Pavel Razvan-Ciprian

Grupa: AR1186
Tema de proiect:Cutie de viteze. Autofurgon.
P4-Materiale si tehnologii de fabricare a cutiilor de viteze pentru autofurgon.
MATERIALE UTILIZATE LA CONSTRUCŢIA CUTIEI DE
VITEZE

Arborii. Arborii drepţi sunt elemente de maşini cu mişcare de rotaţie

destinate susţinerii altor elemente de
maşini (roţi dinţate, roţi de curea,
semicuplaje, volanţi etc.) şi transmiterii
momentelor de torsiune, care, la rândul lor,
se sprijină prin intermediul lagărelor (cu
alunecare sau cu rostogolire) pe structuri,
de obicei, fixe (şasiuri, batiuri, carcase
etc.)..
Arborii drepţi se execută din oţeluri
carbon şi oţeluri aliate. Oţelurile aliate se folosesc numai în cazuri speciale: când
pinionul este confecţionat din oţel aliat şi face corp comun cu arborele; la arbori
puternic solicitaţi, la turaţii înalte, în cazul restricţiilor de gabarit, la osiile
autovehiculelor etc.
La fabricarea arborilor drepti pentru cutiile de viteze de la autofurgoane se
folosesc urmatoarele tipuri de materiale:
• oţeluri de uz general pentru construcţii (OL 42, OL 50, OL 60 STAS
500/2), pentru arborii care nu necesită tratament termic;
• oţeluri carbon de calitate de îmbunătăţire (OLC 45, OLC 60 STAS 880)
• oţeluri carbon de calitate de cementare (OLC 10, OLC 15 STAS 880) sau
oţeluri aliate de cementare (13 CrNi 30, 28 TiMnCr 12 etc. STAS 791), pentru
arbori puternic solicitaţi şi pentru arbori care funcţionează la turaţii ridicate.
• de uz general pentru construcţii (E295, E335, E360) care nu necesită
tratament termic, pentru cazuri cu sarcini reduse;
• carbon de calitate de îmbunătăţire (C 45, C55 etc.) şi oţeluri aliate de
îmbunătăţire (40 Cr 10, 41 CrNi 12 etc.), pentru sarcini şi durate medii de
funcţionare;
• carbon de calitate de cementare (C 15, C 20 etc.) şi aliate de cementare
(13 CrNi 30 ), pentru sarcini puternice şi turaţii înalte.
 Rotile dintate. La alegerea materialului pentru rotile dintate din cutia de
viteze trebuie să se ţină seama de o serie de factori: sarcina care încarcă angrenajul;
durata de funcţionare impusă; caracteristicile mecanice ale materialelor; modul de
obţinere a semifabricatului; tehnologia de execuţie; eficienţa economică; condiţiile
de funcţionare.

La fabricarea rotilor dintate se pot utiliza urmatoarele materiale:

• Fontele asigură angrenajelor o amortizare bună la vibraţii şi calităţi
antifricţiune. Se folosesc la construcţia roţilor melcate şi a roţilor dinţate de dimensiuni
mari, încărcate cu sarcini mici şi care funcţionează la viteze reduse. Se pot folosi fontele
cenuşii cu grafit lamelar (Fc 200, Fc 400), fontele cu grafit nodular (Fgn 600-2, Fgn
700-2), fontele maleabile (Fmp 700-2) şi fontele aliate.
• Oţelurile de uz general pentru construcţii şi oţelurile turnate în piese nu se
tratează termic, fiind utilizate la angrenajele încărcate cu sarcini mici şi/sau la care nu
se impun restricţii de gabarit, vitezele de funcţionare fiind mici (OL 50, OL 60 şi,
respectiv, OT 50, OT 60 etc.).
• Oţelurile de îmbunătăţire au conţinutul de carbon > 0,25c/o, fiind folosite în
construcţia roţilor dinţate încărcate cu sarcini mici sau medii. Îmbunătăţirea este
tratamentul termic care constă într-o călire urmată de revenire înaltă. Prin acest
tratament se obţine o duritate medie a suprafeţelor active şi se aigură o bună structură
a materialului, caracteristicile mecanice obţinute fiind dependente de dimensiunile roţii.
• Oţelurile de cementare au conţinutul de carbon < 0,25%. Cementarea este un
tratament termochimic, care constă în îmbogăţirea în carbon a stratului superficial al
flancului dinţilor, fiind urmată de călire şi revenire joasă. În urma călirii, se obţine o
duritate mare a stratului superficial (52 ... 62 HRC) şi un miez care îşi păstrează
tenacitatea. Prin cementare se obţine o creştere semnificativă a rezistenţei la contact
a flancului dinţilor şi o creştere, într-o măsură mai mică, a rezistenţei la încovoiere.
 • le mai utilizate oţeluri de cementare sunt: OLC 15, OLC 20, 15 Cr 08, 18 MoCr
10 etc.). Oţelurile de cemenetare se recomandă la angrenajele puternic solicitate şi când
se impun restricţii de gabarit.

Rulmentii. Elementele principale (inelele şi corpurile de rostogolire) se execută,

cu precădere, din oţeluri carbon (1%) aliate cu crom (1,3…1,65%), mangan şi siliciu,
întâlnite sub denumirea RUL1 sau RUL2. În urma tratamentului de călire la durităţi de
62…65HRC se obţin: tenacităţi ridicate şi rezistenţe mărite la solicitarea de contact
şi la uzură. Pentru rulmenţii care funcționează la temperaturi înalte şi în medii cu
umezeală mare se folosesc oţeluri speciale, înalt aliate, respectiv, anticorosive, de
obicei, aliate cu crom.
Coliviile rulmenţilor se execută din
materiale antifricţiune şi capacitate ridicată
de amortizare a vibraţiilor; oţeluri carbon moi,
pentru coliviile executate din tablă prin
ştanţare; alame, bronzuri, textolit, materiale
plastice – pentru coliviile masive ale rulmenţilor
pentru turaţii mari.
Tratamentul termic de durificare este de
călire (încălzire la 800ºC, menţinere 1 oră,
răcire în ulei) urmată de revenire joasă
(încălzire la 170ºC, menţinere 3 ore, răcire în
ulei preîncălzit la
70ºC). După tratamentul termic, duritatea inelelor şi a corpurilor de rostogolire este
de 63±3 HRC.
Unele firme producătoare de rulmenţi utilizează şi oţeluri de cementare,
acestea comportându-se bine la solicitări cu şocuri. Pentru rezistenţă la temperaturi
ridicatesau pentru rezistenţă la coroziune, se utilizează oţeluri speciale înalt
aliate,respectiv oţeluri anticorozive, aliate cu crom.
Carterul. Materialele utilizate pentru carcase sunt în general materiale
care au o turnabilitate bună aşa cum sunt fonta
cenuşie, fonta maleabilăşi aluminiul. Uneori se
utilizează oţelul carbon turnat sau la carcasele
sudate oţelul cu conţinut redus de carbon.
Alegerea materialului depinde atât de
aspecte functionale – încarcare, zgomot, cât si de
aspecte tehnologice – productia zilnica, procedeul
de turnare si tehnologia de uzinare disponibila etc.
De regula, în constructia unui carter al cutiei de
viteze, datorita dificultatilor de obtinere a calitatilor suprafetelor la uzinare cu
aceeasi viteza de aschiere si modificarii diferentiate a formei si dimensiunilor la
cresterea temperaturii, se utilizeaza un singur tip de material.
Inelele de sincronizatoare se
realizeaza din doua mari categorii de materiale: dintr-
un otel foarte dur(60RC) care apoi este acoperit cu un
material de frictiune sau este facut dintr-un singur
material aliat pe baza de cupru:
• aliaj de mangan si bronz care de obicei
este forjat si are o rezistenta foarte mare
• aliaj de aluminiu si bronz care este turnat
si are o rezistanta la uzura buna
• aliaj de siliciu , mangan si bronz care are o
buna rezistanta si este rezistent la uzura
destul de bine

REZISTENŢE ADMISIBILE ale materialelor folosite in

procesul de fabricatie

Arborii. Sub acţiunea forţelor exterioare şi a momentelor de torsiune pe care

le transmit, arborii sunt solicitaţi la torsiune, încovoiere şi tracţiune sau compresiune.
Aceste solicitări acţionează simultan, deci arborii sunt supuşi la solicitări compuse.
Principalele solicitări sunt solicitarea de torsiune şi cea de încovoiere.

Tensiunea admisibilă convenţională se alege din intervalul σat 10...50 MPa,

valorile mai mari se recomandă în cazul arborilor scurţi, iar valorile mai mici în cazul
arborilor lungi. În cazul unor arbori foarte rigizi şi la care deformaţiile de încovoiere
nu conduc la funcţionări incorecte ale ansamblului respectiv, se pot lua şi valori mai

mari pentru rezistenţa admisibilă convenţională la torsiune, σat = 50...55 MPa.

Rotile dintate. Este cea mai periculoasă formă de deteriorare a danturii,

deoarece bucăţile rupte din dinţi pot produce deteriorarea şi a altor organe de maşini
din transmisie. Ruperea dinţilor este cauzată de oboseala materialului sau de
suprasarcinile care apar în transmisie.
σ02, σr, σ02, σr, σ02, σr, σ02, σr, σ02, σr,
Marca oţelului
MPa MPa MPa MPa MPa MPa MPa MPa MPa MPa
STAS 791 SR EN Diametrul d sau grosimea piesei t, în mm
 10083-1 16 < d 40; 40 < d 100; 100 < d 160 < d
10083-2 d 16; t 8 8<t 20 20 < t 60 160; 60 < t 250; 100 < t
100 160
Tratament termic: călire şi revenire înaltă (I)
1000... 900… 800…
40Cr10 41Cr4 800 660 560 - - - -
1200 1100 950
900... 800… 700… 650…
26MoCr11 25CrMo4 700 600 450 400 - -
1000 950 850 800
1100... 900… 800… 750… 700…
34MoCr11 34CrMo4 800 650 550 500 450
1200 1100 950 900 850
1100... 1000… 900… 800… 750…
42MoCr11 42CrMo4 900 750 650 550 500
1300 1200 1100 950 900
1100… 1000… 900… 800… 750…
34MoCrNi16 36CrNiMo4 900 800 700 600 550
1300 1200 1100 950 900
1250… 1250… 1100… 1000… 1000…
30MoCrNi20 30CrNiMo8 1050 1050 900 800 800
1450 1450 1300 1200 1200
1100… 1000… 900… 850… 800…
51VMnCr11 51CrV4 900 800 700 650 600
1300 1200 1100 1000 950

Carterul. FONTELE - aliaje Fe-C cu conţinut de carbon mai mare decât 2%şi
cu alte elemente de aliere. In general, execuţia pieselor din fontă se face prin
turnare ele având fragilitate ridicată. În funcţie de structură, fontele se
împart în:
- fonte cenuşii, simbolizate cu Fc, urmat de un număr ce indică σrminim
- fonte maleabile (albe, negre, perlitice), simbolizate cu Fma, Fmn, sau Fmp,
urmate de un număr ce indicăminim şi de alungirea minima la rupere, în
rσprocente;
- fonte cu grafit nodular, simbolizate cu Fgn, urmat de un număr ce indicăr
σrminim şi de alungirea minima la rupere, în procente;
- fonte albe şi dure, aliate.
La fontele obişnuite, la temperaturi joase, creşte uşor σr, iar duritatea şi
tenacitatea (rezilienţa) rămân constante până la - 40oC (233 K). Se folosesc
fontele austenitice nodulare cu 30...35 % Ni (FagnNi35), şi-nspecial fontele
Fagn NiMn 23,4, ce au caracteristici mecanice superioare până la 200oC (173K).

3.1 TEHNOLOGII DE FABRICARE

Arborii. Tehnologia de fabricaţie a arborilor constă în: strunjirea suprafeţelor

cilindrice sau conice şi a filetelor, frezarea canalelor de pană sau a canelurilor –
operaţii executate înainte de tratamentul termic – rectificarea fusurilor, a
porţiunilor de calare, a suprafeţelor canelurilor – operaţii executate după
tratamentul termic.
Tratamentele termice sau termochimice aplicate depind de materialul din care se
execută arborii, putând fi: îmbunătăţire sau îmbunătăţire şi călire superficială a
fusurilor, canelurilor, porţiunilor de calare etc.; cementare urmată de călire a
fusurilor, porţiunilor de calare şi a canelurilor; nitrurare etc.
Deşi piesele de tip arbore sunt de o mare diversitate, pentru uşurarea
elaborării unui proces tehnologic este necesară executarea unor operaţii principale
care în general sunt aceleaşi. In principiu la prelucrarea pieselor de acest tip se
parcurg următoarele etape :
• operaţii pregătitoare (debitare, indreptare, bazare)
• prelucrări de degroşare,
• prefinisare,
• finisare ;
• prelucrarea canelurilor, a canalelor de pană, a găurilor şi filetelor ;
• tratamentul termic,
• rectificarea ,
• prelucrarea foarte fină,
• control.
Debitarea se execută cu fierastraie-panglica sau circulare, pe maşini de
tăiat cu ghilotină, prin frezare cu freza disc, pe strunguri special amenajate sau prin
procedee speciale cum sunt: procedeul anodo-mecanic cu disc sau cu banda, cu
flacara, cu jet de plasma sau laser etc.

Figure 1. Procedee de realizare a gaurilor de centrare:a) cu mai multe

scule b) cu scule combinate
 Îndreptarea semifabricatelor. Aceasta operaţe este necesară pentru elimi-
narea deformaţiilor spaţiale şi se impune mai ales atunci când raportul dintre lungime
şi diametru este mare.
Strunjirea arborilor se realizează pe strunguri normale, strunguri revolver,
strunguri automate, strunguri cu comandă numerică. De obicei strunjirea are două
etape:
• srtunjirea de degroşare – se obţin rugozităţi de 12,5... 25 μm;
• strunjirea de prefinisare - se obţin rugozităţi de 6,3... 12,5 μm;
• strunjirea de finisare - se obţin rugozităţi de 3,2... 6,3 μm;

Figure 2 .Strunjirea frontala cu avans longitudinal (a) si cu avans transversal (b)

Există mai multe procedee tehnologice de prelucrare a canelurilor pe

suprafaţa arborilor. Cele mai întâlnite sunt:
• prelucrarea prin rulare unde canelurile sunt obţinute prin frezare cu freza melc
(fig.3.) atât piesa cât şi scula se rotesc;
• prin copiere unde canelurile sunt frezate cu freze profilate (fig.3) se realizează
fiecare gol în parte;
• prin deformare plastică la rece sau la cald unde două role profilate sunt presate pe
suprafaţa arborelui (fig.4) atât piesa cât şi scula se rotesc;
• finisarea se execută prin rectificare (fig.5).

Figure 3. Rectificarea canelurilor

Figure 4. Prelucrarea canelurilor prin deformare plastica la rece

Figure 5. Frezarea canelurilor

Rotile dintate.
.Etapele prelucrarii danturii:
a) prin aşchiere: prelucrarea bazelor tehnologice, prelucrarea corpului roţii până
la operaţia de danturare, prelucrarea danturii, tratament termic, finisarea
corpului roţii, finisarea danturii.
b) ) prin deformare plastică: Prelucrarea parţială a corpului roţii, danturare,
finisare.
Prelucrarea danturii prin metoda copierii,această metodă constă din
prelucrarea unui gol dintre doi dinţi cu ajutorul unei scule profilate.
 Figure 6 Danturarea rotilor dintate cilindrice

Prelucrarea danturii prin metoda rostogolirii constă din “angrenarea” sculei cu

roata. Poziţiile consecutive ale muchiilor aşchietoare ale sculei generază profilul
dintelui ca o linie înfăşurătoare (fig.3. dreapta)Prelucrarea danturii prin metoda
rostogolirii poate fi realizată prin frezare cu freza melc sau prin mortezare cu cuţit
roată de mortezat sau cu cuţit pieptene.
Prelucrarea prin mortezare. Mortezarea permite prelucrarea coroanelor apropiate
deoarece nu are nevoie de spsţiu mare pentru ieşirea sculei. Este un procedeu mai
precis dar mai puţin productiv decât frezarea cu freza melc.

Figure 7. Schema mortezarii danturii cu cutit roata de mortezat

 Proces tehnologic de prelucrare al unei roţi dinţate cu două coroane care se
gaseste destul de des in cutiile de viteza(fig.8.) 1. strunjirea de degroşare a feţelor
frontale, suprafeţelor cilindrice, lărgirea găurii, strunjirea teşiturii 2. întoarcere şi
strunjirea celorlalte suprafeţe frontale şi cilindrice 3. broşarea canelurilor 4.
strunjirea de finisare 5. CTC intermediar 6. frezarea dantură coroană mare 7.
mortezare coroană mică8. rotunjire dinţi coroană mare 9. rotunjire dinţi coroană
mică10. debavurare dantură11. şeveruire dinţi coroană mare 12. şeveruire dinţi
coroană mică13. spălare 14. CTC intermediar 15. Tratament termic (cementare şi
călire) 16. calibrare caneluri 17. rodare dantură coroană mare 18. rodare dantură
coroană mică19. rectificare interioară20. CTC final

Figure 8. Succesiunea principalelor operatii de prelucrare a unei roti dintate cu doua coroane

Rulmentii. Inelele rulmenţilor se execută prin strunjire, urmată de

rectificare. Forjarea se efectuează pe maşini automate. Ulterior semifabricatele

forjate se supun unui tratament termic de recoacere de globulizare (în cuptoare
electrice) şi operaţiunii de sablare cu alice din fontă pentru îndepărtarea ţunderului
şi a eventualelor bavuri.
Strunjirea se face pe maşini automate. Înaintea operaţiei de strunjire a căilor
de rulare se rectifică plan bilateral inelele, pentru asigurarea bazelor tehnologice.
După strunjire se aplică tratamentul de durificare şi abia apoi se execută, în ordine,
rectificarea suprafeţelor laterale, a suprafeţelor cilindrice, a căilor de rulare şi
superfinisarea căilor de rulare. În final, rugozitatea suprafeţelor funcţionale este de
0,4 μm.
Bilele se obţin prin presare la rece (în prese speciale), urmată de pilire şi eventual
rectificare. Se continuă cu tratamentul termic de durificare, urmat de rectificare,
lepuire şi sortare. Rectificarea şi lepuirea se execută cu discuri din fontă specială,
cu soluţii abrazive de Al2O3, Cr2O3 şi, în final, motorină. Se obţin rugozităţi de 0,04
μm.
Rolele se obţin prin debitare din bare, urmată de presare. După tratamentul
termic de durificare se continuă cu operaţiile de tobuire şi de rectificare de eboşare
a generatoarei rolei.
Carterul. Carterul asamblat reprezinta o alta solutie ce poate fi obtinut prin
turnare sub presiune a elementelor componente. Turnarea sub presiune confera
pieselor finite: precizie mare, rigiditate satisfacatoarele si masa redusa.

3.2 TEHNOLOGII DE ASAMBLARE

La rotile dintate care fac corp comun cu arborele, rotile impun arborelui
materialul din care trebuie fabricat, apoi partea rotii se prelucreaza si se trateaza.
In cazul rotilor dintate care translateaza pe lungimea arborelui, acestea se monteaza
pe arbore cu ajutorul canelurilor.
Rulmentii se monteaza pe fusurile arborilor, fiind stranse pe acestea. Standardul
prevede la diametrul interior al rulmentului numai valori intregi, din 5 in 5 milimetri,
deci tolerantele fusurilor arborilor trebuie prelucrate astfel incat sa existe acea
prestrangere.

Figure 9.Montarea rulmentilor cu alexaj cilindric

 Rulmentii. Montajul cu rulmenţi este
reprezentat de subansamblul format din
arbore (împreună cu piesele susţinute de
acesta), lagăre şi carcasele pe care se
sprijină.

Montajul cu rulmenţi trebuie să asigure

Figure 10.Montarea rulmentilor a caror inele
posibilitatea de rotire a arborelui şi a pieselor
formeaza ajustaje cu strangere
montate pe acesta şi transmiterea sarcinii de
la aceste piese la partea fixă (batiu, carcasă etc.). Condiţiile care trebuiesc
respectate de un montaj cu rulmenţi sunt:

▪ să fixeze axial arborele (să permită transmiterea sarcinilor axiale de la arbore

la carcasă);
▪ să fixeze radial arborele (să permită transmiterea sarcinilor radiale de la
arbore la carcasă);
▪ să nu introducă forţe suplimentare în rulmenţi, dacă arborele se dilată şi/sau
se încovoaie.
Elementele constructive care pot fi utilizate pentru fixarea axială a rulmenţilor
depind de mărimea sarcinilor axiale care trebuie preluate şi de inelul pentru care se
face fixarea axială. Pentru fixarea axială a rulmenţilor care fac parte din montaje
care nu sunt încărcate axial, este suficientă fixarea unui inel prin ajustajul cu
strângere dintre inelul respectiv şi piesa conjugată. Fixarea rulmenţilor care preiau
forţe axiale se realizează prin elemente constructive suplimentare, care diferă în
funcţie de inelul pe care îl fixează.
Cele mai întâlnite elementele constructive utilizate pentru fixarea inelelor
interioare sunt:
▪ cu umăr de sprijin executat pe arbore;
▪ cu bucşă intermediară între inelul rulmentului şi un umăr de pe arbore sau o
altă piesă fixată pe arbore;
▪ cu inel elastic de rezemare;
▪ cu piuliţă de rulment;
▪ cu şaibă de fixare cu şuruburi, doar la capete de arbori.
 Fixarea inelelor exterioare de rulmenţi se poate realiza prin unul dintre
următoarele elemente:
▪ capacul lagărului;
▪ piese filetate înşurubate în carcasă sau în alte elemente fixate pe carcasă;
▪ umăr de sprijin realizat în carcasă sau în paharul de rulment;
▪ inel elastic de rezemare fixat în carcasă sau chiar în inelul exterior al
rulmentului.
Fixarea radială a rulmenţilor se realizează prin alegerea ajustajelor dintre inele
şi piesele conjugate (fusul arborelui, respectiv alezajul din carcasă) şi, de asemenea,
prin stabilirea jocurilor radiale corespunzătoare în funţionare.

Figure 11 Montarea rulmentilor cu alezaj conic.

Toleranţele la diametrul alezajului de pe inelul interior şi la diametrul exterior al

inelelor exterioare ale rulmenţilor sunt standardizate pe plan internaţional. Din acest
motiv toleranţele la diametrele de fusuri se aleg în sistem alezaj unitar, iar
toleranţele la diametrele alezajelor din carcase se aleg în sistem arbore unitar.
Aceste toleranţe determină tipurile de ajustaje (cu joc sau cu strângere) dintre fusul
arborelui şi inelul interior al rulmentului, respectiv dintre inelul exterior şi alezajul
din carcasă. Se utilizează câmpuri de toleranţă între g6 şi n6 pentru fusurile de
rulmenţi şi între H6, H7 şi P6, P7 pentru alezajul din carcasă.
 Tipurile de ajustaje se aleg în funcţie de: modul de încărcare al inelelor; tipul şi

mărimea sarcinilor preluate; tipul şi mărimea rulmentului; condiţiile de

temperatură; construcţia carcaselor; condiţiile de montare-demontare; condiţii

speciale de mobilitate axială.

Modul de încărcare a inelelor poate fi cu încărcare periferică sau cu încărcare locală.

Dacă sarcinile îşi păstreză sensul şi direcţia, inelul rotitor este încărcat periferic şi
se recomandă montarea lui cu strângere, iar inelul nerotitor este încărcat local şi se
recomandă montarea lui liberă.
Tipul şi mărimea sarcinii influenţează mărimea strângerii la ajustajele presate, în
sensul creşterii strângerii necesare cu mărimea sarcinii sau a şocurilor.
Tipul şi mărimea rulmentului determină strângeri mai mari la rulmenţi cu role şi mai
mici la rulmenţi cu bile şi de asemenea strângeri cu atât mai mari cu cât rulmentul
este mai mare.
Condiţiile de temperatură determină strângeri sau jocuri cu atât mai mari cu cât
temperatura de funcţionare este mai mare.
Construcţia carcasei poate fi cu plan de separaţie – caz în care nu este permisă
alegerea unui ajustaj cu strângere în carcasă, sau fară plan de separaţie, obligatorii
în cazul sarcinilor cu acţiune periferică pe inelul exterior. La carcase subţiri sau din
materiale uşoare se recomandă strângeri mai mari.

Figure 12. Schema asamblarea carcasei Mercedes Atego 1998

 Condiţiile de montare şi demontare trebuie să fie cât mai simple. Dacă ambele inele
se montează cu strângere este recomandată alegerea rulmenţilor demontabili sau a
rulmenţilor cu alezaj conic şi bucşă de extracţie.
Condiţiile speciale de mobilitate axială se realizează prin alegerea unui ajustaj liber
între inelul cu încărcare locală şi piesa conjugată.
Carterul. Carterul asamblat al cutiilor de viteze longitudinale satisface toate
solutiile de organizare a transmisiei care sunt folosite când motorul este amplasat
longitudinal: clasica, totul fata sau integrala. Constructia este realizata din doua
semicartere ce contin în planul de asamblare axele arborilor.

Bibliografie.
1. Untaru,M.ş.a. Calculul şi construcţia automobilelor. E.D.P., Bucureşti,
1982.
2 .Gh. Ciolan, I. Preda, Cutii de viteze pentru automobile E.D.P.,Bucuresti, 1998.
3 . R. Velicu, curs an III, Organe de masini
4. Ioan Stefanescu , Constatin Spanu , Organe de masini I ,Editura Europlus
Galati 2009
5. Filip, N., Ţurea, N. Fabricarea automobilelor şi control dimensional. Editura
univerşităţii Tranşilvania din Braşov, 1999
6. Grama, L. Tehnologia construcţiilor de maşini. Univerşitatea Petru Maior
Târgu Mureş, 1998.
7. Marincaş, D., Abăitancei, D. Fabricarea şi repararea autovehiculelor rutiere.
Editura didacticăşi pedagogică, Bucureşti, 1982.
8. Mogan,G.L. Butnariu,S.L. Sistem Interactiv de învăţare a teoriei şi de instruire
pentru proiectarea Organelor de Maşini (SIOM). Ed. Universitatii Transilvania,
Brasov, 2015 Legătură
9.Jula,A. Chisu,E. Lates,M. Organe de masini si transmisii mecanice. Univ.Transilvania
din Brasov, 2005
10. http://www.diva-portal.org/smash/get/diva2:898709/FULLTEXT01.pdf
11.Nicolae Turea , TEHNOLOGII DE FABRICARE ŞI ASAMBLARE A
AUTOVEHICULELOR, EDITURA UNIVERSITĂŢII TRANSILVANIA DIN BRAŞOV
2009