Viciile de consimţământ

Eroarea

Eroarea este o falsă reprezentare a realităţii la încheierea unui act juridic.

 Eroarea

În funcţie de consecinţele pe care le produce, eroarea poate fi:

Eroare esențială Eroare de drept Eroare neesențială

este cea mai gravă formă de eroare, ea

împiedică formarea actului juridic când eroarea cade asupra când eroarea cade asupra
calităţilor substanţiale identităţii sau asupra nu viciază
se întâlneşte ale obiectului, adică calităţilor speciale ale consimţământul
asupra acelor calităţi care persoanei celui cu care s- şi ca atare nu
au fost determinante la a încheiat contractul, în are nicio
în cazul în care în cazul în care încheierea actului juridic acele contracte în care influenţă asupra
ea cade asupra eroarea cade şi fără de care - dacă n-ar consideraţia persoanei valabilităţii
naturii actului asupra identităţii fi intervenit eroarea - cocontractantului şi a actului juridic
juridic obiectului actul nu s-ar fi încheiat calităţilor sale speciale
sunt hotărâtoare la
încheierea contractului
parte crede că încheie un o parte crede că obiectul se crede că se
act juridic de vânzare- actului juridic este un cumpără un tablou acte cu titlu gratuit,
cumpărare, iar cealaltă apartament, iar cealaltă original al unui mandat, depozit,
parte că încheie un act parte că obiectul actului pictor renumit şi în angajare de specialişti
juridic de donaţie îl constituie o garsonieră realitate este o copie sau artişti, etc.
 Eroarea
În funcţie de consecinţele pe care le produce, eroarea poate fi:

Eroare de drept
Eroare
Eroare esențială neesențială
Art. 1207 alin. (2) din Codul civil: „Eroarea este
esenţială atunci când:
1. când poartă asupra naturii sau obiectului
contractului;
2. când poartă asupra identităţii obiectului
prestaţiei sau asupra unei calităţi a acestuia ori
asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale
de către părţi în absenţa căreia contractul nu s-ar fi
încheiat;
3. când poartă asupra identităţii persoanei sau
asupra unei calităţi a acesteia în absenţa căreia
contractul nu s-ar fi încheiat”.
Art. 1207 alin. (3): „Eroarea de drept este
esențială atunci când privește o normă juridică
determinantă, potrivit voinței părtilor, pentru
încheierea contractului”.
Art. 1207 alin. (4) Cod civil: „ Eroarea care
privește simplele motive ale contractului nu este
esențială, cu excepția cazului în care prin
voința părților asemenea motive au fost
considerate hotărâtoare”.
 Eroare esențială

- împiedică formarea actului juridic şi

corespunde erorii obstacol din vechea
reglementare;
- se întâlneşte în cazul în care ea cade
asupra naturii sau obiectului actului
juridic - art. 1207 alin. (2) pct. 1, adică o
parte crede că încheie un act juridic de
vânzare-cumpărare, iar cealaltă parte că
încheie un act juridic de donaţie.
Eroarea esenţială prevăzută la punctul 2
viciază consimţământul în două cazuri şi anume:
- când eroarea poartă asupra identităţii
obiectului prestaţiei sau
- eroarea cade asupra unei calităţi a acestuia
ori asupra unei alte împrejurări considerate
esenţiale de către părţi în absenţa căreia
contractul nu s-ar fi încheiat; (de exemplu, se
crede că se cumpără un tablou original al unui
pictor renumit şi în realitate este o copie).
Eroarea prevăzută de art. 1207 pct. 3 cade asupra
identităţii sau asupra calităţilor speciale ale
persoanei celui cu care s-a încheiat contractul, în
acele contracte în care consideraţia persoanei
cocontractantului şi a calităţilor sale speciale
(aptitudini deosebite, talent, reputaţie etc.) sunt
hotărâtoare la încheierea contractului (acte cu
titlu gratuit, mandat, depozit, angajare de
specialişti sau artişti etc.).
 Eroarea de drept
Art. 1207 alin. (3) C. civ. defineşte eroarea de
drept ca fiind „esenţială atunci când priveşte o
normă juridică determinantă, potrivit voinţei
părţilor, pentru încheierea contractului.”
Această dispoziţie legală trebuie coroborată cu
cea prevăzută de art. 1208 (2): “Eroarea de
drept nu poate fi invocată în cazul dispoziţiilor
legale accesibile şi previzibile,” caz în care
aplicăm celebrul adagiu nemo censetur ignorare
legem.
Eroarea neesenţială - priveşte simplele motive
ale contractului/actului juridic, cu excepţia
cazului în care prin voinţa părţilor asemenea
motive au fost considerate hotărâtoare. [art. 1207
(4)]
 Noul Cod civil a reglementat şi alte tipuri de
eroare:
eroarea nescuzabilă, eroarea asumată, eroarea
de calcul şi eroarea de comunicare sau de
transmitere.
Art. 1.208 Cod civil – „Eroarea nescuzabilă (1)
Contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra
căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări,
cunoscut cu diligenţe rezonabile. (2) Eroarea de
drept nu poate fi invocată în cazul dispoziţiilor
legale accesibile şi previzibile.”
Art. 1.209. – „Eroarea asumată - Nu atrage
anularea contractului eroarea care poartă asupra
unui element cu privire la care riscul de eroare a
fost asumat de cel care o invocă sau, după
împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta.”
Art. 1.210. – „Eroarea de calcul - Simpla
eroare de calcul nu atrage anularea contractului,
ci numai rectificarea, afară de cazul în care,
concretizându-se într-o eroare asupra cantităţii, a
fost esenţială pentru încheierea contractului.
Eroarea de calcul trebuie corectată la cererea
oricăreia dintre părţi.”
Art. 1.211. – “Eroarea de comunicare sau de
transmitere - Dispoziţiile privitoare la eroare se
aplică în mod corespunzător şi atunci când
eroarea poartă asupra declaraţiei de voinţă ori
când declaraţia a fost transmisă inexact prin
intermediul unei alte persoane sau prin mijloace
de comunicare la distanţă.”
 Dolul (viclenia sau eroarea provocată)

Dolul este inducerea în eroare a unei persoane prin folosirea de mijloace viclene în
scopul de a o determina să încheie un act juridic.

Dolul ca viciu de consimţământ presupune două elemente:

un element obiectiv, material care constă în

un element subiectiv, intenţional, întrebuinţarea de mijloace viclene (acte combinate de
constând în intenţia de a induce o şiretenie, abilităţi sau maşinaţiuni cu caracter de
persoană în eroare, pentru a o înşelăciune), prin intermediul cărora se realizează
determina să încheie un act juridic; intenţia de inducere în eroare.
„Consimţământul este viciat prin dol atunci
când partea s-a aflat într-o eroare provocată de
manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori
când aceasta din urmă a omis, în mod
fraudulos, să-l informeze pe contractant asupra
unor împrejurări pe care se cuvenea să i le
dezvăluie”. [art. 1214 (1) C. civ.]
Codul Civil în art. 1206 prevede:
„Consimţământul este viciat când este …
surprins prin dol”.
Pentru a fi viciu de consimţământ dolul trebuie să îndeplinească, cumulativ,
următoarele două condiţii:

eroarea provocată de dol trebuie dolul să emane de la celălalt

să fie determinantă, hotărâtoare cocontractant
pentru încheierea actului juridic

Noul Cod civil a adoptat expres situaţia în

care dolul provine de la un terţ.
art. 1215: „Partea care este victima dolului unui
terţ nu poate cere anularea, decât dacă cealaltă
parte a cunoscut sau, după caz, ar fi trebuit să
cunoască dolul la încheierea contractului. (2)
Independent de anularea contractului, autorul
dolului răspunde pentru prejudiciile ce ar
rezulta.”
Când eroarea provocată de dol a fost elementul hotărâtor care
a determinat consimţământul, dolul se numeşte principal şi
conduce la nulitatea relativă a actului. Când eroarea provocată
de dol nu a fost elementul hotărâtor al consimţământului,
dolul se numeşte incidental şi poate conduce numai la obţinerea
de despăgubiri (de exemplu se poate cere reducere de preţ dacă
s-a cumpărat prea scump din cauza dolului).
 Violenţa

Violenţa este ameninţarea unei persoane cu un rău în aşa fel încât îi insuflă
acesteia o temere care o determină să încheie un act juridic, pe care altfel nu
l-ar fi încheiat.

Violenţa sau constrângerea poate fi de două feluri: fizică şi psihică (morală).

există atunci când ameninţarea cu un rău se referă la ameninţarea cu un

priveşte integritatea fizică a persoanei ori a rău a cinstei, a onoarei, a
bunurilor sale reputaţiei persoanei etc.
Violența Art. 1.216 Cod civil:
„(1) Poate cere anularea contractului partea care a contractat
sub imperiul unei temeri justificate induse, fără drept, de
cealaltă parte sau de un terț.
(2) Există violență când temerea insuflată este de așa natură
încât partea amenințată putea să creadă, după împrejurări, că,
în lipsa consimțământului sau, viața, persoana, onoarea sau
bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav și iminent.
(3) Violența poate atrage anularea contractului și atunci când
este îndreptată împotriva unei persoane apropiate, precum
soțul, soția, ascendenții ori descendenții părții al cărei
consimțământ a fost viciat.
(4) În toate cazurile, existența violenței se apreciază ținând
seama de vârsta, starea socială, sănătatea și caracterul celui
asupra căruia s-a exercitat violența, precum și de orice altă
împrejurare ce a putut influența starea acestuia la momentul
încheierii contractului”.
 Sub aspectul structurii sale violenţa presupune două elemente

ameninţarea cu un rău insuflarea unei astfel de temeri

(element obiectiv) (element subiectiv)

care să constrângă
de natură fizică de natură patrimonială natură morală
victima violenţei să
încheie actul juridic pe
omor, lovituri etc. distrugerea unor ameninţări de atingere care altfel nu l-ar fi
bunuri, sistarea a onoarei, ameninţări încheiat
unor plăţi etc. de părăsire etc.

Pentru ca violenţa să vicieze consimţământul şi să poată conduce la anularea

actului, se cere ca ameninţarea să fie:
-injustă (nelegitimă);
- determinantă, hotărâtoare pentru victima violenţei de a încheia actul juridic.

Actele juridice încheiate sub imperiul violenţei vor fi sancţionate cu nulitatea relativă.
 Leziunea

Prin leziune se înţelege paguba materială pe care o suferă una din părţile contractante
din cauza disproporţiei de valoare dintre cele două prestaţii, existente în chiar
momentul încheierii contractului.

Pot fi anulate pentru leziune numai actele juridice civile ce îndeplinesc, cumulativ,
următoarele condiţii:
•sunt acte juridice civile de administrare, cu titlu oneros;
•sunt acte juridice comutative şi sunt încheiate de minorii cu capacitate de exerciţiu
restrânsă fără încuviinţarea părinţilor sau tutorelui, acte păgubitoare pentru minor.

Persoanele ce pot invoca leziunea ca viciu de consimţământ sunt minorii cu

capacitate de exerciţiu restrânsă.
Conform art. 1221 din Noul Cod Civil, „există
leziune atunci când una dintre părţi, profitând
fie de starea de nevoie, de lipsa de cunostinte
sau lipsa de experiență a celeilalte părți,
stipulează în favoarea sa o prestație de o
valoare considerabil mai mare, la data
încheierii contractului, decât valoarea propriei
prestații. Existența leziunii se apreciază și în
funcție de natura și scopul contractului.”
Pentru anularea actului juridic civil pentru leziune se cer întrunite, cumulativ,
următoarele condiţii:

• leziunea să fie consecinţa directă şi nemijlocită a încheierii actului juridic

respectiv;
• leziunea să existe în raport cu momentul încheierii actului şi disproporţia de
valoare între prestaţii să fie vădită.