TEORIA GENERALĂ

A DREPTULUI
- CURS 6—

CAPITOLUL IX
NORMA JURIDICĂ
ROLUL CAPITOLULUI

o definirea normei juridice și stabilirea trăsăturilor caracteristice ale acesteia;

o prezentarea structurii interne și externe a normei juridice;
o clasificarea normelor juridice;
o acțiunea în timp, în spațiu și asupra persoanelor a normei juridice.

IX.1. DEFINIȚIA NORMEI JURIDICE

Norma juridică este o regulă de conduită cu character general şi

obligatoriu, elaborată sau recunoscută de către puterea de stat, în scopul
asigurării ordinii sociale, ce poate fi adusă la îndeplinire, în caz de nevoie,
prin forţa de constrângere a statului.

IX.2. TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE NORMEI

JURIDICE

Caracterul general și impersonal presupune că norma juridică se

adresează subiectelor de drept, în ansamblul lor (de exemplu: normele
constituţionale se adresează cetăţenilor români) sau unor categorii de
subiecte de drept (de exemplu: normele juridice aplicabile medicilor,
avocaţilor, studenţilor, cadrelor didactice etc.), cărora le prescrie o
conduită standard, fără a viza persoane indvidualizate, determinate,
nominalizate.
 Caracterul obligatoriu al normei juridice presupune că aceasta se
aplică imediat, din momentul intrării în vigoare, continuu şi necondiţionat.

Caracterul tipic al nomei juridice presupune stabilirea unei conduite

tip ce trebuie urmată de către subiectele de drept destinare.

Norma juridică implică un raport intersubiectiv presupune că norma

juridică creează raporturi complexe între subiectele de drept.

IX.3. STRUCTURA NORMEI JURIDICE

Structura normei juridice se analizează sub două aspecte:

-structura logică (internă);

-structura tehnico-legislativă (externă).

3.1. Structura logică a normei juridice reprezintă partea statică, internă

şi stabilă a normei, care are în componenţa sa următoarele trei
elemente:

ipoteză; dispoziţie; sancţiune.

1. Ipoteza este aceea parte a normei juridice în care legiuitorul stabileşte

(fixează) conditiile, împrejurările sau faptele în care intră în acţiune norma,
precum şi categoria subiectelor de drept.

2. Dispoziţia este dfinită ca acel element al structurii logice a normei

juridice care prevede conduita ce trebuie urmată în cazul ipotezei
formulate.

3. Sancțiunea este al treilea element structural al normei juridice, care

precizează urmările, consecinţele ce apar în cazul nerespectării dispoziţiei
normei juridice.

3.2. Structura tehnico-legislativă a normei juridice are în vedere forma

exterioară de exprimare a continutului, redactarea ei, care trebuie să fie
corectă, concisă şi clară.

IX.4. CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE

După criteriul ramurii de drept, normele juridice sunt: norme juridice

de drept civil, de drept penal, de drept constituțional, de drept
administrativ etc.

După criteriul forţei juridice a actului normativ, întâlnim norme

juridice cuprinse în legi, în decrete, în ordonanţe și hotărâri ale
Guvernului, precum şi în acte normative elaborate de organele
administraţiei centrale sau locale.

După criteriul modului de reglementare a conduitei, normele juridice

se clasifică în: norme juridice onerative ( obligă subiectul să săvârşescă o
anumită acţiune); normele juridice prohibitive (obligă subiectul să se
abţină de la săvârşirea unor acţiuni); norme juridice permisive (permit
subiectelor de drept să aleagă o conduită, însă cu respectarea legalităţii).

După criteriul sferei de aplicare, normele juridice se clasifică în: norme

generale; norme speciale; norme de excepţie.

IX.5. ACȚIUNEA NORMEI JURIDICE

Normele juridice acţionează pe trei direcții

- în timp (acțiunea în timp);
- în spatiu (acțiunea în spațiu);
- asupra persoanelor (acțiunea asupra persoanelor).

IX.5.1. ACȚIUNEA ÎN TIMP A NORMEI JURIDICE

Se realizează prin parcurgerea a trei momente:

5.1.1. Intrarea în vigoare a normei juridice;

5.1.2. Acţiunea în timp propriu-zisă a normei juridice;

5.1.3. Ieşirea din vigoare a normei juridice.

5.1.1. INTRAREA ÎN VIGOARE A NORMEI JURIDICE

Regula: art.78 din Constituţia României potrivit căruia „legea intră în

vigoare la trei zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al
României sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei”.

Excepția: art. 115 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia „Ordonanţa de
urgenţă intă în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în
procudură de urgenţă la camera competentă să fie sesizată şi după
publicarea ei in Monitoriul Oficial al României”.

Data intrării în vigoare a actului normativ este reglementată astfel:

- sunt aplicabile dispozitiile în articolul 78 din Constituţie (trei zile

calendaristice de la data publicării în Monitorul Oficial );

- sunt stabilite clar în ziua, luna şi anul intrării în vigoare;

- se prevede un termen (număr de zile sau luni) de la data publicării în

Monitorul Oficial.

5.1.2. ACȚIUNEA ÎN TIMP PROPRIU-ZISĂ A NORMEI

JURIDICE

Vizează efectele normei juridice care se produc din momentul în care

 devine activă (intră în vigoare) şi până în momentul când îşi încetează
acţiunea (iese din vigoare) şi se realizează cu respectarea a două principii:

1.Principiul neretroactivitaţii presupune că din momentul intrării sale

în
vigoare, norma juridică devină activă şi acţionează pentru viitor.

Excepția: legea penală sau contravenţională mai favorabilă (art. 15 alin.

(2) din Constituție).

2. Principiului neultraactivităţii presupune că norma juridică nu se

aplică, de regulă, după ce îşi încetează activitatea, adică după data ieşirii
din vigoare.

Excepţii : - legile penale cu caracter temporar;

- legile care reglementează contractele în curs de executare.

5.1.3. IEȘIREA DIN VIGOARE A NORMEI JURIDICE

Se produce prin trei modalități:

1. abrogarea;

2. ajungerea la termen;

3. desuetudinea.

1. Abrogarea reprezintă încetarea acţiunii unei norme juridice ca expresie

a voinţei legiuitorului.

În funcție de modul de manifestare a voinței legiuitorului, abrogarea

cunoaște două forme:
 - abrogare expresă (directă și indirectă):

-abrogare tacită

În funcţie de întinderea abrogării, aceasta poate fi:

- totală;

- parțială.

2. Ajungerea la termen presupune încetarea efectelor unui act normativ

edictat pentru o perioadă delimitată de timp sau până la un anumit
termen.

3. Desuetudinea este aceea modalitate de ieşire din vigoare potrivit căreia

o normă juridică nu se mai aplică datorită schimbarii condiţiilor social-
economice şi politice care au impus iniţial elaborarea lor.

IX.5.2. ACȚIUNEA ÎN SPAȚIU A NORMEI JURIDICE

Se realizează cu respectarea principiului teritorialitaţii, potrivit căruia

normele juridice acționează asupra teritoriului statului al cărui organ le-a
edictat.

Excepții:

-legea altui stat se aplică în afara teritoriului național;

-legea naţională nu se aplică pe teritoriul statului unor bunuri sau persoane.

IX.5.3. ACȚIUNEA NORMEI JURIDICE ASUPRA PERSOANELOR

 Este guvernată de principiul personalităţii, potrivit căruia, de regulă,
toate persoanele aflate pe teritoriul unui stat se supun normelor juridice
ale statului respectiv.

Excepţii:

- privilegiile şi imunitaţiile, instituite în considerarea anumitor functii, fie în

dreptul intern, fie în dreptul internaţional.

RECOMANDARE

Norma juridică este celula de bază a dreptului, care conţine exigenţele

societăţii faţă de conduita membrilor săi în cadrul celor mai importante
relații sociale.

Normele juridice, împreună cu raporturile juridice născute în baza lor,

alcătuiesc ordinea de drept, parte componentă a ordinii sociale.