DEFINIŢIE mai mari şanse de a dezvolta un
Constă în cuvinte
În Moldova, conform Legii
nr. 45din 01.03.2007, violenţa în
familie este definită ca fiind ,,orice
acţiune fizică sau verbală, săvârşită
cu intenţie de către un membru al
familiei, împotriva altui membru al
aceleaşi familii, care provoacă o
suferinţă fizică, psihică, sexuală sau
un prejudiciu material.’’
Violenţa în familie este un act
sau un asamblu de acte la
săvârşirea cărora se foloseşte un
anumit grad de forţă.
ISTORIC
Violenţa în familie este un
fenomen vechi, având originea în
mentalităţile transmise cultural şi
tolerat în majoritatea societăţilor.
Ea se prezinta ca un comportament
învăţat cu scopul de a obţine putere
şi control.
Învăţarea ei avea loc atât în familie,
cât şi în societate. Acei copii care
au fost victimele unuia sau mai
multor abuzuri fizice, având cele
întâlnită.
astfel de comportament şi în viaţa
de adult.
DATE STATISTICE
Conform celor mai recente
studii din domeniu, fiecare a
patra femeie din Republica
Moldova este victimă a violenţei
în familie, fie fizică, sexuală,
psihologică sau economică.
Studiul Demografic şi de
Sănătate efectuat în anul 2005
denotă că 24% dintre femeile
căsătorite sunt supuse violenţei
fizice, 23% - psihologice, iar 4%
- violenţei sexuale.
FORME DE
MANIFESTARE
1. Violenţa fizică – constă în
contacte fizice dureroase
orientate către victimă sau cei
dragi victimei(copii, părinţi,
fraţi, surori), precum şi
intimidarea fizică.
2. Violenţa psihică sau
emoţională – cea mai
injurioase, ameninţări,
intimidări, observaţii
umilitoare, izolare, dispreţ,
etc.
3. Violenţa sexuală – constă
în ironii, glume cu aluzie
sexuală, comentarii neplăcute,
constrângerea de a privi sau
participa la materiale
pornografice, viol, incest,
trafic şi exploatare a
victimelor în vederea
prostituţiei, etc.
4. Violenţa socială – izolarea
victimei, interzicerea
accesului şi comunicării
victimei cu persoane sau
servicii care ar putea să o
sprijine, munca forţată,
cerşitul, dezinteres faţă de
starea de sănătate,
supraveghere insuficientă,
oferirea unei alimentaţii
inadecvate.
 CONSECINŢELE
ABUZULUI ASUPRA
COPIILOR
a) Reacţii emoţionale:
anxietate, frică, confuzie,
vinovăţie, coşmaruri,furie;
b) Percepţia de sine:
negativă, scăzută, ruşine, lipsa
speranţei, impresia că sunt răi,
se simt stigmatizaţi sau
responsabili pentru ceea ce
s-a întâmplat;
c) Pe planul sexualităţii:
curiozitate excesivă în ceea ce
priveşte sexualitatea, evită
contactul fizic cu alţii,
dezgust în ceea ce priveşte
propria persoană,
comportament autodistructiv;
d) Relaţionarea
interpersonală: lipsă de
încredere în ceilalţi, izolare,
se vor aştepta la abuz, copilul
priveşte rolul de victimă sau
agresor ca fiind ceva inerent
în relaţie şi va prelua unul
dintre roluri;
e) Abilitatea socială: nu se
poate juca, probleme de
învăţare, tulburări
comportamentale la şcoală,
comportament antisocial sau
izolare, lipsa încrederii în
orice autoritate, randament
scăzut în muncă.
CE PUTEM FACE?
- informarea dirigintelui,
directorului sau a unui cadru
didactic, cu privire la abuzul
asupra propriei persoane sau a
altei persoane;
- sesizarea instituţiilor
implicate în prevenirea
violenţei în familie: protecţia
copilului, poliţie, servicii de
asistenţă şi consiliere juridică
sau socială, psiholog ,medic
de familie;
- solidaritate, sprijin afectiv
faţă de victimă;
- reamintirea că Biserica este
acel loc în care victima se
poate simţi în siguranţă, unde
ea primeşte sprijin şi
vindecare.