilina,Aminofilina-efectul asupra inimii este de scurtă durată şi nu
se foloseşte în practica clinică ca tonicardiace.
2.GLUCAGONUL Are acţiune favorabilă în blocul atrioventricular.
3.AMINE SIMPATO-MIMETICE Dopamina,Noradrenalina,Adrenalina,Izoproteneronul_în caz de
şoc cu diverse grade de insuficienţă cardiacă.
4.DROGURI VASODILATATOARE Scad post sarcina,sunt indicate în insuficienţa cardiacă greu
reductibilă. Exemplu:Nitriţi,Nitroglicerină,Izodinit 3X10mg/zi,3X20mg/zi,Fentolamina.
ALTE TRATAMENTE -Oxigenoterapia în edem pulmonar acut,şoc cardiogen,insuficienţă cardiacă
cu leziuni pulmonare,infarct miocardic acut etc. -Emisie de sînge 300-500 ml în insuficienţa
cardiacă acută. -Eliminarea,evacuarea colecţiilor lichidiene-ascita,hidrotorax. -Administrare de
Morfină în edem pulmonar acut,cord pulmonar acut. -Anticoagulante în insuficienţă cardiacă cu
accidente tromb-embolice.