Stereotipuri de gen şi decizii

Mesajul cheie:Sunt informat despre impactul stereotipurilor sociale legate de femei şi bărbaţi cu
privire la deciziile, care promoveaza un mod sanatos de viata.
Stereotipurile de gen se definesc ca fiind sisteme organizate de credințe și opinii
consensuale în legătură cu caracteristicile femeilor și bărbaților precum și despre calitățile
presupuse ale masculinității și feminității. Trăsăturile pe care oamenii le asociază bărbaților
și femeilor au un caracter nu numai descriptiv, ci și prescriptiv. Credințele stereotipe ne spun nu
numai cum sunt femeile și bărbații dar și cum ar trebui ei să fie. Stereotipurile de gen fac parte
dintr-un sistem mai larg de credințe despre gen care influențează percepțiile despre cele două
sexe. Acest sistem de credințe se transmite mai ales prin așteptările societale, el incluzând
totodată și atitudinile față de rolurile adecvate fiecărui sex, percepțiile cu privire la cei care
violează aceste norme, precum și percepția de sine ca persoană de un anumit gen.
1. Caracteristicile stereotipurilor de gen.
Încă de la începuturile cercetării stereotipurilor de gen au fost identificate două mari grupuri de
trăsături: grupul „competent”, asociat bărbaților, care include trăsături cum ar fi încrederea în
sine, independența, controlul (tipul activ), și grupul expresiv-călduros, asociat femeilor, care
include trăsături cum ar fi căldura, bunătatea, preocuparea pentru binele celorlalți (tipul empatic).
Aceste trăsături reprezintă în mare parte și rezultatul percepțiilor de sine ale fiecărui gen în parte:
bărbații se consideră ei înșiși mai activi, iar femeile mai orientate către ceilalți, mai empatice.
Rezultatele analizelor comparative pe mai multe culturi și naționalități au relevat faptul că aceste
atribute sunt în mare parte universal-consensuale, bărbații se autoclasifică ca fiind activi, iar
femeile empatice. Acest sistem de credințe s-a dovedit foarte stabil și de-a lungul timpului. Cu
toate că, de exemplu, femeile se percep astăzi mult mai active decât acum 50 de ani, bărbații și-
au păstrat aceeași percepție de sine.
Cercetarea stereotipurilor de gen are în vedere drept componente centrale examinarea
trăsăturilor asociate femeilor și bărbaților, rolurile asociate fiecărui gen (bărbații sunt capi de
familie, femeile cresc copiii și au grijă de gospodărie, de exemplu), caracteristicile fizice și
abilitățile cognitive stereotip asociate genului respectiv (bărbații sunt văzuți mai analitici și mai
buni în rezolvarea problemelor, pe când femeile sunt considerate mai expresive, mai imaginative
și cu abilități verbale mai bune). Prezentăm în cele ce urmează caracteristicile stereotipe de gen
cel mai frecvent asociate femeilor și bărbaților, așa cum au fost ele sintetizate în literatura de
specialitate.
 2. Rolurile de gen reprezintă:
un comportament învăţat, care determină activitatea, sarcinile şi responsabilităţile, percepute
drept masculine sau feminine. Bărbaţii şi femeile se confruntă cu anumite aşteptări referitoare la
modul în care trebuie să se îmbrace, să se comporte sau să lucreze. Relaţiile dintre bărbaţi şi
femei, fie în cadrul familiei sau la locul de muncă, reflectă înţelegerea talentelor, caracteristicilor
şi comportamentelor considerate potrivite pentru bărbaţi şi femei. Rolurile de gen nu sunt
permanente, iar aşteptările referitoare la ele variază de la o societate la alta şi se schimbă de la o
epocă la alta. Dacă atitudinile faţă de gen sunt construite de societate, înseamnă că ele pot fi
modificate astfel încît să fie mai echitabile şi mai juste.
3. Cum se transmit stereotipele de gen:
Mecanismul de transmitere a acestor așteptări sociale și culturale este pus în mișcare de influența
congruentă a mai multor factori: părinți, media, școală, prieteni, etc. Copiii pot selecta încă de la
vârsta de 2- 3 ani jucăriile specifice fiecărui sex în parte, tinzând să se conformeze în preferințe
cu ceilalți băieți și fetițe. Sandra Bem (1993) susține că genul devine foarte devreme o lentilă
prin care copiii văd și interpretează comportamentul celor din jur, ei dezvoltându-și așa numitele
“scheme de gen” care însumează credințe și opiniile despre femei, bărbați, fetițe și băieți.
La maturitate, când așteptările sociale cu privire la modul cum trebuie să se comporte cele două
sexe sunt deja bine asimilate, oamenii ajung chiar să-i perceapă pe ceilalți, cel puțin la prima
vedere, bazându-se pe stereotipele de gen. Mai mult chiar, oamenii au tendința de a construi, și
implicit valoriza, caracteristicile de gen ca fiind bipolare, ce e feminin, nu e masculin și invers.
Oamenii presupun deci, că o femeie care are caracteristicile fizice feminine, are, de asemenea, și
trăsături comportamentale feminine și își îndeplinește rolul specific de gen feminin. La fel și
pentru bărbați. Informațiile acestea, cuplate cu informația despre sexul persoanei duc la judecăți
cu privire la orientarea sexuală. Astfel că, un bărbat care are trăsături caracteristice etichetate
drept feminine (empatie, înțelegere) poate fi etichetat drept homosexual, iar o femeie care nu se
conformează rolului ei de gen, sau setului de trăsături caracteristic feminine, este posibil să fie
etichetată drept lesbiană.
Judecățile cu privire la status și putere sunt și ele asociate stereotipelor de gen: de la cei care
ocupă poziții mai înalte în ierarhia socială se așteaptă trăsături specific masculine, pe când despre
cei cu un status mai scăzut se crede că au trăsături stereotip feminine.
Cei care nu se conformează rolurilor de gen stereotipe așteptate de la sexul lor sunt sancționați
social în diverse forme.