Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lectia-Metode de Diagnostic Fin-41161
Lectia-Metode de Diagnostic Fin-41161
FUNCŢIONALĂ A
APARATULUI
RESPIRATOR
Lorem Ipsum Dolor
DIAGNOSTICUL
IMAGISTIC AL
APARATULUI
RESPIRATOR
APARATUL RESPIRATOR
RESPIRAŢIA POATE FI DIVIZATĂ
ÎN ETAPE:
n Ventilaţia pulmonară
n Difuziunea gazelor (O2 şi CO2) între
alveole şi sânge
n Perfuzia pulmonară – debitul de sânge
pulmonar şi distribuţia lui către unităţile
funcţionale pulmonare, evacuarea sângelui
din pulmoni prin venele pulmonare şi
n Reglarea ventilaţiei
SCHIMBURILE GAZOASE
Schimburile gazoase la
nivelul plămânilor
Membrana alveolo-
capilară:
n constituită din:
n peretele alveolar
n spaţiul interstiţial
n peretele capilarului de
sânge
Schimburile gazoase la nivelul
plămânilor
n aerul alveolar
n bogat în oxigen
n sărac în dioxid de carbon
n sângele venos capilar
n bogat în dioxid de carbon
n sărac în oxigen
n sângele arterial capilar
n îmbogăţit în oxigen
n sărăcit în dioxid de carbon
n CO2
n diferenţa de presiune = 6 mmHg
n coeficient de difuziune = de 20 X > O2 ® schimburi
normale
SCHIMBURILE GAZOASE
FUNCŢIA VENTILATORIE
n VENTILAŢIA = procesul prin care
alveolele se umplu cu aer proaspăt
prin succesiunea inspiraţie-expiraţie
3. Testele bronhomotorii
n CV
n valori normale: CV = 80-120% din CV
ideal
n ¯ CV = SINDROM RESTRICTIV
1. VOLUMELE PULMONARE
STATICE
n volumul curent (VT = tidal volume) =
volumul de aer vehiculat în cursul
respiraţiei de repaus
1. VOLUMELE PULMONARE
STATICE
n volumul inspirator de rezervă (VIR)
= volumul de aer care poate fi
introdus suplimentar în plămân, de la
sfârşitul unui inspir de repaus
1. VOLUMELE PULMONARE
STATICE
n volumul expirator de rezervă (VER) =
volumul de aer care poate fi expulzat
suplimentar din plămân, de la
sfârşitul unui expir de repaus
1. VOLUMELE PULMONARE
STATICE
n volumul rezidual (VR)
n volum de aer care nu poate fi expulzat
din plămâni nici după un efort expirator
maxim
n mijloace de investigaţie mai complexe
1. VOLUMELE PULMONARE
STATICE
n capacitatea reziduală funcţională
(CRF)
n volumul de aer conţinut în plămâni
la sfârşitul unui expir normal
VOLUMELE PULMONARE
n putem calcula:
STATICE
n volumul rezidual (VR) = CRF - VER
n capacitatea pulmonară totală (CPT) = volumul
de aer conţinut de plămâni la sfârşitul unui
inspir maxim:
CPT = VR + CV
n se admit variaţii ale valorilor obţinute faţă
de valorile ideale de
n ± 20% pentru CPT şi CRF
n + 50% pentru VR
2. VOLUMELE PULMONARE
DINAMICE
n se face pe spirograma forţată
obţinută cu ajutorul
spirometrului
n aceleaşi condiţii ca la
determinarea CV
n ¯ VEMS = SINDROM
OBSTRUCTIV
2. VOLUMELE PULMONARE
DINAMICE
n se preferă exprimarea procentuală a
VEMS-ului din CV
n indice de permeabilitate bronşică (IPB) =
indice Tiffneau
n cauze:
n astmul bronşic
n BPCO (bronşita
cronică, emfizemul
pulmonar)
DISFUNCŢIE VENTILATORIE
MIXTĂ
n CV ¯
n IPB ¯
n VEMS şi V max. ind ¯ ¯ ¯ (sub 30%
val. teoretice)
n diagnostic CERT: ¯ CPT
n cauze:
n TBC pulmonar asociat cu
bronşită cronică
3. TESTELE BRONHOMOTORII
n utilizate frecvent în clinică
n de provocare a obstrucţiei
1. Electrocardiograma
2. Scintigrafia de perfuzie
3.Cateterismul inimii drepte
4.Ecografia cardiaca Doppler
DIAGNOSTICUL IMAGISTIC AL
APARATULUI RESPIRATOR
METODE ŞI TEHNICI DE EXAMINARE
IMAGISTICE
Fig.2 b)
Bronhografia – este investigaţia cu substanţă de contrast
iodată, de regulă un produs iodat liposolubil a lumenului
bronşic.Tehnica pune în evidenţă dispoziţia şi ramificaţia
arborelui bronşic, modificările de calibru sau întreruperile
continuităţii lumenului prin obstacole organice - exemplu
bronşiectazia, respectiv în tumorile bronhopulmonare.
Fig. 3
n Explorarea vasculară a mediastinului –
aortografia, cavografia superioară, pot elucida
natura unor formaţiuni expansive de origine
vasculară (anevrisme) sau extensia unor tumori
mediastinale.
n Pasaj baritat esofagian – util în elucidarea
rapoartelor anatomice ale unor formaţiuni
mediastinale.
n Pneumotorax explorator - cu caracter
istoric - se introduce aer în cavitatea pleurală –
permite diferenţierea apartenenţei leziunilor -
pulmonar sau pleural.
n Ecografia transtoracică - pentru peretele
toracic, diafragme, extremităţie mediastinului,
cord şi vasele mari şi evidenţiază colecţiile
pleurale minime, elucidează, rapid, neiradiant,
structura imaginilor (lichid, solid, mixt) din
mediastin, intrapleural.
ANATOMIE RADIOLOGICĂ
n Imaginea normală postero- anterioară: - este formată din
elemente toracice ale conţinătorului şi conţinutului toracic.
Conţinătorul toracic ;este reprezentat de;
n părţi moi toracice, - musculatura toracelui în special din muşchii
pectorali, sternocleidomastoideni, sâni – acestea pot parazita
imaginea toracică.
n scheletul osos, - pe radiografie corect examinată se evidenţiază
primele vertebre dorsale; arcurile costale - anterioare şi posterioare;
claviculele simetrice la egală distanţă de linia mediană; omoplaţii ce
trebuie scoşi din câmpurile pulmonare; arcurile costale pot prezenta
malformaţii cu răsunet clinic –coasta cervicală uni sau bilaterală
datorită compresiunii neurovasculare sau descoperire întâmplătoare-
hipoplazie, hiperplazie, sinostoza, bifiditate, exostoze.
n diafragm, - cu cele două cupole, drept cu 1,5- 2 cm situat deasupra
conturului stâng. Cu opacitatea mediastinală a codului formează
unghiurile cardio-frenice iar cu peretele toracic unghiurilr costo-
diafagmatice care sunt simetrice şi ascuţite.
Fig. 4
n Mediastinul- este alcătuit din imaginea cordului, vase mari, nervi
grupuri ganglionare, esofag.
n Conturul drept în poţiunea superioară este dată de vena cavă
superioară, inferior atriul drept.
n Conturul stâng este format din trei arcuri: superior – butonul
aortic, convex spre stânga, mijlociu sau golf cardiac convex spre
dreapta, inferior dat de ventricolul stâng.
n Pe o radiografie cu raze dure prin opacitatea mediastinală se poate
vizualiza traheea, cu bifurcarea ei în două bronhii principale,în unghi
de 75°.
n Conţinutul toracic ; organele şi structurile din cutia toracică:
plămânii, pleura şi organele ce alcătuiesc mediastinul.
n Plămânii – apar pe radigrafia de faţă ca două imagini radio-
transparente , de formă aproximativ triunghiulară datorat
conţinutului bronho alveolar, delimitate lateral de arcurile costale,
medial de opacitatea mediastinului, iar distal de cupolele
diafragmatice.
Arbitral, fiecare plămân este împărţit în patru regiuni fiecare:
-regiunea apicală sau vârful pulmonar, situată deasupra claviculelor
-regiunea subclaviculară, situată sub clavicule şi polul superior al
hilului
-regiunea mijlocie, situată în vecinătatea hilului,subclavicular
-regiunea inferioară, situată îintre polul inferior al hilului şi
hemidiafragm.
n În sens vertical sunt două arii; internă şi externă.
n Transparenţa pulmonară este străbătută de o reţea fină
de opacităţi liniare şi curbilinii datorate reţelei vasculare,
arteriale în special (90%), venoase şi limfatice, -
denumit „desen pulmonar”, sau „tramă pulmonară”.
Această reţea vasculară delimitează lobulii pulmonari.
n Pe o imagine radiografică nu se pun în evidenţă
elemente parenchimatoase mici - unitatea terminală a
parenchimului alveola. Acestea, tributare bronhiolei vor
forma acinul, care la rândul lor vor forma lobulul
pulmonar, ca o unitate morfo-funcţională tributară unei
bronhiole perilobare care este o ramificaţie a unei bronhii
de gradul IV. Acinul este vizibil doar în stări patologice .
Fig. 5
n Hilurile pulmonare - formate din ramificaţiile arterelor pulmonare,
vene, elemente bronşice, limfatice şi din ţesutul interstiţial. Apar ca
imagini radioopace cu ramificaţii în câmpurile pulmonare. Opacitatea
hilului drept este situat între extremităţile anterioare ale coastelor II şi
IV, iar în stânga hilul este situat cu 1-1,5 cm mai sus fiind mai greu
vizibil datorită suprapunerii opacităţii mediastinale.
Arterele pulmonare reprezintă partea principală în formarea
imaginii pulmonare, ele se vor dihotomiza subţiindu-se treptat dispărând
la ~1-2 cm de peretele toracic-formând „ mantaua pulmonară”.
Prinderea unui vas ortorontgenograd va da o imagine rotundă opacă iar
când este prinsă şi o bronhie –transparentă rotundă, va apărea o
imagine „în ochelar spart”.
Venele nu pot fi diferenţiate de artere acestea având traseu comun
şi cu cel al bronşiilor.
n Foiţele pleurale în condiţii normale nu se evidenţiază, se vizualizează
în urma îngroşării sau când se vizualizează ortorntgenograd scizura
orizontală ce apare ca opacitate liniară fină cu contur bine delimitat.
Poate să se vizualizeze imagini opace ce însoţesc arcurile costale I, II -
se datorează domului pleural.Tot în 1/3 sup se poate vizualiza scizura
venei azygos.
Imaginea normală în incidenţa de profil:
Este incidenţa strict necesară pentru localizarea imaginilor
de faţă şi permite examinarea leziunilor mascate prin
suprapunere de către opacitatea mediastinală şi a cupolelor
diafragmatice.
n În această incidenţă apare bine evdenţiat anterior
sternul şi posterior coloana dorsală, arcurile vertebrale
se evidenţiază cu traiect oblic descendent. Cupolele
diafragmatice apar una sub alta se vizualizează
anterior şi posterior sinusurile costo-diafragmatice.
Posterior de stern apare un spaţiu transparent,
posterior de cord se delimitează spaţiul retrocardiac.
În porţiunea mijlocie se evidenţiază cele două hiluri
suprapuse.
n Topografia radiologică pulmonară – segmentele
plămânului – importante pentru chirurgie; În dreapta
datorită sizurii orizontale sunt 3 lobi superior, mijlociu,
inferior, în stânga doi lobi si uneori poate fi prezent şi
lobul mediu –lingula. Fiecare lob prezintă segmente.
La descrierea imaginilor opace se are în vedere
menţionarea:
n număr –pot fi unice sau multiple
n formă - întinse (lobare,masive) sau circumscrise( liniare,în
bandă; reticulate, liniare pleurale, inelare - cavităţi, nodulare,
policiclice-adenopatii, stelate-cicatrici )
n dimensiune - mici 1,5-10 mm; mari 1-5 cm
n contur – net; difuz- nu se delimitează net de ţesutul sănătos ca
în procese inflamatorii exudative, invadant, infiltrativ constă în
prelungiri în ţesutul sănătos - în ţesutul sănătos vecin - tumori
maligne
n structura – omogenă şi neomogenă
n intensitatea – voalare, mică, medie, mare; în funcţie de
opacitatea mediastinală
n sediul – se apreciază pe radiografii P-A, completat cu radiografia
de profil
n raporturile cu organele din jur – poate să modifice sediul,
forma, funcţionalitatea organelor; prin tracţiune- în adrenţe,
prin aspiraţie în cazul atelectaziei, prin împingere –în procesele
înlocuitoare de spaţiu, sau să nu le modifice deloc.
Imaginile radiotransparente – constau din creşterea
transparenţei pulmonare. Aceste imagini pot fi circumscrise sau localizate, pot fi
congenitale ( chiste aeriene , bule de emfizem, plămân polichistic) ; în urma unui
proces inflamator sau tumoral necrozat ; sau în urma unei hiperinflaţii alveolare
datorită unui ventil expirator, ca în cazul bulelor de emfizem, dilataţii broşice.
Emfizem pulmonar
n EMFIZEMUL PULMONAR
Este o stare de distensie alveolară (emfizem vezicular) sau pătrunderea
accidentală a aerului în spaţiile interstiţiale (emfizem interstiţial).
n Emfizemul pulmonar difuz, care poate fi după mecanismul de producere:
- emfizem obstructiv hipertrofic
- emfizem restrictiv atrofic, senil
n Emfizemul localizat, care poate fi:
- emfizem bulos
- emfizem compensator, perilezional
Sindroame radiologice pleuro - pulmonare
Fig.10
n - colapsul prin compresiune, atelectazia
compresivă – apare în jurul unei opacităţi
(tumoră pulmonară sau mediastinală), sau
transparenţe (bula de emfizem).
n - colapsul prin fibroză pulmonară
cicatriceală , atelectazie cicatriceală - în
cicatrici tuberculoase postsupurative.
n - colapsul prin creşterea tensiunii
superficiale la nivelul pereţilor alveolari -
atelectazia adezivă ; boala membranelor hialine
a nou-născutului prin lipsa surfactantului, sau
pneumopatiile post-iradiere.
3. Sindromul interstiţial - îngroşarea
ţesutului interstiţial pulmonar,ce poate fi produsă
prin edem interstiţial de diferite cauze, fie prin
proliferarea anormală celulară sau tisulară, în
cadrul unor granulomatoze interstiţiale, fibroze sau
afecţiuni interstiţiale maligne.Toate aceste boli dau
aspect radiologic de „geam mat”, aspect reticular,
nodular, reticulo-nodular şi de „fagure de miere”.
Caracteristic : topografia difuză, fără sistematizare,
conturarea netă, densitatea slabă, lipsa tendinţei de
confluare, evoluţia lentă.
4. Sindromul vascular - modificări date de
vasularizaţie ce apar în olgemie, hiperemie,
hipertensiune pulmonară.
5. Sindromul pleural
- Pleurezia - apare în colecţiile lichidiene pleurale
caracterizate prin: opacitate bazală, care urcă
laterotoracic, descriind o curbă a cărei concavitate
priveşte cranio-medial, cu delimitare difuz. In funcţie
de cantitatea de lichid apare şi deplasarea
mediastinului în partea opusă.
Pleurezia închistată - Se poate produce în marea cavitate,
interlobar, mediastinal, diafragmatic.
Simfiza pleurală – rezultatul unui proces fibros sau
exudativ ce are ca rezultat lipirea foiţelor pleurale. Cele mai
frecvente localizări sunt: pahipleurita vârfului, bazei,
mediastinală, generalizată.
n Calcificările pleurale : pot avea aspecte diferite,
se datoresc depunerilor de calciu pe pleură, urmare
inflamaţiilor pleurale repetate.
n Pneumotoracele - pătrunderea aerului în marea
cavitate pleurală. Radiologic se manifestă ca o
hipertransparenţă a hemitoracelui cu lipsa desenului
vascular şi colabarea plămânului la hilul pulmonar.
Poate fi total când nu este aderenţă în pleură şi
parţial când există aderenţe .
n Hidropneumotoracele – apare când pe lângă aer
pătrunde şi lichid – aspectul radiologic constă din
imagine opacă bazală cu nivel superior orizontal
indiferent de poziţia bolnavului, la care se adaugă
hipertrensparenţă .
Fig.15
MODIFICĂRI RADIOIMAGISTICE ÎN AFECŢIUNILE
TRAHEEI ŞI BRONHIILOR
n forma pseudolobară
Supuraţiile pulmonare
n Supuraţiile bronho-pulmonare sunt afecţiuni inflamatorii acute, subacute
sau cronice, care au în comun caracterul supurativ al procesului
inflamator bronho-pulmonar, în cursul căruia se produce necroza
ţesutului pulmonar infectat.
ABCESUL PULMONAR
-abcesele pulmonare primitive
-abcesele pulmonare secundare
n În evoluţia abcesului pulmonar se descriu 3 faze :
-faza de constituire sau faza pneumonică,
-faza de supuraţie cu vomică,
-faza de abces constituit cu evacuare bronşică.
Gangrena pulmonară
n Asemănător abcesului pulmonar după vomică, la
care s-a supraadăugat o suprainfecţie cu germeni
anaerobi.
Не удается отобразить связанный рисунок. Возможно, этот файл был перемещен,
переименован или удален. Убедитесь, что ссылка указывает на правильный файл и верное
размещение.
Chistele pulmonare
n Chistele lichidiene sunt vizualizate sub forma unei sau mai multor
opacităţi rotunde, bine delimitate, omogene, elastice.
n Chistele aerice apar sub forma unor zone hipertransparente cu pereţi
subţiri, dimensiuni variabile, bine delimitate. Ele pot fi solitare sau multiple.
PARAZITOZELE PULMONARE
Chistul hidatic pulmonar
n Tumora pulmonară lichidiană produsă de tenia
echinococus. Anatomopatologic este o
formaţiune rotundă, încojurată de membrana
proligenă (spre interior), cuticulă şi adventice la
exterior. El conţine lichid şi „nisip”- scolecşi.
n Radiologic chistul hidatic apare ca o
opacitate rotundă în plin parenchim sănătos, net
conturat, mobil cu respiraţia la radioscopie. Când
se decolează membrana proligenă apare
transparenţă între membrana proligenă şi
adventice. Chistul hidatic rupt are aspect hidro-
aeric , când se surainfectează trebuie făcut
dignosticul diferenţial cu supuraţiile pulmonare.
Diagnosticul diferenţal se face cu greutate cu :
cancerul pulmonar, sarcom, metastază.
Diagnostic imagistic al bolilor
pulmonare cronice
Tuberculoza pulmonară
Ciclul infecţiei tuberculoase in organism are
două cicluri distincte:
a infecţia primară caracterizată prin :
- afect primar
- limfangită
- adenopatie
Tehnici de biopsie
• Endoscopia
• bronhoscopia
• gastroscopia
• colonoscopia
• cistoscopia
• Citologia
• vaginală
• din spută
Rezultatul histopatologic
n Macroscopic
n Lista probelor prelevate
n Localizarea tumorii
n Dimensiunile tumorii
n Invazia structurilor adiacente
n Microscopic
n Tipul de tumoră şi gradul de diferenţiere
n Radicalitatea intervenţiei
n Concluzii
n Diagnostic
n Stadializare patologică
Tehnici speciale
n Imunohistochimie
n marcarea antigenelor specifice de suprafaţă celulară
n permite identificarea ţesutului de origine
n de ajutor în diagnostic, prognostic, decizia terapeutică
n ER, PR, Her2 – în neoplasmul mamar
n CD117 – în GIST
n CD3, CD20, CD45 – în limfoame
n S100 – în melanomul malign
n EGFR – în cancerul colorectal
n FISH
n detectarea anomaliilor cromozomiale
n Analize citogenetice
n în special în hemopatiile maligne
Sistemul Doppler
Măsurarea vitezei de curgere a sângelui folosind
ultrasunetele se bazează pe fenomenul general prin care frecvenţa
unei unde este dependentă de viteza relativă dintre emiţătorul şi
receptorul acesteia
GAZOMETRIA
n Metoda cea mai buna prin care se evalueaza global
functia expiratorie a plamanilor este analiza sangelui
arterial in repaus si la efort fizic.
n poate evalua performanta fizica a unui sportiv (supus la eforturi fizice mari)
sau expus la noxe respiratorii