Motto:

“Managementul este arta artelor întrucât are în vedere dirijarea talentului altora.“
J.J. Serven-Schreiber

FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI CLASEI DE ELEVI

Managementul clasei de elevi se referă la un ansamblu de activităţi şi comportamente ale
profesorului, care urmăresc să întreţină o atmosferă de cooperare şi de implicare a elevilor în
realizarea sarcinilor de învăţare care le revin. Este o componentă importantă a comportamentului de
predare, căci un bun management al grupului de instruire se asociază cu o bună activitate de
învăţare a elevilor şi cu o mai bună însuşire a cunoştinţelor.
Pentru orice profesor este o provocare să poată menţine un mediu de învăţare adecvat unde elevul
să se simtă stimulat, entuziasmat şi să fie activ. Trebuie avut în vedere implicaţiile pe care îl poate
avea un profesor în construirea personalităţii şi în definitivarea caracterului elevilor săi. De aceea
managementul clasei de elevi este foarte important şi trebuie făcut cu simţ de răspundere.
Funcţiile managementului clasei de elevi sunt: - planificare
- organizare
- decizie educaţională
- controlul şi evaluarea - consiliere
PLANIFICAREA
Planificarea este primul pas în construirea activităţii manageriale a cadrului didactic. Nu se referă
neapărat la conceperea unor documente ci la stabilirea unor obiective, a resurselor necesare şi calea
de urmat pentru îndeplinirea acestora.
Pentru o planificare cât mai realistă e necesar ca în primul rând să fie analizat ciclul managerial
anterior.
Următorul pas îl reprezintă diagnoza stării iniţiale, depistarea unor elemente deficitare care se cer
îmbunătăţite.
Se face apoi o prognoză care trebuie să ia în calcul evoluţia fenomenelor educaţionale dar şi celor
sociale. Cea mai bună planificare se bazează pe o prognoză eficientă care să ia în calcul orice risc ar
putea să apară în desfăşurarea activităţii.

Se trece apoi la planificarea propriu-zisă. Se alcătuieşte un plan flexibil care stabileşte obiectivele,
analizează resursele educaţionale şi manageriale necesare pentru atingerea acestora şi precizează
activităţile, paşii care vor duce la realizarea celor propuse.
Un management eficient presupune delimitarea responsabilităţilor şi delegarea sarcinilor atât
pentru cadrul didactic cât şi pentru elevi şi, de asemenea stabilirea unor termene precise de
definitivare a paşilor stabiliţi în activitatea de planificare.

ORGANIZAREA
Chiar şi oamenii de bună calitate şi care vor să coopereze, vor munci împreună mult mai eficient
dacă ei cunosc partitura ce o au de interpretat şi felul în care se leagă rolurile lor în activitatea unei
organizaţii. Conceperea şi menţinerea sistemului de roluri constituie obiectul de bază al organizării
ca funcţie managerială. O structură organizatorică trebuie proiectă pentru a proiecta locul şi rolul
oamenilor în organizaţie. Fiecare trebuie să ştie cine este, ce să facă, cine este responsabil şi pentru
ce rezultate.
Organizarea, ca şi planificarea, este un proces care include stabilirea activităţilor necesare îndeplinirii
obiectivelor, statuarea lor ca sarcini şi aranjarea acestora intr-un cadru de luare a deciziilor.
La nivelul clasei de elevi distribuirea sarcinilor trebuie să se facă competenţelor fiecărui elev.
Comunicarea este o condiţie esenţială pentru o organizare cât mai eficientă care unifică activitatea
clasei pentru atingerea scopului propus. Cadrul didactic are o mare responsabilitate pentru modul în
care se comunică la nivelul organizaţiei. Într-o clasă de elevi se pot diferenţia mai multe feluri de
reţele de comunicare:
- reţeaua gen roată defineşte un sistem prin care fiecare membru comunică cu persoana din centru.
Este un sistem de comunicare supercentralizat.
- reţeaua gen lanţ care presupune existenţa unei ierarhii, fiecare persoană comunică cu cea imediat
superioară
- reţeaua circulară se bazează pe descentralizare, fiecare persoană comunică cu celelalte două
- reţeaua de comunicare deschisă care presupune schimb liber de informaţii în cadrul grupului.
Cele mai importante principii ale organizării sunt: coordonarea, echilibrul dintre autoritate, putere şi
responsabilitate, unitatea de comandă şi delegarea.
Coordonarea activităţii trebuie să fie eficientă. Elevii trebuie să fie dirijaţi în activităţile zilnice,
săptămânale, în activităţile individuale sau colective.
Autoritatea este un instrument al managerului, în cazul nostru, cadrul didactic. Autoritatea poate fi
definită ca fiind dreptul de a angaja resurse, de a lua decizii. Autoritatea este un proces strâns legat
de putere dar nu trebuie confundat cu aceasta.
Responsabilitatea este o altă categorie organizaţională, strâns legată de autoritate, reprezintă
obligaţia de a înfăptui în cea mai bună manieră posibilă o sarcină repartizată. Trebuie conştientizată,
atât de profesor cât şi de elev, răspunderea pe care o are pentru o acţiune întreprinsă, pentru
realizarea sau eşecul acesteia.
Cadrul didactic trebuie să fie echilibrat, nu trebuie să fie dominat de putere dar trebuie să-şi exercite
autoritatea în faţa elevilor şi să fie responsabil de acţiunile sale, trebuie să fie un exemplu.
Întotdeauna managerul unui grup îşi pune amprenta asupra grupului.
Delegarea este un concept care exprimă responsabilizarea elevilor pentru anumite sarcini. Un
manager nu poate să facă singur totul aşa că va delega sarcinile pentru ca obiectivele să fie atinse
mai repede şi mai uşor.
În cadrul şcolii există o soluţie pentru o bună organizare a activităţilor în clasa de elevi şi acesta este
Regulamentul de Ordine Interioară care prevede obligaţiile şcolii, a cadrelor didactice dar şi a
elevilor. De asemenea stipulează recompensele precum şi sancţiunile, formele de activitate, timpul
de lucru, responsabilităţile.

DECIZIA EDUCAŢIONALĂ
Decizia este un proces prin care managerul alege dintr-un număr de alternative pe cea mai eficientă
pentru a ajunge la realizarea obiectivelor propuse.
Pentru un cadru didactic, luarea unei decizii este foarte importantă şi plină de responsabilităţi
deoarece de acea decizie poate depinde viitorul elevului, personalitatea lui.
Deciziile pot fi clasificate în mai multe feluri:
- După gradul de cunoaştere a efectelor, pot fi decizii de rutină şi decizii creatoare
- După câmpul de acţiune, nivel ierarhic implicat distingem decizii strategice şi decizii tactice
- După certitudinea atingerii obiectivelor, deciziile au fost clasificate în decizii certe, decizii de risc şi
deciziile incerte
- După sfera de cuprindere, deciziile sunt individuale şi colective, de grup Actul decizional are mai
multe etape:
1. Pregătirea deciziei
În primul rând va trebui identificată problema prin controlul curent al
activităţilor din clasă, sondaje psihosociale permanente, sesizări ale altor cadre didactice sau ale
părinţilor. Cadrul didactic nu trebuie să aştepte apariţia problemei ci poate preconiza acest lucru şi
poate lua măsurile necesare înainte.
Un al doilea pas este obţinerea informaţiilor, aflarea cauzelor care au generat problema prin
observare, teste, studii de caz, convorbire.
Se trece apoi la selecţionarea, organizarea şi prelucrarea informaţiilor unde e nevoie în primul rând
de abilitatea cadrului didactic, de experienţa acestuia, de gândirea lui analitică.
Se elaborează variantele posibil de abordat şi planul de măsuri pentru rezolvarea problemei. O
decizie presupune existenţa a două sau mai multe variante din care să fie aleasă cea mai bună pe
baza comparaţiei între avantaje şi dezavantaje.
2. Adoptarea deciziei şi a măsurilor de aplicare
Pentru adoptarea deciziei trebuie avute în vedere câteva etape: mai întâi trebuie stabilit care este
obiectivul şi apoi cu ce resurse va trebui atins. Se vor compara avantajele şi dezavantajele,
cheltuielile, timpul fiecărei variante.
Pentru alegerea celei mai bune variante decizionale, cea mai eficientă metodă de adoptare a deciziei
este prin cooptarea elevilor la selecţia alternativelor (Mihaela Vlăsceanu – „Psihosociologia educaţiei
şi învăţământului”). În primul rând, participând la luarea deciziei vor deveni mai responsabili şi mai
comunicativi.
3. Aplicarea deciziei şi urmărirea îndeplinirii
Această etapă are la rândul ei o serie de paşi care trebuie urmaţi:
- Comunicarea deciziei se face personal şi în cel mai scurt timp de la
luarea ei.
- Explicarea şi motivarea deciziei este un pas foarte important care se
realizează împreună cu comunicarea acesteia. Trebuie motivat scopul deciziei, obiectivele urmărite,
etapele acţiunii, punctele slabe, punctele cheie.
- Organizarea acţiunii practice presupune stabilirea termenelor, delegarea responsabilităţilor, feed-
back-ul de informaţii de la elevi.
- Controlul îndeplinirii deciziei se poate face prin canalele de comunicare, natura informaţională,
locul de unde se primesc şi intervalele de timp.
- Reglarea optimală a acţiunii se realizează de cadrul didactic prin încurajarea elevilor, motivarea lor,
sprijin, fără a folosi constrângerea.
- Deciziile de corectare a acţiunii desemnează deciziile secundare, parţiale care se iau alături de
decizia principală.
- Evaluarea rezultatelor obţinute este un ultim pas care analizează modul în care a fost aplicată
decizia la nivelul clasei de elevi.
Pedagogia şi managementul educaţional subliniază necesitatea ca profesorul să devină profesor-
decident punând în evidenţă necesitatea formării unei culturi manageriale, a formării sale ca
manager pentru optimizarea procesului educaţional.

CONTROLUL ŞI EVALUAREA

De ce trebuie să ţinem o situaţie sub control? De ce trebuie să verifice cineva ce facem şi cum
facem? De ce trebuie să controlăm noi alte persoane? Într- un cuvânt de ce este necesar controlul?
Dacă am trăi într-o lume perfectă, în care toate planurile organizaţiei au fost îndeplinite, controlul nu
ar fi necesar. Dar acesta este un ideal şi nu realitatea. Factorii mediului exterior organizaţiei se pot
schimba neaşteptat şi pot influenţa performanţele planificate.
Controlul este funcţia managerială de măsurare şi corectare a performanţelor activităţii, pentru ca
planurile şi obiectivele organizaţiei să fie realizate. A controla înseamnă a stabili standarde de
performanţă folosite pentru a măsura progresul spre realizarea obiectivelor.

La demararea controlul trebuie avute în vedere anumite aspecte de care se vor ţine seama: nu toate
clasele au condiţii identice de derulare a relaţiilor şi proceselor educaţionale; personalul didactic are
o structura eterogenă din punct de vedere al pregătirii ştiinţifică şi managerială; identificarea
situaţiilor de criză educaţională nu poate fi întotdeauna prevenită.
Controlul are câteva funcţii care acţionează ca un tot, nu pot fi tratate separat:
- funcţia de supraveghere
- funcţia de conexiune inversă
- funcţia de prevenire a eventualelor situaţii de criză
- funcţia de corecţie şi perfecţionare
Controlul va avea eficienţă maximă dacă se bazează pe o îndrumare
sistematică, activă şi temeinică în care este promovată experienţa pozitivă, este stimulată implicarea
şi iniţiativa.
Evaluarea reprezintă măsura în care au fost atinse obiectivele şi scopurile propuse şi dacă s-a
respectat termenul de realizare a lor.
Paşii evaluării sunt:
- Obţinerea informaţiilor care se face pe tot parcursul derulării activităţii. Sunt foarte importante
informaţiile culese despre situaţii, evenimente, relaţiile dintre elevi, atmosfera din clasă. Este
eficientă constituirea unei baze de date cu aceste informaţii culese.
- Prelucrarea statistică a bazei de date
- Elaborarea aprecierilor care, e indicat să se facă în colaborare cu consilierul şcolar pentru ca
obiectivul să fie atins cât mai eficient.

CONSILIEREA
Cercetările de specialitate arată că temperamentul este înnăscut, în timp ce caracterul se formează
prin educaţie, având o mare influenţă asupra personalităţii, sistem care se dezvoltă până spre 20 de
ani. Şcoala alături de familie are rolul de a educa şi forma tinerii astfel încât aceştia să poată să se
integreze în comunitate, să se adapteze cerinţelor societăţii care cresc în complexitate şi volum pe
măsură ce înaintează în vârstă.
Consilierea de către învăţător sau profesorul diriginte este primul pas în stabilirea şi corectarea
disfuncţionalităţilor ce acţionează asupra elevului. Aceasta însă nu trebuie confundată cu discuţia din
timpul şedinţei cu părinţii. Ea este un act voluntar manifestat de ambii parteneri: dascăl-elev sau
dascăl-părinte, un act care necesită o bună documentare şi pregătire anterioară a celui care
consiliază. Din punct de vedere ştiinţific, consilierea este un proces în care un profesionist stabileşte
o relaţie bazată pe încredere cu o persoană care are nevoie de sprijin. Această relaţie asigură
exprimarea ideilor şi sentimentelor în legătură cu o problemă şi oferă sprijin în clarificarea sensurilor
fundamentale, în identificarea unor pattern-uri valorice pe baza cărora se pot formula soluţii. Prin
procesul de consiliere se poate ajunge la o înţelegere mai profundă a gândurilor, a trăirilor
emoţionale care asigură şansele unui nivel optim de dezvoltare a resurselor personale.
Consilierea asigură asistenţa individului în explorarea şi înţelegerea propriei identităţi, îl sprijină în
dezvoltarea unor strategii de rezolvare a problemelor şi luare a deciziei. În consiliere s-au conturat
patru direcţii de abordare a problemelor cu care se poate confrunta individul pe parcursul evoluţiei
sale: intervenţia în situaţii de criză, intervenţia ameliorativă, prevenţia, intervenţia formativă şi de
dezvoltare .
Consilierea individuală este o interacţiune personală între consilier elev, în cadrul căreia consilierul
asistă elevul în rezolvarea problemelor mentale, emoţionale sau sociale. Oferă elevului maximă
confidenţialitate ceea ce permite explorarea ideilor, sentimentelor sau atitudinilor problematice.
Consilierul şi persoana consiliată formează împreună o echipă.
Scopurile consilierii au în vedere:
- sprijinirea persoanei consiliate în dezvoltarea propriei individualităţi;
- asistarea în procesul de autocunoaştere, sprijin în procesul de căutare-
formare a identităţii;
- dezvoltarea unei imagini de sine pozitive şi auto-acceptare;
- dezvoltarea abilităţilor sociale, de interacţiune cu ceilalţi;
- formarea abilităţilor de rezolvare a problemelor şi de luare a deciziilor;
- sprijinirea în formularea de scopuri specifice şi măsurabile care pot fi
observate din punct de vedere comportamental.
Principalele faze ale consilierii sunt:
- Clasificarea este faza primară în care este identificată o situaţie de
criză şi se iau masuri pentru începerea consilierii. Acum se vor urmări mai multe scopuri: iniţierea
unei relaţii de încredere, confidenţialitatea, ascultarea activă, stabilirea timpului şi duratei consilierii,
alegerea limbajului folosit.
- Formularea situaţiei existente dintr-o perspectivă obiectivă, detaşată.
- Intervenţia se poate face imediat sau după o perioadă, în funcţie de situaţia existentă şi de
aprecierea cadrului didactic.
- Încheierea este faza finală când se constată finalizarea procesului şi reluarea relaţiilor normale
Rezultatele bune obţinute prin consiliere trebuie conservate şi promovate printr-o politică
educaţională atent condusă care să nu distrugă încrederea pe care atât elevii cât şi părinţii o acordă
unei noi modalităţi de sprijinire în efortul comun de formare a tânărului.
Managementul educaţional si cel subsumat, al clasei de elevi, reprezintă o ştiinţă interdisciplinară
aflată la interacţiunea dintre psihologie, pedagogie, sociologie, filozofie, economie, ştiinţele
comunicării, ştiinţele rezolvării conflictelor. Cadrul didactic trebuie să fie foarte bine pregătit nu
numai în specializarea predată ci să fie atât un bun psiholog cât şi un bun manager.