``Y6HUJ

FAC. DE INGINERIE MECANICA

Cat. de Autovehicule şi Motoare

PROIECT
la
Construcţia şi calculul autovehiculelor – I

Tema: Cutie de viteze pentru autoturism de

teren

Student: Flavius George ITU

Secţia AR – IFR
Anul III, grupa 1163
Îndrumător: prof.dr.ing. Ion PREDA

Anul universitar 2018-2019

Semestrul II
 CUPRINS

Anul universitar 2018-2019 .......................................................................................... 1

Cuprins .......................................................................................................................... 2
1 STUDIU DE NIVEL PRIVIND CUTIE DE VITEZE ............................................. 4
1.1 Funcţiunile ....................................................................................................... 4
1.2 Soluţii constructive .......................................................................................... 5
1.3 Analiza Comparativă........................................................................................ 7
1.3.1 Avantaje ................................................................................................. 8
1.3.2 Dezavantaje ........................................................................................... 8
2 MATERIALE UTILIZATE LA CONSTRUCŢIA CUTIEI DE VITEZE ............... 9
2.1 Tipuri de Materiale Utilizabile ......................................................................... 9
2.2 PROPRIETĂȚI fizice .................................................................................... 10
2.3 Moduri de Prelucrare posibile ........................................................................ 11
2.4 Tratamente Termice ....................................................................................... 12
3 TEHNOLOGII UTILIZATE LA CONSTRUCŢIA CUTIEI DE VITEZE ........... 14
3.1 Tehnologii de fabricare .................................................................................. 14
3.2 Tehnologii de asamblare ................................................................................ 14
4 MODALITĂŢI DE DETERIORARE A CUTIEI DE VITEZE ............................. 17
4.1 MODALITĂŢI Normale DE DETERIORARE ............................................ 17
4.2 MODALITĂŢI ANormale DE DETERIORARE.......................................... 18
5 JUSTIFICAREA SOLUŢIEI CONSTRUCTIVE ALESE ŞI CALCULUL CUTIEI DE
VITEZE ....................................................................................................................... 19
5.1 Justificarea Soluţiei Constructive................................................................... 19
5.2 Alegerea Regimurilor de Calcul .................................................................... 19
5.3 Calculul de Predimensionare ......................................................................... 19
5.4 Calculul la ... .................................................................................................. 19
5.5 Calculul la ... .................................................................................................. 19
5.6 Concluzie Privind Calculul ............................................................................ 19
6 IDENTIFICAREA UNEI MODALITĂŢI DE CREŞTERE A CALITĂŢII cUTIEI DE
VITEZE ....................................................................................................................... 20
7 IDENTIFICAREA UNEI MODALITĂŢI DE REDUCERE A COSTULUI CUTIEI
DE VITEZE................................................................................................................. 21
8 CONCLUZII........................................................................................................... 22
8.1 Probleme şi Dificultăţi întâmpinate şi Rezolvate ........................................... 22
8.2 Aspecte Originale ale Soluţiei Constructive .................................................. 22
8.3 Comparaţie cu Alte Produse Similare ............................................................ 22
8.4 Câteva Lucruri învăţate prin Realizarea Proiectului ...................................... 22
9 BIBLIOGRAFIE .................................................................................................... 23
10 ANEXE................................................................................................................... 24
10.1 Materiale Documentare Considerate Foarte Interesante ................................ 24
10.2 Planşe ............................................................................................................. 24
10.2.1 Schema cinematică .............................................................................. 24
10.2.2 Desen de ansamblu .............................................................................. 24
10.2.3 Desen de execuţie ................................................................................ 24
10.2.4 Model CAD plan sau tridimensional ................................................... 24
 1 STUDIU DE NIVEL PRIVIND CUTIE DE VITEZE

1.1 FUNCŢIUNILE
De cele mai multe ori, momentul si viteza unghiulară ale motorului nu corespund condițiilor
concrete de deplasare ale automobilului. Subansamblul automobilului care asigură modificarea
vitezei si forței de tracțiune ale automobilului prin modificarea parametrilor puterii produse de
motor se numește cutie de viteze.
Principalele cerințe funcționale ale cutie de viteze sunt:
 asigurarea deplasării în condiții foarte variate de drum sau teren neamenajat;
 optimizarea funcționării motorului prentru creșterea economicitații și fiabilității;
 decuplarea de lungă durată a motorului de restul transmisiei;
 obținerea mersului înapoi al automobilului, fără inversarea sensului de rotație al
motorului.

La unele automobile cutia de viteze mai poate prelua și alte funcțiuni suplimentare:
 antrenarea unei prize de putere folosite pentru acționarea unor echipamente auxiliare ale
motorului;
 frânarea de încetinire, necesară la coborârea pantelor lungi sau in cazul opririlor repetate
.

Fig. 11 Ansamblul de propulsie și didpunerea cutiei de viteze în cadrul acestuia. [1]
 1.2 SOLUŢII CONSTRUCTIVE

Pe lângă funcțiunile amintite, cutiilor de viteze li se impun o serie de cerințe constructive și

economice:
 să aibă construcție simplă, robustă si ușoară
 să fie fabricate cu costuri cât mai reduse
 să aibă randament cât mai ridicat
 să fie cât mai fiabile
 să poată fi intreținute ușor
 să funcționeze silențios
 să fie comode în deservire.

Cele mai răspândite cutii de viteze ale automobilelor actuale sunt cele cu variație în trepte a
raportului de transmitere. La acestea, transformarea cuplului se face cu ajutorul unor angrenaje
cu roți dintațe cilindrice sau conice. Din punct de vedere constructiv, angrenajele pot avea axe
fixe sau rotitoare, caz în care cutiile de viteze ce le conțin se numesc planetare. Alegerea
numărului de trepte si a mărimii rapoartelor de transmitere se realizează din considerente
dinamice si economice, diferențiat, în funcție de tipul si destinația automobilului.
Dintre cutiile de viteze in trepte cu arbori cu axe fixe, cea mai mare raspandire o au cele cu
doi si trei arbori.

Fig 1.2 Cutie de viteze + cutie de distributie

 Fig 1.3 Cutie de viteze cu doi arbori

Fig 1.4 Cutie de viteze cu doi arbori

În cele trei cazuri sunt prezentate cutii de viteze folosite la diferite autoturisme, toate fiind
cu cinci sau șase trepte de mers înainte și una înapoi.
Figura 1.2 este cutia de viteze aleasă de mine, ea aparține unui autoturism de teren marca
Mitsubishi L200. Pentru construcția prezentă au fost luate măsuri pentru rigidizarea arborilor în
scopul asigurării unei rigidităti mai mari, deci a unor condiții de funcționare mai bune pentru
angrenaje.
La proiectarea construcției au fost luate măsuri speciale pentru a scadea frecările, o baie de
ulei din tabla cu forma speciala fiind plasata în apropierea roților dințate pentru a se asigura
ungerea corespunzătoare și în cazul deplasării pe pante accentuate.

Fig. 1.5 Schema cinematica cutie de viteza aleasa

1.3 ANALIZA COMPARATIVĂ

Veţi compara măcar trei soluţii constructive diferite ale căror desene vor fi prezentate la
subcapitolul 1.2.

Necesitatea obținerii unor performanțe de exploatare cât mai ridicate a dus la realizarea
unei mari diversități constructive de transmisii, deci și de cutii de viteze, în strânsă corelare cu
specificul condițiilor de funcționare ale fiecărui tip de automobil. Utilizarea unui anumit tip de
cutie de viteze este impusă în primul rând de raportul avantaje-dezavantaje pe care acestea îl
conferă automobilului.
În aprecierea comportamentului în exploatere al cutiei de viteze, cea mai mare importanță
o au posibilitatea deplasării în condiții grele, productivitatea, economicitatea, fiabilitatea,
întreținerea, siguranta circulației și confortul.
Cutia de viteze cu trei arbori mi se pare o soluție foarte utilă, mai ales atunci când
autoturismul se deplasează pe un drum amenajat, la o viteza relativ mare, deoarece aceasta
permite cuplarea directă a arborelui primar cu cel secundar , reducând astfel frecările din
transmisie, randamentul transmisiei fiind mai mare, iar consumul de carburant fiind mai mic.
 De asemenea, mi se pare foarte interesantă realizarea rigidizării arborelui, adică dispunerea
sa pe trei rulmenți, ceea ce îi conferă o rezistență mult mai mare la încovoiere, atunci când
autoturismul funcționeză în condiții grele, la turație și moment mare ale motorului.
Cutia de viteze cu doi arbori este caracterizată de faptul că îi lipsește priza directă și
momentul la toate treptele de viteză se transmite prin câte o singură pereche de roți dințate.

1.3.1 Avantaje cutie de viteze cu trei arbori

-dantura inclinată a dinților roților pentru mersul înapoi oferă rezistența mai mare în condiții
grele de functionare;
-rapoartele lor de transmitere pentru toate treptele de mers înainte se realizează prin
intermediul a câte două perechi de roți dințate, ceea ce permite adoptarea unor distanțe mici între
arbori și obținerea unor înalțimi de gabarit reduse;
-rigidizarea arborelui prin dispunerea sa pe trei reazeme;
-avantajul principal al cutiilor cu trei arbori este cuplarea arborilor în priză directă;
1.3.2 Dezavantaje cutie de viteze cu trei arbori
-cutia de viteze scade randamentul transmisiei din cauza frecărilor din angrenaje și rulmenți;
 2 MATERIALE UTILIZATE LA CONSTRUCŢIA
CUTIEI DE VITEZE
2.1 TIPURI DE MATERIALE UTILIZABILE
Arborii.
Arborii drepţi se execută, de regulă, din oţeluri carbon sau aliate, iar în cazul unor
dimensiuni foarte mari din fontă. Oţelurile aliate se recomandă în cazul când pinionul este
executat din astfel de oţeluri şi este corp comun cu arborele, la turaţii de funcţionare foarte
ridicate, în cazul arborilor puternic solicitaţi şi cu restricţii de gabarit.
Pentru arborii drepţi se recomandă:
 oţeluri de uz general pentru construcţii (OL 42, OL 50, OL 60 STAS 500/2), pentru
arborii care nu necesită tratament termic;
 oţeluri carbon de calitate de îmbunătăţire (OLC 45, OLC 60 STAS 880) sau oţeluri
aliate de îmbunătăţire (40 Cr 10, 41 CrNi 12 etc. STAS 791), pentru arbori puternic
solicitaţi şi/sau durată mare de funcţionare impusă lagărelor sau canelurilor;
 oţeluri carbon de calitate de cementare (OLC 10, OLC 15 STAS 880) sau oţeluri aliate
de cementare (13 CrNi 30, 28 TiMnCr 12 etc. STAS 791), pentru arbori puternic
solicitaţi şi pentru arbori care funcţionează la turaţii ridicate.
Rotile dintate.
Roţile dinţate se execută dintr-o gamă foarte largă de materiale pentru a satisface condiţiile
diverse în care funcţionează. Roţile dinţate utilizate în construcţia reductoarelor de turaţie, a
transmisiilor automobilelor şi tractoarelor se execută numai din oţeluri tratate termic sau
termochimic.
Ca tratament final, normalizarea se aplică oţelurilor nealiate, utilizate doar în construcţia
unor cutii de viteze care transmit sarcini mici, la viteze mici. Marcile de astfel de oţeluri
utilizate în construcţia roţilor dinţate sunt: OLC 45, OLC 50, OLC 55 şi OLC 60.
Oţelurile de îmbunătăţire fac parte din grupa oţelurilor moi, principalele mărci de astfel de
oţeluri utilizate în construcţia roţilor dinţate de la reductoare sunt: 40 Cr 10, 26 MoCr 11, 34
MoCr 11, 51 VMnCr 11, 40 CrNi 12, 30 MoCrNi 20 etc.
Principalele mărci de oţeluri de cementare utilizate în construcţia roţilor dinţate de la
reductoare şi transmisii de automobile şi tractoare sunt 15 Cr 9, 18 MnCr 11, 20 TiMnCr 12, 21
MoMnCr 12, 18 CrNi 20, 20 MoNi 35, 17 MoCrNi 14.
Cele mai utilizate oţeluri de nitrurare, nitrurate, sunt: 21 MoMnCr 12, 26 MoCr 11, 30
MoCrNi 16; cele de îmbunătăţire, nitrurate sunt: 34 MoCr 11 (33 MoCr 11), 42 MoCr 11 (42
MoCr 11), iar cele de cementare nitrurate sunt: 19 MoCr 11 şi 21 MoMnCr 12.
Rulmentii.
Materialele destinate inelelor şi corpurilor de rostogolire trebuie să îndeplinescă o serie de
condiţii: rezistenţă mare la solicitarea de contact; rezistenţă mare la uzură; tenacitate. Oţelurile
care îndeplinesc cel mai bine aceste condiţii sunt oţelurile aliate cu crom, care conţin
aproximativ 1% carbon şi 1,3…1,65% crom. Alte elemente de aliere sunt manganul şi siliciul.
Viteza de călire şi adâncimea de călire sunt direct dependente de conţinutul de mangan.
Tratamentul termic de durificare este de călire (încălzire la 800ºC, menţinere 1 oră, răcire în
ulei) urmată de revenire joasă (încălzire la 170ºC, menţinere 3 ore, răcire în ulei preîncălzit la
70ºC). După tratamentul termic, duritatea inelelor şi a corpurilor de rostogolire este de 63±3
HRC.
Unele firme producătoare de rulmenţi utilizează şi oţeluri de cementare, acestea
 comportându-se bine la solicitări cu şocuri. Pentru rezistenţă la temperaturi ridicate sau
pentru rezistenţă la coroziune, se utilizează oţeluri speciale înalt aliate, respectiv oţeluri
anticorozive, aliate cu crom.
Carterul.
Alegerea materialului depinde atât de aspecte functionale – încarcare, zgomot, cât si de
aspecte tehnologice – productia zilnica, procedeul de turnare și tehnologia de uzinare
disponibilă etc. De regulă, în construcția unui carter al cutiei de viteze, datorită dificultaților de
obținere a calităților suprafețelor la uzinare cu aceeași viteză de așchiere și modificării
diferențiate a formei și dimensiunilor la creșterea temperaturii, se utilizează un singur tip de
material. Complexitatea, forma și aspectul pieselor variază în funcție de: materialele utilizate
(aluminiu sau fonta) procedeul de turnare a semifabricatelor.
Inelele de sincronizatoare se realizează din bronz.

2.2 PROPRIETĂȚI FIZICE

Arborii.
Sub acţiunea forţelor exterioare şi a momentelor de torsiune pe care le transmit, arborii sunt
solicitaţi la torsiune, încovoiere şi tracţiune sau compresiune. Aceste solicitări acţionează
simultan, deci arborii sunt supuşi la solicitări compuse.
Principalele solicitări sunt solicitarea de torsiune şi cea de încovoiere.
Tensiunea admisibilă convenţională se alege din intervalul τ=10...50 MPa, valorile mai mari
se recomandă în cazul arborilor scurţi, iar valorile mai mici în cazul arborilor lungi. În cazul
unor arbori foarte rigizi şi la care deformaţiile de încovoiere nu conduc la funcţionări incorecte
ale ansamblului respectiv, se pot lua şi valori mai mari pentru rezistenţa admisibilă
convenţională la torsiune, τ=50...55 Mpa.
Roțile dintate. Este cea mai periculoasă formă de deteriorare a danturii, deoarece bucăţile
rupte din dinţi pot produce deteriorarea şi a altor organe de maşini din transmisie. Ruperea
dinţilor este cauzată de oboseala materialului sau de suprasarcinile care apar în transmisie.
Rezistenţe mecanice admisibile, densitate, coeficient de dilatare, capacitate calorică
specifică, coeficienți de frecare, etc.
 Rulmentii. Calculul rulmenţilor rotitori se poate desfăşura în două moduri.
 Se determină capacitatea dinamică necesară, care trebuie să verifice relaţia
, în care capacitatea de încărcare dinamică de bază C se ia din
catalogul de rulmenţi.
Durabilitatea impusă rulmentului (în milioane de rotaţii) L se determină în funcţie de turaţia
inelului rotitor n şi de durata de funcţionare impusă Lh (în ore), cu relaţia impus


 Se determină durata de funcţionare a rulmentului Lh (în ore), care, pentru verificare,
trebuie să respecte relaţia

În cataloagele de rulmenți ale firmelor există specificat pentru fiecare tip de rulment
sarcinile , forțele maxime și rezistențele pe care le pot prelua.

2.3 MODURI DE PRELUCRARE POSIBILE

Arborii.
Semifabricatele pentru arbori pot fi: bare laminate, pentru diametre sub 140 mm; bare
laminate cu forjare ulterioară; bare laminate cu matriţare ulterioară, în cazul producţiei de serie
mare; semifabricate turnate, în cazul arborilor de dimensiuni foarte mari. Execuţia arborilor din
bare laminate cu forjare sau matriţare ulterioară conduce la obţinerea unui semifabricat apropiat
de forma finală a arborelui – cu importante economii de material, manoperă şi energie – şi la
realizarea unui fibraj continuu care urmăreşte forma arborelui, cu efect direct asupra măririi
rezistenţei acestuia.
Rotile dintate.
Oţelurile utilizate în construcţia roţilor dinţate sunt oţeluri laminate sau forjate. Din punct de
vedere al proprietăţilor mecanice şi al prelucrabilităţii, oţelurile utilizate în construcţia roţilor
dinţate se împart în două mari grupe:
 oţeluri moi, cu duritatea superficială mai mică de 350 HB;
 oţeluri dure, cu duritatea superficială mai mare de 350 HB.

Caracteristic oţelurilor moi este faptul că prelucrarea danturii se face după tratamentul termic, iar
în cazul oţelurilor dure, prelucrarea danturii se face înainte de tratamentul termic, după tratament
efectuându-se doar finisarea danturii prin rectificare.
Caracteristicile mecanice ale oţelurilor utilizate în construcţia roţilor dinţate depind, în mare
măsură, de calitatea şarjei, a semifabricatului şi a tratamentului termic sau termochimic aplicat.
Din aceste puncte de vedere, oţelurile se împart în trei grupe de calitate: ML, MQ şi ME.
Calitatea ML corespunde unor oţeluri care posedă calităţi reduse, calitatea MQ corespunde
unor oţeluri care sunt obţinute de producători cu experienţă, cu cheltuieli corespunzătoare, iar
calitatea ME impune cerinţe care trebuie îndeplinite când se cere o mare siguranţă în funcţionare.
Principalele cerinţe care trebuie îndeplinite de fiecare calitate sunt prezentate la descrierea
oţelurilor respective.
Tratamentele termice pentru roţi dinţate sunt: recoacere, călire şi revenire, iar tratamentele
termochimice aplicate oţelurilor sunt cementare, nitrurare şi carbonitrurare.
Rulmentii.
Semifabricatele utilizate pentru inele sunt de tip ţeavă laminată, pentru diametre exterioare
mai mici de 20 mm şi obţinute prin forjare, pentru diametre exterioare mai mari de 20 mm.
Semifabricatul pentru role este bara de otel debitata.
Carterul.
Carterul asamblat reprezintă o soluție specifică transmisiilor autoturismelor și
autoutilitarelor ușoare organizate după soluția totul față, cu motorul amplasat longitudinal sau
transversal. Uzinarea este mai complexă decât cazul carterului monobloc, deoarece se are în
vedere existența unor suprafețe suplimentare – cele de asamblare și cele de centrare a
elementelor componente. Este compus din mai multe elemente, care sunt uzinate împreună
pentru a forma ”carterul asamblat”.

2.4 TRATAMENTE TERMICE

Există mai multe procese cheie de tratare termică utilizate în producția de pise pentru
diferite subansamble astăzi. Reacția și normalizarea sunt procedee folosite pentru a înmuia
uneltele sau piesele și pentru a diminua stresul rezidual. Unele dintre cele mai răspândite procese
de întărire a uneltelor sunt prin întărirea directă, prin întărirea carierei, prin carbonitridare, prin
nitrurare, prin nitrocarburizare și prin întărirea energiei aplicate - flacără, laser, inducție.
Recoacerea se referă la procesul de încălzire a angrenajului la o temperatură înaltă pre-
determinată pentru o perioadă îndelungată și apoi la răcirea lentă. Aceasta are ca rezultat
recristalizarea materialului, îmbunătățind astfel prelucrabilitatea.
Normalizarea este un tratament de recoacere în care materialul este încălzit peste
temperatura critică superioară și apoi este lăsat să se răcească cu aer.
Prin normalizare se îmbunătățesc în mod simțitor caracteristicile mecanice ale oțelului cum
sunt limita de curgere, rezistența de rupere la tracțiune, alungirea relativă, gâtuirea și reziliența.
Călirea este succesiunea de operaţii de încălzire la temperaturi supracritice, de menţinere în
vederea omogenizării structurii şi de răcire rapidă supracritică, efectuată în scopul obţinerii unei
structuri cu o stare de neechilibru cât mai avansată .
Tratamentele termochimice se folosesc pe scară tot mai largă în producţie ca mijloc de
îmbunătăţire a caracteristicilor mecanice sau fizico-chimice ale straturilor superficiale ale
pieselor şi sculelor.
Dintre tratamentele termochimice utilizate în practică, cele mai răspândite sunt:
 cementarea,
 nitrurarea
 carbonitrurarea.
 Tratamentul termochimic de cementare (îmbogăţire în carbon) se aplică pieselor din
oţeluri carbon şi aliate cu un conţinut până la 0,25 %C (oţeluri de cementare).
 Are drept scop obţinerea în suprafaţa pieselor, pe o adâncime de circa 1... 2 mm, a unui
conţinut în carbon de 0,7 ... 1,1 %, care după călirea piesei îi conferă acesteia o duritate
superficială mare (în jur de 60HRC). În acest fel se poate asocia piesei la o tenacitate
ridicată a miezului (acesta rămîne relativ moale după călire datorită conţinutului scăzut în
carbon) o duritate înaltă suprafeţei, rezistenţă la uzură, la presiunea de contact şi la
oboseală .
Nitrurarea este tratamentul termochimic de îmbogăţire a suprafeţelor în azot.
 Se supun nitrurării atât piese din oţel, cât şi din fontă la care se urmăreşte mărirea
durităţii superficiale, a rezistenţei la uzură, la oboseală şi chiar la coroziune.
 În raport cu cementarea, stratul nitrurat este mult mai dur şi deci mai rezistent la uzură şi
prezintă o stabilitate termică mai mare, duritatea înaltă menţinîndu-se la 550...600 °C.

Carbonitrurarea
 Este un tratament termochimic care se aplică în aceleaşi scopuri ca şi cementarea şi
nitrurarea şi constă în îmbogăţirea simultană a suprafeţei în carbon şi în azot.
 3 TEHNOLOGII UTILIZATE LA CONSTRUCŢIA
CUTIEI DE VITEZE
3.1 TEHNOLOGII DE FABRICARE
Arborii. Tehnologia de fabricaţie a arborilor constă în: strunjirea suprafeţelor cilindrice sau
conice şi a filetelor, frezarea canalelor de pană sau a canelurilor – operaţii executate înainte de
tratamentul termic – rectificarea fusurilor, a porţiunilor de calare, a suprafeţelor canelurilor –
operaţii executate după tratamentul termic.
Tratamentele termice sau termochimice aplicate depind de materialul din care se execută
arborii, putând fi: îmbunătăţire sau îmbunătăţire şi călire superficială a fusurilor, canelurilor,
porţiunilor de calare etc.; cementare urmată de călire a fusurilor, porţiunilor de calare şi a
canelurilor; nitrurare etc.
Roțile dintate. Realizarea tehnologică a roților dințate cu profil evolventic se efectuează cu
ajutorul unei mașini de frezat cu freză melc.
Rulmenții. Inelele rulmenţilor se execută prin strunjire, urmată de rectificare. Forjarea se
efectuează pe maşini automate. Ulterior semifabricatele forjate se supun unui tratament termic de
recoacere de globulizare (în cuptoare electrice) şi operaţiunii de sablare cu alice din fontă pentru
îndepărtarea ţunderului şi a eventualelor bavuri.
Strunjirea se face pe maşini automate. Înaintea operaţiei de strunjire a căilor de rulare se
rectifică plan bilateral inelele, pentru asigurarea bazelor tehnologice. După strunjire se aplică
tratamentul de durificare şi abia apoi se execută, în ordine, rectificarea suprafeţelor laterale, a
suprafeţelor cilindrice, a căilor de rulare şi superfinisarea căilor de rulare.
Bilele se obţin prin presare la rece (în prese speciale), urmată de pilire şi eventual
rectificare. Se continuă cu tratamentul termic de durificare, urmat de rectificare, lepuire şi
sortare.
Rolele se obţin prin debitare din bare, urmată de presare. După tratamentul termic de
durificare se continuă cu operaţiile de tobuire şi de rectificare de eboşare a generatoarei rolei.
Carterul. Carterul asamblat reprezintă o altă soluție ce poate fi obținută prin turnare sub
presiune a elementelor componente. Turnarea sub presiune conferă pieselor finite: precizie mare,
rigiditate satisfacatoare și masă redusă.

3.2 TEHNOLOGII DE ASAMBLARE

La roțile dințate care fac corp comun cu arborele, roțile impun arborelui materialul din care
trebuie fabricat, apoi partea roții se prelucrează și se tratează. În cazul roților dințate care
translatează pe lungimea arborelui, acesteă se montează pe arbore cu ajutorul canelurilor.
Rulmenții se montează pe fusurile arborilor, fiind stranse pe acestea. Standardul prevede la
diametrul interior al rulmentului numai valori întregi, din 5 in 5 milimetri, deci toleranțele
fusurilor arborilor trebuie prelucrate astfel încât să existe acea prestrângere.
Rulmenții. Montajul cu rulmenţi este reprezentat de subansamblul format din arbore
(împreună cu piesele susţinute de acesta), lagărele şi carcasele pe care se sprijină.
Montajul cu rulmenţi trebuie să asigure posibilitatea de rotire a arborelui şi a pieselor
montate pe acesta şi transmiterea sarcinii de la aceste piese la partea fixă .
Condiţiile care trebuiesc respectate de un montaj cu rulmenţi sunt:
 să fixeze axial arborele (să permită transmiterea sarcinilor axiale de la arbore la carcasă);
  să fixeze radial arborele (să permită transmiterea sarcinilor radiale de la arbore la
carcasă);
 să nu introducă forţe suplimentare în rulmenţi, dacă arborele se dilată şi/sau se încovoaie.

Elementele constructive care pot fi utilizate pentru fixarea axială a rulmenţilor depind de
mărimea sarcinilor axiale care trebuie preluate şi de inelul pentru care se face fixarea axială.
Pentru fixarea axială a rulmenţilor care fac parte din montaje care nu sunt încărcate axial, este
suficientă fixarea unui inel prin ajustajul cu strângere dintre inelul respectiv şi piesa conjugată.
Fixarea rulmenţilor care preiau forţe axiale se realizează prin elemente constructive
suplimentare, care diferă în funcţie de inelul pe care îl fixează.
Cele mai întâlnite elementele constructive utilizate pentru fixarea inelelor interioare sunt:
 cu umăr de sprijin executat pe arbore;
 cu bucşă intermediară între inelul rulmentului şi un umăr de pe arbore sau o altă
piesă fixată pe arbore;
 cu inel elastic de rezemare;
 cu piuliţă de rulment;
 cu şaibă de fixare cu şuruburi, doar la capete de arbori.

Fixarea inelelor exterioare de rulmenţi se poate realiza prin unul dintre următoarele
elemente:
 capacul lagărului;
 piese filetate înşurubate în carcasă sau în alte elemente fixate pe carcasă;
 umăr de sprijin realizat în carcasă sau în paharul de rulment;
 inel elastic de rezemare fixat în carcasă sau chiar în inelul exterior al rulmentului.

Fixarea radială a rulmenţilor se realizează prin alegerea ajustajelor dintre inele şi piesele
conjugate (fusul arborelui, respectiv alezajul din carcasă) şi, de asemenea, prin stabilirea
jocurilor radiale corespunzătoare în funţionare.
Toleranţele la diametrul alezajului de pe inelul interior şi la diametrul exterior al inelelor
exterioare ale rulmenţilor sunt standardizate pe plan internaţional. Din acest motiv toleranţele la
diametrele de fusuri se aleg în sistem alezaj unitar, iar toleranţele la diametrele alezajelor din
carcase se aleg în sistem arbore unitar. Aceste toleranţe determină tipurile de ajustaje (cu joc sau
cu strângere) dintre fusul arborelui şi inelul interior al rulmentului, respectiv dintre inelul
exterior şi alezajul din carcasă. Se utilizează câmpuri de toleranţă între g6 şi n6 pentru fusurile de
rulmenţi şi între H6, H7 şi P6, P7 pentru alezajul din carcasă.
Tipurile de ajustaje se aleg în funcţie de: modul de încărcare al inelelor; tipul şi mărimea
sarcinilor preluate; tipul şi mărimea rulmentului; condiţiile de temperatură; construcţia
carcaselor; condiţiile de montare-demontare; condiţii speciale de mobilitate axială.
Modul de încărcare a inelelor poate fi cu încărcare periferică sau cu încărcare locală. Dacă
sarcinile îşi păstreză sensul şi direcţia, inelul rotitor este încărcat periferic şi se recomandă
montarea lui cu strângere, iar inelul nerotitor este încărcat local şi se recomandă montarea lui
liberă.
Tipul şi mărimea sarcinii influenţează mărimea strângerii la ajustajele presate, în sensul
creşterii strângerii necesare cu mărimea sarcinii sau a şocurilor.
Tipul şi mărimea rulmentului determină strângeri mai mari la rulmenţi cu role şi mai mici la
rulmenţi cu bile şi de asemenea strângeri cu atât mai mari cu cât rulmentul este mai mare.
Condiţiile de temperatură determină strângeri sau jocuri cu atât mai mari cu cât temperatura
de funcţionare este mai mare.
 Construcţia carcasei poate fi cu plan de separaţie – caz în care nu este permisă alegerea unui
ajustaj cu strângere în carcasă, sau fară plan de separaţie, obligatorii în cazul sarcinilor cu acţiune
periferică pe inelul exterior. La carcase subţiri sau din materiale uşoare se recomandă strângeri
mai mari.
Condiţiile de montare şi demontare trebuie să fie cât mai simple. Dacă ambele inele se
montează cu strângere este recomandată alegerea rulmenţilor demontabili sau a rulmenţilor cu
alezaj conic şi bucşă de extracţie.
Condiţiile speciale de mobilitate axială se realizează prin alegerea unui ajustaj liber între
inelul cu încărcare locală şi piesa conjugată.
Carterul.
Carterul asamblat al cutiilor de viteze longitudinale satisface toate soluțiile de organizare a
transmisiei care sunt folosite când motorul este amplasat longitudinal: clasica, totul fata sau
integrala. Constructia este realizată din două semicartere ce contin în planul de asamblare axele
arborilor.
 4 MODALITĂŢI DE DETERIORARE A CUTIEI DE
VITEZE

4.1 MODALITĂŢI NORMALE DE DETERIORARE

Defectele în exploatare ale cutiei de viteze se pot manifesta sub forma:blocarea cutiei de
viteze, rămânerea cutiei într-o treapta, fără posibilitatea de a mai cupla alta, autodecuplarea
cutiei de viteze, schimbarea cu zgomot a treptelor la demaraj, cu ambreiajul decuplat complet,
zgomot continuu mai puternic la mersul în plină sarcină, zgomot asemanator unui huruit
puternic sau unei trosnituri, cu intenții de blocare a cutiei de viteze, bataie ritmică: schimbarea
greoaie a treptelor.
Autodecuplarea cutiei de viteze („sare din viteză”) defectul se poate datora
urmatoarelor cauze:defectarea dispozitivului de fixare a treptelor,danturilor pinioanelor si
danturilor de cuplare uzate accentuat, rulmenți cu jocuri mari, jocuri axiale mari ale pinioanelor
pe arborele secundar.
Uzura excesiă a rulmenților conduce la jocuri mari care determină neparalelismul cutiei de
viteze. Defectul se datorează unui numar mare de cauze: ungerea insuficientă, existența unor
impuritati în ulei, montaj prea strâns, centrarea incorecta a cutiei de viteze față de motor.
Shimbarea cu zgomot a treptelor la demaraj, cu ambreiajul complet decuplat.
Cauza defecțiunii o poate constitui uzura sau deteriorare sincronizaritoarelor: indeosebi se
uzează inelele de blocare.
Datorită funcționării necorespunzătoare a sincronizatoarelor, cuplarea treptelor se face cu
zgomot, datorita faptului că vitezele unghiulare ale elementelor, în momentul cuplării, nu mai
sunt egale.
Bătaia ritmică. Defectiunea se datorează ruperii danturii roților dințate. Dacă zgomotul
este la fel de puternic în oricare dintre trepte, înseamnă că s-a produs ruperea danturii roților
dințate permanent angrenate, fixe pe arbori. În cazul în care ruperea danturii s-a produs la o roata
dințata liberă pe arbore și care se cuplează cu ajutorul unui sincronizator, bătaia apare numai
într-o anumită treaptă, când se cuplează roata respectivă. Continuarea drumului se va face cu
automobilul remorcat până, la atelierul de reparații.
 4.2 MODALITĂŢI ANORMALE DE DETERIORARE
Rămânerea cutiei de viteze într-o treaptă, fără posibilitatea de a mai cupla alta.
Defectul se datorează mai multor cauze, mai importante fiind: ruperea manetei de schimbare a
treptelor, ruperea furcilor de cuplare sau tijelor culisante, defectarea dispozitivului de zăvorire si
congelarea uleiului pe timp de iarna.
Ruperea manetei de schimbare a treptelor de viteze se poate datora oboselii
materialului sau manevrarilor bruște, îndeosebi iarna, când uleiul de transmisie din carter este
prea vâscos.
Ruperea dinților pinioanelor conduce la blocarea cutiei de viteze, atunci când fragmente
din dantura sparta se intepenesc între dinții pinioanelor.
Cauzele ruperii dinților pinioanelor pot fi: solicitări mari, datorită ambreierilor bruște,
manevrări greșite ale manetei de comandă, oboseala materialului și uzuri avansate. Înlăturarea
defectului se poate face numai într-un atelier de repararții prin înlocuirea pinioanelor cu dinții
rupți.
 5 JUSTIFICAREA SOLUŢIEI CONSTRUCTIVE ALESE
ŞI CALCULUL CUTIEI DE VITEZE
5.1 JUSTIFICAREA SOLUŢIEI CONSTRUCTIVE
scrieţi de ce aţi ales soluţia respectivă;
indicaţi cărui segment de piaţă vă adresaţi cu produsul proiectat de dvs.

5.2 ALEGEREA REGIMURILOR DE CALCUL

care sunt condiţiile cele mai grele şi cele normale de utilizare şi cum determină acestea
mărimea forţelor şi momentelor care solicită piesele.

5.3 CALCULUL DE PREDIMENSIONARE

Realizați calcule funcționale (de exemplu pentru acționare) și calcule de rezistență, de
uzură, de încălzire, etc.
Folosiţi scheme de calcul pe care le desenaţi cu mâna şi le scanaţi.

5.4 CALCULUL LA ...

5.5 CALCULUL LA ...

5.6 CONCLUZIE PRIVIND CALCULUL

piese supradimensionate, piese subdimensionate, acţiuni de corectare, etc.
6 IDENTIFICAREA UNEI MODALITĂŢI DE
CREŞTERE A CALITĂŢII CUTIEI DE VITEZE
7 IDENTIFICAREA UNEI MODALITĂŢI DE
REDUCERE A COSTULUI CUTIEI DE VITEZE
8 CONCLUZII
8.1 PROBLEME ŞI DIFICULTĂŢI ÎNTÂMPINATE ŞI
REZOLVATE

8.2 ASPECTE ORIGINALE ALE SOLUŢIEI CONSTRUCTIVE

8.3 COMPARAŢIE CU ALTE PRODUSE SIMILARE

8.4 CÂTEVA LUCRURI ÎNVĂŢATE PRIN REALIZAREA

PROIECTULUI
 9 BIBLIOGRAFIE
1 Preda, I. CCA1 – Note de curs. auto.unitbv.ro/moodle
2 Untaru, M. ş.a. Calculul şi construcţia automobilelor. E.D.P., Bucureşti, 1982.
3 ...

Treceţi toate sursele de informare folosite: cărţi, reviste de specialitate, manuale de reparaţii,
prospecte, situri Internet.
Nu uitaţi să le referiţi în proiect de fiecare dată când aţi folosit informaţii din bibliografie.
 10 ANEXE
Introduceți în dosar planșele realizate și, eventual, materiale documentare considerate foarte
interesante:

10.1 MATERIALE DOCUMENTARE CONSIDERATE FOARTE

INTERESANTE
copii xerox cu desenele de inspiraţie şi cu altele interesante.

10.2 PLANŞE

10.2.1 Schema cinematică

10.2.2 Desen de ansamblu

Secţiune longitudinală, secţiune transversală, vedere.
Desenele vor fi realizate pe hârtie cu mâna, cu creionul, rigla, compasul și raportorul.

10.2.3 Desen de execuţie

cu toate informaţiile necesare fabricării şi montării (cotare completă, material, condiţii
tehnice, rugozitate, abateri geometrice, etc.)

10.2.4 Model CAD plan sau tridimensional

Desene (parțiale) pot fi realizate şi pe calculator, cu programe CAD (pentru note mari, cine
poate); modelele CAD vor fi punctate în plus.