Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CZU 342.97+351.9
Irina IACUB,
doctor în drept, avocat, conferențiar universitar interimar,
Institutul de Științe Penale și Criminologie Aplicată
Natalia CHIPER,
doctor în drept, avocat, lector superior,
Academia de Administrare Publică
SUMMARY
Dans cet article les auteurs proposent d’analyser la notion et l’essence du control sur
l’administration public; les formes et les modalités de réalisation; les objectifs et les effets du
control. Ils arguments la nécessité et souligne le rôle du controle sur l’administration public
au millieu de l’activité de direction de l’état. À cet effet les auteurs présents des propositions
et des recommandations en ce qui concerne l’efficacité du controle administratif.
Mots-clés: control, controle administratif, control sur l’administration public.
REZUMAT
În acest articol, autorii îşi propun să analizeze conceptul şi esența controlului asupra
administrației publice; formele şi modalitățile de realizare a acestuia; obiectivele şi efectele
controlului. Ei argumentează necesitatea şi subliniază rolul controlului asupra administrației
publice, ca activitate distinctă a statului. În acest scop, autorii prezintă propuneri şi
recoman-dări cu privire la sporirea eficienței controlului asupra administrației publice.
Cuvinte-cheie: control, control administrativ, control asupra administrației publice.
controlul [17, p. 171-172; 20, p. 5]: respec- re din formele sale de manifestare. Astfel,
tarea legii în activitatea autorităţilor ad- controlul poate viza modul de utilizare a
ministraţiei publice; verificarea mijloacelor mijloacelor materiale şi umane, a resurselor
folosite pentru realizarea scopului legii; con- financiare sau felul în care organul controlat
statarea rezultatelor pozitive şi a abaterilor şi-a exercitat competenţa legală. Deoarece
de la normele prescrise; stabilirea măsurilor organele administraţiei publice formează un
pentru înlăturarea deficienţelor elucidate. Cu sistem ierarhic, devine posibilă existen-ţa
siguranță, realizarea acestor obiective este o unei game ample şi variate de forme de
garanţie de eficienţă a controlului exerci-tat control.
asupra administraţiei publice [10, p. 20-21]. Mai întâi de toate, menţionăm că în li-
teratura de specialitate românească [7, p.
O altă problemă este generată de faptul 150-152] se face distincţie între modalităţi
că multe dintre formulările cu privire la con- de control şi forme de control, modalităţi-le
trol, exprimate de teoreticieni în literatura de privind obiectul controlului, iar formele
specialitate, îl tratează ca pe o activita-te de – momentul şi autorităţile care îl exercită.
observare, constatare, de cercetare şi Făcând excepţie de această diferenţiere,
urmărire, eventual, de supraveghere şi nu în continuare ne vom referi la cele mai
iau în consideraţie eficienţa acestuia. În semni-ficative clasificări întâlnite în teorie.
acelaşi timp, conceperea controlului numai Astfel, în doctrina românească, clasifi-
din punctul de vedere al legalităţii creează carea formelor de control exercitat asupra
situaţia unui control pasiv, întrucât dreptul administraţiei publice se face în funcţie de:
este, prin esenţa sa, mai mult un regulator al Natura organului care exercită controlul
activităţii decât un motor [16, p. 284-285]. În [22, p. 228; 16, p. 289; 12, p. 450-451; 7, p.
acest fel, prin rezumarea la legalitatea ac- 153]: control parlamentar (control exerci-tat
telor administrative se eludează conţinutul de autoritatea legislativă şi de structurile
muncii administrative, şi anume faptul ad- (organele) care ţin de aceasta [22, p. 228])
ministrativ [1, p. 50]. (exercitat sub două forme: tradiţional, reali-zat
Practica demonstrează însă obligativita- de Parlament în mod direct şi modern,
tea controlului de a însuma cele două laturi exercitat prin intermediul unor autorităţi
importante: legalitatea şi oportunitatea, dar publice: Avocatul Poporului şi Curtea de
şi necesitatea de a se integra omogen în Conturi [26, p. 134; 12, p. 448]); control ad-
activitatea de conducere. În acest sens, ministrativ (exercitat de autorităţile admi-
funcţia controlului apare în ipostaza unei nistraţiei publice [7, p. 155; 22, p. 228]); con-
componente esenţiale a activităţii de con- trol judecătoresc (exercitat de autorităţile
ducere, ale cărei performanţe urmăreşte să judecătoreşti şi de organele cu activitate
le îmbunătăţească, pentru ca aceasta să jurisdicţională [22, p. 228]); control social,
corespundă cât mai mult nevoilor şi intere- prin presă [7, p. 153]; control exercitat de
selor societăţii. alte autorităţi publice decât cele care rea-
Formele controlului exercitat asupra lizează prerogativele celor trei puteri clasice
administraţiei publice. Pentru a asigura (Curtea Constituţională, Avocatul Poporu-lui)
conformitatea activităţii organelor adminis- [26, p. 135].
traţiei publice cu exigenţele stabilite de le- Poziţia organului de control faţă de cel
gislaţie, este nevoie de instituirea unui vast controlat [22, p. 228; 16, p. 289; 26, p. 134]:
şi complex control asupra acestei activităţi. control intern (exercitat de funcţionarii pu-
Activitatea de control poate privi toate blici cu funcţii de conducere, din interiorul
aspectele acţiunii administrative, în orica- organului) şi control extern (exercitat din
Administrarea Publică, nr. 4, 2017 62
control a posteriori care intervine după ce tul să controleze modul în care actele sale
deciziile au intrat în vigoare; după extinde- sunt aplicate de către autorităţi. Mai mult ca
re: control de regularitate (legalitate) şi atât, controlul parlamentar se exercită în
control de oportunitate (care presupune, virtutea funcţiei fundamentale a Parlamen-
printre altele, o judecată asupra valorii teh- tului de control al statului, izvorâtă din prin-
nice, politice, morale etc., a comportamen- cipiul separaţiei/colaborării puterilor în stat
tului supus examinării); după autori: control [25, p. 49];
intern şi control extern. - controlul exercitat de autorităţile ad-
În literatura de specialitate autohtonă [17, ministraţiei publice (denumit şi control ad-
p. 170; 18, p. 210; 29, p. 250; 4, p. 322; 8, p. ministrativ), care este un control în cadrul
301-305] prioritate i se acordă clasificării aceluiaşi sistem organizatoric şi
controlului în baza principiului separării pu- funcţional. Este controlul cu cea mai largă
terilor în stat. Astfel, se disting următoarele sferă de cu-prindere şi cu un pronunţat rol
forme de control: din partea puterii legiui- autoreglator în cadrul sistemului. Acesta
toare (control legislativ sau parlamentar); din poate fi un con-trol intern sau extern – din
partea instanţelor judecătoreşti (control partea organelor specializate ale statului;
judecătoresc sau contencios administrativ); - controlul judecătoresc ce se
din partea organelor administraţiei publice realizează cu ocazia judecării cauzelor
sub toate formele lui (control administrativ); concrete sau în cazurile speciale,
din partea opiniei publice (control obştesc). determinate de legisla-ţie, cu ocazia
După cum se observă, existenţa clasifi- controlului legalităţii actelor administrative.
cărilor menţionate mai sus fundamentează În literatura de specialitate autohtonă [5,
ideea conform căreia există distincţii clare p. 14-18] acest control mai este denumit şi
între controlul administrativ (care este defi- control judiciar, forma ma-terializată a
nit drept controlul înfăptuit de administra-ţia căruia este contenciosul admi-nistrativ.
publică asupra sa însăşi [12, p. 446; 20, p. Reieşind din specificul investigaţiei, în
5]) şi controlul exercitat asupra cele ce urmează ne vom referi doar la
administraţiei publice, fapt ce ne determină unele forme ale controlului.
să nu confun-dăm aceste două concepte Controlul administrativ intern se realizea-
[10, p. 22-23]. ză de către structurile organizatorice şi per-
În acelaşi context, e important să menţi- soanele din interiorul instituţiilor publice
onăm că nu oricine poate efectua controlul. controlate. Această formă de control constă în
În acest scop, legislaţia determină categori- verificarea activităţii subdiviziunilor or-
ile de organe abilitate cu acest drept: Par- ganizatorice şi a funcţionarilor unei institu-ţii
lamentul; instanţele judecătoreşti; Curtea
publice, de către organele colegiale sau
Constituţională; Curtea de Conturi; Guver-
unipersonale de conducere sau de către
nul, care exercită controlul prin intermediul
funcţionari de rang superior, cu drept spe-cial de
ministerelor şi al altor organe specializate de
control, din cadrul aceleiaşi instituţii
control. Din această perspectivă distin-gem:
administrative şi luarea măsurilor necesare
- controlul parlamentar, exercitat de Par- pentru înlăturarea deficienţelor sau preve-nirea
lament prin structurile sale. Având în vede- producerii acestora [14, p. 324]. Acest control
re că obiectul activităţii autorităţilor admi- este permanent şi cuprinde întrea-ga activitate
nistraţiei publice îl constituie organizarea şi toate structurile componen-te ale instituţiilor
executării legii şi executarea la concret a publice, urmărind legalita-tea, eficienţa,
acesteia, iar legea este actul juridic al Parla- legitimitatea şi oportunitatea acţiunilor
mentului, este firesc ca acesta să aibă drep- administrative.
Administrarea Publică, nr. 4, 2017 64
titatea controlată pentru a preveni eventu- deplinită, pe cât e posibil, de înşişi condu-
alele abateri de la normele prestabilite, iar cătorii instituţiilor administrative [3, p. 121],
prin publicitate, inducerea unor acţiuni mai întrucât funcţia de control este inseparabilă
energice de autocontrol şi la alte structuri de funcţia de conducere (se are în vedere
ale administraţiei publice, decât cea care necesitatea organizării controlului intern în
a făcut obiectul verificării. cadrul organelor administraţiei publice).
Subliniind rolul pozitiv al controlului Eficienţa controlului în administraţia pu-
asupra activităţii organelor administraţiei blică este determinată şi de proporţia opti-mă
publice, nu trebuie să neglijăm şi anumite a acestei activităţi [17, p. 172; 22, p. 244].
efecte negative care se pot manifesta, dacă Numărul prea mic al organelor de control nu
activitatea de control nu este concepută şi poate cuprinde întreaga activitate a admi-
realizată raţional. Astfel, controlul poate nistraţiei publice, iar prea multe organe de
avea un efect inhibator asupra celui contro- control, pe lângă faptul că necesită cheltu-ieli
lat, afectând iniţiativa acestuia, iar exercita- financiare mari, împiedică şi activitatea
rea unor multiple activităţi de control este de normală a administraţiei. Astfel, activitatea de
natură să conducă la perturbarea activi-tăţii control trebuie să respecte anumite limi-te,
entităţilor controlate [15, p. 171]. Iată de ce pentru a nu se transforma într-o frână în calea
activitatea de control trebuie conce-pută şi unei activităţi normale a administraţi-ei şi a nu
realizată în aşa o manieră, încât să nu inhiba acţiunile acesteia.
atrofieze spiritul de iniţiativă şi răspundere al Eficienţa controlului depinde în mare
funcţionarilor publici şi să nu conducă la măsură şi de formele şi metodele de control
perturbarea activităţii organelor adminis- aplicate [22, p. 246; 17, p. 172]. Deosebit de
traţiei publice. important se prezintă alegerea (într-un
Condiţiile de eficienţă a controlului. anumit moment) sub raportul eficienţei, din
După cum s-a menţionat, controlul activită-ţii multitudinea formelor şi modalităţilor de
desfăşurate de autorităţile administraţiei control, a celei mai potrivite. De asemenea,
publice nu este un scop în sine, ci urmăreşte modalităţile de control trebuie să se adap-
realizarea cât mai eficientă a obiectivelor ac- teze permanent la obiectivele stabilite [3, p.
telor decizionale în conformitate cu sensul şi 122].
finalităţile legii, a cărei aplicare o asigură. Rezultatele controlului depind şi de re-
Scopul respectiv poate fi realizat numai în gularitatea cu care se efectuează acesta, de
cazul în care controlul are eficienţă maximă. caracterul său sistematic [11, p. 47].
Aceasta presupune îndeplinirea unui şir de Verifica-rea sistematică poate conduce la
condiţii, şi anume: depistarea la timp a eventualelor deficienţe
Controlul trebuie să fie, în primul rând, şi permite organelor abilitate să poată lua
calificat [17, p. 172; 22, p. 243-244; 3, p. 121; măsurile necesare înainte ca deficienţele să
4, p. 323]. Adică controlul trebuie efectuat de se am-plifice, producând efecte negative. În
către persoane competente, bine pregătite acest mod se pot preveni erorile şi
profesional, cu experienţă în domeniile con- rezultatele pă-gubitoare, prin îndrumări
trolate, care să poată analiza în mod profesi- concrete date în procesul activităţii practice.
onist activitatea şi celelalte aspecte verifica-te Deci rolul pre-ventiv al controlului se
şi să poată înainta propuneri pertinente de fundamentează pe caracterul său sistematic.
îmbunătăţire a acestora. De asemenea, aceste Concluziile cu care se finalizează activita-
persoane trebuie să fie cinstite, tac-ticoase, tea de control trebuie să fie bine fundamen-
receptive şi corecte. tate şi argumentate [22, p. 246]. În formu-larea
Efectuarea controlului trebuie să fie în- concluziilor trebuie să se accentueze
Administrarea Publică, nr. 4, 2017 66
gura o cât mai deplină conformitate a drumeze corect activitatea organelor admi-
acti-vităţii organelor administraţiei nistraţiei publice. Din această perspectivă,
publice cu cerinţele şi obiectivele sociale controlul reprezintă o garanţie a respectării
exprimate în legi. Prin urmare, controlul principiului legalităţii în toate manifestările
constă în con-fruntarea administraţiei administraţiei publice, prin intermediul său
publice aşa cum este, cum a fost sau putând fi descoperite eventualele abateri
cum va fi, cu ceea ce tre-buie, ceea ce de la normele legale şi stabilite măsuri
trebuia sau ceea ce va trebui să fie. con-crete de corectare a acţiunii de
Subliniind necesitatea controlului asu-pra executare a legii. În unele situaţii, controlul
activităţii organelor administrative, pre-cizăm poate viza nu numai legalitatea, ci şi
că el nu se reduce doar la constatarea unor oportunitatea deciziilor administrative, prin
eventuale erori sau abuzuri în activita-tea aceasta con-tribuind la eficientizarea
lor, ci este de natură să orienteze şi să în- activității adminis-trative a statului.
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandru I., Administraţia publică. Teorii. Realităţi. Perspective. Bucureşti:
Lumina Lex, 1999, 646 p.
2.Bălan E., Drept financiar. Bucureşti: ALL BECK, 1999, 260 p.
3.Bălan E., Instituţii de drept public. Bucureşti: ALL BECK, 2003, 178 p.
4. Belecciu Şt., Controlul de legalitate asupra activităţii administraţiei publice. În:
Probleme ale edificării statului de drept în Republica Moldova. Chişinău: F.E.-P.
„Tipografia Centrală”, 2003, p. 321-363.
5. Cobăneanu S., Controlul în sistemul administraţiei publice din Moldova. În:
Revista Naţio-nală de Drept, 2001, nr. 12, p. 14-18.
6. Cobăneanu S., Cobăneanu D., Controlul activităţii autorităţilor publice locale în
Republica Moldova. În: Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova la etapa
actuală, Materialele conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice din 23-24
septembrie 2004, Chişinău: F.E.-P.„Tipo-grafia Centrală”, 2004, p. 462-468.
7.Corbeanu I., Drept administrativ. Bucureşti: Lumina Lex, 2002, 400 p.
8.Diaconu M., Mecanismul asigurării legalităţii actelor administrative în
Republica Moldo-va. Monografie. Chişinău: Tipografia Centrală, 2013, 552 p.
9. Dupuis G., Guédon M.-J., Chrétien P., Droit administratif. Paris: Édition Dalloz, 2004, 684 p.
10. Iacub I., Locul şi rolul Curţii de Conturi în cadrul sistemului organelor de stat.
Teză de doctor în drept. Chişinău, 2007, 58 p.
11.Iacub I., Noţiunea, necesitatea şi rolul controlului exercitat asupra
administraţiei publice. În: Legea şi Viaţa, nr. 3, 2006, p. 44-47.
12. Iorgovan A., Tratat de drept administrativ. Vol. II. Bucureşti: ALL BECK, 2002, 640 p.
13. Iovănaş I., Drept administrativ. Vol. II. Arad: Servo-Sat, 1997, 278 p.
14. Juc V., Toma T., Rolul controlului administrativ în realizarea ordinii juridice în statul de drept.
În: Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova la etapa actuală, Materialele conferinţei
internaţionale ştiinţifico-practice din 23-24 septembrie 2004. Chişinău: F.E.-P.
„Tipografia Cen-trală”, 2004, p. 324-332.
15. Negoiţă Al., Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei. Bucureşti: Atlas Lex, 1993, 266 p.
16. Negruţ V., Drept administrativ. Bucureşti: Lumina Lex, 2004, 352 p.
17. Orlov M., Drept administrativ. Chişinău: Epigraf, 2001, 216 p.
18. Orlov M., Belecciu Şt., Drept administrativ. Academia „Ştefan cel Mare” a MAI al Republi-
Administrarea Publică, nr. 4, 2017 68