ÎNDRUMAR

pentru
seminar

la disciplina
CĂI DE COMUNICAȚII

As. dr. ing. Codiță Alina-Mariana

 CUPRINS

1. INTRODUCERE.........................................................................................................................1

2. RACORDAREA ALINIAMENTELOR CU ARCE DE CERC..................................................4

Tema 1 .............................................................................................................................12

3. CALCULUL LUNGIMII ALINIAMENTELOR DINTRE CURBELE CIRCULARE.............14

Tema 2 .............................................................................................................................15

4. ELEMENTELE PROFILULUI LONGITUDINAL...................................................................16

Tema 3 .............................................................................................................................23

5. RACORDAREA ALINIAMENTELOR ÎN PLAN VERTICAL (RACORDAREA

DECLIVITĂȚILOR)......................................................................................................................25
Tema 4 .............................................................................................................................28

6. DRUMUL ÎN PROFIL TRANSVERSAL.................................................................................29

Tema 5 .............................................................................................................................33

7. CALCULUL VOLUMULUI DE TERASAMENTE.................................................................34

Tema 6 .............................................................................................................................43

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................45
 1. INTRODUCERE

Legislație în domeniu:
O. M. nr. 1297/2017 pentru aprobarea Normelor privind încadrarea în categorii a drumurilor de interes
național
Ordinul M.T. nr. 1296/2017 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea, construirea și
modernizarea drumurilor
Ordinul M.T. nr. 1.295/2017 pentru aprobarea Normelor tehnice privind stabilirea clasei tehnice a
drumurilor publice
Legea nr. 82/1998, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al
drumurilor, cu modificările și completările ulterioare
STAS 863-85 - Lucrări de drumuri. Elemente geometrice ale traseelor. Prescripții de proiectare
STAS 2900-89 - Lucrări de drumuri. Lățimea drumurilor
STAS 1948/1-91 - Lucrări de drumuri. Stâlpi de dirijare și parapete. Prescripții de proiectare și amplasare
SR 174-1/97 – Lucrări de drumuri. Îmbrăcăminți bituminoase cilindrate executate la cald
STAS 2914-84 – Lucrări de drumuri. Terasamente. Condiții tehnice generale de calitate
STAS 10796/2-79 - Lucrări de drumuri. Construcții anexe pentru colectarea și evacuarea apelor, rigole,
șanțuri și casiuri. Prescripții de proiectare și execuție
STAS 10796/3-88 - Lucrări de drumuri. Construcții pentru colectarea apelor. Drenuri de colectare a apelor.
Prescripții de proiectare și amplasare
Ordinul ministrului transporturilor nr. 45/1998 - pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea,
construirea și modernizarea drumurilor
Ordinul ministrului muncii și protecției sociale nr. 357/1998 - privind aprobarea Normelor specifice de
protecție a muncii pentru exploatarea și întreținerea drumurilor și podurilor
Hotărârea Guvernului nr. 925/1995 - pentru aprobarea Regulamentului de verificare și expertizare tehnică
de calitate a proiectelor, a execuției lucrărilor și construcțiilor
AND 554-99 - pentru aprobarea Normativului de întreținere pentru drumuri
Ordinul ministrului transporturilor nr. 78/1999 - privind aprobarea Nomenclatorului activităților de
administrare, exploatare, întreținere și reparații la drumuri publice, cu modificările ulterioare
AND 530/96 - pentru aprobarea Instrucțiunilor privind controlul calității terasamentelor
SR 179-95 - Lucrări de drumuri. Macadam. Condiții tehnice generale de calitate
STAS 174-83 - Lucrări de drumuri. Îmbrăcăminți bituminoase cilindrate executate la cald. Condiții tehnice
generale de calitate.
STAS 599-87 - Lucrări de drumuri. Tratamente bituminoase. Condiții tehnice generale de calitate
STAS 662-89 - Lucrări de drumuri. Agregate naturale de balastieră
STAS 667-90 - Agregate naturale și piatră prelucrată pentru drumuri. Condiții tehnice generale de calitate
STAS 730-89 - Agregate naturale pentru lucrări de căi ferate și drumuri. Metode de încercare
STAS 1120-95 - Lucrări de drumuri. Straturi de bază și îmbrăcăminți bituminoase de macadam
semipenetrat și penetrat
STAS 1242/2-83 - Teren de fundare. Cercetări geologico-tehnice specifice traseelor de drumuri
STAS 1598/2-89 - Lucrări de drumuri. Încadrarea îmbrăcăminților la lucrări de construcții noi și
modernizări de drumuri
STAS 1709/1-89 - Acțiunea fenomenului de îngheț-dezgheț la lucrări de drumuri. Adâncimea de îngheț în
complexul rutier. Prescripții de calcul
STAS 1709/2-90 - Acțiunea fenomenului de îngheț-dezgheț la lucrări de drumuri. Prevenirea și remedierea
degradărilor din îngheț-dezgheț. Prescripții tehnice
STAS 1709/3-90 - Acțiunea fenomenului de îngheț-dezgheț la lucrări de drumuri. Determinarea
sensibilității la îngheț a pământurilor de fundație. Metode de determinare.
STAS 2914/94 - Lucrări de drumuri. Terasamente. Condiții tehnice generale de calitate
STAS 6400-84 - Lucrări de drumuri. Straturi de bază și de fundație. Condiții tehnice generale de calitate
STAS 8840-83 - Lucrări de drumuri. Straturi de fundații din pământuri stabilizate mecanic. Condiții tehnice
generale de calitate
STAS 9095-90 - Lucrări de drumuri. Pavaje din piatră brută sau bolovani
STAS 10144/1-90 - Străzi. Profiluri transversale. Prescripții de proiectare
STAS 10144/2-91 - Străzi. Trotuare, alei de pietoni și piste de cicliști. Prescripții de proiectare.
STAS 10144/3-91 - Elemente geometrice ale străzilor. Prescripții de proiectare
STAS 10144/4-95 - Amenajarea intersecțiilor pe străzi. Clasificarea și prescripții de proiectare

1
 STAS 10473/1-87 - Lucrări de drumuri. Straturi din agregate naturale sau pământuri stabilizate cu ciment.
Condiții tehnice generale de calitate
STAS 10473/2-86 - Lucrări de drumuri. Straturi rutiere din agregate naturale sau pământuri stabilizate cu
lianți hidraulici sau puzzolanici. Metode de determinare și încercare
STAS 10796/1-77 - Lucrări de drumuri. Construcții anexe pentru colectarea și evacuarea apelor, rigole,
șanțuri și casiuri. Prescripții de proiectare și execuție

Terminologie

Trafic – totalitatea vehiculelor care circulă în ambele sensuri pe un drum sau pe o rețea de drumuri
în scopul efectuării unei călătorii sau a unui transport.
Caracteristicile traficului care intervin în problemele rutiere:
- viteza de circulație
- componența traficului
- caracteristicile constructive ale vehiculelor
- intensitatea traficului
Viteza vehiculelor se exprimă în km/h (V), sau în m/s (v). între cele două există relația:
𝑉
𝑣=
3,6
Drumurile se proiectează pe baza unui parametru important numit viteză de proiectare (de referință
sau de bază).
Viteza de proiectare este viteza maximă ce trebuie asigurată unui autoturism în punctele cele mai
dificile ale traseului, astfel încât circulația să se desfășoare în condiții de maximă siguranță și confort,
presupunând că starea suprafeței este bună și condițiile climatice favorabile.
În funcție de clasa tehnică a drumului și de condițiile de relief se prevăd mai multe categorii de
viteze de proiectare.
Clasa tehnică a drumului se stabilește în funcție de intensitatea traficului de perspectivă (vehicule
etalon) exprimată prin media zilnică maximă sau prin debitul maxim orar.
În afara vitezei de proiectare este necesar să se cunoască și viteza medie cu care circulă vehiculele
pe același traseu. Această viteză medie se stabilește pe baza vitezelor efective cu care se realizează
circulația autovehiculelor.
Pe baza vitezei de proiectare se determină elementele geometrice ale unui drum nou și se
sistematizează elementele geometrice ale unui drum existent.
Elementele geometrice reprezintă totalitatea elementelor componente ale unui drum în plan, în
secțiune longitudinală și în secțiune transversală.
Sistematizarea unui drum – adaptarea elementelor geometrice ale drumului existent la cerințele
circulației vehiculelor.
Suprastructura (structura rutieră) este partea consolidată care este alcătuită dintr-un pachet de
straturi a căror ordine, grosime, calitate depind și se calculează în funcție de trafic.
Infrastructura reprezintă totalitatea lucrărilor care au ca scop susținerea, rezemarea
suprastructurii, colectarea și evacuare apelor și asigură stabilitatea și continuitatea drumului.
Fundația drumului - Strat sau ansamblu de straturi din sistemul rutier care primește, transmite și
repartizează patului drumului eforturile verticale provenite din trafic, astfel încât acestea să nu
depășească portanța patului, în condițiile cele mai defavorabile care pot surveni în perioada de
perspectivă considerată la dimensionarea drumului.
Patul drumului - Suprafață amenajată a terasamentelor care constituie suportul structurii rutiere.
Corpul drumului - Totalitatea elementelor constructive ale drumului, în limitele amprizei la
rambleu și ale șanțurilor la debleu.
Îmbrăcăminte rutieră - Partea superioară a sistemului rutier alcătuită din unul sau două straturi,
rezistentă la uzură, care suportă direct acțiunea traficului și a agenților atmosferici.

2
 Traseul drumului în plan
Proiecția ortogonală pe un plan orizontal a soluției proiectate a unei cai de comunicație – drum -
poarta denumirea de plan de situație. În plan, elementul caracteristic caii de comunicație rutiere care
apare în reprezentarea ei proiectiva este traseul drumului.
Axa drumului este locul geometric al punctelor de pe partea carosabila egal depărtate de marginile
caii (exceptând supralărgirile).
Profilul în lung reprezintă proiecția desfășurată pe un plan a intersecției cu un plan vertical ce
trece prin axa drumului cu suprafața terenului obținându-se o linie neregulată care se numește linia
terenului sau linia neagra și cu suprafața căii care se prezintă sub forma unei linii continue, regulate
care se numește linia proiectului sau linia roșie.
Traseul drumului în plan reprezintă proiecția pe un plan orizontal a axei drumului.
Traseul drumului reprezintă o succesiune de aliniamente – porțiuni rectilinii - racordate între ele
prin curbe (arc de cerc, arce de curbă progresivă sau combinații ale acestora) – porțiuni curbilinii
(figura 1), ale căror elemente geometrice trebuie cunoscute.
Determinarea elementelor geometrice ale traseului se face pe baza vitezei de proiectare și a
condițiilor tehnice naturale și economice.
Lungimea aliniamentelor (L) ca și cea a curbelor (C) trebuie sa fie mai mare decât spațiul parcurs
de vehicul în 5 secunde; aceasta corespunde unei valori convenționale L  1,4V, C  1,4V (în care L
și C sunt exprimate în metri iar V în Km/h).
De asemenea, lungimea aliniamentelor se limitează la cca. 3 - 4 km din condiții estetice și de
siguranță.

Figura 1. Traseul drumului în plan

Axa drumului rezulta în urma geometrizării, prin studiu pe planul de situație cu metoda axei zero.
Planul de situație este planul ce conține curbele de nivel (curbe ce unesc punctele de egală cota) și
traseul drumului.

3
 2. RACORDAREA ALINIAMENTELOR CU ARCE DE CERC

Elemente de teorie

Aliniamentele se racordează între ele, cel mai frecvent, prin curbe arc de cerc, a căror rază trebuie
să fie mai mare sau egala cu raza minima.
Curbele folosite pentru racordarea aliniamentelor traseului se definesc prin elementele lor
caracteristice. Elementele principale care definesc curbele arc de cerc sunt următoarele (figura 4):
- unghiul la vârf, U (în grade centesimale sau sexagesimale)
- mărimea razei arcului de cerc, R (în m)
- mărimea tangentei, T (în m)
- lungimea arcului de cerc, C (în m)
- mărimea bisectoarei, B (în m)
Unghiul la vârf este unghiul interior pe care îl fac cele două aliniamente succesive ce urmează să
fie racordate. Valoarea unghiului la vârf se stabilește prin metoda grafo-analitică, în felul următor:
a) unghiul la vârf, U, > 100g (90o), figura 2.

Figura 2. Determinarea mărimii unghiului U > 100g (90o). Metoda grafo-analitica

Pentru a = 50 m 

[g, c, cc] sau [o, l, ll] (1.1)

Unghiul la vârf, U se calculează în funcție de c în grade, minute și secunde:
U = 200g – c [g, c, cc] sau U = 180o – c [o, l, ll] (1.2)

b) unghiul la vârf, U, ≤ 100g (90o), figura 3.

Figura 3. Determinarea mărimii unghiului U ≤ 100g (90o). Metoda grafo-analitică

Pentru a = 50 m 

[g, c, cc] sau [o, l, ll] (1.3)

4
 Unghiul c rezulta imediat:
c = 200g – U [g, c, cc] sau U = 180o – c [o, l, ll] (1.4)
Raza curbei circulare se alege mai mare decât raza minima admisa, funcție de viteza de proiectare
și de condițiile de confort la parcurgerea curbei. Valoarea razei unei curbe arc de cerc se da în metri.
Având cunoscute unghiul la vârf, U și raza, R se pot calcula celelalte elemente ale arcului de cerc.
Mărimea tangentei este mărimea segmentului TiV, cuprinsă între vârful de unghi și punctul
teoretic de tangenta (figura 4). Ea se determina din triunghiul TiVO:

[m] (1.5)

Figura 4. Elementele curbei arc de cerc

Lungimea curbei arc de cerc se calculează cu formula:

[m] (1.6)
si reprezintă lungimea curbei cuprinsa intre punctul teoretic de tangenta la intrarea în curba, Ti și
punctul teoretic de tangenta la ieșirea din curba, Te (figura 4).
Mărimea bisectoarei este mărimea segmentului VB, cuprins între vârful de unghi și punctul
teoretic de bisectoare (figura 4) și se obține din triunghiul OTiV:

[m] (1.7)
Valorile mărimii tangentei, mărimii bisectoarei și lungimii arcului de cerc se dau în metri și se
rotunjesc la centimetru.

5
 Exemple de calcul

Ex.1. Sa se determine elementele curbei arc de cerc pentru o racordare cu arc de cerc între doua
aliniamente, (al.1 și al.2) conform figurii 5., prin metoda grafo–analitică, când se cunosc următoarele:
- scara planului este 1:1000;
- viteza de proiectare este V = 25km/h;
- panta transversala în curba este ps = 6%;
- coeficientul de confort este k = 25;
- accelerația gravitațională este g = 10 m/s2;
- unghiul la vârf între cele doua aliniamente este U ≤ 100g - grade centesimale (U ≤ 90o - grade
sexazecimale).

Figura 5
Rezolvare:
Se determina valoarea razei minime cu relația:

Se rotunjește valoarea Rmin la multiplu de 5.00 m în plus:

Se alege o raza mai mare decât Rmin R = 55.00 m;

Se duc doua segmente a = 50.00 m (pe planul de situație la scara 1:1000, a = 50.00 mm), pe
cele doua aliniamente care formează unghiul “U” (figura 1.6);
Se măsoară pe plan segmentul “b” format de cele doua segmente “a” și se transforma la scara
planului, rezultând b = 48.00 m (figura 1.6);
Se duce bisectoarea unghiului U în triunghiul isoscel format, care este și mediana, se aplica
funcția trigonometrica “sin” pentru unghiul U/2 și se determina valoarea unghiului la vârf U, precum
și valoarea unghiului la centru , în grade centesimale (figura 1.6);

6
 Figura 6

Figura 7

•se aplica în triunghiul TiVO funcția trigonometrica “tg” pentru unghiul și se determina
mărimea tangentei (T) măsurată pe cele doua aliniamente (figura1.7):

7
 • se aplica în triunghiul TiVO funcția trigonometrica “cos” pentru unghiul și se determină
mărimea bisectoarei (B) a unghiului U, precum și mărimea curbei arc de cerc (C) (figura1.7):

Deci, elementele curbei arc de cerc pentru racordarea propusa sunt conform figurii 1.8.

Figura 8

Ex.2.. Sa se determine:
Lungimile elementelor curbei arc de cerc (unghiul la vârf, U2, în grade centezimale sau
sexagesimale, mărimea razei arcului de cerc, R2 (în m), mărimea tangentei, T2 (în m), lungimea
arcului de cerc, C2 (în m), mărimea bisectoarei, B2 (în m)) pentru o racordare cu arc de cerc între două
aliniamente, (al.2 și al.3) conform figurii de mai jos, prin metoda grafo – analitică, când se cunosc
următoarele:
- scara planului este 1:1000;
- viteza de proiectare este V = 35 km/h;
- panta transversală în curbă este ps = 5.5%;
- coeficientul de confort este k = 20;
- accelerația gravitațională este g = 10 m/s2;
- unghiul la vârf între cele două aliniamente este U > 100g – grade centezimale (U >90o- grade
sexagesimale).

8
 - distanța V1V2 este de 500m

Figura 9

2. Lungimea aliniamentului între curba de mai sus și o curbă cu următoarele elemente cunoscute:
- R1 = 55.00 m
- U1 = 64g
- T1 = 100,5 m
- B1 = 59,5 m
- C1 = 117,7 m

Rezolvare:
1. Elementele curbei în arc de cerc cu aliniamente în unghi obtuz:
• Se determina valoarea razei minime cu relația:

• Se rotunjește valoarea Rmin la multiplu de 5.00 m în plus:

• Se alege o raza mai mare decât Rmin R=150.00 m.

• Se desenează un segment a = 50.00 m pe unul din aliniamente și un alt segment a = 50.00 m
pe prelungirea celuilalt aliniament (pe planul la scara 1:1000 a = 50.00 mm) ce formează unghiul “U”
(figura 1.10);
• Se măsoară pe plan segmentul “b” format de cele doua segmente “a” și se transforma la scara
planului, rezultând b = 27.60 m (figura 1.10);
• Se duce în triunghiul isoscel format, bisectoarea unghiului , care este și mediana, se aplica

funcția trigonometrica “sin” pentru unghiul “ ” și se determina valoarea unghiului la centru “

”, precum și valoarea unghiului la vârf “U” în grade centezimale (figura 1.10) ;

9
 Figura 10

Figura 11

•Se aplica în triunghiul TiVO funcția trigonometrica “tg” pentru unghiul și se determină
mărimea tangentei (T) măsurată pe cele doua aliniamente (figura 1.11):

10
 • Se aplica în triunghiul TiVO funcția trigonometrică “cos” pentru unghiul și se determină
mărimea bisectoarei “B”, a unghiului “U”, precum și mărimea curbei arc de cerc “C” (figura 1.11):

𝑉2 = √13 ∙ 𝑅2 ∙ 𝑝𝑠 ∙ (𝑘 + 𝑔) = √13 ∙ 150 ∙ 0,055 · (20 + 10) = 56,72 𝑘𝑚/ℎ

Figura 12

11
 Tema nr. 1 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA Student:
RACORDAREA ALINIAMENTELOR FACULTATEA DE MECANICĂ
PRIN ARCE DE CERC Laborator de Căi de comunicații Grupa: Anul:

1. Să se determine elementele curbei arc de cerc pentru o racordare cu arc de cerc între doua
aliniamente, (Al.1 și Al.2) conform figurii de mai jos, prin metoda grafo – analitică, când se cunosc
următoarele:
- scara planului este 1:1000;
- viteza de proiectare este V = ........km/h;
- panta transversala în curba este ps = .......%;
- coeficientul de confort este k = ......;
- accelerația gravitațională este g = 10 m/s2;
- unghiul la vârf între cele doua aliniamente este U < 100g – grade centezimale (U < 90o- grade
sexagesimale).
 2. Sa se determine elementele curbei arc de cerc pentru o racordare cu arc de cerc între doua
aliniamente, (Al.2 și Al.3) conform figurii de mai jos, prin metoda grafo – analitică, când se cunosc
următoarele:
- scara planului este 1:1000;
- viteza de proiectare este V = .......km/h;
- panta transversala în curba este ps = .......%;
- coeficientul de confort este k = .....;
- accelerația gravitațională este g = 10 m/s2;
- unghiul la vârf între cele doua aliniamente este U > 100g – grade centezimale (U >90o- grade
sexagesimale).
 3. CALCULUL LUNGIMII ALINIAMENTELOR DINTRE CURBELE CIRCULARE

Pentru drumul din figura de mai jos în care aliniamentele sunt racordate prin arce de cerc se va
calcula lungimea aliniamentelor:

Figura 13

Pentru o rază de 150 m autovehiculele pot circula în condiții de siguranță cu o viteză de:
𝑉1 = √13 ∙ 𝑅1 ∙ 𝑝𝑠 ∙ (𝑘 + 𝑔) = √13 ∙ 150 ∙ 0,055 · (20 + 10) =56,72 km/h
Din considerente legate de siguranța circulației, aliniamentele trebuie să aibă o lungime mai mare
sau cel puțin egală cu 1,4V.
C1 = 117m ≥ 1,4*56,72 = 79,4 m
Al2 = Te1Ti2 = V1V2 – T1 - T2 = 500 – 100,5 – 43,07 = 356,43 m

14
 Tema nr. 2 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA Student:
CALCULUL LUNGIMII ALINIAMENTELOR FACULTATEA DE MECANICĂ
DINTRE CURBELE ÎN ARC DE CERC Laborator de Căi de comunicații Grupa: Anul:

Să se calculeze lungimea traseului AMNB marcat pe planul 1:1000 de mai jos, folosind elementele calculate la Tema 1 și Tema 2
 4. ELEMENTELE PROFILULUI LONGITUDINAL

Prin profil longitudinal înțelegem secțiunea axială, desfășurată și proiectată într-un plan vertical
a traseului drumului din planul de situație (Figura 15).

Figura 14

Elementele drumului în profil longitudinal

Profilul longitudinal reprezintă proiecția desfășurată pe un plan a intersecției cu un plan vertical
ce trece prin axa drumului cu suprafața terenului obținându-se o linie neregulată care se numește linia
terenului sau linia neagră și cu suprafața căii care se prezintă sub forma unei linii continue, regulate
care se numește linia proiectului sau linia roșie.
Fiecare punct al traseului îi corespunde în profil longitudinal o pereche de cote, raportate la un
sistem de referință: cota terenului și cota proiectului. Diferența dintre cele doua cote se numește cota
de execuție sau diferența în ax. Astfel drumul se afla în umplutură (rambleu) dacă cotele de execuție
sunt pozitive sau în săpătură (debleu) dacă cotele sunt negative.
Linia proiectului (linia roșie) este formată din porțiuni drepte, numite declivități și porțiuni
curbe, numite racordări verticale. Prin declivitate, notată cu "i" se înțelege tangenta unghiului, α
format de linia roșie cu orizontala. Declivitatea se exprimă în procente. Ea poate fi pozitivă sau
negativă. Declivitatea pozitivă se numește rampă iar cea negativă se numește pantă. Declivitatea cu
valoare zero se numește palier.
Intersecția a două declivități se notează cu o verticală și un cerc și formează punctele de
schimbare a declivității. În dreptul punctelor de schimbare a declivității se introduc racordări verticale
de regulă arc de cerc cu raze foarte mari. Din punct de vedere al centrului de curbură aceste racordări
verticale pot fi concave, atunci când centrul de curbură se găsește deasupra nivelului liniei roșii (la
traversarea văilor) și convexe, atunci când centrul de curbură se găsește sub nivelul liniei roșii (la
traversarea crestelor).
Distanța dintre două puncte de schimbare a declivității se numește pas de proiectare.
Profilul longitudinal ne dă indicații asupra volumelor de săpătură și umplutură (volume de
terasament) pe care le avem de-a lungul traseului. Cu cât geometrizarea axei zero în plan a fost mai
bine realizată, cu atât volumele de terasamente necesare vor fi mai mici.
Profilul longitudinal se desenează la scară deformată. Scara pe orizontală (scara distanțelor)
este aceeași cu scara planului de situație iar scara pe verticală (scara cotelor) este de 10 ori mai mare.

16
 Figura 15 – Elementele drumului în profil longitudinal

Pentru raportarea liniei terenului în profilul longitudinal sunt necesare parcurgerea mai multor
etape de lucru:

1. Pichetarea traseului legăturii rutiere în planul de situație

Aceasta presupune alegerea de puncte pe axul căii de comunicație în planul de situație, care prin
poziție și cotă să permită trasarea liniei terenului în plan vertical.
Astfel, picheții se fixează după cum urmează:
- în punctele de la începutul și sfârșitul traseului, adică în punctele denumite origine respectiv
destinație,
- în punctele caracteristice ale traseului și anume punctele de tangență și de bisectoare ale
curbelor în planul de situație,
- la intersecția traseului cu curbele de nivel, precum și,
- acolo unde este cazul, pentru a respecta condiția ca distanța dintre doi picheți consecutivi să fie
de cel mult 30 de m.
Picheții situați în punctele de început și de sfârșit ale traseului și în punctele caracteristice își
păstrează notația iar restul de picheți vor fi numerotați cu cifre arabe de la 1 la n.

2. Investigarea datelor referitoare la teren

După încheierea operațiunii de pichetare se trece la culegerea de informații referitoare la
configurația terenului. Astfel, se vor măsura cu rigla pe planul de situație distanțele dintre picheți
avându-se în vedere scara la care este reprezentat planul. Se vor nota și cotele terenului în toți picheții.
Pentru picheții amplasați între două curbe de nivel cota lor se va stabili prin interpolare liniară între
cotele acestora.
Datele despre teren ridicate din planul de situație sunt centralizate apoi într-un tabel numit “Foaie
de Pichetaj”.

17
 3. Întocmirea foii de pichetaj
Înainte de a calcula poziția kilometrică a fiecărui pichet în parte trebuie făcută verificarea și
compensarea distanțelor măsurate dintre picheți. Scopul este acela de a elimina eventualele erori de
măsurare care prin însumare pot afecta semnificativ lungimea reală a traseului.
În acest scop se întocmește un tabel ajutător după exemplul următor:

Verificările și compensările făcute în tabelul ajutător sunt următoarele:

1. ΣdAli =Ali, adică suma distanțelor dintre picheți pe aliniamentul i să fie egală cu lungimea
aliniamentului i măsurat pe de-a-ntregul
2. ΣdCj =Cj, adică suma distanțelor dintre picheți pe curba j să fie egală cu lungimea curbei j
calculate.
Eroarea în plus sau în minus se va scădea respectiv se va adăuga prin distribuire uniformă
distanțelor măsurate între picheți.

Pentru aliniament:

Figura 16 - Măsurarea distanțelor între picheți în aliniament

Se va proceda astfel:
- rigla se poziționează cu valoarea 0 în dreptul pichetului de început al aliniamentului (de
exemplu în TeA’);
- se citește valoarea în dreptul pichetului (3);
- pentru pichetul (4) se citește valoarea pe riglă în dreptul poziției acestuia și se scade citirea din
dreptul poziției pichetului (3), rezultând distanța dintre picheții (3) și(4) (d3,4);
- se repetă operația până la sfârșitul aliniamentului (de exemplu Ti1);
- se verifică dacă suma distanțelor parțiale (între picheți) reprezintă distanța totală între TeATi1 =
Al1

18
 ,Pentru curbă:

Figura 17 - Măsurarea distanțelor între picheți în curbă

Se va proceda astfel: - se va lua o distanță de 5 mm între acele compasului distanțier (5 m la

scara 1:1000);
- se “plimbă” compasul pe lungimea arcului de cerc TiA1 (de exemplu 5,00 m +3,00 m = 8,00
m);
- se măsoară și arcul 1BA (de exemplu 3 × 5,00 m + 0,64 m =15,64 m);
- se verifică în final lungimea arcului de cerc TiABA ca fiind jumătate din valoarea calculată a
curbei (TiABA =CA/2);
- în cazul în care apare o eroare de măsurare, aceasta se distribuie proporțional între arcele
intermediare.

19
Foaia de pichetaj. Exemplu:

20
 5. Calculul elementelor geometrice în profil longitudinal
După reprezentarea linei terenului în profil longitudinal pe baza foii de pichetaj, urmează trasarea
liniei roșii (proiectului). Linia roșie este linia pe care se găsesc cotele legăturii rutiere proiectate în
axul său în fiecare pichet de pe parcursul traseului. Trasarea liniei roșii se face pe baza unor criterii
tehnice, economice și estetice de încadrare în zona traversată (vezi planșa din Anexele 2A și 2B).
După fixarea liniei proiectului este necesar să se facă următoarele calcule.
Exemplu:
5.1. Calculul lungimii pașilor de proiectare
l1 = Poz. km B1 - Poz. kmTiA = 208,14 - 0,00 = 208,14 m
l2 = Poz km 14 − Poz km B1 = 329,22−208,14 =121,08 m
l3 = Poz km B − Poz km 14= 609,70 – 329,22 = 280,48 m

5.2. Calculul declivităților

i1 = (Δh1/l1)x100=((CPB1-CPTiA)/ l1)x100 = ((354,8-347,76)/208,14)x100=3,03%
unde: CPB1 se citește de pe profilul longitudinal în funcție de cota planului de referință (CPR =
345,00 m).
i2 = (Δh2/l2)x100=((CP14-CPB1)/ l2)x100 = ((357,99-354,08)/121,08)x100=3,24%
unde: CP14 se citește de pe profilul longitudinal în funcție de cota planului de referință, CPB1
se calculează în funcție de valoarea declivității i1= 3,03 %.
i3 = (Δh3/l3)x100=((CPB-CP14)/ l3)x100 = ((367,00-357,99)/280,48)x100=3,21%
unde: CPB = CTB = 367,00 m
CP141 se calculează în funcție de valoarea declivității i2= 3,24 %.

5.3. Calculul cotelor liniei proiectului (roșii)

- primul pas de proiectare:

Cu aceste elemente calculate se completează în cartușul planșei profilului longitudinal rubricile

“Declivități”, “Cote proiect” și ulterior “Diferențe în ax”.

21
Figura 18 - Primul pas de proiectare - Rampă

22
 Tema nr. 3 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA Student:
FACULTATEA DE MECANICĂ
DRUMUL ÎN PROFIL LONGITUDINAL
Laborator de Căi de comunicații Grupa: Anul:
Să se picheteze traseul legăturii rutiere în planul de situație, să se întocmească foaia de pichetaj, să se întocmească profilul longitudinal și să se
calculeze elementele geometrice pentru drumul reprezentat pe planul de situație de mai jos:

Plan de situație Scara 1:1000

 Foaia de pichetaj

Nr. crt. Pichet Distanța între Poziția Cote teren Traseu

picheți kilometrică (m)
(m) (km + m)
 5. RACORDAREA ALINIAMENTELOR ÎN PLAN VERTICAL (RACORDAREA
DECLIVITĂȚILOR)

Pentru a se asigura continuitatea circulației precum și vizibilitatea în profil longitudinal,

declivitățile trebuie racordate prin curbe de racordare verticală. Racordarea a două declivități
succesive prin curbe verticale se face atunci când diferența algebrică dintre ele, în valoare absolută
(tangenta trigonometrică, m), este mai mare decât 0,5%.
Pentru fiecare racordare verticală se calculează elementele sale principale: tangenta T și
bisectoarea, B. Lungimea curbei de racordare verticală nu se mai calculează, ea considerându-se egală
cu lungimea traseului în plan orizontal. Se presupune o racordare de tip convex între două declivități,
ca în figura 3.11.
Cele două declivități considerate în figura de mai sus sunt determinate de unghiurile
tg α1 (+) (3.7)
tg α2 (-) (3.8)
Declivitatea i1 este o rampă (+) iar declivitatea i2 este o pantă (-).

Figura 19 – Elementele racordării verticale

Mărimea tangentei T rezultă în funcție de unghiul la centru, (α1 + α2):

Pentru valori mici ale unghiurilor α1 și α2 produsul este neglijabil în comparație cu

1, deci putem scrie:

unde m este tangenta trigonometrică a unghiului format de declivități (în valoare absolută):

25
Calculul lui m pentru diverse cazuri de racordări:

Figura 20 - Cazuri de racordări

26
 1. Racordare verticală convexă în punctul de schimbare a declivității

Să se racordeze două aliniamente cu declivitățile i1 = 2,4% și i2 = -1,2%

Declivitatea i1 este o rampă (+) iar declivitatea i2 este o pantă (-).

m = |(1,2)-(2,4)| = |-1,2| = 1,2

R ≥ Rmin = 500 m; se adoptă R = 500 m

𝑚 · 𝑅 1,2 · 500
𝑇= = =3𝑚
200 200
Din considerente constructive mărimea tangentei trebuie să fie cel puțin egală cu 20 m (adică cu
lungimea unui camion cu remorcă).
Deoarece tangenta T = 3 m ≤ 20 m, se impune adoptarea unei tangente T = 20 m și se va recalcula
raza de racordare verticală.
𝑇 · 200 20 · 200
𝑅= = = 3333,33 𝑚 ≅ 3400 m
𝑚 1,2
𝑚 · 𝑅 1,2 · 3400
𝑇= = = 20.4 𝑚
200 200

Dacă mărimea bisectoarei B ≤ 0,05 m, nu este necesară execuția unei racordări verticale.
𝑇2 20,42
𝐵= = = 0,0612 𝑚 ≥ 0,05 𝑚
2 ∙ 𝑅 2 ∙ 3400

2. Racordare verticală concavă în punctul de schimbare a declivității

Să se racordeze două aliniamente cu declivitățile i1 = -1,5% și i2 = 0,2%

Declivitatea i1 este o pantă (-), iar declivitatea i2 este o rampă (+).

m = |(1,4)-(0,2)| = |1,3| = 1,3

R ≥ Rmin = 500 m; se adoptă R = 500 m

𝑚 · 𝑅 1,3 · 500
𝑇= = = 3,25 𝑚
200 200
Din considerente constructive mărimea tangentei trebuie să fie cel puțin egală cu 20 m (adică cu
lungimea unui camion cu remorcă).
Deoarece tangenta T = 3,25 m ≤ 20 m, se impune adoptarea unei tangente T = 20 m și se va
recalcula raza de racordare verticală.
𝑇 · 200 20 · 200
𝑅= = = 3076,92 𝑚 ≅ 3100 m
𝑚 1,3
𝑚 · 𝑅 1,3 · 3100
𝑇= = = 20.15 𝑚
200 200
𝑇2 20,152
𝐵= = = 0,0654 𝑚 ≥ 0,05 𝑚
2 ∙ 𝑅 2 ∙ 3100

27
 Tema nr. 4
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA Student:
RACORDAREA
FACULTATEA DE MECANICĂ
ALINIAMENTELOR ÎN PLAN
Laborator de Căi de comunicații
VERTICAL Grupa: Anul:

Să se racordeze două aliniamente cu declivităţile i1 = .....% şi i2 = ......%

 6. DRUMUL ÎN PROFIL TRANSVERSAL

1 Elementele drumului în profil transversal. Tipuri de profile transversale pentru drumuri

Profilul transversal este proiecția pe un plan vertical frontal a intersecției suprafeței drumului cu
un plan vertical normal pe axa sa.
Scopul realizării profilelor transversale este acela de a prezenta situația reală, pichet cu pichet, în
sens transversal drumului și de a putea calcula volumul de terasamente și suprafețele de taluzat și de
a stabili eventualele exproprieri.
Profilele transversale se execută în toți picheții stabiliți în foaia de pichetaj și nu trebuie să
depășească distanța de 50 de m între ele, în funcție de relief.
Profilele transversale trebuie să surprindă toate punctele caracteristice ale traseului drumului:
modificări ale înclinării terenului natural, modificări ale declivității drumului, podețe, ziduri de
sprijin.
Fiecare profil transversal se caracterizează prin poziție kilometrică și număr de ordine.
Profilele transversale cuprind:
- elementele necesare execuției infrastructurii drumului: dimensiuni, cote, pante, date privind
amenajarea virajelor, elemente caracteristice lucrărilor de artă și dispozitivelor pentru scurgerea
apelor;
- elemente de suprastructură: lățimea și grosimea structurii rutiere, dimensiunea benzilor de
încadrare, pantele transversale.
După poziția platformei drumului în raport cu linia terenului se deosebesc următoarele tipuri de
profile transversale:
a) profile transversale în rambleu (umplutură) (fig. 22): platforma se găsește deasupra terenului
natural cu minim 0,50 m de la marginea platformei pentru a se evita executarea șanțurilor.
Când terenul natural prezintă o înclinare mai mare de 1:5 se execută trepte de înfrățire cu lățimea
de minim 1,00 m și înclinarea de 2% spre vale.
Când înălțimea rambleului este mai mare de 4,00 m se amenajează la fiecare diferență de nivel de
circa 2 m o banchetă numită bermă de cel puțin 0,50 m lățime care să permită frângerea înclinării
taluzului precum și circulația lucrătorilor care se ocupă cu întreținerea taluzului.
Când rambleul este foarte înalt, pe baza unui studiu tehnico-economic, se înlocuiește prin viaduct.
Umplutura se realizează cu pământ bun provenit din lucrări de săpătură, camere sau gropi de
împrumut, după anumite reguli tehnice.

Fig. 21 - Profil transversal în rambleu

29
 b) profile transversale în debleu (săpătură) (fig. 23): platforma se găsește sub nivelul terenului
natural.
În acest caz se execută dispozitive de colectare și evacuare a apelor de suprafață (șanțuri, rigole).
Când săpătura este adâncă, pe baza unui studiu tehnico-economic, se înlocuiește prin tunel.
Pământul din săpătură va fi transportat în depozite.

Fig. 22 - Profil transversal în debleu

c) profile transversale mixte (fig. 24): drumul se găsește parțial în rambleu, parțial în debleu.
Sunt profile specifice drumurilor de coastă și reunesc elementele caracteristice profilelor de
rambleu respectiv de debleu.

Fig. 23 - Elementele profilului transversal mixt

Avantajele executării drumurilor în rambleu:

- construcție și întreținere mai puțin costisitoare rezultată din lipsa șanțurilor; apa din șanțuri poate
umezi corpul șoselei și pământul din patul drumului, reducând capacitatea portantă a acestuia;
- eliminarea apelor de suprafață este mai eficientă datorită expunerii mai bune soarelui și vântului,
drumul fiind uscat aproape în permanență;
- pământul din rambleu are caracteristici controlate;
- înzăpezirea este mai grea;
- ampriza drumului este mai mică.

Elementele profilului transversal sunt:

30
 - partea carosabilă sau calea: partea centrală special amenajată pentru circulația vehiculelor. Se
caracterizează prin lățime și pantă transversală (dinspre ax spre acostament) în aliniament și curbă,
mod de alcătuire și dimensiunile structurii rutiere. Valoarea pantei transversale depinde de tipul de
îmbrăcăminte (1,5 ... 3 %) (fig. 22, 23, 24).
Partea carosabilă poate avea una sau mai multe benzi de circulație, în funcție de compoziția și
intensitatea traficului și de viteza de proiectare. Banda de circulație este fâșia din partea carosabilă
destinată circulației unui singur șir de vehicule, care se deplasează în același sens. Lățimea benzii de
circulație se stabilește în funcție de lățimea vehiculelor și de spațiile de siguranță necesare asigurării
circulației cu o anumită viteză.
- acostamentele: două fâșii de teren, amenajate sau nu, de o parte și de alta a părții carosabile. Au
rol de protecție a căii, înlesnesc scurgerea apelor datorită pantelor transversale mai mari decât cele de
pe carosabil, asigură circulația pietonilor, servesc pentru depozitarea materialelor necesare întreținerii
drumului, pentru amplasarea unor lucrări accesorii și pentru staționarea vehiculelor în pană. Când au
lățime suficientă pot fi folosite pentru lărgirea ulterioară a căii. Panta transversală depinde de modul
de alcătuire și consolidare (4...6 %).
- platforma: partea carosabilă + acostamentele (fig. 22, 23, 24); ea se măsoară:
a). între muchiile superioare ale taluzelor de rambleu sau ale șanțurilor ori rigolelor, în cazul în
care pe platformă nu sunt parapete;
b). între fețele interioare ale liselor sau glisierelor, în cazul în care pe platformă sunt parapete.
Lățimea platformei este prevăzută în standardele în vigoare și se consideră astfel:
• pentru drumurile publice, în funcție de:
- intensitatea circulației care determină clasa tehnică a drumului;
- relieful terenului la autostrăzi;
- funcționalitatea drumului care determină încadrarea în categoriile drumurilor publice.
• pentru drumurile de exploatare, în funcție de:
- cantitatea de produse care se transportă anual;
- suprafața de pădure care se exploatează;
- întreținerea și exploatarea canalelor de irigație sau a altor obiective;
- gabaritele vehiculelor care circulă pe drum;
- funcționalitatea drumului care determină încadrarea în categoriile drumurilor de exploatare.
- taluzurile: porțiuni înclinate, de o parte și de alta a platformei drumului care fac legătura cu terenul
natural și limitează lateral lucrările de terasamente; punctul dinspre platformă, în cazul rambleului
(marginea superioară, în general) se numește creasta taluzului iar cel care se găsește pe terenul natural,
în cazul rambleului (marginea inferioară, în general) se numește piciorul taluzului. Taluzul se
caracterizează prin înclinare, indicată printr-un raport care exprimă valoarea tangentei trigonometrice
a unghiului format de taluz cu orizontala (de ex.: 2:3, 1:3, 1:1, 3:1). Valoarea înclinării se stabilește în
funcție de tipul pământului din terasament și de înălțimea taluzului (fig. 1, 2, 3);
- dispozitivul de scurgere a apelor: poate fi șanț (trapezoidal) sau rigolă (triunghiulară) (fig. 23,
24, 25), în funcție de formă, dimensiuni și de capacitatea de preluare a apelor de suprafață. Are rolul
de a îndepărta de pe partea carosabilă apele provenite din precipitații atunci când drumul este în
debleu. Atât șanțul cât și rigola au taluzuri cu diferite înclinări (1:1, 1:1.5, 1:2, 1:3), valoarea mai
mică fiind folosită spre drum. Adâncimea variază între 0,15 m și 0,30 m în cazul rigolei și 0,30 m și
0,50 m în cazul șanțului, în funcție de debitul de apă care trebuie evacuat. În general rigola se preferă
în regiunile accidentate, datorită pantelor mari de scurgere, în ciuda secțiunii reduse;

31
 Figura 24 - Dispozitive de scurgere a apelor Figura 25 - Șanțuri de gardă

- ampriza: zona cuprinsă între piciorul taluzului stânga și piciorul taluzului dreapta (în cazul
rambleului) sau zona cuprinsă între creasta taluzului stânga și creasta taluzului dreapta (în cazul
debleului). Variază ca lățime în funcție de înălțimea rambleului respectiv adâncimea debleului (fig.
22, 23, 24). În anumite cazuri se pot prevedea șanțuri de gardă (pentru apărarea piciorului taluzului
de rambleu sau a taluzurilor de debleu de apele ce se scurg de pe coastă, figura 26) mai ales la ramblee
mici și atunci ampriza va fi delimitată de muchiile exterioare ale acestor șanțuri;
- zona drumului: zonă alcătuită din ampriză și două zone de siguranță, laterale (stânga, dreapta),
cu lățimea cuprinsă între 1 și 5 m. Zonele de siguranță servesc la eventuala lărgire a platformei
drumului, la depozitarea de materiale necesare întreținerii curente, amplasarea instalațiilor de
semnalizare, pentru plantații, pentru circulația pietonilor sau pentru alte scopuri legate de exploatarea
drumului (fig. 22, 23, 24, 25).
Pentru înălțimi mari, atât de rambleu cât și de debleu, se vor calcula lucrări de sprijinire.
Reprezentarea unui profil transversal:
- se desenează axa drumului;
- se reprezintă linia terenului. Linia terenului se obține după efectuarea unui nivelment transversal;
- se adoptă lățimea drumului în aliniament, conform „Legii drumului”, se calculează apoi lățimea
drumului în curbă iar după poziția în plan longitudinal va rezulta tipul de profil transversal.

Figura 26 - Exemplu de profil transversal

32
 Tema nr. 6 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA Student:
DRUMUL ÎN PROFIL FACULTATEA DE MECANICĂ
TRANSVERSAL Laborator de Căi de comunicații Grupa: Anul:

Să se traseze profilele transversale în două secțiuni de drum, una în rambleu și alta în debleu,
pentru drumul proiectat la tema nr.3.
 7. CALCULUL VOLUMULUI DE TERASAMENTE

Elemente generale
Terasamentele reprezintă totalitatea lucrărilor cuprinzând pământuri și alte roci dezagregate,
inclusiv materiale artificiale de umplutură (deșeuri industriale etc.), executate în scopul realizării
infrastructurii drumului având structura, forma și dimensiunile conform normelor în vigoare și
proiectelor de execuție.
Prin calculul terasamentelor se înțelege calculul cantităților de lucrări de terasamente:
săpături, umpluturi, transporturi de materiale pentru terasamente, distanțe de transport, suprafețe de
teren ocupate de drum, suprafețe de taluzuri ce trebuie protejate sau consolidate în diferite moduri,
etc., în scopul evaluării costului acestor lucrări.
Mărimea lucrărilor de terasamente, adică calculul cantităților de lucrări se stabilește prin
parcurgerea succesivă a următoarelor 3 etape de calcul:
I. Calculul suprafețelor profilelor transversale
II. Calculul volumelor de terasamente
III. Mișcarea pământurilor
Principii generale: Calculul se face definind elementul de „întreprofil”, respectiv volumul
cuprins între două profile transversale succesive.
Ipoteze de calcul: Între două profile transversale succesive terenul variază uniform, liniar și
este aproximativ plan.
I. Calculul suprafețelor profilurilor transversale
La calculul volumelor de terasamente se folosesc suprafețele profilurilor transversale,
amplasate în anumite puncte și la anumite distanțe între ele. În funcție de gradul de precizie dorit și
de condițiile speciale ce se pot ivi, pentru calculul suprafețelor se pot aplica următoarele metode:
- metode exacte (analitice)
- metode aproximative
O metoda aproximativă este metoda suprafețelor integrate in care se folosește procedeul țacului
(distanțier cu care se face integrarea suprafeței) consta în împărțirea suprafeței profilului in fâșii de 1
cm lățime cu ajutorul unei hârtii milimetrice așezată sub foaia de calc pe care este desenat profilul și
determinarea ariilor trapezelor care se formează (figura 28).
Întrucât scara la care se reprezintă profilurile transversale este 1:100 (1 cm pe plan egal cu 1 m
în teren) procedeul constă în a împărți profilului în fâșii de 1 cm lățime. Se formează astfel suprafețe
elementare (trapeze) a căror arie se poate calcula:

Figura 27

Suprafața unui trapez: , unde: b = 1 m;

este înălțimea medie a trapezului

Suprafața totala a profilului transversal: .

34
 Atunci când se utilizează calculatorul fie pentru desen, fie pentru proiectarea propriu-zisă a
drumurilor aceste suprafețe rezultă automat.
Exemplu: Să se determine suprafața profilului transversal de rambleu din figura de mai jos:

Figura 28

Se împarte profilul transversal din figura 29 în fâșii de 1 cm (profilul fiind desenat la scara
1:100) și se măsoară înălțimile medii ale trapezelor care se formează, conform figurii 30:

Figura 29
Suprafața profilului transversal:
0,78+1,39+1,67+1,61+1,55+1,49+1,42+1,34+1,25+1,19+1,10+0,71= 15,50 m2
Pentru acuratețea calculului la suprafața obținută anterior se adună și aria celor două triunghiuri
de la marginile exterioare ale profilului.
Suprafața finală: 15,50 + 0,18 + 0,10 = 15,78 m2

II. Calculul volumelor de terasamente

Având cunoscute suprafețele profilelor transversale se poate trece la etapa următoarea și
anume la calculul volumelor de terasamente, pentru care se fac o serie de ipoteze simplificatoare:
- se consideră că pantele terenului natural variază uniform între două profile transversale;
- se consideră că volumul de terasamente din lungul unui traseu rezultă din însumarea volumelor
parțiale care se află între două profile transversale consecutive (întreprofile).
Prin urmare, calculul terasamentelor se reduce la însumarea întreprofilelor care îl compun.
Evaluarea unui întreprofil: se secționează întreprofilul prin planuri verticale paralele duse în
punctele de frângere ale conturului profilului transversal (ax și muchia platformei). Se obțin astfel o
serie de prisme, fiecare având cinci suprafețe plane și o suprafață neregulată (cea a terenului natural).
Suprafața terenului natural se asimilează cu o suprafață strâmbă riglată (figura 31).

35
 Figura 30 - Întreprofil
Volumul unui întreprofil folosind metoda distanțelor aplicabile, este:

unde: S1, S2 sunt suprafețele profilelor transversale 1, 2

V1, V2 – volume parțiale
Distanța aplicabilă se consideră egală cu suma jumătăților din distanțele de la un profil la altul;
este distanța pe care se consideră constante elementele unui profil transversal.

Calculul volumelor de terasamente

1. Metoda mediei ariilor

𝑆1 + 𝑆2 𝑆2 + 𝑆3
∑ 𝑉 = 𝑑1−2 + 𝑑2−3 +⋯
2 2

2. Metoda mediei distanțelor

𝑑1−2 𝑑1−2 + 𝑑2−3 𝑑3−3 + 𝑑3−4
∑ 𝑉 = 𝑆1 + 𝑆2 + 𝑆2 …
2 2 2
unde:
S1, S2, S3...- suprafețele profilurilor transversale
d1-2, d2-3... – distanțele dintre două profiluri transversale consecutive.

EXEMPLE DE CALCUL: In tabelul de mai jos se dau următoarele date de tema:

- numărul profilului;
- poziția kilometrica;
- distanta intre picheți;
- suprafețele profilelor transversale.
Sa se calculeze lucrările de terasamente pentru tronsonul de drum dat prin tema.
Suprafața m2
Pichet Poz.km Dist. intre picheți
R D

A 1+001.10 1.5 3.1

67

5 1+068.10 0 65

85.81

10 1+153.91 0 2.4

828

16 1+238.19 26.8 0

88.74

H1 1+326.93 0.6 2.9

49.28
20 1+376.21 0 12.6

36
 28

22 1+4021 1.15 0.25

33.8

26 1+437.29 77.4 0

97.45

31 1+5374 0 24

52.46

H1' 1+587.20 85 0

48

37 1+635.20 0 2.6

48.25

42 1+683.45 0 42

31.26
B 1+7171 1.48 6

Rezolvare:
Având in vedere numărul mare de întreprofiluri de-a lungul drumului, calculul lucrărilor de
terasamente se face organizat, în cadrul unor tabele precum tabelul următor.
Modul de completare al tabelului:
- coloana 1,2,3, 5 si 6 sunt date prin tema;
- coloana 4 reprezintă suma jumătăților din distantele de la un profil la altul:

o ex: pichet 10:

- coloanele 7 si 8 reprezintă volumul de debleu si rambleu corespunzător fiecărui întreprofil și se
obține înmulțind coloanele 5 si 6 cu coloana 4:
o ex: pichet 22: volum rambleu:
volum debleu:
- coloana 9 reprezintă compensarea în același profil a lucrărilor de terasamente:
o ex: pichet 22: se completează cu valoarea 7.725 m3 , adică ceea ce se sapă în debleu se
folosește, în același profil la execuția rambleului din profilul respectiv.
- coloana 10 reprezintă necesarul de pământ pentru fiecare profil unde se executa rambleu:
o ex: pichet 22:
- coloana 11 reprezintă prisosul de pământ pentru fiecare profil unde se executa săpătura pentru
debleu:
o ex: pichet 31:

37
 - coloana 12 si coloana 14 se completează prin măsurarea taluzurilor de rambleu, respectiv debleu
pentru fiecare profil transversal;
- coloana 13 si coloana 15 reprezintă suprafața taluzului corespunzătoare fiecărui întreprofil,
pentru rambleu, respectiv debleu.
o ex: pichet 31: suprafața taluzului de debleu:

- coloana 16 se completează prin măsurarea amprizei drumului în fiecare profil transversal;

- coloana 17 reprezintă suprafața amprizei drumului:
o ex: pichet 31: suprafața amprizei:

- coloana 18 se completează prin măsurarea perimetrului șanțului în fiecare profil transversal

(acolo unde avem șanțuri);
- coloana 19 reprezintă suprafața șanțului:
o ex: pichet 31: suprafața pereului:

În tabelul de mai jos, prin însumarea valorilor de pe coloanele 7, 8, 9, 10, 11, 13, 15, 17, 19 se
obțin informații despre cantitățile specifice lucrărilor de terasamente.
Pentru verificarea corectitudinii calculelor, se fac următoarele verificări:
- totalul distantelor aplicabile = totalul distantelor între profile:
- total volum rambleu (coloana 7) = total necesar rambleu (coloana 10) + total compensare în
același profil (coloana 9):
- total volum debleu (coloana 7) = total prisos debleu (coloana 11) + total compensare în același
profil (coloana 9):

38
 Compensarea
Dist. Suprafața Necesar Prisos Taluz Taluz
Dist. Volum m3 în același Ampriza Pereu
Pichet Poz. km între m2 m3 m3 rambleu debleu
medie profil
picheți
R D R D m m2 m m2 m m2 m m2
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
A 1+001.10 33.5 1.5 3.1 50.25 103.85 50.25 0 53.6 2.5 83.75 1.3 43.55 14.9 499.15 1.64 54.94
67
5 1+068.10 76.40 0 65 0 4966.33 0 0 4966.33 0 0 10.8 825.17 29.5 2253.95 3.28 250.61
85.81
10 1+153.91 84.31 0 2.4 0 202.33 0 0 202.33 0 0 0.6 50.58 13.7 1154.98 3.38 284.95
82.8
16 1+238.19 85.77 26.8 0 2298.64 0 0 2298.64 0 6.8 583.24 0 0 15.8 1355.17 0 0
88.74
H1 1+326.93 69.01 0.6 2.9 41.41 200.13 41.41 0 158.72 0.6 41.41 0.7 48.31 12.4 855.72 1.64 113.18
49.28
20 1+376.21 38.64 0 12.6 0 486.86 0 0 486.86 0 0 2.7 104.33 19.3 745.75 3.28 126.74
28
22 1+4021 30.9 1.15 0.25 35.54 7.73 7.73 27.81 0 0.5 15.45 0.3 9.27 12.2 376.98 1.67 51.60
33.8
26 1+437.29 65.63 77.4 0 5079.38 0 0 5079.38 0 0 0 0 21.8 1430.63 0 0
97.45
31 1+5374 74.96 0 24 0 1798.92 0 0 1798.92 0 0 0.15 11.24 16.25 1218.02 3.28 245.85
52.46
H1' 1+587.20 50.23 85 0 4269.55 0 0 4269.55 0 1.5 75.35 0 0 11.4 572.62 0 0
48
37 1+635.20 48.13 0 2.6 0 125.13 0 0 125.13 0 0 0.3 14.44 12.3 591.94 3.28 157.85
48.25
42 1+683.45 39.76 0 42 0 1669.71 0 0 1669.71 0 0 2.6 103.36 19.1 759.32 3.28 130.40
31.26
B 1+7171 15.63 1.48 6 23.13 93.78 23.13 0 70.65 1.2 18.76 2.1 32.82 13.7 214.13 1.64 25.63

Total general 11797. 11675. 817.9

9654.76 122.517 9532.25 1243.08 12028.35 1441.75
9 4 4

39
Dacă se consideră șirul de întreprofiluri din lungul traseului atunci volumul total va fi o sumă a întreprofilurilor:

unde:
S1, S2, S3,... – reprezintă suprafețele profilurilor transversale
d1-2, d2-3,.... – distanțele dintre două profiluri transversale consecutive
În șirul termenilor din membrul doi se pot da factor comun distanțele, fie suprafețele.
În primul caz metoda de calcul estedenumită metoda mediei ariilor (tabelul următor):

40
În al doilea caz metoda de calcul este denumită metoda mediei distanțelor sau metoda distanțelor aplicabile (tabelul de mai jos):

41
 III. Mișcarea pământului
Mișcarea pământului se realizează în sens transversal și în sens longitudinal.
Mișcarea pământului în sens transversal apare atunci când exista profile mixte și este
echivalentă cu compensarea în același profil.

Figura 32

Există trei cazuri:

- suprafața de rambleu este mai mare decât suprafața de debleu: tot pământul rezultat din
săpătură va trece in umplutura, iar pentru realizarea restului de rambleu va fi necesară aducerea
suplimentară de pământ dintr-un întreprofil cu exces de săpătură sau din groapa de împrumut;
- suprafața de rambleu este mai mica decât suprafața de debleu: rambleul se realizează numai
cu pământ rezultat din săpătură, surplusul de pământ din debleu ajungând fie într-un întreprofil cu
necesar de umplutura de pe traseu, fie in depozit;
- suprafața de rambleu este egală cu suprafața de debleu: pământul rezultat din săpătură va fi
transportat integral în umplutură; acesta este cazul ideal când compensarea este perfectă în profil
transversal.

42
 Tema nr. 6 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA Student:
CALCULUL VOLUMELOR DE FACULTATEA DE MECANICĂ
TERASAMENTE Laborator de Căi de comunicații Grupa: Anul:

1. Să se calculeze volumul de terasamente pentru o porțiune de drum de 1 m, având suprafața profilului transversal de rambleu din figura de mai
jos (profilul fiind desenat la scara 1:100):
 2. Să se calculeze volumul de terasamente pentru o porțiune de drum, prin metoda mediei ariilor, folosind datele din tabelul următor:

Pichet Poz. km. Suprafață rambleu (m2) Suprafață debleu (m2)

A 1+001,10 1,5 3,1
1 1+068,10 0 65
2 1+153,91 2,4 0
B 1+238,19 26,8 0

Având în vedere numărul mare de întreprofiluri de-a lungul drumului, calculul lucrărilor de terasamente se va face în cadrul tabelului de mai jos:
Metoda mediei ariilor
Rambleu Debleu
Dist. între Dist. Compensarea în Necesar Prisos
Profil Poz. km Suprafața, m 2
Volume, Suprafața, m2 Volume
profile medie același profil m 3 m3
Total Medii m3 Total Medii m3

Total general
 Bibliografie

Elena DIACONU, Mihai DICU, Carmen RĂCĂNEL - Căi de comunicații rutiere. Principii de
proiectare
Ștefan LAZĂR, Mihai LOBAZĂ, Mihai DICU - Căi de comunicații rutiere. Îndrumător didactic
de proiectare pentru specializarea CCIA
S. DOROBANȚU, C. PAUCĂ – Trasee și terasamente, Ed. Didactică și Pedagogică București
1979
O. M. nr. 1297/2017 pentru aprobarea Normelor privind încadrarea în categorii a drumurilor de
interes național
Ordinul M.T. nr. 1296/2017 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea, construirea și
modernizarea drumurilor
Ordinul M.T. nr. 1.295/2017 pentru aprobarea Normelor tehnice privind stabilirea clasei tehnice a
drumurilor publice
Legea nr. 82/1998, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al
drumurilor, cu modificările și completările ulterioare
STAS 863-85 - Lucrări de drumuri. Elemente geometrice ale traseelor. Prescripții de proiectare
STAS 2900-89 - Lucrări de drumuri. Lățimea drumurilor
STAS 1948/1-91 - Lucrări de drumuri. Stâlpi de dirijare și parapete. Prescripții de proiectare și
amplasare
SR 174-1/97 – Lucrări de drumuri. Îmbrăcăminți bituminoase cilindrate executate la cald
STAS 2914-84 – Lucrări de drumuri. Terasamente. Condiții tehnice generale de calitate
STAS 10796-2-79 - Construcții anexe pentru colectarea și evacuarea apelor – rigole, șanțuri și
casiuri

45