UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

Facultatea de Științe Sociale

Master Securitate Națională și Euro-Atlantică

Politici și strategii ale securității

Masterand:Ignat Valentin An II

Craiova, 2021

1
Cuprins

Introducere..........................................................................................................4

Capitolul 1...........................................................................................................6

Mediul de securitate națională și modelele decizionale

Capitolul 2.........................................................................................................12

Actorii și instituțiile de securitate națională

Capitolul 3.........................................................................................................15

Instrumentele puterii naționale

3.1. Obiectivele strategice ale FederatieiRuse

3.2. Valorile, Interesul Național și Obiectivele Strategice în domeniul

Securității Naționale a Republicii Polonia

Concluzii............................................................................................................20

Bibliografie........................................................................................................22

2
POLITICI ȘI STRATEGII ALE
SECURITĂȚII
Analiza comparativa a doua entitati statale: Polonia-Federatia Rusa.

3
Introducere

În secolul XXI, securitatea, și mai ales securitatea internațională, este un „concept

controversat”1. În mod tradițional, securitatea internațională este privită in majoritate prin
perspectiva realista a Relatiilor Internationale, de forta si deci prin prisma aproape integral
militara si sunt adesea legate în mod direct de conflictele interstatale sau de terorismul
internațional. Cu toate acestea, în era post Război-Rece, mulți cercetători au extins conceptul
de securitate internațională, afirmând că „… a fost lărgit dincolo de considerațiile militare
pentru a cuprinde aspecte politice, economice, societale și de mediu” 2. Pe baza acestei
extensii de concept, „securitatea” poate cuprinde o diversitate de masuri ce vizeaza anumite
actiuni, de la proliferarea nucleară la alfabetizare și schimbări climatice. Această definiție
extinsă a provocărilor globale necesită in mod clar, solutii la nivel global. Daca vechile
concepte de securitate erau legate de siguranta statelor in epoca Razboi-Rece, acum nu mai
sunt de actualitate pentru epoca post-război rece, caci, în niciun alt moment din istorie
interconectarea comunității internaționale nu a avut tendința spre interdependență ca epoca
actuală. Tehnologia modernă a accelerat viteza cu care călătoresc informațiile, comerțul,
fondurile și ideile; permițând intersecția complexă a dinamicii sociale, culturale și economice
în comunitatea internațională. Sănătatea publică globală, piețele internaționale, preocupările
climatice și organizațiile teroriste internaționale traversează și înlocuiesc granițele statale
stabilite și obligă statele moderne să dezvolte soluții de colaborare la problemele
internaționale. Complexitățile epocii de după Războiul-Rece trebuie definite, analizate și
luate în considerare de factorii de decizie moderni, pentru a aborda în mod adecvat
problemele de securitate internațională.

Drept urmare, lucrarea isi propune analiza și înțelegerea securității internaționale

contemporane și emergente, provocările și impactul acestora asupra agendei naționale de
securitate folosind un studiu comparativ ce priveste doua state care au o orientare a aliantelor
din care fac parte, diferita. Polonia, membru NATO si Rusia, fondator al CSI si continuator al
URSS.

Capitolul 1
1 Baylis și colab., 2017, p. 239
2 Baylis și colab., 2017, p. 241

4
Mediul de securitate națională și modelele decizionale

Chiar dacă nu toţi politologii sunt de acord, sfârşitul Războiului Rece a înlocuit temerea
declanşării unui conflict nuclear între cele două superputeri nucleare, SUA si URSS, cu
riscuri, pericole şi ameninţări concrete la adresa securităţii naţionale şi internaţionale:
confruntări etnice, iniţierea unui proces dificil şi îndelungat de tranziţie economică în statele
fost-comuniste, creşterea numărului imigranţilor şi al refugiaţilor, degradarea accentuată a
mediului, sporirea importanţei apartenenţei culturale şi religioase în relaţiile internaţionale,
integrarea în structurile europene şi euro-atlantice a ţărilor central şi est-europene. Toate
aceste tendinţe au generat nevoia de a lărgi şi adânci înţelesul conceptului de securitate. De la
conceptele de pace pozitivă, enunţat de Johan Galtung 3, şi pace stabilă, al lui Kenneth
Boulding4, şi de la definiţia lui Walter Lippmann, publicată în 1962 în studiul “Discord and
Collaboration. Essays on International Politics”5, care afirma că „O naţiune este în siguranţă
în măsura în care nu se află în pericolul de a trebui să sacrifice valori esenţiale, dacă doreşte
să evite războiul şi, poate, atunci când este provocată, să şi le menţină, obţinând victoria într-
un război”, definiţia securităţii a suferit multe modificări, astfel:

-Ian Bellany scrie că „securitatea, în sine, este o relativă absenţă a războiului” combinată cu
un nou introdus factor psihologic, reprezentat de „o relativ solidă convingere cănici un război
care ar putea avea loc nu s-ar termina cu o înfrângere”6;

-Laurence Martin subliniază dimensiunea economică: „securitatea este asigurarea bunăstării

viitoare”7. În anii ’60, bunăstarea era considerată ca fiind rezultatul direct şi neproblematic al
creşterii economice, însă teoriile sociale şi economice ulterioare au infirmat această ipoteză,
considerând că la fel de importanţi sunt şi factorii culturali şi psihologici;

Incercand acum o definire prin studiu comparativ al conceptului, folosim ca exemplu

Strategia Nationala de Securitate a Poloniei8 din 2014 si Strategia Nationala de Securitate a

3 Galtung, Johan, Violence, Peace, and Peace Research, în “Peace: Research, Education, Action. Essays in
Peace Research. Volume 1”, Copenhagen: Christian Ejlers Forlag, 1975, pp. 109-134.
4 Boulding, Kenneth, Stable Peace, Austin: University of Texas Press, 1978.
5 Apud Buzan Barry, Popoarele, statele şi teama. O agendă pentru studii de securitate internaţională în epoca de
după Războiul Rece, Ed. Cartier, Chişinău, 2000.
6 Bellany, Ian, Către o teorie a securităţii naţionale, 1981, apud Buzan, Barry, op. cit., 2000.
7 Martin, Laurence, Poate exista securitate naţională într-o epocănesigură?, 1983, apud Buzan, Barry, op. cit.,
2000
8https://www.researchgate.net/publication/332417625_POLAND
%27S_NATIONAL_SECURITY_POLICY_IN_A_NEW_REGIONAL_SECURITY_ENVIRONMENT_CASE
_STUDY_NATIONAL_SECURITY_STRATEGY_OF_POLAND_2014

5
Federatiei Ruse9 incercand sa observam daca ‘’securitatea nationala’’ reprezinta aceasi
valoare pentru state cu conditii politice, militare si sociale diferite.

In general, trebuie luate in considerare doua aspecte, atunci cand se elaboreaza o

’’strategie de securitate’’: strategia adoptata si politicile care trebuiesc implementate
pentru a obtine efectele scontate ale acestei strategii.

Stabilirea priorităților strategice

Împreună cu celelalte instituții principale ale statului respectiv si ale Aliantei militare sau
politice din care face parte, dupa caz, NATO, CSI sau neutru, se stabilește strategia globală și
orientarea politicilor de securitate. O dată la patru ani, la începutul mandatului fiecărui
Presedinte, se stabilesc și prioritățile politice pentru mandatul respectiv.

În sens larg, politica reprezintă procesul prin care un grup uman, cu opinii şi interese iniţial
diferite, ajunge la decizii şi opţiuni colective care se impun întregului grup şi simbolizează o
politică a acestuia în ansamblu10. Politicile pot fi definite şi ca etichete ale unor domenii de
activitate– descriu domeniile activităţii şi implicării guvernamentale (politici economice,
politici sociale etc.)–, ca expresie a scopului general sau a stării de fapt dorite (într-un
document al unui partid politic sau, în cel al unui guvern, termenul „politică” e folosit pentru
a indica scopul general sau finalitatea unei activităţi guvernamentale în general sau într-un
anumit domeniu), ca propuneri specifice pentru anumite tipuri de acţiuni pe care organizaţiile
politice ar dori să le vadă realizate, ca autorizare oficială(o politică a guvernului în ceea ce
priveşte o problemă a cărei susţinere se face în sensul existenţei unei legi votate în parlament
sau o hotărâre a guvernului care îngăduie sau solicită derularea unei activităţi) sau ca
programe(politică a unei organizaţii guvernamentale exprimată prin crearea sau aplicarea
unui anumit program ce implică existenţa, într-o sferă de activitate guvernamentală definită şi
relativ specifică, a unui pachet de măsuri care cuprind reglementări, organizare şi resurse).

Sintetizând, se poate afirma că o politică constituie o reţea de decizii legate între ele, privind
alegerea obiectivelor, a mijloacelor şi a resurselor alocate pentru atingerea lor în situaţii
specifice11.

9 https://thailand.mid.ru/en/national-security-strategy-of-the-russian-federation
10 Nicolae LOTREANU, „Politică”,în Cătălin ZAMFIR şi Lazăr VLĂSCEANU (coord.), Dicţionar de
sociologie, Ed. Babel, Bucureşti, 1998, pp. 430-431.
11 Adrian MIROIU, Analiza politicilor publice. Curs, 2008, p. 12, URL:
http://adrianmiroiu.files.wordpress.com/2008/05/capitolul-1.pdf.

6
Interesele/obiectivele naţionale stau, aşadar, la baza formulării strategiilor şi din ele decurg
interesele/obiectivele de securitate naţională. Acestea din urmă constituie baza dezvoltării
obiectivelor naţionale valide ce definesc ţelurile unei ţări, reprezintă expresia generalizată a
dorinţelor şi nevoilor unei naţiuni în special în ceea ce priveşte protejarea oamenilor,
valorilor, instituţiilor, teritoriului şi stilului de viaţă12.

Strategiile naţionale, dezvoltate de oficialii guvernamentali şi aprobate de şeful statului,sunt

destinate realizării obiectivelor naţionale şi includ elemente din toate domeniile vieţii sociale.
Strategiile de securitate naţională– elaborate de specialiştii politico-militari de la cel mai înalt
nivel şi, ca în cazul anterior, aprobate de către şeful statului– se referă la aplicarea formelor
potrivite de putere naţională atât pe timp de pace, cât şi de război în scopul realizării
obiectivelor de securitate naţională, în ciuda oricăror ameninţări interne sau externe existente,
angajând mijloace diplomatice, economice, psihologice, cibernetice, tehnologice şi de altă
natură. Strategiile militare naţionale sunt redactate de către miniştrii apărării şi ofiţerii de rang
înalt, angajând forţele armate pentru realizarea obiectivelor militare naţionale în baza liniilor
directoare stabilite prin îndrumarea ulterioară aprobării de către şeful statului. Strategiile
regionale sunt implementate de miniştrii de externe şi ambasadorii numiţi de către şeful
statului prin mijloace în principal diplomatice şi economice, urmărind promovarea intereselor
naţionale, sprijinul actorilor prieteni, influenţarea favorabilă a actorilor neutri şi subminarea
inamicilor percepuţi astfel. Strategiile militare în teatru sunt dezvoltate de către miniştrii
apărării, comandanţii regionali şi aliaţi cu scopul de a duce la bun-sfârşit misiunile militare ce
stau la baza obiectivelor regionale pe timpul unui conflict armat sau în condiţii altele decât
războiul (în cazul ţărilor care nu desfăşoară trupe peste hotare, strategiile militare naţionale
coincid cu strategiile militare în teatru). Arta operaţională şi tactica vizează implementarea
strategiilor militare în teatru la nivel de campanie, respectiv lupte şi misiuni.
Interesele/obiectivele naţionale stau, aşadar, la baza formulării strategiilor şi din ele decurg
interesele/obiectivele de securitate naţională. Acestea din urmă constituie baza dezvoltării
obiectivelor naţionale valide ce definesc ţelurile unei ţări, reprezintă expresia generalizată a
dorinţelor şi nevoilor unei naţiuni în special în ceea ce priveşte protejarea oamenilor,
valorilor, instituţiilor, teritoriului şi stilului de viaţă13. Este evident că amplitudinea acestor

12 Vezi „National security interests” în US Department of Defence, Joint Publication 1-02,DOD Dictionary of
Military and Associated Terms 08 November 2010 (15 January 2014), URL:
http://www.dtic.mil/doctrine/dod_dictionary/ şi John M. COLLINS, op. cit., 2002, p. 13.
13 „National security interests” în US Department of Defence, Joint Publication 1-02,DOD Dictionary of
Military and Associated Terms 08 November 2010 (15 January 2014), URL:
http://www.dtic.mil/doctrine/dod_dictionary/ şi John M. COLLINS, op. cit., 2002, p. 13

7
interese diferă de la stat la stat în funcţie de statutul şi rolul pe care îl au în sistemul
internaţional. Astfel, dacă interesele unei superputeri pot viza întreaga planetă, statele cu un
nivel redus de putere pe scena internaţională se concentrează pe interesele regionale sau chiar
locale.

Fig.1 Starea finală strategică dorită şi obiectivul strategic în viziunea lui Milan N. Vego14

Analiza comparativă a Strategiei Nationale de Aparare a Poloniei si a Federatiei Ruse poate fi

extisa si la nivel de alianta, adica a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi
Comunităţii Statelor Independente (CSI), corelată cu Organizaţia Tratatului pentru Securitate
Colectivă si deriva din motive ce vor fi expuse în cele ce urmează, adica ea poate fi realizată
atât la nivel de de state membre cat si de organizaţie. Ambele organizaţii constituie subiectul
unor ample studii ştiinţifice, astfel că prezentarea lor ar putea părea redundantă şi, din acest
motiv, considerăm că putem reduce demersul ştiinţific la o grilă de analiză care să includă
cele mai importante elemente pentru identificarea elementelor comune şi a celor diferite.

Dacă NATO a fost formată în urmă cu 65 de ani ca răspuns la expansionismul sovietic, dar şi
la tendinţele de revigorare a militarismului naţionalist european 15, precum şi pentru aîncuraja

14 Milan N. VEGO, op. cit., 2009, p. I-45

15 Conform „A short history of NATO”, URL: http://www.nato.int/history/nato-history.html.

8
integrarea politicăa Europei devastate de cel de-al Doilea Război Mondial, istoria CSI este de
dată recentă, circa 23 de ani, iar crearea sa are ca pretext găsirea unor noi forme de cooperare
între statele fostei Uniuni a Republicilor Socialiste Sovietice.Concepţia strategică a celor
două organizaţii este centrată pe ideea cooperării, însă NATO, fiind o alianţă politico-militară
promovează în special cooperarea în domeniul militar, în timp ce CSI are o latură politico-
economică ce predomină.

Astfel, Polonia, membru NATO din 12 martie 1999, stat a carui capitala, Varsovia, a dat
numele tratatului militar al fostelor state comuniste ‘’Tratatul de la Varsovia’’, isi incepe
Strategia Nationala de Securitate identificand directiile ce vor fi urmate care sunt axate pe
zona dintre granițele sale de est și Federația Rusă. După ce a devenit un membru cu drepturi
depline al NATO (și al Uniunii Europene), Polonia a acordat o atenție deosebită regiunii
dintre granițele sale de est și Federația Rusă în ceea ce privește potențialele provocări de
securitate și interesele naționale16 deoarece Federația Rusă a continuat să fie percepută ca
fiind cea mai mare provocare pentru securitatea națională poloneză. Prin urmare, Varșovia a
urmărit de-a lungul anilor internaționalizarea politicii de securitate și apărare a Poloniei 17.
Având o perspectivă distinctă, Irina Kobrianskaya insistă asupra stereotipurilor și temerilor
care au existat de secole în relațiile dintre Polonia și Rusia, care este acum mai vizibila ca
oricând. Din cauza acestor temeri, Polonia face greșeala (la fel ca și alte state europene) de a
crede că cine „flirteaza” cu Ucraina supără Rusia, continuând să spună că acest raționament
se reduce doar la a pretinde că „dincolo de Bug este doar URSS , dar într-o formă ușor
diferită și că prăbușirea sa a fost doar temporară ”. Mai mult, implicarea Poloniei în Revoluția
Portocalie și ulterior promovarea și susținerea constantă a integrării în organizațiile euro-
atlantice ale vecinilor săi din est (Belarus și Ucraina) sunt identificate de Bienek și Irina
Kobrianskaya ca principală problemă în relatiile Polonia- Rusia. În aceste condiții, Polonia va
face campanie pentru permanenta desfășurare a trupelor NATO pe teritoriul său ca garanție a
măsurilor de securitate credibile18.

Strategia de apărare a Republicii Polonia (2009)

Strategia de Apărare a Republicii Polonia este cea mai importanta parte a Strategiei Nationale
de Securitate poloneze, care se ocupă de aspectele sale externe în ceea ce priveste apărarea
națională, concepte, definiții, descrierea sistemului național de apărare, forțele armate din

16 Bienek, 2006, Missala, 2016, Novak, 2010; O'Donnell, 2012

17 Missala, 2016
18 Ibidem

9
sistem, precum și cu direcțiile de dezvoltare și transformare a Sistemului National de
Aparare. Principalele obiective ale Strategiei se referă la parteneriatul strategic cu Statele
Unite ale Americii și importanța SUA în garantarea securității naționale a Poloniei. Strategia
ne amintește, de asemenea, de potențialele amenințări la adresa securității pentru Polonia,
subliniind totodată posibilitatea ’’low level’’ a unui conflict de scară largă. Cu toate acestea,
amenințările regionale și conflictele locale exista si reprezinta o amenintare directa avand ca
exemple conflictul ruso-georgian care se menținea în acel momentul elaborarii Strategiei.
Mai mult, Strategia evidențiază faptul că securitatea poloneză este în principal o funcție a
proceselor și starilor evolutive care au loc în vecinătatea sa. Drept urmare, stabilitatea
Europei Centrale și de Est garantează securitatea Poloniei, unde politica de dezvoltare și
securitate a acestor state, în special a celor din Rusia, este descrisă ca având un impact direct
asupra securității Poloniei. În ceea ce privește apărarea, nu în ultimul rând, NATO rămâne
organizația cheie în securitatea regională și cel mai important garant al securității externe
poloneze.19

Comparativ, Federatia Rusa isi incepe pledoaria in sustinerea strategiei si politicilor proprii
de securitate incepand de la urmatoarele percepte: ’’ Rusia a depășit consecințele crizei
politice și socio-economice sistemice de la sfârșitul secolului al XX-lea - oprind declinul
calității vieții cetățenilor ruși; a rezistat presiunilor naționalismului, separatismului și
terorismului internațional; a împiedicat discreditarea formei constituționale de guvernare; și-a
păstrat suveranitatea și integritatea teritorială; și a restabilit potențialul țării de a-și spori
competitivitatea și de a-și apăra interesele naționale ca actor cheie în cadrul relațiilor
internaționale multipolare în evoluție.’’

Principalele direcții ale politicii de securitate națională a Federației Ruse sunt [așa-numitele]
priorități strategice naționale, sub forma unor importante transformări sociale, politice și
economice menite să creeze condiții sigure pentru realizarea drepturilor și libertăților
constituționale ale cetățenilor ruși, dezvoltarea stabilă a țării și păstrarea integrității teritoriale
și a suveranității statului.

Strategia de securitate națională a Federației Ruse până în 2020 este un sistem recunoscut
oficial de priorități strategice, obiective și măsuri în ceea ce privește politica internă și
externă, care determină gradul de securitate națională și nivelul de dezvoltare stabilă pe
termen lung a statului. Ipotezele conceptuale în domeniul asigurării securității naționale se

19 „Strategia de apărare a Republicii Polonia”, 2009, art: 11, 13, 16, 17, 21, 22

10
bazează pe interconectarea fundamentală și interdependența Strategiei de securitate națională
a Federației Ruse până în 2020 și pe Conceptul pentru dezvoltarea socio-economică pe
termen lung a Federației Ruse până în 2020.

Strategia dată constituie baza dezvoltării unui sistem care asigură securitatea națională a
Federației Ruse și prezintă un plan de acțiune și măsuri menite să garanteze securitatea
națională. Acesta pune bazele interacțiunii constructive între organele de stat, organizațiile și
grupurile sociale, pentru a apăra interesele naționale ale Rusiei și pentru a proteja securitatea
individului, a societății și a statului.

Scopul principal al Strategiei este de a formula și sprijini, cu ajutorul forțelor naționale de

securitate20, condițiile interne și externe care conduc la punerea în aplicare a priorităților
naționale strategice.21

Capitolul 2.

Actorii și instituțiile de securitate națională

Strategia Federatiei Ruse folosește următoarele directii care implica actorii statali ce vor
participa la punerea in aplicare a conceptului:

20 KGB, SVR, GRU

21 https://thailand.mid.ru/en/national-security-strategy-of-the-russian-federation

11
1 „securitate națională” - protecția individului, a societății și a statului împotriva
amenințărilor interne și externe, care, la rândul său, asigură drepturile și libertățile
constituționale, o calitate a vieții adecvată pentru cetățeni, suveranitatea, integritatea
teritorială și dezvoltarea stabilă a federației ruse, apărarea și securitatea statului;

2 „interesele naționale ale Federației Ruse” - agregatul nevoilor interne și externe ale
statului în asigurarea protecției și dezvoltării stabile a individului, societății și statului;
„amenințare la adresa securității naționale” - posibilitatea directă sau indirectă de a aduce
atingere drepturilor și libertăților constituționale, calității vieții, suveranității / integrității
teritoriale, dezvoltarea stabilă a RF, apărarea și securitatea statului;

3 „priorități naționale strategice” - cele mai importante direcții în ceea ce privește

asigurarea securității naționale, în conformitate cu care se realizează drepturile și libertățile
constituționale ale cetățenilor RF, dezvoltarea socio-economică stabilă și protecția
suveranității, independenței și integrității teritoriale a țării ;

4 „sistem de securitate națională” - forțele și mijloacele care asigură securitatea națională

„forțe de securitate națională” - Forțele Armate ale Federației Ruse, alte trupe, formațiuni
militare și organisme care, conform legislației federale, sunt desemnate ca angajate în
serviciul militar și / sau de aplicare a legii și, de asemenea, organele federale ale puterii de
stat care participă la asigurarea securității naționale pe baza legislației Federației Ruse;

5 „mijloace de asigurare a securității naționale” - tehnologii, precum și resurse tehnice, de

programare, lingvistice, juridice și organizaționale, inclusiv canale de telecomunicații, care
sunt utilizate în cadrul sistemului de asigurare a securității naționale în scopul colectării,
formulării, procesării, transmiterii sau să primească informații cu privire la statutul securității
naționale și măsuri pentru consolidarea acesteia.

Forțele și mijloacele care asigură securitatea națională își concentrează eforturile și resursele
pe asigurarea securității naționale în sferele politice, economice și sociale, în domeniile
științei și educației, în domeniul intercultural, spiritual, informațional, militar, militar-
industrial și sferele ecologice și, de asemenea, în domeniul securității sociale.

Punctul de vedere al Federatiei Ruse sustine ca: ’’ Ca urmare a creșterii noilor centre de
creștere economică și influență politică, apare o nouă situație geopolitică. Există o tendință
din ce în ce mai mare de a căuta rezoluții la problemele existente și de a reglementa situațiile
de criză la nivel regional, fără participarea puterilor neregionale. Insuficiența arhitecturii

12
globale și regionale actuale, orientată (în special în regiunea euro-atlantică) către NATO,
precum și natura imperfectă a instrumentelor și mecanismelor juridice, creează o amenințare
din ce în ce mai mare pentru securitatea internațională.

Tranziția în sistemul internațional de la blocuri opuse la principiile diplomației

multivectoriale, împreună cu potențialul resurselor Rusiei și politica pragmatică pentru
utilizarea sa, au lărgit posibilitățile Federației Ruse de a-și consolida influența pe scena
mondială. Federația Rusă are suficient potențial să se bazeze pe crearea, pe termen mediu, a
condițiilor favorabile înrădăcinării sale printre liderii economiei mondiale, pe baza
participării efective la diviziunea globală a muncii, a îmbunătățirii competitivității globale a
economiei, a potențialului de apărare și a nivelului de stat și de securitate socială.’’22

Aceasta influenta sporita a Federatiei Ruse in zona a declansat in Polonia ceea ce se poate
spune dorinta de a spori reziliența strategică ce poate fi transpusa la de termenul de rezistență
sau capacitatea de apărare23. În acest sens, politica de descurajare pe care Polonia a susținut-o
în mod constant în cadrul NATO vine să îndeplinească această funcție. În termeni militari,
Polonia este conștientă de imposibilitatea inarmării excesive a teritoriului sau a oricărui alt
aliat din Europa Centrală și de Est. Obiectivul Poloniei este de a crea și de a spori poziția de
descurajare a Alianței Nord-Atlantice, stabilită prin prezența echipamentului militar și a
trupelor în Flancul Estic, într-o asemenea măsură care ar fi suficientă pentru a descuraja
eventuale actiuni agresive din ce în ce mai mari ale Federației Ruse24.

Politica de descurajare pare și mai exentiala pentru Polonia odată luand în considerare faptul
că principalul său partener strategic, Statele Unite ale Americii, asigură prezența trupelor sale
militare pe teritoriul Poloniei. Din punct de vedere strategic, prezența SUA în Polonia oferă
Varșoviei garanția că, în cazul unui scenariu de agresiune militară lansat de Federația Rusă,
cel mai puternic actor global poate proteja securitatea națională a Poloniei. Se poate spune ca
trupele americane de pe teritoriul său reprezintă semnalul re-angajării militare pe termen lung
a SUA în Europa Centrală și de Est a Europei.25

22 Idem
23 Wolfers, 1952
24 Binnendijk, 2015, p. 26-27.
25 Kacprzyk, 2015, p. 7

13
Capitolul 3.

Instrumentele puterii naționale

3.1 Obiectivele strategice ale Federatiei Ruse.

Conform surselor, legate de îmbunătățirea apărării naționale constau în prevenirea

războaielor și conflictelor globale și regionale și, de asemenea, în realizarea descurajării
strategice în interesul asigurării securității militare a țării. Descurajarea strategică presupune
dezvoltarea și realizarea sistemică a unei game de măsuri politice, diplomatice, militare,
economice, informaționale și de altă natură interconectate, destinate prevenirii sau reducerii

14
amenințării acțiunii distructive din partea unui agresor de stat (coaliția de state). Descurajarea
strategică se realizează prin utilizarea resurselor economice ale statului, inclusiv sprijinul
pentru forțele care asigură securitatea națională, prin dezvoltarea unui sistem de educație
militar-patriotică a cetățenilor ruși, precum și a infrastructurii militare și a sistemelor de
administrare pentru stat organizație militară. Federația Rusă asigură apărarea națională pe
baza principiilor de eficiență și eficiență rezonabila, inclusiv prin răspuns non-militar,
mecanisme de diplomație publică și menținere a păcii și cooperare militară internațională.
Securitatea militară este asigurată prin dezvoltarea și îmbunătățirea organizării militare și a
potențialului defensiv al statului, precum și prin alocarea unor resurse financiare, materiale și
de altă natură suficiente în acest scop. Obiectivele strategice ale apărării naționale sunt
realizate prin dezvoltarea sistemului de securitate națională, implementarea unei politici
militare-tehnologice pe termen lung și dezvoltarea infrastructurii militare și, de asemenea,
prin îmbunătățirea sistemului de administrare a organizației militare de stat și prin realizarea
unei game de măsuri sporind prestigiul serviciului militar. Politica de stat pe termen lung a
Federației Ruse în domeniul apărării naționale și al construcțiilor militare, inclusiv în cadrul
statului Uniunii [cu Belarus], este orientată spre îmbunătățirea Forțelor Armate ale Federației
Ruse, altele trupe, formațiuni și corpuri militare, chemate să asigure securitatea, suveranitatea
și integritatea teritorială a statului, în orice condiții date ale mediului militar-politic.
Amenințările la adresa securității militare se orienteaza pentru a contracara politicile unui
număr de țări străine de vârf, orientate spre obținerea superiorității predominante în sfera
militară, în primul rând în ceea ce privește forțele nucleare strategice, dar și prin dezvoltarea
unor mijloace de înaltă precizie, informaționale și alte mijloace de înaltă tehnologie.
desfășurării războiului armat, a armelor strategice non-nucleare, prin crearea unilaterală a
unui sistem de apărare antirachetă gobal și a spațiului de militarizare, care ar putea duce la o
nouă cursă a înarmărilor și, de asemenea, politici orientate către proliferarea tehnologiilor
nucleare, chimice și biologice producerea armelor de distrugere în masă, a sistemelor de
livrare sau a componentelor acestora.

3.2. Valorile, Interesul Național și Obiectivele Strategice în domeniul Securității

Naționale a Republicii Polonia.

Republica Polonia creează condiții favorabile pentru a-și urmări interesele naționale și a
atinge obiective strategice în domeniul securității naționale în conformitate cu următoarele
valori: independență și suveranitate a statului:

15
-securitatea cetățenilor săi;

-libertăți umane și civile și drepturile;

-demnitatea umană, justiția;

-identitatea și patrimoniul național;

-statul democratic de drept;

-solidaritatea;

-ordinea internațională bazată pe principiile dreptului internațional;

-protecția mediului;

Interesele naționale în domeniul securității naționale includ: pilonii securității naționale a

Republicii Polonia. Implementarea lor este asigurată prin realizarea obiectivelor strategice
care rezultă din acestea, ceea ce necesită planificarea și implementarea sarcinilor specifice și
deținerea și utilizarea forțelor, resurselor și capacităților adecvate. Acestea includ activități
strategice și pregătitoare cheie descrise în continuare. 1. Păstrarea independenței, integrității
teritoriale, suveranității și securității statului și a cetățenilor săi. Modelarea ordinii
internaționale, bazată pe solidaritate și respectarea dreptului internațional, care garantează
dezvoltarea sigură și sigură a Poloniei. Întărirea identității naționale și păstrarea patrimoniului
național. Asigurarea condițiilor pentru o dezvoltare socială și economică durabilă și
echilibrată și protecția mediului.

Unul din primii piloni ai documentului se refera la Securitatea statului și a cetățenilor săi
păstrarea independenței, inviolabilității teritoriale, suveranității. Asigurarea securității statului
și a cetățenilor care săi se urmărește a fi facute prin realizarea următoarelor obiective
strategice și punerea în aplicare a sarcinilor și acțiunilor care decurg din acestea.

Integrarea managementului securității naționale, inclusiv managementul apărării de stat și

dezvoltarea capacităților de adaptare in functie de realitati:

1. Integrarea sistemului național de gestionare a securității, inclusiv managementul apărării

de stat, permițând unificarea proceselor, procedurilor și practicilor de lucru prin fuzionarea
sistemelor existente până în prezent, în special managementul securității naționale,

16
gestionarea crizelor și securitatea cibernetică. Posibilitatea de adaptare rapidă la noile
provocări și amenințări, precum și identificarea oportunităților.

2. Crearea unui mecanism de coordonare inter-instituțională pentru gestionarea securității

naționale prin înființarea unui comitet al Consiliului de Miniștri, responsabil, la nivel
strategic, de gestionarea problemelor din domeniul politicilor, strategiilor și programelor
legate de managementul securității naționale, într-o manieră care să asigure implementarea
lor coerentă și să facă legătura între comitet și noul rol și competențe ale echipei
guvernamentale de gestionare a crizelor și a Centrului guvernamental pentru securitate.

3. Implicarea purtatorilor de cuvant (speaker-ii) Sejmului și Senatului Republicii Polonia în

pregătirea pentru gestionarea securității naționale.

4. Ajustarea mecanismelor și instrumentelor care îl susțin pe președintele Republicii Polonia

într-un mod care să reflecte schimbările din sfera securității și apărării, inclusiv a gestionării
apărării de stat.

5. Adaptarea sistemului național de gestionare a crizelor la sistemul NATO de răspuns la

criză, extinzându-l și in domeniul conflictelor politice și militare și permițând tranziția fără
probleme de la starea de pace la starea de criză și război, precum și asigurarea faptului că
oferă instrumente eficiente pentru prevenirea și combaterea amenințărilor, inclusiv a celor
hibride.

6. Revizuirea, prioritizarea și interconectarea documentelor de strategie și planificare, precum

și a mecanismelor de implementare în domeniile securității și apărării naționale și dezvoltării
socio-economice a țării.

7. Pregătirea și implementarea unui sistem de comunicații în scopul gestionării sistemului de

securitate națională, inclusiv a gestionării apărării de stat.

8. Asigurarea, în cadrul unui sistem de securitate național cuprinzător și integrat, la toate

nivelurile administrației guvernamentale și guvernamentale locale, a coerenței planificării
civile și a apărării, precum și posibilitatea implementării selective a sarcinilor, după caz.

Fortele armate poloneze.

17
Pune accent pe consolidarea capacităților operaționale ale forțelor armate poloneze de
descurajare și apărare împotriva amenințărilor la adresa securității, cu accent deosebit pe
îmbunătățirea nivelului de mobilitate și a modernizării tehnice:

1. Eforturile de a accelera dezvoltarea capacităților operaționale ale forțelor armate poloneze

prin creșterea ratei de creștere a cheltuielilor pentru apărare, ajungând la 2,5% din PIB în
2024.

2. Continuarea adaptării structurii de comandă pe timp de pace și război al Forțelor Armate

Poloneze pentru a reflecta nevoile rezultate din schimbările din mediul de securitate.

3. Consolidarea capacităților operaționale ale forțelor armate poloneze prin creșterea

personalului și a echipamentelor la nivelurile prevăzute, precum și adaptarea programelor de
instruire pentru a răspunde în special provocărilor prezentate de mediul operațional modern
multidomeniu, capabilități de desfășurare operațiuni asimetrice, construirea de sisteme anti-
acces / negare a zonei (izolarea câmpului de luptă) și manevrabilitatea operațiunilor, precum
și capacitatea de a sta departe de dislocarea permanentă pentru o perioadă lungă de timp.

4. Îmbunătățirea mobilității trupelor și a eficienței sistemului lor de sprijin și logistică,

concentrându-se pe investițiile în infrastructura și mijloacele de transport necesare.

5. Îmbunătățirea gestionării resurselor de personal ale Forțelor Armate Poloneze, luând în

considerare în special îmbunătățirea: proceselor de calificare și recrutare în Forțele Armate
Poloneze, sistemul de educație și formare profesională a soldaților, precum și câștigarea și
utilizarea personalului rezerve.

6. Constructia unui sistem național integrat de conștientizare a situației, bazat pe diverse

mijloace de recunoaștere, comunicare, comandă și control, inclusiv sisteme naționale de
satelit de observare a Pământului și sisteme de vehicule aeriene fără pilot care funcționează în
rețea. 19 structuri centrice, menținând în același timp securitate criptografică completă.
Construiți sisteme naționale de comunicații prin satelit.

7. Asigurarea capacitatii de apărare aeriană eficientă, inclusiv apărarea antirachetă.

8. Constructia de capabilități operaționale ale forțelor armate poloneze pentru a efectua

lovituri de precizie la distanță lungă, precum și capabilități de apărare antiaeriană și antitanc.

18
9. Dezvoltarea capacităților operaționale ale forțelor armate poloneze, în special ale forțelor
operaționale speciale, pentru a combate amenințările, inclusiv cele hibride și pentru a efectua
operațiuni antiteroriste în toate statele extraordinare posibile și în stările de pregătire pentru
apărare.

10. Realizarea capacităților operaționale pentru desfășurarea întregului spectru de operațiuni

militare în spațiul cibernetic, dezvoltarea forțelor de apărare cibernetică și dezvoltarea
capacităților de desfășurare a activităților în spațiu, precum și pentru desfășurarea de activități
de informare.

11. Îmbunătățirea sistemului de mobilizare, inclusiv formarea rezervelor de personal.

12. Eforturi pentru a construi capabilități care să asigure protecția și apărarea deplină a
intereselor maritime naționale, în special capacitățile operaționale ale marinei poloneze și să
consolideze cooperarea acesteia în cadrul formatelor aliate și regionale.

13. Implementarea programului de construire a forțelor teritoriale de apărare, creând condiții

pentru dezvoltarea unei pregătiri comune de apărare civică pe teritoriul întregii țări.

14. Crearea condițiilor pentru industria de apărare poloneză, indiferent de forma de

proprietate, pentru a satisface nevoile pe termen lung ale forțelor armate poloneze, inclusiv
prin implementarea rezultatelor cercetării și dezvoltării.

Concluzii

19
Analiza comparativă atât a obiectivelor militare strategice ale Poloniei, respectiv Federatia
Rusa, cât şi a altor elemente principale ale concepţiei de apărare şi misiuni ale forţelor armate
ale respectivelor tari relevă atât similitudini, cât şi diferenţe, ce pot fi sintetizate astfel:

- existenţa unei linii comune tuturor ţărilor, indiferent de organizaţia al cărei membru sunt, de
aliniere la obiectivele şi misiunile organizaţiei (tendinţă de decurge în mod natural din
statutul de membru);

- orientarea preponderentă către nivelul global al securităţii al ţărilor cu statut de

superputere/mare putere (Federatia Rusa) şi către cel regional al ţărilor cu statut internaţional
redus (evident că realizarea şi conservarea securităţii naţionale constituie obiectivul principal
al Poloniei);

- în cadrul NATO, existenţa abordării comune asupra problemelor de securitate ce implică

actori al CSI/CSTO, în special Federaţia Rusă, cu care se doreşte îmbunătăţirea cooperării
militare;

- în cadrul Federatiei Ruse, existenţa unor abordări diferite faţă de NATO şi SUA: declararea
de către Federaţia Rusă a „pericolului” constituit de NATO, în timp ce celelalte ţări membre
CSI nu se opun cooperării militare cu SUA, principalul actor al Alianţei;

- documentele programatice din sfera securităţii şi apărării ale ţărilor NATO/Polonia sunt
orientate preponderent către interesele de securitate universal valabile, în timp ce cele ale
ţărilor CSI/Federatia Rusa aduc în prim-plan problematica securităţii naţionale şi regionale şi
cea a îmbunătăţirii potenţialului defensiv, cu un puternic caracter propagandistic!

În consecinţă, în ceea ce priveşte ţările membre NATO/Polonia, elementele specifice

concepţiei strategice sunt prezente în strategiile majorităţii ţărilor membre:

-apărare colectivă;

-gestionarea crizelor;

-securitate prin cooperare;

-operaţii non-Articol 5.

În cazul ţărilor membre CSI/Federatia Rusa, concepţia strategică este construită în jurul ideii
de securitate colectivă, ce este operaţionalizată prin:

20
-indivizibilitatea securităţii;

-responsabilitate egală în furnizarea securităţii statelor participante;

-respectarea integrităţii teritoriale şi suveranităţii;

- neintervenţia în problemele interne;

-asumarea răspunderii pentru interesele celorlalte state membre;

-apărare colectivă pe baze regionale;

-consens în ceea ce priveşte furnizarea securităţii colective;

-corelarea organizării şi a capacităţii de reacţie ale forţelor la amploarea ameninţării militare.

Bibliografie

21
1 Galtung, Johan, Violence, Peace, and Peace Research, în “Peace: Research,
Education, Action. Essays in Peace Research. Volume 1”, Copenhagen: Christian
Ejlers Forlag, 1975.
1. Boulding, Kenneth, Stable Peace, Austin: University of Texas Press, 1978.
2. Apud Buzan Barry, Popoarele, statele şi teama. O agendă pentru studii de securitate
internaţională în epoca de după Războiul Rece, Ed. Cartier, Chişinău, 2000.
3. Bellany, Ian, Către o teorie a securităţii naţionale, 1981, apud Buzan, Barry, op. cit.,
2000.
4. Martin, Laurence, Poate exista securitate naţională într-o epocănesigură?, 1983, apud
5. Nicolae LOTREANU, „Politică”,în Cătălin ZAMFIR şi Lazăr VLĂSCEANU
(coord.), Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, Bucureşti, 1998
6. „Strategia de apărare a Republicii Polonia”

7. Adrian MIROIU, Analiza politicilor publice. Curs, 2008, p. 12, URL:

http://adrianmiroiu.files.wordpress.com/2008/05/capitolul-1.pdf.

22