Bursa_definire_si_caracteristici

Bursa-definire si caracteristici

Ce este bursa?

Termenul desemneaza o institutie cu putere de autoreglementare, specifica economiei de piata libera - bursa - ca forma
organizata de schimb pentru marfuri si valori.

In esenta, notiunea indica locul de intalnire a negustorilor si oamenilor de afaceri, in sensul unui spatiu de concentrare a
cererii si ofertei. Acest continut rezulta din definitiile date in limbajul de specialitate.

Astfel „Legea romana asupra burselor" din 1929 - „Legea Madgearu" - se arata ca „bursele sunt institutii publice create in
scopul de a reuni pe comercianti, industriasi, producatori, armatori si asiguratori in vederea negocierii valorilor publice si
private, monedelor, devizelor, marfurilor, productelor, inchirierii vaselor si acoperirii riscurilor de tot felul" . 41596lvx48pxf3b

Prin urmare bursa este o piata, care se particularizeaza prin obiectul tranzactiilor si modul de organizare si functionare.

In domeniul dreptului se apreciaza ca bursele sunt institutii unde se negociaza (se vand si se cumpara) valori mobiliare sau
marfuri, dupa o procedura anumita si numai de catre anumiti intermediari, sub supravegherea autoritatilor.

Formarea si afirmarea bursei exprima insasi definirea relatiilor de schimb, a pietei ca structura de baza a economiei de piata
moderne. Odata cu consacrarea bursei, relatiile de schimb ajung la deplina extindere si maturizare, primind rolul central in
reglarea mecanismului de piata.

Caracteristicile pietelor bursiere vx596l1448pxxf

Natura specifica a bursei este data de o serie de caracteristici ce vor fi prezentate mai pe larg in cele ce urmeaza.

Piata de marfuri: Bursele sunt locuri de concentrare a cererii si ofertei pentru marfuri, precum si pentru diferitele tipuri de
hartii de valoare. Daca la inceputul lor, pietele bursiere erau organizate pentru tranzactionarea in egala masura a marfurilor
si valorilor, ulterior s-a produs o separare intre cele doua categorii de burse.

Bursele sunt centre ale vietii comerciale, piete unde se tranzactioneaza marfuri, titluri pe marfuri, active monetare si
financiare, care au anumite caracteristici:

- sunt generice; se individualizeaza prin masurare, numarare sau cantarire

- sunt fungibile; pot fi inlocuite unele prin altele

- au caracter standardizabil; marfa poate fi impartita pe loturi omogene

- sunt depozitabile; permit executarea obligatiilor contractuale la o anumita perioada de la incheierea tranzactiei

- au un grad redus de prelucrare; mentinerea caracterului de produs de masa, nediferentiat, omogen.

Piata simbolica: Unul dintre principalele obiective ale organizarii schimburilor in cadrul bursei il reprezinta asigurarea
operativitatii tranzactiilor comerciale si financiare, realizarea acestora pe o baza standardizata. Necesitatea extinderii si
intensificarii schimburilor a generat o tendinta de dematerializare a marfurilor, de la bunuri determinate fizic trecandu-se la
mostre si esantioane reprezentative. Pe masura consacrarii de uzante comerciale s-a trecut de la esantion la tipuri si
denumiri uzuale, adica la calitati abstracte de marfa, pe baza carora se incheie tranzactii comerciale. Astfel bursa simplifica
la maxim activitatea de tranzactionare si reduce negocierea la elementele sale esentiale: sensul operatiunii (vanzare sau
cumparare), marfa, cantitatea, pretul si termenul de livrare.

Bursa nu mai este o piata originara, pe care se vand si se cumpara marfuri fizice, ci o piata derivata pe care se vand si se
cumpara titluri pe marfa. Dovada existentei marfurilor se face cu un document acceptat de comercianti: recipisa (actul) de
depozit pentru marfurile aflate in antrepozite si conosamentul pentru marfurile incarcate pe vas. Transferul proprietatii
asupra marfii, deci executarea obligatiilor contractuale de livrare, se realizeaza prin transmiterea documentului respectiv.
Bursa nu isi asuma rolul de realizare a tranzactiei in forma sa fizica, miscarea marfurilor avand loc in afara acestei piete.

Piata organizata si libera: Bursa este o piata organizata in sistem de autoreglementare, in sensul ca tranzactiile se realizeaza
conform unor principii, norme si reguli cunoscute si respectate de catre toti participantii. Aceasta nu inseamna administrarea
pietei, ci reglementarea ei in scopul obtinerii unui sistem ce garanteaza caracterul liber si deschis al tranzactiilor comerciale
si financiare.

Nu pot fi tranzactionate la bursa decat marfuri sau valori pentru care exista concurenta libera, pentru care oferta provine de
la un numar suficient de mare de ofertanti, cererea este solvabila si relativ constanta, astfel incat sa nu apara posibilitatea
unor concentrari in scopul manipularii pretului.

Piata reprezentativa: Bursa este o piata reprezentativa in care se stabileste pretul marfurilor pentru care ea constituie o
piata organizata - cotatia bursei - element ce serveste drept reper pentru toate tranzactiile comerciale sau operatiunile
financiare care se desfasoara in tara respectiva, iar in cazul marilor burse, in intreaga lume.

CONTRACTELE BURSIERE

Inca de la aparitia lor, bursele de marfuri s-au bucurat de un interes deosebit din partea marelui public, reprezentand
pentru unii o speranta de imbogatire rapida iar pentru altii solutia in cautarea unei certitudini asupra viitorului apropiat sau
indepartat. Procesul de dematerializare a marfii a constituit primul mare pas spre tranzactiile futures. Facilitarea stabilirii
calitatii a contribuit la o dezvoltare a lichiditatii.

Fluctuatiile ample si neanticipate ale preturilor pe pietelor spot, impreuna cu puterea limitata a participantilor la aceste
piete, au fost factori favorabili in aparitia tranzactiilor forward si futures.

Tipuri de contracte bursiere:

- contractul spot - are ca obiect o marfa prezenta, existenta in momentul incheierii contractului si care urmeaza sa fie livrata
si achitata imediat

- contractul forward - este un acord privat de a cumpara sau a vinde, de a livra si respectiv de a plati la o anumita data
viitoare o marfa, valuta sau un activ financiar la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei

- contractul futures - este un angajament standardizat de a cumpara sau vinde un activ, marfa, titlu financiar sau
instrument monetar la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei, cu lichidarea la o data viitoare

- optiunile - contracte intre un vanzator si un cumparator care dau dreptul dar nu si obligatia de a cumpara sau a vinde la o
anumita data viitoare un activ, marfa, titlu financiar sau instrument monetar, drept obtinut in schimbul platii unei prime.

Contractul spot

Contractele spot sunt contracte de vanzare - cumparare a caror executare are loc, teoretic, imediat dupa incheierea lor.
Practic, ele sunt executate in termene cuprinse intre 24 de ore si 10 zile bancare si presupun livrarea obligatorie a marfii.

Marfa ce sta la baza contractului spot este:

- la vedere (adica exista)

- disponibila (nu e grevata de vreo obligatie; de exemplu, gajul)

- prezenta (se afla intr-un depozit agreat de bursa)

Pretul de executie al contractului este cel stabilit in momentul incheierii tranzactiei.

Contractul forward

Odata cu aparitia burselor, vanzatorii si cumparatorii aveau posibilitatea de a reduce nesiguranta preturilor printr-o vanzare
forward cash. O vanzare forward cash sau un contract forward reprezinta o negociere privata in care vanzatorul si
cumparatorul convin asupra unui pret pentru o marfa care urmeaza sa fie livrata in viitor. La contractele forward cash,
marfa nu se putea transmite pana la data de livrare prestabilita. Acum vanzatorul si cumparatorul au posibilitatea de a bloca
un pret cu mult timp inaintea executarii contractului si sa elimine astfel incertitudinea cauzata de fluctuatiile de pret din
aceasta perioada.

Certitudinea pretului confera posibilitatea cumparatorilor si vanzatorilor sa isi anticipeze corect veniturile viitoare. Contractul
forward a ajutat la scaderea riscului schimbarii pretului si a facilitat dezvoltarea pietelor si vanzarea marfurilor.
Totusi nu a disparut riscul ca un comerciant (cumparatorul marfii) sa nu-si indeplineasca prevederile contractuale in cazul in
care preturile au scazut dramatic, producatorul ramanand cu marfurile pe stoc si fara alt cumparator. In cazul opus, daca
preturile au crescut dramatic in perioada dintre contractare si livrare, vanzatorul ar fi fost cel tentat sa nu respecte
contractul, in incercarea de a vinde altcuiva la un pret mult mai mare decat cel care s-a stabilit in contract.

Pentru a rezolva problema garantarii executarii tranzactiei, s-s dezvoltat o noua metoda. Fiecare participant la o tranzactie
depoziteaza o suma de bani la o a treia parte, neutra. Acest lucru da siguranta ca fiecare parte va respecta contractul. Daca
una din parti nu-si indeplineste obligatiile cealalta parte urmeaza sa primeasca banii ca despagubire pentru orice pierdere
financiara.

Bursele si-au dezvoltat standarde de calitate si unitati de masura pentru fiecare marfa. Aceasta a dus la comercializarea
(vanzarea si cumpararea) de contracte pe titluri de marfa care specificau cantitatea, calitatea, data scadentei si data de
livrare a unei marfi.

Cel mai reprezentativ exemplu de contract forward folosit zilnic de catre fiecare este abonamentul la un ziar, pentru care se
percepe pretul convenit anterior pe toata durata valabilitatii abonamentului (contractului).

Exista cateva avantaje ale contractelor forward. Pe langa avantajele evidente, cum sunt cunoasterea exacta a sumei si
cantitatii pe care urmeaza sa o primeasca, a nivelului calitativ si a momentului livrarii, certitudinea pretului este importanta
deoarece un cumparator isi va cunoaste costurile anticipat. Si vanzatorul isi va cunoaste veniturile dinainte. Astfel,
certitudinea pretului da posibilitatea cumparatorilor si vanzatorilor sa-si anticipeze corect veniturile viitoare.

Contractele futures

Contractele forward standardizate s-au transformat in contracte futures. De exemplu, un contract futures pe grau pentru
iunie 2000 obliga vanzatorul sa livreze cumparatorului 20 de tone de grau de o anumita calitate, la termenul de expirare a
contractului; sau un contract futures pe dolari SUA pentru martie 2000 cere celui care il vinde sa livreze celui care l-a
cumparat 1000 de dolari la scadenta.

Persoanele fizice sau juridice pot executa tranzactii futures chiar daca nu au intentia de a face sau de a primi livrarea.

Deoarece contractele futures sunt standardizate, ele pot fi transmise de mai multe ori. Este necesara o metoda pentru a
intersecta ultimul vanzator cu ultimul cumparator. Operatiunile de compensare ale casei de clearing a bursei au ajuns sa
inregistreze toate tranzactiile si livrarea documentelor de la vanzatori la cumparatori. Aceasta operatiune facilita si
compensarea contractelor futures deoarece ele erau standardizate si se puteau schimba intre ele. De exemplu, o persoana
care a cumparat un contract futures poate sa-l vanda eliminandu-si astfel pozitia deschisa de la agentia de brokeraj la care
a deschis contul de marja. Compensarea a creat oportunitatea ca cei care doresc sa execute contractul.

Posibilitatea de compensare este o caracteristica fundamentala a comertului futures. Numai aproximativ 2% din totalul
contractelor futures au ca rezultat o livrare fizica. O alta functie esentiala a casei de compensatie este aceea de a se
interpune intre vanzator si cumparator la fiecare tranzactie. In realitate, un vanzator vinde casei de compensatie, iar
cumparatorul cumpara de la casa de compensatie. Aceasta confera integritate tuturor tranzactiilor.

Elementele contractului futures sunt: simbolul contractului, unitatea de tranzactionare, cotatia, variatia minima de pret (tick-
ul), limitele de variatie zilnica a pretului, lunile de livrare, ultima zi de tranzactionare, ultima zi de livrare si programul de
tranzactionare.

Standardizare contractelor si crearea functiei de compensare au marit eficienta pietei, permitand o piata mult mai lichida
(una in care tranzactiile sa fie executate la pretul specificat sau la unul apropiat), oricine putand sa intre si sa iasa rapid din
piata. Cu cat pretul a mai rapid determinat si piata e mai lichida, cu atat ea devine mai eficienta.

Contractele futures (alaturi de optiuni) sunt titluri financiare derivate. Ele dau nastere unor obligatii contractuale ce pot fi
stinse in doua moduri: la scadenta, prin livrare fizica, cash sau plata diferentelor si pana la scadenta, prin lichidarea lor la
bursa.

Avantajele contractelor futures

Intre contractele forward si futures exista o serie de deosebiri:

- contractele futures sunt standardizate;

- pretul variaza zilnic in functie de raportul dintre cerere si oferta;

- spre deosebire de contractele forward, contractele futures au o piata secundara.

REGLEMENTARE

Legi comerciale

Legi specificeEMITENT SI GARANT_Casa de Compensatie

Evenimentele externe pot influenta volatilitatea pretului. Formarea burselor specializate a ajutat la stabilizarea marilor
fluctuatii de pret, fluctuatii datorate alternantei surplusurilor de oferta, cu momentele de criza. Totusi in ciuda actiunilor
intreprinse pentru stabilizarea preturilor marfurilor, alti factori puteau destabiliza cotatiile.

Fenomenele naturale (seceta, inundatiile, ingheturile, insectele) puteau influenta oferta de produse agricole. Razboaiele pot
face ca valutele multor tari sa fie mai riscante si cu o valoare mai scazuta pe pietele monetare ale lumii.

In cazul particular al Romaniei, deschiderea internationala de dupa 1989 a pus economia romaneasca centralizata si
ineficienta in competitie cu economiile dezvoltate ale lumii. Competitia, din start inegala, a dus la importuri masive de
produse mai ieftine si mai bune decat cele autohtone, acestea nefiind sustinute decat in mica masura de exporturi si de
investitii straine. Balanta comerciala deficitara astfel creata a dus la devalorizarea monedei nationale.

Devalorizarea a avut diferite valori de la un an la altul, in functie de diversele politici monetare si economice promovate de
guvernele postrevolutionare. Degradarea continua a conditiilor economice, favorizata de haosul legislativ si de
inconsecventa cu care a fost aplicata reforma, a condus la alternante de perioade de calm relativ, in care leul era sustinut
administrativ, cu devalorizari bruste si importante.

Pietele futures ajuta la controlarea riscului. Atunci cand o firma, industrie sau sector comercial folosesc efectiv pietele
futures, ele nu fac altceva decat sa-si controleze riscul, care este un element al fiecarei afaceri. Aceasta se traduce prin
costuri mai reduse pentru consumatori, pentru ca o firma bine condusa, de obicei poate sa-si aduca pe piata produsele sau
serviciile la preturi reduse, avand costuri mai mici. Cu cat sunt mai putine riscurile pe care trebuie sa si le asume o firma, cu
atat pretul final necesar pentru a obtine profit poate fi mai mic. Aceasta ilustreaza cel mai bine sistemul de libera initiativa,
iar pietele futures joaca un rol vital in acest proces.

Firmele care fac afaceri cu clienti sau furnizori din strainatate sunt interesate de modul in care compania face fata ratelor de
schimb. Daca se doreste controlul fluctuatiei riscului ratei de schimb astfel incat profitul sa fie protejat se poate apela la
hedging cu futures.

Pietele futures sunt o parte a scenei afacerilor internationale. Folosite cu pricepere pietele futures pot constitui un rol
important in modul de a face afaceri.

Cadrul organizatoric al pietei futures cuprinde institutiile ce servesc direct aceasta piata: bursa, firmele de brokeraj (agentiile
bursiere), casa de compensatie, precum si reglementarea legala a desfasurarii tranzactiilor pe aceste piete. Dezvoltarea
cadrului organizatoric al unei piete contribuie la eficientizarea acesteia prin imbunatatirea informatiei de piata si prin
reducerea costurilor tranzactiilor.

Cea mai importanta componenta ramane institutia bursei. Aceasta nu se angajeaza ca parte in tranzactiile spot, forward sau
futures ci functia ei primordiala este de a crea un cadru eficient in care sa actioneze liber fortele pietei, prin asigurarea
urmatoarelor servicii si facilitati:

- un spatiu fizic adecvat desfasurarii tranzactiilor, care sa raspunda particularitatilor mecanismului de licitatie prin strigare
deschisa sau de tranzactionare computerizata;

- o retea de telecomunicatii eficienta care sa asigure diseminarea instantanee pe plan national a informatiilor privind
preturile si volumul de tranzactii din cadrul bursei respective, precum si accesul facil la aceste informatii;

- o inregistrare rapida si exacta a tranzactiilor din incinta bursei, sistemele de marja si compensare eficiente, astfel incat
participantii la tranzactii sa poata realiza profiturile aferente pozitiilor lor futures;

- regulamente de functionare care sa asigure conditii egale si corecte de participare la aceste piete;

- lansarea de contracte futures viabile, crearea si introducerea de noi contracte, concomitent cu renuntarea la cele ce nu
mai prezinta interes.

Deoarece pe piata bursiera mecanismele si procedeele prin care acestia actioneaza sunt specifice, hedgerii si speculatorii
sunt recunoscuti prin pozitia de pe care actioneaza.
De remarcat ca pe piata futures si cu optiuni nu au acces direct decat cei care sunt membri ai bursei. Acestia, prin
reprezentantii lor (brokeri de ring, deckeri, runneri, agenti de bursa), actioneaza la ordinele clientilor si pot determina prin
sfaturile si opiniile lor directii de actiune, deci ar putea influenta intr-o oarecare masura piata. Pentru a preveni aceste
situatii, regulamentele contin masuri contra manipularilor de orice fel. In plus, pe toate pietele exista reglementari precise
dictate de necesitatea transparentei operatiunilor bursiere.

Pietele futures s-au dezvoltat rapid si reprezinta cele mai competitive piete existente in practica, indeplinind functii
economice si sociale de mare importanta.

BURSA MONETAR-FINANCIARA SI DE MARFURI SIBIU

Prezentarea generala a BMFMS

Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu a fost infiintata in 14 decembrie 1994, avand 11 actionari care detineau 17
carti de membru.

In iulie 1997 Bursa din Sibiu a devenit prima bursa futures si de optiuni din Romania, jucand un rol important in cadrul
economiei de piata romanesti prin oferirea unor instrumente eficiente pentru managementul riscului.

Crearea primei burse futures din Romania a constituit o etapa de maxima importanta in transformarea unei societati care se
ocupa de intermedieri si licitatii, intr-un centru national in care participantii la piata bursiera au oportunitatea de a-si acoperi
riscurile sau de a specula modificarea preturilor folosind titluri financiare derivate.

In prezent, capitalul social al BMFMS este de 500.000 USD, reprezentand aportul adus de cei 54 de actionari care detin 90
de carti de membru, fiecare carte de membru dand dreptul la un loc de broker in toate ringurile Bursei.

Cartea de membru (cartea de bursa = un pachet de 50 actiuni BMFMS) da detinatorului ei dreptul de a efectua tranzactii in
oricare dintre ringurile Bursei.

Intrucat nu toate cele 90 carti de bursa sunt active, Asociatia Bursei a hotarat sa nu se mai emita alte carti de bursa, cei
care doresc sa desfasoare activitate bursiera avand posibilitatea sa devina membri asociati prin cumpararea sau inchirierea
uneia dintre cele 90 carti emise.

Pretul de adjudecare al unei carti de bursa la ultimele licitatii a fost de aproximativ 5.500 USD / carte, iar pretul de inchiriere
al unei carti este de 100 USD / luna, perioada minima pentru inchiriere fiind de 3 luni.

Membrii Bursei au acces direct in ringurile de tranzactionare ale BMFMS si pot fi totodata membri compensatori, avand astfel
acces si la mecanismul de compensare oferit de Casa Romana de Compensatie.

Membrii Bursei care nu sunt si membri compensatori trebuie sa aiba o relatie de colaborare, in vederea compensarii
tranzactiilor lor, cu un membru compensator. Aceste acorduri trebuie sa fie aprobate de catre Bursa.

Directorii si angajatii autorizati sa tranzactioneze pentru sau in numele agentiei de brokeraj trebuie sa fie atestati de catre
Bursa ca operatori pentru pietele futures si de optiuni.

Patrimoniul evaluat al BMFMS este de 1,12 milioane USD. In anul 1996 s-a finalizat noul sediu al BMFMS, in suprafata de
peste 1000 mp, BMFMS fiind singura bursa din Romania cu sediu in proprietate.

Cadrul legal in domeniul burselor de marfuri din Romania in prezent se limiteaza la OG 69/28 august 1997 publicata in M.O.
227/30 august 1997 si la legea 31/1990 cu modificarile si completarile ulterioare. Desi Ordonanta nr. 69 prevedea infiintarea
unei Comisii a Operatiunilor la Termen, ea nu este functionala pana in prezent.

Conform prevederilor Ordonantei, BMFMS este organism cu putere de autoreglementare. Departamentul de Reglementare si
Supraveghere a Pietelor al BMFMS a elaborat reguli si regulamente care sunt cunoscute si respectate de catre toti operatorii.
Totusi, infiintarea unei comisii nationale care sa supravegheze tranzactiile futures in Romania constituie o necesitate
stringenta.

Contractele tranzactionate in ringurile BMFMS au fost inregistrate la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci inca din 1997,
brevetele pentru acestea constituind dovada prioritatii BMFMS in acest domeniu.

Produsele tranzactionate la BMFMS

Contractele futures sunt angajamente de a vinde sau cumpara o marfa, valuta, indice financiar, avand cantitatea, calitatea,
scadenta si modalitatea de lichidare / livrare standardizate.
Metoda de stabilire a pretului este sistemul de licitare prin strigare deschisa in ringurile Bursei. Contractul futures are o data
scadenta pana la care poate fi tranzactionat in ring. Vanzatorii si cumparatorii pot initia operatiunile adecvate dand
brokerilor ordine de vanzare sau de cumparare, prin care sunt specificate pretul, cantitatea, data scadentei si termenul de
valabilitate al ordinului. Scadenta contractelor futures tranzactionate la BMFMS este de 1, 2, 3, 4, 5 si 6 luni.

Optiunile pe contracte futures - optiunile care fac obiectul tranzactionarii in ringurile Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri
Sibiu, sunt contracte standardizate care dau cumparatorului dreptul dar nu si obligatia de a cumpara sau vinde contractul
futures suport la un pret prestabilit, numit pret de exercitare pe perioada de valabilitate a contractului. Pentru dreptul
dobandit cumparatorul trebuie sa plateasca vanzatorului in momentul incheierii tranzactiei o suma de bani numita prima.
Vanzatorul se obliga sa vanda sau sa cumpere contractul futures de la baza optiunii la pretul de exercitare daca optiunea
este exercitata de cumparatorul sau.

Exista doua tipuri distincte de optiuni: put si call. Prin cumpararea unei optiuni put se obtine dreptul de a lua o pozitie short
pe contractul futures suport. Cumpararea unei optiuni call da dreptul la o pozitie long pe contractul futures de la baza
optiunii.

Optiunile call si put sunt contracte complet separate, distincte si ofera drepturi diferite. Ele nu sunt parti opuse ale aceleiasi
tranzactii. Orice optiune put are un cumparator si un vanzator; la fel si optiunea call. _INCLUDEPICTURE \d
"img/imageNQQ.JPG"__Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu este prima bursa din Romania in care s-au
tranzactionat contracte futures si optiuni pe contracte futures. Pentru a raspunde cerintelor pietei, BMFMS si-a diversificat
permanent produsele oferite spre tranzactionare.

Din iulie 1997, data introducerii primului contract futures si pana in prezent, la BMFMS au fost introduse urmatoarele tipuri
de titluri financiare derivate:

11 iulie 1997 - contractul futures pe indicele propriu BMS1 (cosul actiunilor la societatile tranzactionate la categoria I a
Bursei de Valori Bucuresti);

1 august 1997 - contractul futures pe dolarul SUA (simbol ROL/USD);

1 octombrie 1997 - contractul futures pe marca germana (simbol ROL/DEM);

1 octombrie 1997 - contractul futures pe lira italiana (simbol ROL/ITL);

1 septembrie 1998 - contractul futures contractul pe indicele BET(ROL);

9 noiembrie 1998 - optiuni pe contractul futures pe indicele BET(ROL);

2 decembrie 1998 - contractul pe moneda europeana (simbol ROL/EURO);

22 martie 1999 - contractul futures pe raportul EURO/USD

1 iunie 1999 - optiuni pe contractul futures ROL/USD

1 iunie 1999 - optiuni pe contractul futures EURO/USD

17 ianuarie 2000 - contractul futures pe rata dobanzii BUBOR 1

17 ianuarie 2000 - optiuni pe contractul futures pe rata dobanzii BUBOR 1

6 martie 2000 - contractul futures pe raportul USD/JPY

6 martie 2000 - optiuni pe contractul futures pe raportul USD/JPY

Implementarea tranzactiilor futures la BMFMS a fost precedata de participarea, in octombrie 1996, a Bursei din Sibiu,
reprezentata prin presedintele sau Teodor Ancuta, la expozitia burselor de marfuri din intreaga lume - EXPO '96 care se
desfasoara anual la Chicago. Timp de trei saptamani au avut loc contacte, schimburi de experienta cu reprezentanti ai celor
mai importante burse din lume si procurarea unui valoros material documentar.

Un rol covarsitor l-a avut vasta experienta a domnului Thomas Curtean, cetatean american de origine romana, nascut in
Sibiu, care, timp de 2 luni in anul 1997, a condus si organizat intregul colectiv al Bursei, finalizand metodologia de
tranzactionare a contactelor futures (regulamente, proceduri, tehnici, formulare, casa de compensatie etc.), ocupandu-se de
pregatirea primei serii de brokeri care activeaza in BMFMS .
Thomas Curtean este, din 1957, membru activ la doua mari burse din Statele Unite - Chicago Board of Trade si Chicago
Mercantile Exchange - si are o cariera ca trader de peste 40 ani in aceste doua burse. In prezent detine si doua carti de
bursa la BMFMS.

In data de 10 iulie 1998, la un an de la lansarea contractelor futures, Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu, a lansat,
tot in premiera pentru Romania, optiunile pe contracte futures.

Implementarea acestui nou instrument de acoperire a riscului a fost precedata de pregatirea mecanismelor de
tranzactionare, de organizarea unui curs de brokeri pentru piata de optiuni si de abordarea rolurilor si a avantajelor pe care
le prezinta optiunile pe contracte futures, in cadrul unui seminar organizat de BMFMS.

Lansarea optiunilor nu ar fi fost posibila fara eforturile speciale ale presedintelui onorific, dl. Thomas Curtean si ale d-lui
Alexander Etienne Hergan, director al Peregrine Financial Group, firma membra a CME, si din mai 1998, membru si al Bursei
din Sibiu.

In prezent, in ringurile BMFMS sunt tranzactionate optiuni pe contractele futures pe indicele BET (ROL), pe contractul
leu/dolar, leu/marca germana, leu/euro, euro/dolar, euro/yen japonez si BUBOR 1, cu scadente la 1, 2, 3, 4, 5 si 6 luni.

Rezultate si perspective

De la lansarea contractelor futures in iulie 1997 si pana la finele anului 1999 in ringurile BMFMS au fost realizate 431.007
contracte futures, totalizand un volum al tranzactiilor de 3472,6 miliarde lei, iar in piata optiunilor au fost tranzactionate
15.449 optiuni call si put.

Pana in prezent, in cele 16 cursuri organizate de catre BMFMS, au fost pregatiti peste 400 de operatori pentru pietele
futures si de optiuni. Actualmente, pe piata futures sibiana activeaza reprezentanti a 31 agentii de brokeraj din 20 judete ale
tarii si din Bucuresti.

In ringurile Bursei sunt acceptati numai operatori care au obtinut atestatul de operator pentru pietele futures si de optiuni in
urma absolvirii unui curs organizat de BMFMS.

In momentul actual BMFMS este singura bursa din tara cu agentii de brokeraj (pentru contracte futures si options) care
ofera clientilor lor urmatoarele servicii:

- instrumente de management al riscului valutar si posibilitati de management al portofoliului de investitii;

- strategii de acoperire a riscului, mecanisme de identificare a riscului si posibilitati de transferare a acestuia care sunt
indispensabile pentru investitori.

_INCLUDEPICTURE \d "img/ring_mic.jpg"__

In anul 2000, activitatile Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu se vor concentra spre extinderea gamei de produse
oferite si spre largirea numarului de participanti la pietele la termen.

Politica Bursei este aceea de a oferi servicii de calitate, de a realiza o buna administrare a resurselor de care dispune pentru
mentinerea comisioanelor la un nivel redus.

Obiectivele principale ale BMFMS sunt:

- extinderea oportunitatilor oferite investitorilor;

- posibilitati eficiente pentru acoperirea riscului;

- o mai mare lichiditate a pietei;

- costuri de tranzactionare reduse.

Obiective pe termen scurt si mediu:

1. Promovarea activitatii specific bursiere prin infiintarea de agentii de brokeraj in toate judetele tarii (cresterea numarului
agentiilor de brokeraj active, de la 31 existente in prezent pana la acoperirea tuturor judetelor tarii). Acest obiectiv este
sustinut de constanta preocupare a BMFMS privind educarea mediului economic romanesc, ca singura bursa din tara care
tranzactioneaza titluri financiare derivate.
2. Introducerea scadentelor la 9 si 12 luni pentru toate contractele futures si cu optiuni tranzactionate in prezent la BMFM
Sibiu (ROL/USD, ROL/DEM, ROL/EURO, BET/ROL, EURO/USD, EURO/JPY, BUBOR 1 optiuni pe contractele futures BET/ROL,
ROL/USD, EURO/USD, EURO/JPY, BUBOR 1)

3. Perfectionarea programelor informatice de transmitere in timp real catre agentiile de brokeraj a tranzactiilor efectuate in
ringurile BMFMS precum si a programelor de compensare a tranzactiilor, achizitionarea unui soft de masurare a gradului de
risc.

4. Organizarea, dupa un sistem mai eficient si accesibil, a cursurilor de pregatire si atestare a operatorilor pe pietele futures

Casa Romana de Compensatie

Casa de Compensatie a Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu functioneaza ca societate pe actiuni, cu personal
propriu, avand un capital social subscris de 1.800.000.000 lei.

Ea a fost infiintata in urma initiativei BMFMS, avand ca principal obiect de activitate garantarea, decontarea si compensarea
contractelor futures tranzactionate in ringul Bursei sibiene, activitate ce era asigurata anterior de un departament specializat
al BMFMS. Bursa isi mentine atributiile de organizare si reglementare a pietei, iar compensarea si decontarea se executa
prin Casa Romana de Compensatie, care introduce in sistem o veriga noua, si anume membrul compensator.

Alaturi de Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu, Casa Romana de Compensatie SA Sibiu (CRC) este una din
institutiile centrale ale pietei futures si de optiuni, de o importanta egala cu aceasta.

Daca Bursa organizeaza si reglementeaza piata, CRC se ocupa cu gestionarea riscului participantilor, activitatea sa avand
reguli proprii. Regulamentele celor doua institutii sunt armonizate si completate continuu, pentru o functionare cat mai
sigura si rapida a pietei in ansamblul ei.

Casa Romana de Compensatie este constituita ca societate pe actiuni din august 1998 cu un capital social de 1,78 miliarde
lei, avand 50 de actionari ce detin 1780 de actiuni cu valoare nominala de 1 milion lei. Un actionar CRC poate detine minim
10 si maxim 100 de actiuni. CRC a preluat din septembrie 1998 activitatea fostului Departament de Compensare al BMFM
Sibiu. Evidenta, compensarea si decontarea tranzactiilor se realizeaza cu un program de conceptie proprie. La sfarsitul
anului 1997, CRC in colaborare cu BMFM Sibiu a elaborat programul de clearing folosit de agentiile de brokeraj pentru
tranzactiile clientilor.

Casa Romana de Compensatie este singura societate de compensare infiintata conform Ordonantei 69/1997, ordonanta ce
reglementeaza activitatea burselor de marfuri in Romania. Activitatea acestei institutii a fost controlata de Banca Nationala a
Romaniei in decembrie 1997.

Rolul Casei Romane de Compensatie

Intre operatorii din pietele futures si options apar permanent drepturi si obligatii generate de cumpararea si vanzarea de
contracte futures. Datorita amplorii mari a tranzactiilor si numarului mare de contracte vandute si cumparate este imperios
necesar ca pentru evitarea haosului sa existe o Casa de Compensatie („Clearing House"). Aceasta se interpune intre
vanzator si cumparator in momentul tranzactiei si cumpara de la primul si vinde celui de al doilea, la pretul stabilit de cele
doua parti. Astfel, relatia directa dintre cei doi dispare, fiind inlocuita cu doua relatii, dintre acestia si CRC.

Functiile Casei Romane de Compensatie

Functiile Casei Romane de Compensatie sunt compensarea, garantarea si decontarea tranzactiilor din pietele futures si
options ale BMFM Sibiu.

Un prim aspect il constituie evidenta tranzactiilor futures si options si a sumelor necesare pentru realizarea acestora. Un
contract initiat, cumparat sau vandut, reprezinta o pozitie deschisa, adica o obligatie fata de CRC, pentru care este necesara
o garantie numita marja initiala. El poate fi compensat oricand, pe timpul duratei sale de viata, printr-o tranzactie egala si
de sens opus, iar suma existenta in contul de marja poate fi retrasa.

Al doilea aspect tine de siguranta pietei. Casa Romana de Compensatie stabileste regulile financiare pe care trebuie sa le
respecte toti participantii. Aceste reguli cuprind modalitatile de acces in piata, marjele minime obligatorii initiale si de
mentinere ale contractelor, precum si garantiile suplimentare. CRC garanteaza indeplinirea obligatiilor asumate de toti
operatorii, dar numai in conditiile respectarii de catre acestia a respectivelor reguli.

In al treilea rand, CRC compenseaza si deconteaza zilnic rezultatele tranzactiilor cu contracte futures si optiuni, operand
modificari in conturile acestora dupa cum acestea inregistreaza profit sau pierdere.
Membrul compensator (MC)

Agentiile de brokeraj tranzactioneaza atat pe cont propriu, cat in numele si pe contul clientilor pe care ii reprezinta. Fiecare
veriga a sistemului garanteaza, deconteaza si compenseaza tranzactiile verigilor inferioare, pe care le reprezinta. Astfel,
agentiile garanteaza tranzactiile clientilor, iar tranzactiile agentiilor sunt garantate de catre membrii compensatori.

Membrul compensator este o societate membra a Bursei din Sibiu si actionara a CRC, cu garantii solide constituite din gaj pe
cartile de bursa, pe actiunile CRC si o contributie la fondul de garantare. Din acest punct de vedere, pe piata futures si de
optiuni de la Sibiu exista trei categorii de participanti:

- membri compensatori principali - au minimum 2 carti de bursa si minim 40 de actiuni CRC. Acestia se reprezinta direct in
fata CRC, garantand si tranzactiile altor agentii, non-membri compensatori

- membri compensatori directi - au o carte de bursa si 20 de actiuni CRC, avand dreptul de a reprezenta doar agentia
proprie in relatia cu CRC

- non-membri compensatori - nu indeplinesc nici una din conditiile de mai sus si sunt reprezentati de membrii compensatori
principali.

Membrii Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu au considerat ca prin infiintarea unei institutii specializate va spori
increderea, atractivitatea si siguranta pietelor futures si de optiuni. Rezultatul a fost cel scontat. In prezent, sunt actionare la
Casa Romana de Compensatie societati bancare si puternice societati financiare, acestea fiind atrase de structura de
clearing aplicata la Bursa din Sibiu ce ofera maximum de siguranta participantilor pe pietele futures si options.

Organizarea si functionarea ANOTR

Asociatia Nationala a Operatorilor la Termen din Romania, infiintata in 4 mai 1999 este o asociatie profesionala, fara scop
lucrativ, non profit si cu caracter autonom. Asociatia are in prezent 76 de membri, din care 19 persoane juridice si 57
persoane fizice din intreaga tara, persoane participante la tranzactiile futures si cu optiuni.

Asociatia are ca scop promovarea dezvoltarii conditiilor de desfasurare a activitatii in pietele la termen (futures si optiuni) si
a interesului persoanelor implicate in acestea, elaborarea de regulamente pentru membrii Asociatiei privind contractele
existente in pietele la termen. Activitatea este coordonata de un Comitet Director si se desfasoara pe comisii. Comitetul
Director este alcatuit din 5 membri, alesi de Adunarea Generala pe o perioada de un an. Numarul membrilor Comitetului
Director poate creste proportional cu cresterea numarului de membri ai Asociatiei. Trezorierul si secretarul sunt numiti de
Comitetul Director.

Obiectivele Asociatiei Nationale a Operatorilor la Termen din Romania sunt in principal:

- reprezentarea si apararea intereselor profesionale ale membrilor

- intocmirea si inaintarea propunerilor legislative pentru asigurarea conditiilor optime de desfasurare a activitatii pe pietele
futures, cu respectarea dispozitiilor constitutionale

- desfasurarea de catre membrii sai a unei activitati corecte pentru prevenirea actelor si practicilor frauduloase, in vederea
protejarii intereselor publice

- diseminarea informatiilor cu privire la pietele futures si cu optiuni

- impunerea unor standarde financiare de prevenire a insolvabilitatii sau falimentului membrilor

- reglementarea relatiilor dintre membri si clienti, adoptarea si administrarea unei corecte proceduri de arbitrare a
plangerilor clientilor impotriva membrilor sau invers

- evaluarea periodica si supravegherea activitatii de marketing a operatorilor din pietele la termen

- desfasurarea de programe educationale pentru familiarizarea mediului economic romanesc cu mecanismul tranzactiilor la
termen si oportunitatile oferite de acesta

- colaborarea cu organisme similare din strainatate.

 burse curs 2 - INSTITUTIA BURSEI
CURS 2 BURSE INTERNATIONALE

DE VALORI SI MARFURI

INSTITUTIA BURSEI

Institutia bursei reprezinta cadrul organizatoric creat in vederea functionarii pietei bursiere
intrinseci, dupa principii care sa-i asigure functionarea conform strategiei adoptate.

Institutia bursei a aparut ca urmare a crearii premiselor functionarii pietei bursiere. Aceasta institutie este
reglementata prin acte normative care definesc:

 categoriile care participa la activitatea pietei bursiere;

 mecanismele care stau la baza tranzactiilor bursiere;

 modalitatile de organizare si functionare a institutieie bursiere si

 formele de cotrol si emitere a informatiilor bursiere.

Institutia bursiera are la baza o Asociatie a Membrilor Bursei, fapt pentru care, atat legislatia tarilor avansate in
reglementarea sa, cat si in tarile unde piata bursiera functioneaza de mai recent, apare reglementat acest principiu.

Spre exemplificare, prin “Security Exchange Act” (1931) – S.U.A. bursa este definita ca “orice organizatie,
asociatie sau grup de persoane, inregistrate sau nu in calitate de corporatie, ce constituie, mentine si pune la
dispozitie un spatiu plus conditiile necesare confruntarii cererii si ofertei de marfuri sau titluri financiare,
pentru indeplinirea, in mod curent, a functiilor bursei concretizate in desfasurarea corecta a tranzactiilor
bursiere”.

Exista regelementari similare si in Japonia, unde bursa este definita ca “o persoana inregistrata in calitate de
corporatie, care pune la dispozitie o piata, in vederea desfasurarii tranzactiilor de valori sau marfuri”.

In Romania, prin Legea nr. 52/1994, bursa de valori este reglementata ca fiind “o institutie cu personalitate
juridica, care asigura publicului, prin activitatea intermediarilor autorizati, sisteme, mecanisme si proceduri
adecvate pentru efectuarea continua, coordonata, transparenta si echitabila a tranzactiilor cu valori
mobiliare admise la cota, oferind economiilor investite garantie morala si securitate financiara” si care, de
fapt, constituie piata oficiala si organizata pentru negocierea valorilor mobiliare.

Legea nr. 129/2000 privind bursele de marfuri, reglementeaza bursa de marfuri ca fiind “o institutie publica,
cu personalitate juridica, reglementata si controlata de CNVM, care autorizeaza functionarea acestei piete si
asigura conditiile necesare societatilor de brokeraj pentru efectuarea tranzactiilor pe pietele organizate si
autorizate de organul de supraveghere”.

Bursa este reglementata si autorizata de un organ autorizat, ce supravegheaza piata respectiva. In Romania acest
organ este Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare - CNVM cu:

 piata valorilor mobiliare;

 piata marfurilor.
CNVM are anumite atributiuni privind reglementarile in domeniile respective, si anume elaboreaza regulamente de
autorizare, functionare si control a acestor piete de capital si a pietei burselor de marfuri.

Bursa este creatoarea cadrului pietei bursiere, a spatiului respectiv unde are loc tranzactia bursiera, dupa anumite
sisteme si proceduri autorizate de organul de supraveghere, dar si autoreglementate.

Institutia bursiera asigura acele sisteme de tranzactionare ce confera transparenta, garantie si eficienta
investitorilor.
 Instituta bursiera poate fi grupata, din punct de vedere al participarii la capitalul de constituire, in:

1. institutii constituite cu capitalul membrilor bursei, fara a fi

aport al capitalului de stat;
2. burse la care statul asigura fondurile necesare functionarii
institutiei bursiere, urmand ca membrii bursei, intr-un
interval de timp, sa ramburseze acest credit si sa devina
institutie privata;

3. institutii bursiere hibride (capitalul de stat ramane in organizarea

si functionarea acestei institutii).
Pentru functionarea unei institutii bursiere si pentru crearea pietei bursiere propriu-zise, pe langa cadrul legislativ,
trebuie sa existe un cadru economic care sa asigure functionarea bursei respective. Astfel, trebuie indeplinite urmatoarele
principii:

 principiul atomicitatii - bursa ia fiinta, in general, pe structura unei

piete dezvoltate, unde exista deja subiectii cererii si ofertei, nefacand
altceva decat sa dezvolte aceasta piata;
 principiul omogenitatii – piata din zona sa asigure un climat economic,
sa coexiste un numar cat mai mare de purtatori ai cererii si ofertei;

 princpiul fluiditatii – sa existe un volum minim de tranzactii care sa

asigure existenta acestei institutii;

 princpiul adaptabilitatii – atat prin regulamentele proprii, cat si prin

cele avizate de organul de supraveghere, bursa trebuie sa se adapteze
noilor conditii de evolutie a factorilor care au impus-o.
Astfel, de multe ori, viata economica a luat-o inaintea reglementarilor teoretice; au aparut permanent
piete noi, mecanisme si instrumente noi de tranzactii, etc;

 principiul corectitudinii - prin regulamentele emise, bursa trebuie sa

impuna anumite sisteme de garantare, astfel incat sa nu apara litigii intre
partile care tranzactioneaza. De asemenea, bursa trebuie sa asigure si
conditiile pentru realizarea eficienta a ordinelor pe care purtatorii cererii si
ofertei le transmit in piata;
 princpiul neutralitatii – activitatea nu trebuie viciata de factori
perturbatori (zvonuri, concurenta neloiala, informatii confidentiale
s.a.m.d).
Institutia bursiera este constituita prin asocierea membrilor bursei, numita Asociatia Membrilor Bursei (AMB),
similara cu AGA. Prin actul constitutiv AMB reglementeaza aspecte legate de: contributia fiecarui membru la constituirea
institutiei, se stabilesc sediul social, durata de functionare, conducerea bursei. De asemenea, AMB adopta strategia bursei,
stabileste modalitatile de decontari si compensatii, modul de depozitare a obiectelor ce fac obiectul tranzactiilor.

AMB se constituie dintr-un anumit numar de membrii, care trebuie sa indeplineasca anumite conditii de
eligibilitate, si anume:

 orice membru al bursei, care este, de fapt, o societate, trebuie sa fie

autorizat de organul care supravegheaza bursa;
  trebuie sa dispuna de un capital minim;

 trebuie sa participe cu fonduri la constituirea institutiei bursiere;

 trebuie sa respecte regulamentele elaborate de aceasta.

Drepturile membrilor bursei sunt:

 sa poata efectua tranzactii in piata bursiera respectiva;

 sa poata participa la aprobarea regulamentelor si

 sa fie alesi in organele de conducere a bursei (Comitetul Director).

Din punct de vedere al numarului de membrii exista:

1. burse inchise – numarul de locuri poate fi majorat pentru a accede

la un loc in bursa, ce poate fi cumparat sau inchiriat. Ex.: NY Stock
Exchange - 1036 locuri;
2. burse deschise – actul constituitiv este creat si autorizat prin
particparea unor membrii fondatori, dar se pot atrage si noi membrii,
ce devin membrii asociati.
 

CONDUCEREA INSTITUTIEI BURSIERE

Organul care conduce si decide asupra institutiei bursiere este Adunarea Asociatilor Membrilor Bursei, ce are
urmatoarele atributii:

 adopta regulamentul de functionare al asociatiei (Regulament de practica

onesta);
 adopta regulamentul de functionare al institutiei bursiere;

 alege organele de decizie permanente (Comitetul Director, Presedintele

bursei, expertii independenti si cei care controleaza activitatea bursei);

 aproba strategia si obiectivele pe care bursa si le propune;

 aproba Bugetul de venituri si cheltueili al institutiei bursiere;

 aproba obiectivele de investitii;

 poate dispune dizolvarea, lichidarea sau asocierea in cadrul bursei;

 aproba, de principiu, regulamentele de functionare a pietelor din cadrul

institutiei bursiere (pietele la termen, la vedere).
 
 Comitetul Director si Presedintele bursei sunt organe avizate de catre organul ce supravegheaza piata bursei
si trebuie sa indeplineasca anumite conditii privind:

 capitalul social;
 persoanele care le reprezinta (acestea sa fie, in general, reprezentantii
unor firme de prestigiu si care nu influenteaza piata bursiera respectiva in
sens negativ).
 

Comitetul Director:

 are intre 5-9 membrii (dintre societatile de prestigiu din cadrul institutiei
bursiere);
 conduce institutia bursiera in AMB;

 are atributiuni reglementate prin Actul constitutiv si avizate de organul ce

coordoneaza piata bursiera respectiva;

 urmareste gestionarea activitatii institutiei bursiere;

 elaboreaza si propune catre AMB regulamente pentru buna functionare a

institutiei bursiere;

 propune, spre autorizare si avizare, structura organizatorica a bursei pe

componente, cum sunt Comisiile (departamentele): de cotare, de
inregistrare a membrilor bursei, de supraveghere a decontarilor, de
organizare si functionare informatica a institutiei bursiere.
 

Organele ce asigura controlul functionarii institutiei bursiere sunt:

1. Comisia de cenzori – verifica activitatea de gestiune a institutiei

bursiere si concordanta acesteia cu prevederile legale;
2. Corpul Expertilor Independenti – este cel care face analiza
periodica a societatilor cotate in bursa, pentru a asigura lichiditatea
si garantia investitiilor in titlurile financiare ce sunt negociate pe
piata bursiera.
 

Comitetele consultative au rolul de a asista si influenta, prin consultanta data, organele de decizie (Comitetul
pentru membrii, Comitetul de supraveghere a tranzactiilor, Comitetul pentru etica bursiera, Comitetul de arbitraj etc.).

INTERMEDIARII BURSIERI
  

Pentru ca institutia bursiera sa existe si sa-i asigure fluiditatea necesara, pe aceasta piata functioneaza
intermediarii bursieri, ce pot fi:

I societati de intermediere;

II persoane fizice:

a. angajate ale firmelor de intermediere;

b. autorizate sa functioneze independent.

I Forma tipica de functionare a unui agent de intermediere este agentia / societatea / firma de brokeraj /
intermediere, care este, in general, o societate financiara, cu personalitate juridica, autorizata de organul de
supraveghere pentru a realiza institutia bursiera.

Prin Regulamentul nr. 3/1998, CNVM a stabilit ca intermediar de valori mobiliare o “persoana juridica legal
autorizata de catre CNVM sa exercite intermediere de valori mobiliare, cu titlu profesional, ca fapta de
comert, fie in cont propriu (dealer), fie in contul unor terti (broker), denumita societate de valori mobiliare”.

Legea nr. 129/2000 defineste societatea de brokeraj ca “societatea comerciala constituita in baza Legii
nr. 31/1990, autorizata de autoritatea de reglementare si supraveghere ca intermediar in bursa de marfuri si
care are ca obiect de activitate negocierea ofertelor si perfectarea contractelor la bursa de marfuri in cont
propriu sau in contul unor terti, aceasta avand si posibilitatea de a fi autorizata ca formator de piata, daca
indeplineste cerintele de capital stabilite prin regulamentele emise de CNVM si daca se angajeaza ferm sa
cumpere sau sa vanda ordine aflate in exces”.

Aceste societati de valori mobiliare/firme de brokeraj sunt reglementate prin Regulamentul CNVM si sunt
diferentiate in functie de capitalul social, iar legat de capitalul social li se atuorizeaza desfasurarea unei anumite activitati.
Astfel, se deosebesc:

1. societati cu un capital de 300 milioane lei - care au ca obiect de

activitate:

a. vanzarea si cumpararea de valori mobiliare pe contul clinetilor;

b. transmiterea ordinelor clientilor in scopul efectuarii lor de catre alti

intermediari autorizati;

c. asistenta si evaluare economica a societatilor comerciale;

d. elaborarea documentatiei in vederea majorarii capitalului social prin

plasamente in piata bursiera.
 

2. societati cu un capital de 600 milioane lei – acestea, pe langa

activitatile de mai sus, mai efectueaza:

a. vanzarea si cumpararea de valori mobiliare si pe cont propriu;

 b. pot detine fonduri de valori mobiliare ale clientilor, in scopul
executarii ordinelor privind respectivele valori mobiliare;

c. pot administra conturile de portofoliu individuale de valori mobiliare

ale clientilor;

d. pot fi membrii ai unei case de compensatii, devenind agent de

cumparare si depozitare cu exceptia eliberarii si primirii de fonduri
banesti.
 

3. societati cu un capital de 900 milioane lei – in cazul carora, la

activitatile de mai sus se adauga si aceea de formator de piata.
 

4. societati cu un capital de 1.800 milioane lei – pot desfasura, pe

langa activitatile de la categoria 3, si:

a. garantarea plasamentelor valorilor mobiliare cu ocazia ofertelor

primare sau secundare;

b. acordarea de credite pentru finantarea tranzactiilor clientilor, in

limita unui plafon stabilit de BNR si CNVM.
 

Societatile de intermediere realizeaza tranzactii:

 pe cont propriu si
 in contul clientului.
 

Pentru o buna organizare, fiecare trebuie sa asigure servicii complexe si complete clientilor, ceea ce impune
formarea unei anumite structuri organizatorice, care sa-i permita sa efectueze tranzactii in piata bursiera si care sa contina:

 un departament de analiza si cercetare a pietei in care actioneaza, de

obicei, specialisti ce au o bogata experienta in domeniu si pot previziona
activitatea;
 un departament de tranzactii cu componenta de procesare a ordinelor in
ringul bursei;

 departamente ce se ocupa de lichidarea tranzactiilor si gestionarea

portofoliilor;

 alte departamente care sa asigure buna functionare a bursei.

Cel mai important este departamentul de tranzactii prin care societatile de brokeraj isi asigura realizarea
obiectivelor propuse.
  

SOCIETATEA DE VALORI MOBILIARE MOBILIARE

BURSA

DE VALORI

CLIENTII

DEPARTAMENTUL

DE PROCESARE

DEPARTAMENTUL

DE TRANZACTII

RASDAQ

CASA DE CLEARING

DEPARTAMENTUL

DE LICHIDARE

A TRANZACTIILOR

DEPARTAMENTUL

DE CERCETARE

A PIETEI

 
 DEPARTAMENTE

ADIACENTE

II Persoanele fizice ce acced la functia de intermediari la bursa trebuie sa indeplineasca anumite conditii privitoare
la:

 pregatirea profesionala;
 nationalitate;

 varsta;

 pregatirea de specialitate;

 atestatul dat de organul ce supravegheaza piata bursiera respectiva.

In practica activitatii bursiere exista mai multe categorii de intermediari persoane fizice, si anume:

 brokerii – angajati si autorizati de institutia bursiera, cu avizul

CNVM, care lucreaza in contul unei societati bursiere, primind de
la aceasta ordine spre tranzactionare in ringul bursei;
 

 brokerii independenti – autorizati de piata bursiera respectiva sa

functioneze pe o anumita piata si sa execute anumite tranzactii.
Acestia primesc ordine de la societatile de intermediere ai caror
brokeri nu mai fac fata ordinelor primite;

 dealerii – acei brokeri autorizati de piata bursiera care lucreaza in

bursa pe cont propriu. Tot aici apar si comerciantii de bursa ce sunt
persoane autorizate sa execute tranzactii pe o piata bursiera in
cont propriu si in nume propriu, avand si calitatea de formatori de
piata (market makeri);

 specialistii – tranzactioneaza un segment foarte mic de valori

mobiliare, in special cele cu o extindere mare in randul
investitorilor. De asemenea, au calitatea de formatori de piata si
efectueaza tranzactii la ghiseu. Acestia primesc ordinele de la
 brokeri, le centralizeaza si stabilesc cotatia de deschidere a
bursei (a sedintei de tranzactionare).
 

Aspecte legate de statutul persoanelor care lucreaza in piata bursiera :

Este vorba de o profesie aparte, ce necesita: o pregatire deosebita in domeniu, rezistenta la stress, o memorie
foarte buna, rapiditate in reactii, stapanire de sine si un spirit de disciplina deosebit.

Imaginea pe care trebuie sa o ofere un broker este una conservatoare, acesta fiind conectat la viata tumultoasa a
institutiei bursiere in toate zilele saptamanii pana la 14-20 h/zi.

Durata de lucru a unui broker nu poate depasi 10 ani.

Institutia bursiera, in vederea asigurarii unui anumit prestigiu, impune reguli de conduita personalului privind:
securitatea informatiilor, deplasarea in timpul sedintelor, pana la elemente de detaliu privind tinuta broker-ilor.

Bursa de valori - Obiectul bursei de valori, Conditiile esentiale pentru

infiintarea unei burse de valori, Scopul esential al bursei de valori
Dumitrescu Catalin

Grupa 203

An II, zi

  18426plt18kuf8k

  18426plt18kuf8k

BURSA DE VALORI

1. Definire lu426p8118kuuf

Bursa de valori este una din cele mai importante institutii ale economiei de piata, un segment al pietei financiare, o
piata secundara organizata, transparenta si supravegheata, pe care se incheie tranzactii referitoare la valori mobiliare,
derivate ale acestora, bani.

Valorile mobiliare (titlurile financiare) care constituie obiectul principal al contractelor ce se incheie la bursa de
valori reprezinta economii financiare, disponibilitati neutilizate ce sunt redirijate in procesul negocierilor catre cele mai
productive activitati economice. Bursa de valori apare ca un regulator al fluxurilor financiare, un stimulator si diversificator al
productiei rentabile, precum si un detector al productiei nerentabile.

Indiferent de forma ei juridica, care poate fi de drept public sau de drept privat, bursa de valori functioneaza sub
controlul si supravegherea guvernului. Pe plan international, in cele mai multe state functioneaza burse de drept privat ca
societati pe actiuni. Bursele de drept public sunt administratii ale statului cu caracter nelucrativ. Bursa de valori infiintata in
Romania in 1994 este o institutie de drept public.

2. Obiectul bursei de valori

La bursa de valori se negociaza:

a) Valori mobiliare (titluri financiare): actiuni, obligatiuni, bonuri si bilete de tezaur, titluri de renta, etc.

b) Valute selective.

c) Produse bursiere derivate: contracte futures, optiuni pe marfa, optiuni pe titluri financiare, optiuni pe valute, optiuni pe
indici de bursa, optiuni pe rata dobanzii, etc.
 Exista burse la care obiectul principal al negocierilor il constituie actiunile. Aceste burse se mai numesc si burse de
actiuni. Unele burse de valori au ca obiect de activitate tranzactionarea valorilor mobiliare pe plan local si acestea sunt burse
locale, necaracteristice in comertul bursier international, altele au un obiect extins la un numar mare de valori mobiliare
admise la cotare, indiferent de tara emitenta. Acestea sunt burse caracteristice, de reputatie internationala, detinand un rol
conducator in tranzactiile bursiere generale.

3. Conditiile esentiale pentru infiintarea unei burse de valori

Pentru fondarea unei burse de valori sunt necesare trei conditii:

a) existenta in zona respectiva sau in apropiere a unor societati anonime de mare anvergura;

b) difuzarea actiunilor si a obligatiunilor emise de societatile anonime respective la un numar mare de actionari;

c) reglementarea judicioasa a activitatii tranzactionale prin norme legislative imperative cu privire la codul de conduita,
limita participarilor, modul de desfasurare a negocierilor, etc.

4. Scopul esential al bursei de valori

Bursa de valori are rolul principal de a facilita acumularea fondurilor necesare finantarii activitatii economice si de a
dirija fluxul fondurilor acumulate spre ramurile economice cele mai rentabile. Ea isi indeplineste acest rol mai ales prin
operatiunile de vanzare si cumparare de actiuni si obligatiuni emise de societatile pe actiuni. Cei care doresc sa devina
proprietari si sa participe nelimitat la riscuri si beneflcii cumpara actiuni simple, cei care nu doresc sa-si asume riscuri si
beneficii nelimitate cumpara actiuni preferentiale cu un venit fix si cu un risc minimal, iar cei care nu doresc sa devina
proprietari ci numai creditori, micsorandu-si riscul la maximum, cumpara obligatiuni cu un venit fix exprimat procentual si
denumit cupon.

Ordinea in care societatea emitenta distribuie beneficiile: banii rezultaiti din vanzarea celor trei feluri de efecte
financiare sunt utilizali de societatea emitenta pentru investitii productive, cumparari de materii prime si materiale,
angajarea fortei de munca, plata gestiunii economice etc. In conditiile in care activitatea economica se desfasoara normal,
rezulta venituri totale care se diminueaza cu costurile de lucru (in care intra si rambursarea datoriilor) si se obtine profitul de
lucru. Distribuirea profitului de lucru se inscrie in urmatoarea ordine de prioritati:

 se platesc cupoanele la obligaliuni;

 din ce ramane se platesc impozitele pe venit sau pe cifra de afaceri;

 profitul ramas se numeste net si se imparte intre coproprietari,

respectiv intre detinatorii de actiuni.
Si repartizarea profitului net urmeaza o ordine de prioritati:

 se platesc mai intai veniturile la actiunile preferentiale;

 restul se imparte in doua: pentru plata dividendelor la actiunile
simple si pentru constituirea cotelor de rezerva in vederea noilor
investitii (sau conform statutului).
5. Clasificarea burselor de valori

Din punct de vedere juridic se disting:

a) Bursa de valori oficiala este piata la care se negociaza valorile mobiliare admise la cotare. Operatiunile se desfasoara
intr-un spatiu special amenajat conform unui regulament de functionare. Tranzactiile sunt centralizate si accesibile informarii
continue a clientilor. Operatiunile se desfasoara cu exclusivitate in cadrul unui mecanism, folosindu-se un personal
specializat in negocierea tranzactiilor si un personal tehnic care se ocupa de pregatirea negocierilor, evidenta contractelor si
urmarirea realizarii lor. Accesul in bursa este restrictiv.

Bursa de valori oficiala poate fi:

 bursa clasica
  bursa moderna.
La bursele de valori clasice se formeaza un curs unic, centralizat, intrucat procesul negocierilor este supus
regulamentului de functionare, adica este dirijat si supravegheat, preturile fonnandu-se pe baza de licitatie publica.

La bursele de valori moderne, procesele de negociere sunt automatizate, pe baza de mijloace electronice si
computere, in exclusivitate sau in combinatie cu mijloace clasice.

b) Bursa de valori neoficiala este o bursa cu un acces mai putin restrictiv. Pe aceasta piata se negociaza valorile
mobiliare neinscrise la cotarea oficiala. Este vorba de societati mici si mijlocii care doresc sa obtina fonduri pentru dezvoltare
dar nu pot indeplini conditiile severe de admitere la piata oficiala.

Pe langa acestea, la Bursa neoficiala mai apar:

 societatile radiate de la cotatia oficiala;

 societatile in dificultate, cum sunt cele in curs de dizolvare si lichidare
etc.
c) Piata la ghiseu (OTC - Over The Counter) este piata organizata direct intre operatori, in afara burselor organizate si
care se deruleaza printr-o retea de telecomunicatii. Pe aceasta piata se pot vinde si cumpara valori mobiliare in cantitati
oricat de mici si nu numai pachete de actiuni care sa aiba la baza o unitate de masura. Preturile, desi se formeaza pe baza
cursurilor cotate la Bursa oficiala, sunt diferite, variind de la o firma la alta.

Din punct de vedere al modului de negociere se disting:

a. Piata cu amanuntul, la aceasta se incheie tranzactii de valori

mobiliare exprimate in una sau mai multe unitati de masura,
stabilite prin regulament.
b. Piata en-gros sau cu toptanul, obiectul il constituie marile
tranzactii, negocierile de blocuri de valori mobiliare, care
presupun intermediari puternici, detinatori de importante
stocuri de valori mobiliare, in lipsa de cumparatori
semnificativi.
 

Din punct de vedere al termenelor de livrare a valorilor mobiliare se disting:

a. Piata la disponibil (la vedere) denumita si piata „spot". Este

piata pe care se incheie tranzactii cu livrarea imediata (tehnic,
in cateva zile de la incheiere), cu reglarea imediata, dupa caz;
b. Piata la termen este cunoscuta si sub denumirea de piata
„futures". Pe aceasta piata se incheie contracte cu livrarea sau
reglarea la termen, dupa caz. Ca forma speciala a pietei la
termen este si piata cu reglementare lunara.
6. Supravegherea si controlul negocierilor la bursa de valori
 Se are in vedere controlul si supravegherea pietei bursiere in scopul ocrotirii intereselor investitorilor; se realizeaza
prin impunerea de catre puterea de guvernamant a unor norme de informare a publicului si a unor norme care sa stea la
baza activitatii profesionale a agentiilor de brokeraj si a societatilor financiare.

Sunt de remarcat urmatoarele atributii ale controlului guvernamental:

 Inregistrarea agentilor bursieri si autorizarea lor;

 Limitarea volumului de tranzactii pe agent si unitate de timp;

 Controlul sumelor constituite in depozit;

 Asigurarea concurentei loiale printr-o permanenta supraveghere;

 Emiterea de autotizatii pentru dobandirea calitatii de membru al

bursei sau al Casei de compensatie.
COTAREA UNEI SOCIETATI PE ACTIUNI LA BURSA DE VALORI

Intr-o economie de piata o societate pe actiuni devine importanta numai daca actiunile si obligatiunile ei sunt admise sa fie
cotate la bursa.

Problema care se pune nu este aceea a mobilului economic care determina o societate pe actiuni sa se introduca in bursa, ci
a posibilitatii intrunirii unor conditii impuse de legislatia nationala spre a putea ca actiunile si obligatiunile emise pe piata
primara sa poata fi vandute si cumparate la bursa.

A. METODE DE COTARE

Actiunile si obligatiunile emise de societatea pe actiuni (societatea de capitaluri) pot fi cotate la bursa de valori in doua
situatii distincte, carora le corespund doua metode diferite:

 Cotarea actiunilor si obligatiunilor existente;

 Cotarea unor noi emisiuni de actiuni si obligatiuni.
B. MOTIVARE

a) Prin Cotarea la bursa, societatea comerciala poate sa-si mareasca capitalul aditional pe termen lung.

Orice societate care necesita o finantare pe termen lung poate sa o faca in doua moduri:

 prin autofinantare (din profitul retinut);

 prin finantare exterioara societatii.
Finantarea exterioara clasica poate consta in:

 imprumuturi bancare;
 subventii de la stat etc.
Societatea cotata la bursa beneficiaza de un circuit financiar suplimentar. Sursa potentiala de finantare este enorma, fiind
constituita din marele public investitor. Autonomia financiara a societatii este astfel considerabil mai mare decat cea a unei
intreprinderi similare, necotate.

b) Pentru societate este mai putin oneros sa-si sporeasca potentialul financiar pe calea valorificarii la bursa a actiunilor,
decat pe calea imprumuturilor.

c) Prezenta la bursa a societatii ii imbunatateste imaginea fata de creditorii potentiali.

d) Prin Cotarea la bursa creste notorietatea publica a societatii producatoare in cauza, fapt ce ii inlesneste desfacerea
productiei.

e) Potentialul societatii se confrunta cu potentialul altor societati cotate la bursa, astfel incat valoarea actiunilor este
determinata de cererea si oferta pietei si nu de judecata subiectiva a unor consultanti in materie. Societatea cotata la bursa
isi cunoaste in permanenta valoarea reala atribuita de piata bursiera.

f) Din necesitati de lichiditate, detinatorii de actiuni sau de obligatiuni simt nevoia unei piete organizate (bursa), unde sa le
transfonne in bani lichizi.

g) Detinatorii de actiuni sau obligatiuni doresc accesul la o piala organizata unde sa le poata comercializa cu profit sau unde
sa aiba posibilitatea retragerii banilor investiti spre a-i plasa in investitii din sectoare economice mai rentabile.

h) Prin Cotarea la bursa, schema de atragere a angajalilor societatii, cu deosebire a muncitorilor, pentru cumpararea de
actiuni si obligatiuni ale societatii in care lucreaza, devine mai atractiva, titlurile respective sunt producatoare de venituri
suplimentare iar pe de alta parte pot fi transformate in bani lichizi, in orice moment dorit.

i) Cotarea la bursa inlesneste privatizarea societatilor de stat.

j) Prin Cotarea la bursa statul poate usor sa cumpere actiuni si sa le distribuie muncitorilor in procesul de ocrotire si
democratizare a capitalului.

Cotarea la bursa implica si o serie de dezavantaje:

a) Societatea cotata trebuie sa furnizeze publicului si specialistilor bursieri numeroase informalii economice ,si financiare. Ea
trebuie sa explice public modul in care isi gestioneaza afacerile. In multe tari, societatile cotare trebuie sa-si prevada
anumite provizioane financiare suplimentare.

b) Exista riscul ca investitori nedoriti sa preia in mod treptat controlul societatii pe calea achizitiei de actiuni emise la bursa
sau societatea sa faca obiectul unor tentative ostile de achizitie.

C. LISTAREA LA BURSA

Nu orice societate poate sa adere pentru a-i fi cotare la bursa actiunile si obligatiunile, ci numai aceea care intruneste
anumite conditii, cerute de legislatia nationala in materie. Se impune o listare a societatilor ce pot fi admise pentru cotare.
Listarea se face pe baza unui regulament acceptat de consiliul fiecarei burse.

In regulamentul de admitere a actiunilor si obligatiunilor la cotare sunt stipulate conditiile ce trebuie indeplinite de societatile
solicitante spre a fi admise pentru cotare, continutul cererii pentru listare si modalitatea de vanzare a actiunilor si
obligatiunilor.

1. Conditiile de indeplinit
  18426plt18kuf8k

a) Valoarea probabila de piata a titlurilor pentru care se doreste Cotarea trebuie sa fie egala sau superioara valorii impuse
de lege. Se subliniaza faptul ca emisiunile ulterioare de actiuni, dintr-o clasa deja cotata, nu se mai supun acestor limite.

b) Titlurile trebuie sa fie liber transferabile, adica degrevate de orice garantie reala sau poprire legala.

c) Societatea trebuie sa fi publicat bilanturile si conturile de profit si pierdere pe ultimii cinci ani premergatori cererii pentru
cotare.

d) Cel putin 25% din fiecare clasa de actiuni trebuie sa fie detinuta de public alcatuit din persoane neasociate cu directorii
sau cu actionarii majoritari.

e) Solicitantii trebuie sa publice un document (este un document care sa demonstreze bonitatea societatii) care sa contina
informatii despre titlurile pe care le-au emis si cele pe care sunt gata sa le emita. Acesta este folosit ca baza pentru
admiterea la cotare. Se cere publicarea lui si pentru emisiuni ulterioare, cu anumite modificari specifice, indeplinind functia
de prospect pentru subscriptia publica.
f) De regula, actiunile dintr-o noua emisie trebuie sa se ofere de catre societatea emitenta cu precadere actionarilor
existenti, participanti la capitalul sau social, daca nu s-a hotarat de actionari ca noua emisie sa se faca in alte scopuri
specifice (pentru atragerea unui numar mare de actionari in afara celor existenti).

g) Societatea trebuie sa-si informeze actionarii in scopul ocrotirii intereselor acestora. Sunt de remarcat:

 lansarea, periodic, de anunturi publicitare;

 publicarea anuala a situatiei conturilor contabile;

 prezentarea de rapoarte de analiza economica la jumatatea anului;

 intocmirea unui raport preliminar cu privire la profitul preconizat pe

anul financiar si la investitii, amplasamente, conventii incheiate,
diverse reglementari de insemnatate majora;

 prezentarea de informatii cu privire la schimbarile in structura

comitetului director si in general in structura aparatului de conducere
de baza;

 comunicari cu detinatorii de titluri.

Fiecare solicitant pentru cotarea la bursa trebuie sa numeasca un membru al bursei ca garant al cererii de cotare, care
sa poata furniza toate informatiile cerute de departamentul pentru cotatii al bursei.

2. Continutul cererii pentru listare in cazul unei noi emisiuni de titluri financiare

  18426plt18kuf8k

 persoanele participante:
 emitentul;

 persoanele responsabile pentru publicarea prospectului de emisie;

 auditorii si consultantii;

 titlurile noi pentru care se cere cotarea;

 infotmatii generale despre emitent si capitalul sau; • activitatile

emitentului;

 infotmatii financiare privind emitentul; • managementul societatii

solicitante;

 dezvoltarea recenta a societatii si perspectiva dezvoltarii;

 informatii aditionale privind instrumentele de datorii ale societatii,

precum:

 obligatiuni de stat,
  titluri de renta,

 bonuri sau obligatiuni de tezaur, etc.

Organele guvernamentale de supraveghere si control urmaresc sa nu fie lansate simultan mai multe emisiuni mari
spre a nu tulbura piata cu supraoferte si sa nu fie prea multe emisiuni neconsumate.

3. Modalitatea de vanzare a titlurilor in cazul unei noi emisii ale carei titluri urmeaza sa fie prezentate pentru
cotare oficiala

  18426plt18kuf8k

Oferta publica se face in scopul maririi bazei de proprietate si crearii pietei, pe baza de prospect de emisie. Prospectul
se publica in doua ziare de importanta nationala, o data cu cererea de cotare. Prima oferta publica de actiuni ale unei firme
se mai numeste si oferta publica initiala. Emisia se face printr-o societate financiara intennediara (sponsor), de regula o
banca de investitii. Banca, in scopul exercitarii functiei de emisie in conditii optime:

 se familiarizeaza cu operatiunile societatii emitente;

 sfatuieste societatea emitenta ce metode optime de emisie sa fie
aplicate;

 coordoneaza activitatea consilierilor societatii implicati in realizarea

emisiei;

 sfatuieste asupra momentului si pretului emisiei, cu ajutorul

brokerilor de care dispune;

 organizeaza si administreaza desfasurarea operatiunilor.

Se disting:

a) Oferta de vanzare. Banca de investitii subscrie intreaga emisie inainte de a fi oferita publicului, la un pret fix. Exceptie
facand cazul cand vanzarea se face prin licitatie (pentru obligatiuni). Emitentul este asigurat ca va primi suma subscrisa,
indiferent daca emisia va atrage suficiente cereri sau nu. Banca va fi remunerata pe baza unui comision sau, ca alternativa,
pe baza diferentei dintre pretul incasat de la public si cel platit emitentului. De regula, banca plateste complet titlurile
subscrise la pretul fixat, asumandu-si riscul neplasarii totale. In caz ca este retribuita pe baza de comision, nu-si mai asuma
decat partial acest risc. De regula, i se acorda publicului un ragaz de 5 zile de la publicarea subscriptiei in vederea
examinarii si lansarii cereri. Dupa lichidarea subscriptiei se publica un anunt privind modul de alocare a actiunilor. In cazul in
care cererile depasesc baza de alocare, se satisfac cu prioritate cererile mici si numai partial cererile mari sau unele cereri
mari chiar se anuleaza. Se are in vedere realizarea unui numar cat mai mare de actionari, contribuindu-se astfel la largirea
pietei bursiere. Sunt si situatii, cand piata este suficient de dezvoltata, in care se aplica strategia satisfacerii cu precadere a
cererilor mari, urmarindu-se reducerea cheltuielilor de emisie si a cheltuielilor de plata a dividendelor, dar aceasta numai in
limitele legislatiei nationale in vigoare.

b) Oferta de vanzare prin licitatie. Ca la orice licitatie, se urmareste obtinerea pretului maxim pentru emitent,
stabilindu-se un pret minim de pornire a licitatiei. In final se aloca titlurile la un pret unic de exercitare, eliminandu-se
cererile care prin preturile oferite se situeaza sub nivelul pretului de exercitare. Procedura de determinare a pretului de
exercitare ca si procedura de alocare a actiunilor trebuie sa fie agreata de departamentul bursei specializat in formarea si
coordonarea cotatiilor. Se va avea in vedere infaptuirea unei emisii cat mai largi, respectiv alocarea actiunilor la un numar
cat mai mare de actionari, cu scopul de creare a unei piete bursiere active. Prin subscrierea unei emisii de actiuni, casa
emitenta (banca de investitii) accepta sa preia orice actiuni care nu au fost subscrise de public. Partea nesubscrisa de public
este oferita de banca de investitii spre subscriere unor institutii, de regula unor clienti traditionali.Banca de investitii ramane
principalul si ultimul responsabil al subscrierii insuficiente. Daca un subsubscriitor nu plateste, riscul incumba banca de
investitii. In cazul unei subscrierii insuficiente, banca de investitii abordeaza subgarantii sai, care de regula sunt diverse
banci comerciale. Acestea trebuie sa se hotarasca in cateva ceasuri daca accepta cotele ce le-au fost alocate din actiunile
ramase nedistribuite si vor accepta cotele respective, cand sponsorul are pe piata o buna reputatie si daca pretul este
rezonabil.

c) Oferta pentru subscriere. Procedura.

• Se ofera titlurile catre public de catre societatea emitenta, direct sau prin intermediul unei banci de investitii sau o alta
autoritate emitenta. Riscul subscrierii este al societatii emitente, daca banca implicata actioneaza numai ca agent, pe baza
de comision.

• In cazul emisiei de obligatiuni (mai rar pentru actiuni) se poate face lansarea subscriptiei pe baza de licitatie.

• Ca raspuns la cererea subscriitorului, emitentul ii da o scrisoare de acceptare plus un cec pentru diferenta nealocata, in
cazul in care subscrierea s-a facut pe baza concomitenta de varsaminte. Scrisoarea de acceptare se refera la oferta pentru
vanzare. In cazul ofertei pentru subscriere, scrisoarea de acceptare este o scrisoare de alocare. Solicitantii care nu au primit
decat titlurile alocate returneaza cecurile si li se restituie, din varsamintele efectuate, sumele corespunzatoare. Daca primesc
toate titlurile solicitate, restituie emitentului cecurile pentru diferentele nealocate initial. Se retine ideea ca beneficiarii de
scrisori de alocare, potrivit unor legislatii au posibilitatea:

 sa renunte la alocare;
 sa vanda alocarea altor persoane, total sau partial, indeplinind o
procedura specifica: completarea unor formulare de renuntare si
respectiv de inregistrare pentru noi beneficiari.
Unii investitori cumpara actiunile spre a le revinde imediat ce sunt admise pentru a fi negociate la bursa si nu ca
investitori pe termen lung. Speculatorii solicita asemenea actiuni daca sunt convinsi ca le pot revinde la preturi superioare
celor de emisie. De fapt, de multe ori, emitentul stabileste un pret de emisie cu un discont fata de pretul asteptat de piata
tocmai pentrn facilitarea cumpararii emisiei. Acest pret se stabileste pe baza evaluarii de piata a unor investitii comparabile.

In general exista doua motive pentru aplicarea discontului:

 Un volum mare de titluri nu se poate vinde tara a stimula subscriitorii

potentiali.
 Pretul se fixeaza cu cateva zile inainte de termenul-limita pentru
subscriere, ca atare, subcriitorii trebuie sa se decida intr-un termen
relativ scurt.
D. METODE SPECIALE DE OBTINERE A COTARII LA BURSA

  18426plt18kuf8k

Orice emisie de actiuni sau obligatiuni ce urmeaza sa fie cotate la bursa trebuie sa obtina in prealabil aprobarea
departamentului pentru cotatii al bursei la care urmeaza sa se faca inscrierea pentru cotare.

Exista doua metode speciale de aprobare a cotarii la bursa, avantajul acestor metode consta in costurile reduse,
deoarece cheltuielile pentru subscriere nu mai apar.

a) Marketingul selectiv

Firma emitenta, singura sau in asociere cu o banca de investitii, organizeaza plasarea titlurilor la preturi fixe
convenabile clientilor sai - tipic, investitori institutionali.

Conditii pentru aprobarea cotarii actiunilor:

• Departamentul pentru cotatii al bursei nu-si da aprobarea decat pentru actiuni emise in cadrul unei sume prestabilite.
Acest prag este valabil numai pentru actiunile care nu sunt deja cotate la bursa.

• Daca volumul actiunilor emise depaseste un anumit prag, cel putin 25% din restul emisiei trebuie sa fie oferite marelui
public sau sa fie distribuite de o alta finna, independenta de prima.

• Prospectul trebuie publicat numai intr-un singur ziar de mare tiraj.

In mod traditional, prin aceasta metoda se emit obligatiunile comune.

b) Recomandarea

Titlurile pot fi recomandate la cotare de un membru al bursei si sunt distribuite la un mare numar de cumparatori,
intrucat piata acestor titluri este sigura, in momentul in care vor fi cotate.

Este metoda cea mai simpla dar nu duce la obtinerea de capital nou.

Regulamentul in materie mentioneaza trei cazuri tipice de cotare la bursa pe baza metodei recomandarii:

 Titlurile sunt deja cotate la o alta bursa.

 Titlurile sunt detinute de un mare numar de persoane, indeplinind
una din conditiile de baza cerute de departamentul pentru cotatii al
bursei. Deci, au un mare grad de vandabilitate.
• Cand se fornneaza o societate holding si titlurile sale sunt emise pentru substituirea titlurilor cotate ale societatilor reunite
in holding.

E. PIATA DE TITLURI NEOFICIALA (USM - UNLISTED SECURITIES MARKET)

  18426plt18kuf8k

Cerintele de intrare in aceasta piata sunt mai putin stringente. Se cere numai un mic anunt, intr-un ziar de
notorietate, in care sa se indice de unde poate fi procurat prospectul societatii emitente, pretul de emisie, natura titlurilor si
alte cateva lucruri filndamentale impuse de specificul fiecarei emisii.

Intrarea in aceasta piata se caracterizeaza prin:

 Proprietarii pot sa-si retina majoritatea actiunilor;

 0 societate poate intra in USM cu numai 3 ani de experienta;

 Costurile de intrare in USM sunt foarte scazute (nu se cheltuie pentru

reclama).
Sunt trei metode principale de intrare in USM:

a) Recomandarea. Se utilizeaza cand societatea are deja peste 10% din actiuni in mainile publicului si nu are nevoie de
capital aditional.

b) Marketingul selectiv. Se utilizeaza cand valoarea actiunilor detinute de public reprezinta sub 10% din valoarea
capitalului. Se impune publicarea unui prospect. Se pot introduce pe piata neoficiala atat actiuni noi cat si din cele existente.
In cazul unei emisii noi pentru piata neoficiala, sponsorul, de regula un membru al bursei de valori, cumpara actiunile si apoi
le ofera clienrilor sai la un pret putin mai mare. Prin legislatiile nationale se limiteaza valoarea actiunilor care pot fi plasate
de sponsor. Aceasta metoda genereaza costuri mai mari decat prima, din cauza contabilitatii aditionale si taxelor legale.

c) Oferta pentru vanzare. Se adopta cand valoarea actiunilor de plasat depaseste limita stipulata de lege in cazul
metodei selective. Publicul poate solicita actiuni, completand un fonnular atasat prospectului. Este metoda cea mai scumpa
de intrare in USM. Cheltuielile, de regula, ajung la 1,5% din valoarea actiunilor. Se publica un prospect intr-un ziar national.
Directorii societatii care intra in USM sunt obligati sa semneze un angajament ca ii vor informa la timp, corect si complet pe
actionari.

F. PIATA A TREIA

  18426plt18kuf8k

Este o varianta a pietei neoficiale, pentru societatile care nu indeplinesc conditiile de intrare in USM. Societatea,
printr-o cerere simpla, poate sa intre in aceasta piata, in masura in care gaseste o firma sponsor, membra a bursei de
valori. Sponsorul va stabili indeplinirea de catre societatea solicitanta a conditiilor impuse de bursa:
  prezentarea modului de functionare in trecut;
 natura afacerilor practicate;

 structura comitetului de directori;

 elementele esentiale ale statutului;

 prezentarea bilantului si contului de profit si pierdere, subliniindu-se

activitatea comerciala reala, cu venituri importante.
Prin exceptie, se admit de unele legislatii si societati fara activitate in trecut, dar care pot dovedi ca obiectul lor de
activitate va fi productiv in scurt timp. Nu se impune de bursa un procentaj minim de actiuni care sa fie detinute de public,
dar firma sponsor va trebui sa dovedeasca ca va fi un numar suficient de actiuni detinute de public spre a se crea o piata
secundara cu o lichiditate corespunzatoare. O societate care intra pe piata a treia trebuie sa-si ia un angajament fata de
firma sponsor privind notificarea informatiilor.

G. PIATA LA GHISEU (OTC - OVER THE COUNTER)

  18426plt18kuf8k

Costurile de intrare in OTC sunt similare costurilor de intrare in piata a III-a. Sponsorul poate impune respectarea
anumitor reguli cum ar fi nedezvaluirea unor informatii, investitorii nu sunt ocrotiti de regulamentul bursei.

H. EMISIUNEA DE ACTIUNI PENTRU ACTIONARII EXISTENTI

  18426plt18kuf8k

Se poate efectua prin doua metode:

1. Metoda Scrip (pe baza de lista). In mod automat toti actionarii beneficiaza gratuit de noile actiuni emise, proportional
cu valoarea actiunilor pe care le detin (lucru stabilit in statutul societatii). Acoperirea emisiei se face din fondurile de rezerva
ale societatii, care se transforma in actiuni, majorand capitalul social fara a se majora averea patrimoniala, adica activul
ramane neschimbat. Necesitatea majorarii capitalului social pe aceasta cale este motivata astfel:

 Pentru ca o actiune sa nu dobandeasca o valoare prea mare, in cazul

in care s-ar face restituirea ei si suplimentarea valorii nominale din
fondurile de rezerva, se prefera sporirea numarului actiunilor.
 Alocarea de noi actiuni catre actionarii existenti din fondurile de
rezerva se face cand societatea functioneaza bine si apare
necesitatea rasplatirii actionarilor existenti, care prin actiunile
investite au contribuit la sporirea beneficiului societatii.

 Prin cresterea numarului de actiuni, potential se largeste piata

bursiera.

 Prin capitalizarea fondurilor de rezerva (in limitele legale) creste

numarul de actiuni, deci, sporeste oferta si scade valoarea de piata a
actiunilor, facandu-le mai usor comercializabile. Pentru stimuiarea
cumpararii lor, bursa va informa despre previziunea dividendelor in
crestere.
 In scopul cresterii numarului de actiuni fara afectarea fondurilor de rezerva, emisia se poate infaptui si pe calea divizarii
stocului de actiuni. Adica, actiunile existente se anuleaza si se inlocuiesc cu un numar sporit de actiuni cu valoare nominala
mai mica, situatie in care valoarea capitalului social ramane neschimbata.

2. Emisia pe baza de drepturi statutare. Prin statut se prevede dreptul de preemptiune al actionarilor existenti pentru
cumpararea de actiuni dintr-o noua emisie. Noua emisie este motivata de necesitatea sporirii capitalului de investit intr-un
proiect nou sau pentru plata unor imprumuturi pe termen scurt. Pentru atragerea cumparatorilor din randul acjionarilor
existenti emisia se va face cu un discont de 15-20% fata de valoarea de piata din momentul in care se anunta emisia.
Metoda este folosita de societatile cotate la bursa care doresc sa-si mareasca capitalul social. Sunt de subliniat doua idei
relativ la realizarea de asemenea emisii:

 in statutul societatii sa fie stipulat dreptul de preemptiune al

actionarilor la cumpararea de actiuni din noile emisii;
 pentru a obtine cotarea la bursa, societatea sa se angajeze ca va
face astfel de emisii.
Procedural, comitetul de direclie trimite o circulara catre toti actionarii societatii prin care le anunta noua emisie, cu
motivarea necesara si procedura de urmat. De regula, emisia este subscrisa de o banca de investitii sau de o alta autoritate
financiara de notorietate. Exista argumente contra subscrierii pe calea sus mentionata, precum:

 daca valoarea de piata este mult mai mare decat valoarea pentru
noile actiuni, devine inutila subscrierea prin intermediar, deoarece
actiunile se pot vinde usor;
 toti actionarii existenti pot beneficia de un discont substantial, iar cei
neinteresati in subscriere pot sa-si vanda drepturile pe piata.
Exista si argumente pro intermediar:

 un pret foarte scazut poate sugera unor investitori potentiali, mai

putin versati, o lipsa de incredere in bunul mers al societatii.
De regula, pretul actiunilor se poate modifica in urma anuntarii unei emisii noi. Desi la prima vedere se poate
concluziona ca societatea nu-si poate asigura finantarea din profitul capitalului existent, in fond se poate argumenta cu
angajarea acesteia pentru infaptuirea de proiecte noi de investitii. Anuntul pentru o noua emisie este insotit de informatii
documentare asupra scopului emisiei si asupra perspectivei dividendelor.

La primirea scrisorilor provizorii de alocate, actionarul are patru posibilitati:

 Exercitarea drepturilor prin retrimiterea scrisorii de alocate primite,

impreuna cu suma necesara cumpararii actiunilor alocate, inainte de
ultima zi de acceptare si plata. Societatea emitenta confirma primirea
platii si ii trimite certificatul de actiuni cumparat.
 Actionarul avizat semneaza un formular de renuntare la alocarea de
noi actiuni si vinde noile actiuni alocate si neplatite. Isi transfera
astfel dreptul de a cumpara pe calea inmanarii tertului interesat a
scrisorii provizorii de alocate.

 Isi exercita numai partial dreptul de cumparare si vinde partea pentru

care nu este interesat, indeplinind formalitatile cuvenite.

 Lasa sa expire valabilitatea dreptului de a cumpara. In fapt, el adopta

o asemenea pozitie cand pretul actiunii existente la bursa scade sub
 pretul de subscriere la data limita de acceptare si plata. Uneori,
societatea ii vinde drepturile pe piata si ii imnaneaza profitul net,
alternativa care insa trebuie stipulata in statut si in prospectul de
emisie.
I. PRELUARI DE SOCIETATI

Daca o societate achizitioneaza majoritatea actiunilor cu drept de vot ale altei societati, ultima, in fapt, a fost
preluata de prima. Preluarea poate fi efectuata:

 prin plata de bani gheata;

 prin substituirea actiunilor unei societati ctf ac~iunile altei societati
rezultate dintr-o noul emisie;

 prin aplicarea ambelor metode, combinat sau ca alternativa.

BIBLIOGRAFIE:

  18426plt18kuf8k

Ion Stoian

Emilia Dragne

Mihai Stoian

COMERT INTERNATIONAL – Tehnici, strategii, elemente de baza ale comertului

Capitolul-I. Piata, tipurile si functiile ei.

1. Esenta si functiile pietei.

In mecanizmul de functionare a unei economii moderne piata ocupa un loc esential determinind
intr-o proportie insemnata deciziile si comportamentele agentilor economici.
Categorie a economiei de schimb, in acceptiunea cea mai frecventa, piata desemneaza un
ansamblu coerent, un sistem sau o retea de relatii de vinzare cumparare intre parti contractante
care sint pe de o parte, unite prin legaturi de interdependenta si, pe de alta parte se afla in rapoturi
de opozitie. Participantii la aceste relatii sint producatorii de bunuri si servicii, ofertantii de factori
de productie si consumatorii, care reprezinta asa cum aprecia J.K.Galbraith si W.Salinger, ’’Centri
distincti de decizie, care se opun unul altuia prin urmarirea propriului interes, dar sint legati in
acelasi timp printr-o solidaritate functionala’’.
In acelasi timp, piata este privita de multi economisti drept un mecanizm complex care cuprinde, in
principal, cererea si oferta, concurenta, preturile, si altele, care reglementeaza economica, care
actioneaza asupra diviziunii muncii si la schimbul de activitati, dupa cum arata F.von Hayek ’’piata
apare pentru agentii participanti la schimb ca o ’’amenintare’’, ca o ’’forta arbitrara’’ care le
determina pretul si implica venitul si pe care ei cauta sa o influenteze sau sa o controleze’’. Situatia
lor economica si nu numai aceasta depinde de piata si in primul rind de ceea ce se petrece pe piata.
’’Piata – afirma economistul francez M.Dider-apare ca un ansamblu de mijloace de comunicatii prin
care vinzatorii si cumparatorii se informeaza reciproc despre ceea ce ei au, despre ceea ce acestea
au nevoie, despre preturile pe care le cer si pe care le propun pentru ca tranzitiile dintre ei sa se
incheie. Deci, piata este inainte de toate ’’un contract social’’, mai mult sau mai putin spontan, care
difineste locul economic in ansamblul vietii sociale’’.
Importanta pietei, intr-un asemenea mecanizm economic deriva din functiile pe care ea le
indeplineste in economie, cu abateri mai mari sau mai mici ca urmare a conditiilor concrete ce
exista in timp sau spatiu. In primul rind, piata este cea care realizeaza contactul permanent dintre
productie, respectiv dintre producatorii de bunuri si servicii, pe de o parte si consum, respectiv
consumatorii, nevoile si gusturile acestora, pe de alta parte. Prin acest fapt piata asigura alocarea
 si utilizarea eficienta a resurselor economico-materiale, umane si financiare, determinind deciziile
agentilor economici cu privire la productie, repartitie, schimb si consum. In al doilea rind prin piata
economica se autoregleaza, isi stabileste independent proportiile si echilibrele necesare propriei
reproduceri. In acest scop in decursul veacurilor de constituire si maturizare ea si-a format
numeroase pirghii ce actioneaza intr-o complexa angrenare(pret, cerere, profit, concurenta, ect.).
In al treilea rind, piata asigura echilibrul economic pe termen lung, in principal, echilibrul dintre
oferta(productie) si cerere(consum), realizind ceea ce preconizau inca economistii clasici-
transformarea intereselor proprii ale indivizlor in cea mai buna optiune pentru societate- cu privire
la utilizarea resurselor disponibile la un moment dat.
Pentru ca piata sa indeplineasca asemenea functii se impune sa existe o serie de premize necesare.
In primul rind, conditia fundamentala pentru existenta si functionarea pietii este aceea a
autonomiei de decizie a agentilor economici care apar pe piata, autonomiei care trebuie privita sub
toate cele trei laturi ale ei: autonomie in ceea ce priveste dreptul de decizie in alocarea si utilizarea
resurselor materiale, umane si financiare, autonomia organizarii si conducerii procesului economic
si autonomia in ceea ce priveste modul de valorificare a rezultatelor activitatilor economice.
In al doilea rind, reglementarea de catre stat a economiei prin pirghii economice, care isi gasesc
expresia imtr-o actiune indirecta asupra activitatii economice, prin bugetul de stat, impozite, taxe
si tarife, credite, investitii de stat, ect.
Deasemenea si statul trebuie in acelasi timp sa asigure orientarea sociala a economiei, aplicind in
acest scop sistemul garantiilor sociale, care asigura tuturor cetitenelor posibilitati egale de munca,
de realizare a veniturilor, de asigurari sociale, de ocrotirea sanatatii, invatamint, cultura, conditii
sanatoase de munca si de mediu de viata. In fapt, nicaieri in lume piata nu mai este cu adevarat si
in intregime libera. In toate tarile sint anumite regule de functionare a pietei, care de obicei cad in
competenta statului. Iata ce spune, in legatura cu aceasta B.Reich, profesor al universitatii
Harvard:’’In lumea moderna este imposibil ca statul sa nu ea decizii, privind modul in care trebuie
organizata concurenta economica in cadrul pietei, iar institutiile de stat ar trebui sa-si concetreze
atentia asupra elaborarii unor reguli privind concurenta in conformitate cu telurile de ansamblu ale
societatii’’.
 
 

2. Principalele tipuri de piata.

Economia de schimb, in care piata are un rol hotaritor in alocarea si utilizarea resurselor ca si
in organizarea, gestionarea si reglarea economiei nationalepresupune existenta si respectiv
functionarea simultana a mai multor tipuri de piata. In consecinta piata trebuie privita prin
prisma elementelor sale componente, deoarice in realitate ea reprezinta un sistem de piete,
fiind formata din mai multe segmente intre care exista relatii de interconditionare, de
dependenta reciproca.
Din punct de vedere al obiectului tranzitiei de vinzare si cumparare se disting urmatoarele
tipuri de piete:
-piata bunurilor si serviciilor;
-piata factorilor de productie- formata la rindul sau din: piata resurselor naturale(inclusiv
pamintul), piata capitalului si titlurilor de valori, piata fortei de munca;
-piata monetara, financiara, ect.
Aceste piete nu reprezinta in sine piete unice, ci sint constituite la rindul lor din alte piete. De
exemplu: piata bunurilor si serviciilor cuprinde mai multe piete sectoriale ce corespund
bunurilor si serviciilor produse si cumparate in societate, grupate dupa diverse criterii in
categorii mai generale sau specializate (piata bunurilor de consum, piata mijloacelor de
productie, piata serviciilor, piata automombililor, piata rulmentilor,ect.). Piata muncii nu este o
singura piata ci tot atitea cite domenii profisionale exista, iar in cadrul acestora, cite
specializari sint, fiecare cu grad diferit.
Din punct de vedere al extinderii teritoriale exista: piata locala, piata regionala, piata nationala
si piata mondiala.
Aceste piete formeaza un tot intreg, ele se intrepatund, se influenteaza si se determina
reciproc. Aceasta inseamna ca evolutia si mutatiile din oricare parte a pietii se reflecta si
afecteaza evolutia si mutatiile din oricare parte a pietei se refleca si afecteza evolutia si
mutatiile din celalte segmente de piata, si implict, ale pietei pe ansamblu. La fel dezichilibrele
manifestate pe o anumita piata se propaga si pe alte piete si se amplifica in functie de locul si
importanta pietei respective, in sistemul de piata si in economia nationala in ansamblul ei.
 
 
 3. Cererea si oferta ca categorii difinitorii ale pietei.
Spre deosebire de economiile cu plainificarea centralizata in care atit cantitatea cit si preturile
la care produsele sau serviciile se vind si se cumpara sint stabilite in mod siubiectiv arbitrar, de
catre aparatul central birocratic, in economiile de piata, preturile si cantitatile acestora sint
stabilite prin deciziile unei multitudini de agenti economici, in conformitate cu cerintele
obiective ale cereri si ofertei.
Cererea si oferta, mai exact raportul dintre acestea, fiind factori majori ai evolutiei preturilor
intr-o economie de piata, sint, alaturi de concurenta elemente ale mecanismului regulator al
pietei. Prin miscarea pretului, relatia dintre cerere si oferta exprima in ultima instanta, situatia
pietei, pe unul sau mai multe segmente ale ei. Prin semnalul cel mai important al pietei care
este pretul, se pun in evidenta abudenta, lipsa sau raritatea bunurilor si serviciilor precum si a
factorilor de productie.
Cererea reprezinta cantitatea de bunuri si servicii pe care agentii economici, consumatori sau
producatori, sint dispusi sa o cumpere, la un anumit pret, intr-un timp dat.
Totodata, cererea este un act individual, al unui individ unei intreprinderi sau grup social, insa
formarea preturilor depinde de confruntarea cererii totale si ofertei totale a bunului sau
serviciului respectiv. Cererea totala pentru un bun sau serviciu considerat, reprezinta suma
tuturor cantitatilor cerute de catre toti consumatorii individuali(n) ai acestuia
C=Sci(p)
C= cererea totala a unui bun sau serviciu pentru un pret dat.
n= numarul de consumatori
c=cererea unui consumator la un pret dat.

Curba cererii totale reprezinta suma ’’orizontala’’ a curbelor cererilor individuale ale unui
produs. Daca a si b reprezinta curbele cererii a doi consumatori pe o piata, pentru un pret dat
cererile celor doi consumatori sint Ca si Cb , iar cererea totala C=Ca + Cb

Pret
 
P
Cerere(c)

O C=Ca+Cb

Acelasi principiu de lucru este si pentru cazurile in care exista un numar foarte mare de consumatori.

Intre cererea pentru un produs si pretul acestuia exista o relatie inversa care poate fi redata printr-o
curba a cereii.

Pret

Cerere inelastica

 
 

Cerere foarte elastica

( piata supranaturala)

Aceste curbe ne permit sa evaluam elascitatea consumului in raport cu venitul: cheltuielele pentru
achizitionarea produselor agroalimentare cresc mai putin decit proportional fata de elascitatea mai mic de
1); cheltuielele cu imbracaminte si locuinta cresc proportional cu cresterea venitului(coeficient de
elasticitate egal cu 1), iar cheltuielele diverse cresc mai mult decit proportional fata de cresterea
venitului(coeficient de elasticitate mai mare de 1).
Curba cererii totale pentru un bun sau curba cererii pe piata indica diverse cantitatii dintr-un anumit bun
cerut de toti consumatorii, care corespund unor niveluri diferite de pret. In general cu cit pretul creste cu
atit cererea pentru un anumit bun este mai mica, drept urmare, cererea este functi descrescind fata de
pret. Di reprezentarea grafica se observa ca scaderea cererii nu este insa proportionala cu cresterea
preturilor. La inceput cererea scade mai accentuat, apoi mai lent, pina cind tinde sa devina constanta.
Oferta reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care poate fi vinduta pe piata la un anumit pret. Intrucit
formarea preturilor depinde de confruntarea ofertei totale cu cererea totala, oferta pentru un bun sau
serviciu anume reprezinta suma tuturor cantitatilor oferite de toti producatorii individuali (n) ai acestuia

O=Soi(p), unde

O=Oferta totala a unui bun sau serviciu la un pret dat;

n= numarul de producatori;

o= oferta unui producator al acelui bun sau serviciu la un pret dat.

La fel ca si cererea, curba ofertei totale pentru un anumit bun sau serviciu se obtine insumarea
¸¸orizontala’’ a curbelor ofertelor individuale ale acestui bun sau serviciu. Daca a si b reprezinta curbele
ofertei a doi consumatori pe o piata, pentru un pret dat ofertele celor doi consumatori sint Oa si Ob, iar
oferta totala este: O=Oa+Ob si respectiv C va fi traseul curbei ofertei totale.

Pret

O Oa Ob O=Oa+Ob oferta

Relatia dintre pretul unei marfi si cantitatea din acea marfa disponibila vinzarii pe piata poate fi redata
prin curba ofertei.

 
 

Pret

P3

P2

P1

Zona de inelascititate
totala
O O1 O2 O3 oferta
Exprimind diversele cantitati de marfuri pe care vinzatorii sint sint dispusi sa le vinda la anumite niveluri
de pret, aceasta relatie este directa, in sensul ca oferta creste pe masura ce sporeste ti pretul. Aceasta se
explica prin faptul ca pretul situinduse la un nivel mai ridicat, producatorii urmaresc sa ofere cit mai
multe produsepentru asi spori profiturile lor.
Intre cele doua categorii corelative ale pietii-oferta si cererea de marfuri si servicii- se stabileste un
anumit raport, care reprezinta o forma specifica de exprimare a relatiilor dintre productie si consum in
conditiile productiei de marfuri. Raportul dintre cerere si oferta are un caracter legic, fiind relevat de
legea cererii si ofertei
In esenta, legea cererii si ofertei exprima faptul ca intr-o piata concurentiala, toate celelalte conditii,
ramin constante, cererea pentru un anumit produs sau serviciu creste pe masura ce pretul creste.
Preturile si cantitatile la care produsele sau serviciile se vind si se cumpara tind sa fie determinate de
punctul in care cererea si oferta sint egale.
Intr-o economie de piata actiunea legii cererii si ofertei este o problema esentiala, intrucat piata fara rolul
adecvat al actiunii acestei legi nu este o piata efectiva. Exista si intr-o economie cu planificare
centralizata piata, dar cererea si oferta merg pe drumuri foarte distincte, care practic foarte rare ori se
intilnesc, iar atunci cind acest lucru are loc, se realizeaza in cea mai mare parte a situatiilor in favoarea
ofertei, mai exact a unei oferte limite dirijate si controlate, conceputa, de cele mai multe ori, fara corelatii
cu cererea. Sau, economia de piata in sensul cel mai bun al cuvintului, implica o actiune reala a legii
cererii si ofertei. Pina nu este creat cadrul de actiune al acestei legi, a mecanismelor care vor permite o
intilnire favorabila intre cerere si oferta, nu putem spune ca avem de-a face cu o ecou de piata.
In analiza actiunii legii cererii si ofertei trebuie sa avem in vedere si faptul ca ea se exercita intr-un
anumit cadru institutional si social si se afla sub impactul nu numai a factorilor economici ci si a celor
psihologiei si sociali, cum ar fi de exemplu, comportamentul individual rational, prin care fiecare agent
economic urmareste maximizarea satisfactiilor sale cu minimum de cheltuieli, comportament ce depinde
nu numai de venit ci si de mediul social, traditii, conceptii. Deaceea in cadrul pieteii cererea si oferta nu
pot fi neglijate.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
CAP.II.PRINCIPALELE FORME DE PIETE CONTEMPORANE

1. Piata bunurilor de consum. Bursele de marfuri.

Piata bunurilor de consum – consta din ansamblul vinzarilor – cumpiririlor al ofertei si cereri de
bunuri materiale si servicii avind ca destinatie satisfacerea nevoilor personale si colective, precum
si dintre toate cele operatiuni care se includ in comertul cu ridicata si cu amanuntul. Complexitatea
si eterogenitatea acestui esgment de piata sint conditionate in primul rind de diversitatea si
dinamica bunurilor de consum de uz curent si de folosinta indelungata, bunuri alimentare si
inbracaminte. In functie de starea obiectului supus vinzarii – cumpararii in momentul tranzactiei
piata se prezinta sub doua forme:
-piata reala, si
-piata fictiva.
Piata reala exprima cererea de bunuri sau servicii si de factori de productie prezentate in momentul
tranzactiei pe piata data. Piata fictiva care nu este altceva decit bursa de marfuri presupune
confruntarea dintre cerere si oferta, care are loc sub forma circulatiei titlurilor de valoare.
Bursele de marfuri sint piete caracteristice ce concetreaza in acelasi loc si in acelasi timp o mare
parte din cererea si oferta mondiala de anumite produse pe care se desfasoara curent tranzactiile
de vinzare cumparare, dupa o procedura speciala motivate atit de nevoi reale cit si de intentii
speculative.
In general bursele de marfuri sint specializate pe produse sau grupe de produse. Obiectul
tranzactiilor la burse il constituie bunurile fungibile sau cu un anumit grad de standartizare
caracterizate prin omoginitate sub aspect calitativ. Printre aceste produse se inscriu indeosebi
materiile prime si alte produse cu caracteristici omogene, produse agroalimentare, animale vii,
produse din lemn, combustibil, cauciuc, bumbac, piei brute, ect. In afara de omoginitate si grad
mare de standartizare pentru a deveni obiect de comercializare la burse marfurile trebuie sa
indeplineasca si alte conditii si anume:

a. sa fie marfuri cu importanta strategica mare in consumul mondial

asa incit piata lor sa fie de mari dimensiuni si sa angreneze un mare
numar de agenti economici.
b. Sa se caracterizeze prin oscilatii mari si frecvente ale cereii si ofertei
si respectiv ale preturilor pentru a genera interesul vinuatorilor si
cumparatorilor.
c. Marfurile tranzactionale la bursa trebuie sa fie depozitabile sau sa
ofere prin natura lor certitudinea existentei in stare de livrare la un
moment dat.
Bursele de marfuri se constituie si functioneaza in principalele zone producatoare sau
consumatoare ale unor astfel de produse.
In vederea comercializarii unei marfi la bursa oferantul trebuie sa depuna cererea de inscriere pe
lista de cotare. La bursele cu acces limitat acesta cerere nu poate fi depusa decit de un membru al
bursei. Odata cu acesta se depune si o garantie de participare reprezentind de rgula 10% din
valoarea tranzactiei.
Tranzactiile se negociaza si se incheie public pe asa numitul ring al bursei care reprezinta de regula
un perimetru circular la parterul edificiului bursei. Tranzactiile se desfasoara sub supravegerea
administratiei bursei, asigurata de curtierii, teful curtiierilor in preuna cu grupul care alcatueste asa
numita ’’comisie a cotei’’. Specifi burselor este faptul ca cantitatea cit si calitatea marfurilor sint
standartizate. Unitatea de marfuri poarta denumirea de contract sau loc, desemnind o cantitate
fixa din marfa respectiva.
Preturile de bursa denumite cotatii se stabilesc zilnic pentru toate categoriile de tranzactii si se
afiseaza public la inchiderea sesiunilor de vinzare de seara sau de dimineata si de seara.
Cotatiile afisate pot fi efective sau nominale. Cotatiile efective se stabilesc pe baza tranzactiilor
efective incheiate in cursul zilei. Cotatiile nominale se stabilesc pentru acele marfuri care se
 comercializeaza curent la burse dar pentru care nu sau incheiat tranzactii pe parscursul mai multor
zile din lipsa de cerere sau de oferta. Dupa modul de determinare cotatiile pot fi:
-cotatii medii, calculate ca medie zilnica;
-cotatii limita, care se calculeaza ca medii ale preturilor minime sau ale preturilor maxime;
-cotatii de lichidare, calculate dupa metodologii deosebit de compexe de casa de cliring.
Una di particularitatile comercializarii prin burse, consta in faptul ca marfa supusa vinzarii-
cumpararii nu trebuie sa fie intotdeauna prezenta, ci doar atesta existenta ei, prin documente. Mai
mult, uneori, marfa nic nu este afla inca in proprietatea vinzatorului, la data incheiri tranzctiei
neputindu-se nici problema atestarii existentei ei.
In functie de acest aspect, putem distinge mai multe tipuri de operatiunei la bursa si anume:
-tranzactiei pe bani gata care livrarea marfurilor si plata lor au loc imediat dupa incheierea
contractului.
-tranzactie la termen in care livrarea marfurilor convenite la o data ulterioara, uneori destul de
indepartata.
Operatiunele la termen mai pot fi clasificate si in operatiuni ferme si operatiuni cu prima.
Operatiunele ferme presupun executarea contractului prin livrare efectiva a marfurilor si achitarea
preturilor la termenul convenit. Operatiunele cu prima se mai numesc si operatiuni reziliabile
deoarece la termenul de incheiere a pozitiei fie vinzatorul fie cumparatorul pot renunta la contract
daca nu si-au realizat intentiile speculative.
In primul rind bursele sint cele mai importante centre de recoltare prelucrare si difuzare a
informatiilor privind conjuctura pietelor nationale si internationale. Bursele polarizeaza cele mai
diverse informatii din toate colturile lumii si din toate domeniile: economic, politic, social, tehnic,
stiintific, ect. Zgomotul bursei este un adevarat ecou al pulsului cererii si ofertei al ritmului
productiei, tensiunilor monetare, grevelor, ciclurilor electorale, ect. In al doilea rind bursele ca
forma de institutionalizare a cererii si ofertei se constituie intr-unul din cele mai importante
mecanizme de formare a preturilor la numeroase materii prime si semifabrcante si de prospectare a
evolutiei lor. In al treila rind bursele joaca rolul de piete caracteristice pentru majoritatea
produselor care constituie obiectul lor de activitate. In al patrulea rind bursele de marfuri
indeplinesc functia de divizare si preintimpinare a riscurilor.

2. Piata capitalului. Bursa de valori si mecanizmul functionarii

ei.
Fara sa aiba o dimensiune speculativa piata de capital este oarecum o suprastructura. Prin
intermediul pietei de capital se creeaza resurse pentru economia reala iar institutiile din acest
sistem pot evalua cu un grad ridicat de sensibilitate eficienta alocarii resurselor din economie.
Economiile nationale se caracterizeza prin existenta si functionarea unor piete monetare si de
capital mai mult sau mai putin dezvoltate. Adesea este greu sa se faca o delimitare neta intre
cele doua tipuri de piete intrucit in realitate ele se intrepatrund si se interconditioneaza.
Pietele de capital spre deosebire de cele monetare sint specializate in efectuarea de tranzactii
cu active financiare cu scadente pe termeni medii si lungi. Prin intermediul lor capitalurile
disponibile sint dirijate catre agentii economici nationali sau de pe pietele altor tari unde
nevoile de capital depatesc posibilitatile monetare impun anumite restictii privind accesul la
resursele financiare interne.
Piata capitalului sau piata activelor financiare o difinim aici ca loc de intilnire intre nevoile de
resurse banesti ale intreprindelor si disponibilitatile banesti ale menajelor, ale gospodariilor de
familie. Piata capitalului se refera la achizitiile si vinzarile de titluri de valori cu o scadenta mai
mare de un an. Aceste deplasari de capitaluri financiare de pe o piata nationala catre alta piata
au condus practic la crearea si functionarea in afara pietelor interne de capital a unei piete
internationale de capital.
Una din cele mai importante functii ale pietelor de capital consta in emisiunea si plasarea de
valori mobiliare din insarcinarea emitentilor sau debitorilor, adica vinzarea pentru prima oara
de actiuni, obligatiuni si a altor titluri catre detinatori de capitaluri financiare disponibile. Pe
aceste piete se vind valori mobiliare emise de unele entitati care au nevoie de capital financiar
si se cimpara de alte entitati care dispun de economii si de capitaluri pe termen mediu si lung.
In structura pietelor de capital se includ atit pietele nationale cit si europietilor. In functie de
natura valorilor mobiliare emise si negociate piata de capital imbraca in principal doua forme:
piata actiunelor si piata obligatiunilor, pe care circula titluri nationale si staine.
Paralel cu formarea si extinderea pietei actiunelor exprimate in moneda nationala si prin
intermediul caruia sint atrase capitaluri financiare interne si scopulconstituirii majorarii
capitalului social a societatilor emitente s-a cristalizat si s-a dezvoltat o piata internationala a
actiunilor pri participarea cu active financiare in valuta ale unor agenti economici din anumite
tari la capitalul social al unor societati industriale si comerciale din alte tari in calitate de
actionari.
Alaturi de piata obligatiunilor in structura acestei forme de existenta a pietei de capital
distingem atit piata obligatiuniilor interne cit si piata obligatiunilor externe. Piata
obligatiunilor interne prezinta negocierea titlurilor de credit emise in moneda nationala,
oferantii si investitorii fiind rezidentii ai tarii pe teritoriul caruia functioneaza piata respectiva.
Piata obligatiunilor straine reprezinta o forma importanta clasica a pietei internationale de
capital si consta in emisiuni internationale plasate in tara in a carei moneda se exprima titluri
respective.
Emisiunele de tlituri si eurotitluri si care reprezinta cererea de capital se realiueaeza de catre
societatile publice si private, guverne, institutii financiar-bancare nationale si internationale,
societati de asigurari, ect. Cererea de capital financiar este reprezentata de sectorul public si
privat (BIRD, BEI, BAD, BERD, ect.). Oferta de capital este facuta de catre detinatorii de
capitaluri financiare, reprezentati de organizatii economice, banci, case de economii si
asigurari, ect.
Pietele de capital sint formate din doua segmente distincte si interdepedente: piata primara si
cea secundara. Piata primara serveste la prima plasare a emisiunilor de valori mobiliare pentru
atragerea capitlurilor financiare disponibile pe termen mediu si lung atit pe pietele interne cit
si pe pietele internationale de capital. Piata secundara reprezinta titluri mobiliare care eu fost
deja puse in circulatie. Ea ofera pe de o parte posibilitatea valorificarii actiunilor si
obligatiunilor inainte ca acestea sa aduca dividende sau dobinzi, iar pe de alta parte garantia
ca titlurile mobiliare au valoarea si pot fi reintroduse oricind in circuitul financiar.
Piata secundara poate fi considerata o piata absoluta in ceea ce priveste reglarea libera a
cererii si ofertei de valori, nevoia de capital si starea economiei nationale.
Bursele de valori sint institutii de o omportanta deosebita in ansamblul mecanizmelor de
reglare a economiei de piata detinind o pozitie dominanta pe pietele interne de capital si pe
piata internationala. Bursele de valori reprezinta piete de capital oficial unde se vind si se
cumpara valori mobiliare.
Obiectul tranzactiilor la bursele de valori il constituie drepturile de proprietate asupra valorilor
mobiliare, adica asupra obligatiunilor, efectelor de comert, actiunilor si altor titluri de
proprietate.
Obligatiunea este o hirtie de valoare care se obtine prin acordarea unui imprumut pe o peroada
determinata in schimbul unui procent fix de profit denumit cupon. Obligatiunele implica pentru
detinatorii lor cel mai scazut grad de risc, deoarece sumele cuvenite cu titlu de cupone sint
garantate indiferent de rezultatele financiare ale firmei emitente. Dupa scurgerea perioadei de
timp pentru care este emisa, obligatiunea este rascumparata de emitent, iar in acest interval
detinatorul ei incaseaza un venit fix.
Actiunele sint hirtii de valoare care atesta acordarea de imprumut pe o perioada nedefinita
contra unui profit numit devident. In functie de marirea devidentuli actiunile pot fi
preferentiale si obisnuite. In cazul actiunilor preferentiale, procentul de profit este fix.
Actiunile obisnuite implica un grad maimare de risc dar si sanse mai mari de cistig,deoarece
marimea devidentului este variabila in functie de rezultatele financiare ale firmei. Din
veniturile totale ale firmei se scad cheltuielile denumite ’’ costuri de lucru’’ pentru a determina
profitul de lucru. Din acestea se deduc cupoanele si impozitele raminind profitul net. Din
profitul net se achita devidendele fixe, iar partea ramasa este alocata pentru acumulari si
onorarea devidendelor la actiuni obisnuite.
Infiintarea si functionarea burselor de valori au loc pe baza normelor si reglamentarilor
juridice,adoptare in fiecare tara,cu privire la activitatea institutiilor.
Tranzactiile la bursele de valori se efectueaza prin intermediul ,,brokerilor’’ si a ,,jobberilor’’.
Brokerii sint agenti de schimb care primesc si supun spre executie ordinile de vinzare
cumparare ale efectelor financiare. Ei adreseaza aceste ordine jobberilor. Jobberul se afla la
panoul de cotatii pe care afiseaza initial cotatiile de deschidere. Cursul de cumparare ale
efectelor financiare este sensibil mai mic decit cursul de vinzare.
In anul 1971 in SUA sa creat bursa informatizata NASDAQ(National Association of Srcurities
Deabers Automated Qoutations System). Este o piata speciala ce se deosebeste de cele clasice
atit prin modul de organizare si functionare cit si prin tehnicele de lucru specifice folosite, este
bazata pe un sistem informatic care prelucreaza automat tranzactiile incheiate, nu exista un
loc fizic unde se intilnesc cei care vind si cei care cumpara titluri. Bursa NASDAQ se deosebeste
de cele clasice si in ceea ce priveste rolul pe care-l au –stabilirea pretului titlurilor oferite si
solicitate de clienti. Au un grad de lichiditate si competitivitate ridicate. Majoritatea titlurilor
cotate la bursa NASDAQ apartin societatilor tinere si de marime mijlocie, in principal din
sectoarele de virf a economiei. Dar totusi cea mai renumita bursa din lume ramine sa fie NYSE
din SUA.
  
 
 
 
 
 
 
II. CONCLUZII
In lucrarea data am incercat a confirma mare importanta a pietei in dezvoltarea economica ,
precum si locul diferitor piete in sistemele economice.
Am citit parerele celor mai autoritari economisti, savanti ai neamului si nu numai. Prin ele am
incercat sa aduc si eu niste argumente ce vizeaza-piata. Acesta lucrare este dupa parerea mea
destul de actuala deoarice am adus apre atentia tuturor date cit se puteau de concrete referitor la
activitatile ce se desfasoara zi de zi pe piata. In concluzie eu as remarca ca piata a avut un rol
important de-a lungul timpului, adica din cele mai vechi timpuri si pina in prezent. Am abordat
toate problemele care se confrunta piata la etapa actuala si dupa parerea mea am propus cele mai
eficiente propuneri pentru solutionarea problemelor. In concluzie dupa parerea mea cele mai mari
probleme se intilnesc pe piata hirtiilor de valori, dupa parerea mea asta din cauza ca piata hirtiilor
de valori este mai tirziu infiiniata in comparatie cu celelalte tipuri de piete la fel gradul de
dezvoltare economica la un nivel foarte jos. Concluzia este unica, viitorul ne apartine noua, daca in
trecut nu s-au luat masurile necesare, atunci noi in prezent trebuie sa participam la crearea de noi
conditii favorabile. Piata a fost si este sursa de esire din criza a multor familii… Piata este a fost si
va ramine catalizatorul principal in economia tarii.
 

 CONSTITUIREA SI PROBLEMELE FUNCTIONARII PIETII HIRTIILOR DE

VALOARE IN REPUBLICA MODOVA
CONSTITUIREA SI PROBLEMELE FUNCTIONARII PIETII HIRTIILOR DE VALOARE IN REPUBLICA
MODOVA.
Trecerea de la economia centralizata cu caracter directiv la cea de piata, in care astazi se afla
economia nationala a Republicii Moldova, presupune un schimb radical al relatiior de producere si
proprietate. Unul din elementele principale ale acestei restructurarii este reforma sistemului de
finante si credit al statului, formarea si dezvoltarea pietii financiare si a segmentului ce mai
important al ei – piata hirtiilor de valoare(PHV).
Formarea PHV are ca urmare crearea mecanismului de piata in loc de cel de stat cu caracter
directiv,care presupune transferarea libera,si totodata a capitalului dintr-o ramura sau alta prin
acumularea mijloacelor banesti libere ale populatiei,persoanele juridice si statului,folosirea lor
pentru investire productiva si neproductiva in marimea determinata de cerintele pietii ce duce la
obtinerea efectului maxim pentru economie in integrime.Prin urmare,PHV este parte componenta a
circuitulatiei atit a pietii monetare,cit si a pietii capitalurilor,rolul carora este destul de important
pentru etapa contemporana de transformare a economiei republicii.
PHV reprezinta un sistrm organitional complex cu un nivel inalt de integritate si interdependenta a
tuturor elementelor structurate.De aceea dezvoltarea PHV in Republica Moldova presupune crearea
si dezvoltarea infrastructurii corespunzatoare atit la nivelul primar unde se efectuiaza emiterea si
realizarea hirtiilor de valoare,cit si la nivelul secundar,unde se efectuiaza vinzarea-cumpararea lor.
45779evr63ugm5k
Printre cele mai importante premise ,fara de care existenta deplina a PHV este
imposibila,deosebim:

1. baza legislativa dezvoltata a pietei

2. existenta sistemului de reglare a PHV
3. prezenta societatilor de actiuni ,care efectueaza emisiunea hirtiilor de valuare vg779e5463uggm
4. multitudinea hirtiilor de valuare pe piata si cererea lor
5. organizarea si functionarea retelei de participanti profesionisti la piata hirtiilor de valuare
6. asigurarea cu cadre si informatie
Data crearii formale a PHV in Republica Moldova o putem numi intrarea in vigoare in anul 1992 a
lefislatii corporative-Legea cu privire la antreprenoriat si intreprinderi si Legea cu privire la
societati pe actiuni.
Cu totae neajunsurile, aceste legi au permis tot odata crearea elementului de baza a PHV-
societatilor pe actiuni, ce isi realizeaza actiunele sale prin subscriptie publica.
Totodata lipsa unui mecanizm real de functionare a economiei de piata, pregatirea slaba a
participantilor si lipsa unui sistem dezvoltat de reglarea pietei au adus la crearea intensiva a
acestor intreprinderi si emisiuni in masa a hotaririlor de valoare. Toate societatile pe actiuni s-au
creat in perioada mentionata ca societati pe actiuni de tip inchis cu realizarea actiunilor sale intre
un numar limitat de persoane- de regula fondatori si ca atare nu crea posibilitati reale pentru
dezvoltarea PHV. Nici crearea la sfirsitul anului 1992 a Comisiei de Stat pentru PHV – organ de
reglare in conditiile pietei inexistente-nu a adus rezultate radicale in domenilu acesta. Practic ca
punct initial al formarii PHV a devenit anul 1993 prin adoptarea la 18 mai a Legii privind circulatiia
hirtiilor de valoare si bursele de valori, creind baza juridica a PHV si determinind notiunele generale
si principale de functionare a ei si prin inceputul procesului de privatizare si actionarea contra
Bonuri Patrimoniale a intreprindeleor din Moldova. In acest proces a fost inclusa majoritatea
populatiei Republicii- circa 3,5 mln, care au primit bonurile patrimoniale. In perioada noiembrie
1993-martie 1995 in Republica au fost privatizate 654 intreprideri mici, medii si mari ca rezultat al
participarii directe a populatiei la licitatie si privatizare prin fonduri speciale de inventii si companii
de trast. Aceasta practic a hotarit din inainte crearea PHV primare din Moldova. In timpul acesta au
fost achitate 28,6% din numarul total al bonurilor patrimoniale eliberate(sau 260,6 mlrd u. b.), si
inseamna ca contra sumei acestea au fost cumparate actiunile de valuare reala a intreprinderilor de
stat sau fondurilor de investitii. Circa 25% din populatia Republicii au devenit detinatori reali ai
hotaririlor de valuare.
Faptul acesta a adus la necesitatea crearii pietii secundare, care trebuie sa asigure procesul de
vinzare-cumparare a hirtiilor de valuare. Aparitia, incepind cu mijlocul anului 1994, a noilor
societati pe actiuni care plaseaza actiunile sale prin subscriptie publica, emisiunea in prezent si in
viitor a hotaririlor de valuare destinate pentru vinzare publica de catre fondurile de investitii si
banci , continuarea privatizarii in masa in Republica amplifica acest proces.
Existenta pe PHV a diferitilor emitenti si a actionarilor cu interese diverse creaza problema
asigurarii reglarii si echilibrarii pietii. Pentru solutionarea acestei probleme este prevazuta Bursa
de Valori (BV)-forma superioara de organizare a pietei secundare a hirtiilor de valoare, nucleul
profesional, normativ, tehnologic si comercial a PHV.
In piata normala cu investirea mijloacelor in hirtiile de valori, capitolul nu se socoate din circulatie,
investitiile in orice ramura a economiei poarta practic acelas caracter lichid, ca si bani in numerar in
conformitate cu posibilitatea de a vinde la Bursa in orice moment.
Astfel conform datelor statistice din 1-06-2000 putem aduce la cunostinta urmatoarele date, putem
deosebi astfel numeroase date din anul 1999 si 2000. Datele prezentate mai jos ne reliefeaza
starea pietii hirtiilor de valuare.
Controlul de stat si reglimentarea activitatii pe piata hirtiilor de valuare in Republica Moldova este
eefectuat de catre Comisia de stat pentru piata hirtiilor de valoare(CSPHV), creata la 26.10.92.
Comisia este alcatuita di 10 persoane, 5 dintre care in frunte cu presedintele sint salariati
permaneti, restul fiind functionari ai ministerilor de finante, economice, privatizare, cancelarieri de
stat si Banci Nationle.
In baza datelor CSPHV volumul total al valorii nominale a hirtiilor de valoare emise de catre stat si
alsi intensi, la data 01.04.1995, constitutia 1336 mln cote asociative, dintre care 1247 mln (91%) –
hirtii de valoare corporative (actiuni), 106 mln, cote asociative(8%) – hirtii de valore, emise de
banci si 13 mln cote asociative(1%)- hirtii de valoare, emise de stat.
In conponenta h]rtiilor de valoare corporative – 1241 mln constituie actiunele intreprindelor
privatizate; 3,5 mln – actiunele SA nou-create si 2,5 mln – actiunele fondurilor de investitii.
Acest proces de privatizare, in masa in continua dezvoltare reprezinta un motiv care ne face sa
afirmam, ca numarul hirtiilor de valoare corporative, ce apartin intreprindelor privatizate si
fondurilor de investitii, tinde sa se mareasca.
Majoritatea hirtiilor de valoare, in numar de 105,1 mln emise de catre banci prin subscriptie
inchisa, care nu vor circula liber pe piata hirtiilor de valoare. Tot odata apare o evidenta tedinta din
partea bancilor, de a efectua imiterea de tip deschis, inclusiv a altor hirtii de valoare: cambii,
certificate bonare, ect.
Hirtiile de valoare de stat includ de asemenea si obligatiuni ale tezaurului de stat, care constituie
7,1 mln lei (55%), apoi certificatele de stat-4,4 mln lei(34%), si oligatiunele inprumuturilor interne
de stat- 1,49 mln (11%) cu termene de rambursare si rate ale dobinzii diferite.
In conformitate cu datele bugetului de stat pe anul 1995 se prevedea marirea cantitatii hirtiilor de
valoare pina la 40 mln lei. La licitatiile organizate pe data de 11 mai 1995 a fost organizata
 vinzarea suplimentara certificatelor de stat la un pret de 1,5 mln lei. Astfel volumul pietei hirtiilor
de valoare incepind cu acesta data a fost intr-o crestere continua.
Reesind din cele spuse mai sus putem afirma ca la momentul dat premisele principale in formare
apietei secundare sa infaptuit si se simte o acuta necisitate de a activiza in cel mai urgent mod
mecanizmul puteri in cerculatie si redestribuiri hirtiilor de valoare, cu scopul asigurari eficacitati
inventiilor in economie. Astfel, emitent de baza al infrastructurii piaetei hirtiilor de valoare devine
bursa de valori din Moldova care joaca rolul unei piete organizate institutional de catre operatorii
acesteia cu scopul efectuarii vinzarilor cu hirtiile de valoare de calitate inalta deasemenea joaca
rolul unui indice si regulator al pietei secundare hirtiilor de valoare(deja ceva mentionat).
Bursa de valori din Moldova a fost infiintata la 7 ianuarie 1994 de catre 34 participanti
profeseonisti la piata hirtiilor de valoare in calitate de societate pe actiuni de tip inchis in
conformitate cu Legea privind circulatia hirtiilor de valoare si burse de valori. La momentul actual
bursa de valori intrunste 53 participanti profeseonisti la piat hirtiilor de valoare. Organele de
conducere ale bursei de valori sint Adunarea generala a actiunilor, iar intre perioada convocarilor
acestuia – consiliul bursei compus din 16 membri. Organul administrativ de conducere constituie
cirmuirea bursei de valori in frunte cu presedintele.
Sistemul de vinzari la bursa de valori di Modova va aplica sistemele automatizate de comparare a
cererilor pentru cumparare si vinzare a hirtiilor de valoare cu lichidarea lor ulterioara. Operatile la
bursa in baza cererilor depuse, vor fi efectuate in exclusivitate de cate brokeri sau de firmele de
brokeri, care la rindul lor sint membri ai bursei de valori. Prin intermediul firmelor indicate mai sus
orice posesor al hirtiilor de valoare poate infaptui vinzarea – cupararea acestora, doar daca hirtiile
de valoare, pe care le poseda sint cotate la bursa. In caz daca hirtiile de valoare in cauza nu se
coteaza la Bursa, cumpararea-vinzarea se efectueza prin intermediul firmelor de brokeri care
opereaza pe piata bursei, tranzacsia fiind inregistrata la bursa. Stabilirea preturilor hirtiilor de
valoare cotate la bursa se va efectua in baza fixingului- confruntarii cererii cu oferta.
Achitarile pentru tranzactiile la bursa de valori se va efectua reiesind din utilizarea sistemelor de
clearing si a achitarilor, prin intermediul recurgeri la prima etapa la registratorii mentionati mai
sus, si in continuare – cu folosirea Depozitului central si al Camerii de clearing.
In urma tranzactiilor incheiate a caror efectuare este infaptuinta de catre firmele de brokeri pentru
a acoperi cheltuielele parvenite in urma comiterii greselilor sau in urma neindeplinirii la timp a
operatiilor de achitare, se creaza Fondul de Garantie, care activeaza in baza cotizatiilor membrilor
Bursei. Listingul hirtiilor de valoare la Bursa de valori din Moldova, in baza hotaririlor Cirmuirii
Bursei , urmeaza sa se efectueze conform anumitor scheme.
Totodata cotarea hirtiilor de valoare va fi efectuata in trei etape, fiecare din ele avind cerintele sale
privitor la: schimbul activilor, termenul de activitate a companiei, numarul posesorilor actiunilor,
volumul pachetului de actiuni si termenul listingului la etapele precedente. La fel cerintele fata de
hirtiile de valoare, care se vor cota la prima etapa, vor fi maxime si cele de la etapa a treia- minime.
In caz daca vor interveni schimbari in starea financiara a emitentului, hirtiile lui de valoare pot sa
treca de la cotarea unui nivel la altul.
Cu toate ca in Moldova au fost create elementele de baza ale Pietilor hirtiilor de valoare intrun
termen foarte scurt, fapt care deja este dovada unei realizari considerabile, exista totusi probleme
externe si interne a pietei si bursei de valori.
Printre problemele de baza enumar urmatoarele:

1. Criza generala a economiei, careia apartin si fondurile de investitii, fapt care frineaza
considerabil cererea la hirtiile de valoare.
2. Nelichiditatea si nivelul scazut al calitatilor investitionale la momentul actual al majoritatii
hirtiilor de valoare.
3. Problemele referitoare la functionarea legislatiei, ce reglementeaza piata hirtiilor de vcaloare si
anume contradictiile legislative, normele invechite, ect., de asemenea lipsa totala a legislatiei pietei
nebursiere.
4. Dezvoltarea joasa a tehnologiei vinzarilor hirtiilor de valoare, a infrastrucurii bursei de valori din
Moldova si pietii hirtiilor de valoare in general.
5. Dificultatea progonizarii miscarilor ratelor hirtiilor de valoare si a volumului pietei, mai cu seama
la prima etapa a vinzarilor la bursa de valori.
6. Lipsa deprindelor practice la efectuarea vinzarilor hirtiilor de valoare, si a operatoriilor pietei,
lipsa principiilor unei etici de munca, dezvoltarea joasa a sistemului de invatamint si de pregatire
a cadrelor.
7. Nivelul ridicat al riscului asumat in legatura cu hirtiile de valoare.
8. Componenta nereusita a operatorilor pietei.
 9. Lipsa planificarii pe termen lung a dezvoltarii pietei hirtiilor de valoare si bursei de valori.
10. Necesitatea intrarii protectiei investitorilor individului pe piata hirtiilor de valoare.
Rezolvarea problemelor in cauza constituie unul din scopurile premordiale a pietei pentru
hirtiile de valoare din Moldova. Astfel, hotarirea unora din aceste probleme se datoreaza doar
timpului, iar solutionarea altor probleme necesita o stricta coordonare a activitatii organelor de
stat a bursei de valori di Md. a activitatii operatorilor pietei si organizatiilor de autocontrol a
acestor, militante pentru dezvoltarea si conducerea progresiva a pietei pentru hirtiile de
valoare din tara. Tendintele de baza in aceasta privinta sint:

 Continuarea procesului de privatizare si a actionarii intreprindelor, crearea

conceptiilor de bursa la actionarea intreprindelor.
 Stimularea emiterii diverselor feluri de hirtii de valoare, insotita de stabilirea unui
control riguros asupra calitatii, cresterii volumului, inclusiv cele cotate la listing cu
scopul atingerii nivelului pietelor in creare, nivel stabilit de catre Corporatia
internationala financiara.
 Crearea pietei extrabursiere si mentinerea corespondentii ei cu piata hirtiilor de
valoare.
 Orientarea activitatii pietei hirtiilor de valoare la investitii.
 Perfectionarea pietei care sa contribuie la crearea unei pieti de autocontrol sau a
pietei europene, pornind de la particularitatile locale.
 Perfectionarea operatorilor pietei.
 Orientarea activitatii bursiere nu numai la vinzarea – cumpararea hirtiilor de
valoare dar si la aprecierea starii pietei, in general, prin intermediu implantarii
principiilor de analiza pluralista a folosirii metodelor matematice si de indeci.
Consider, ca o astfel de coordonare progresista cu activitatea pietei hirtiilor de valoare in alianta cu
stabilizarea situatiei economice in Republica Moldova, trebuie sa contribuie la progresarea pietei
hirtiilor de valoare si perfectionarii ei conform standardelor internationale.

RELATII FINANCIAR VALUTARE - PIATA VALUTARA

RELATII FINANCIAR _VALUTARE

PIATA VALUTARA

Piata valutara reprezinta sistemul de relatii financiar-valutare prin intermediul caruia se desfasoara vanzarea si
cumpararea de valuta efectiva sau in cont precum si vanzarea-cumpararea de devize (trate si bilete la ordin) exprimate in
moneda straina.

Aceasta activitate de vanzare-cumparare de valute/devize reprezinta un gen specific de comert, iar in cazul acestui
gen, moneda este tratata ca o marfa.

Aceasta piata valutara trebuie reprezentata si de institutiile:

 bancile autorizate sa participe la acest comert specific (autorizarea se

face de catre Banca Centrala)
 casele de schimb autorizate

 alte institutii financiar-valutare abilitate in acest sens.

Ceea ce rezulta in urma acestui comert este un pret (cursul valutar) ce depinde de conditiile de cerere si oferta
existente pe piata, acest pret putand fi limitat din punct de vedere legal.

Aceasta piata valutara este supusa unor reglementari nationale (piata valutara din Romania este diferita de piata
valutara din Franta, de exemplu), dar pe langa aceste piete valutare nationale care au o legislatie specifica apar si situatii in
care pietele valutare au caracter international, deservind interesele unor zone ( zone economice de mare interes: Frankfurt,
Tokyo, Londra, New York). Aceste piete cu caracter international reprezinta exceptari de la legislatia nationala (se
dereglementeaza), fapt ce le face atractive.

Uneori, pe piata valutara, tranzactiile se desprind de activitatile economice propriu-zise. In acest sens avem:

- speculatia valutara–reprezinta operatiunea de vanzare/ cumparare care nu are o baza economica propriu-zisa,
realizandu-se numai in scopul obtinerii anumitor castiguri (de regula nemeritate), in acest sens se speculeaza
diferentele de curs valutar care apar intre perioade de timp diferite, locuri diferite. Castiga cel care apreciaza
corect trendul cursului valutar.

- Arbitrajul valutar – operatiune asemanatoare speculatiei valorii, cu deosebirea ca se realizeaza de catre banci
(numai de banci) si valorile puse in circulatie si manipulate sunt mult mai mari.

- Interventia statului – este tot o operatiune ce semnifica vanzarea sau cumpararea masiva de valuta in scopul
mentinerii cursului valutar al monedei nationale. Interventia statului trebuie facuta in corelatie cu politica financiar-
valutara a statului si cu dezvoltarea economico-sociala a tarii.

ROLUL PIETEI VALUTARE

Rolul pietei valutare este determinat in primul rand de posibilitatile pe care le ofera participantilor la schimburile
economice pt alegerea si obtinerea mijloacelor de creditare si de plati cele mai convenabile.

Factorii care conditioneaza dezvoltarea pietei valutare:

 tendinta de liberalizare a comertului mondial – duce la cresterea

schimburilor economice dintre state, care determina cresterea rolului
pietelor valutare
 cresterea ponderii creditului international in volumul tranzactiilor
comerciale externe

 cresterea ponderii anumitor valute nationale in ansamblul

schimburilor economice

 cresterea penuriei de lichiditate (mai ales pt tarile in curs de

dezvoltare) –este combatuta de organismele financiare, acesta fiind
rolul lor (acoperirea acestei nevoi permanente de resurse financiare)
Pietele financiar-valutare internationale devin un barometru al schimburilor economice internationale.

Introducerea anumitor monede, ca EURO, va produce profunde transformari pe pietele financiar-valutare si va

exista concurenta intre zona de influenta a dolarului si cea a EURO.

Zona EURO are la baza anumite elemente care intervin:

 scaderea riscului valutar

 cresterea lichiditatii internationale

 stabilitatea pietelor financiar-valutare in spatiul EURO

  simplificarea tranzactiilor intre statele membre sau nemembre ale UE;
in aceste conditii crescand semnificativ influenta EURO la nivel
mondial.
Prin intermediul EURO se urmareste ca cele 3 operatii care ies din sfera operatiunilor valutare sa ramana fara
obiect, oferind astfel stabilitate pietei unice.

Operatiunile de pe piata valutara

1. operatiuni SPOT – presupun efectuarea vanzarii-cumpararii de valuta in mod direct sau in termen de maxim 48
ore, astfel incat momentul incheierii tranzactiei coincide cu momentul formarii cursului valutar.

Mecanismul formarii cursului valutar are 3 stadii, ducand spre uniformizare:

a. la nivelul fiecarei banci –pe baza cererii si ofertei

a. la nivelul pietei nationale- prin compensari interbancare

b. la nivelul pietei internationale – intre pietele nationale,
toate acestea ducand la dinamizarea operatiunilor de export/import.

2. operatiuni la termen – presupun incheierea contractului la momentul T0 urmand ca livrarea marfurilor sa se faca
dupa un anumit termen.

Operatiunile valutare se desfasoara fie in cadrul bancilor, fie in cadrul burselor de valori, dar nu pot fi
concomitente ( daca bursele de valori sunt deschise, bancile nu fac operatiuni, daca in cadrul burselor de valori se
negociaza valute).

Bancile actioneaza in nume propriu sau in numele unui client si isi stabilesc un curs valutar propriu care este diferit
de cursul valutar rezultat la bursele de valori, ce se stabilesc in functie de ordinele date de clienti.

Totusi, aceasta diferenta intre cursuri nu poate fi prea mare.

Stabilirea cursului valutar de catre o banca se face in functie de urmatorii factori:

 cursul stabilit in ziua precedenta

 raportul dintre cerere si oferta, dintre dispozitiile de cumparare si de
vanzare la nivelul bancii in cauza.

 cursurile stabilite de celelalte banci care actioneaza pe piata

respectiva, precum si de casele de schimb.
Operatia de fixare a cursului se numeste cotatie, presupunand 2 aspecte: cotatie de vanzare si cotatie de
cumparare, existand o anumita diferenta intre acestea, de regula, cea de vanzare fiind mai mare decat cea de cumparare.

Impotriva riscurilor pe care unii clienti le pot avea in desfasurarea relatiilor valutare se poate actiona prin
intermediul operatiunilor valutare de acoperire la termen denumite HEADGE.

Operatiunile de tip HEADGING sunt operatiuni prin care un cumparator/ banca se angajeaza, pe de-o parte sa
plateasca o suma in valuta la un anumit termen, iar pe de alta parte, se imprumuta de aceeasi suma, in aceeasi valuta, la
acelasi termen de rambursare. In acest mod cumparatorul de valuta se pune la adapost de eventualul risc al deprecierii
valutei respective, pt ca la termen, eventuala pierdere se compenseaza prin castigul egal obtinut prin imprumut, ceea ce
reprezinta un transfer de risc pt banca imprumutatoare.

Operatiunile de tip SWAP – operatiuni frecvente intre un client si o banca sau intre doua banci, prin care se incheie
concomitent o tranzactie la vedere si una la termen, dar in alta valuta.

In acest mod se poate schimba termenul, piata si chiar titlul.

Din punct de vedere economic, operatiunile SWAP presupun o acordare reciproca de credite in valuta cu o
dobanda convenita intre cei 2 parteneri.

Pe piata financiara internationala au o importanta deosebita datorita faptului ca presupun o foarte importanta miscare de
lichiditati.

Aspecte ale relatiilor financiar – valutare

Participarea la schimburile internationale presupune utilizarea unor resurse banesti. Totalitatea schimburilor
economice exprimate in unitati banesti reprezinta structura relatiilor financiar- valutare internationale.

FUNCTIILE relatiilor financiar valutare:

1. contributia pe care o au acestea la constructia circuitului economic mondial.

Aceasta constructie se bazeaza pe sistemul relatiilor financiar-valutare.
2. finantarea internationala - repartizarea fondurilor banesti din zonele de
acumulare catre alte zone care au nevoie de aceste fonduri, conducand la
dezvoltarea economica si sociala a acestora. Resursele de finantare sunt
disponibilitati banesti ale bancilor, ale caselor de economii, resurse
financiare ale altor organisme internationale

3. creditarea internationala- relatia de creditare internationala – se constituie si

se repartizeaza resursele financiare constituite fie in cadrul organismelor
financiare internationale, fie in cadrul institutiilor financiare nationale, fie de
la persoane fizice sau juridice. Creditarea internationala este diferita de
finantarea internationala, aceasta stabilindu-se pe baza unui acord de credit,
aparand obligatii reciproce pt partile contractante.
Toate aceste functii formeaza sistemul de relatii financiar-valutare.

Finantarea are un spectru mult mai larg si cuprinzator. Sistemul financiar valutar cuprinde : FMI; BM; Banca
Reglementelor Internationale; BERD; BIRD, precum si totalitatea sistemelor financiar- bancare nationale.

Operatiuni pe piata valutara

1. Motivatia operatiunilor pe piata valutara

Scopul principal al operatiunilor pe piata valutara este dat de necesitatea procurarii valutei in vederea
asigurarii miscarii internationale de valoare.

Caracterul fluctuant al valutelor a impus operatiilor pe piata valutara si o motivatie de asigurare contra riscului
valutar in realizarea operatiunilor de vanzare-cumparare.
 Pe piata valutara se realizeaza de asemeni, operatiuni in scop speculativ din dorinta obtinerii unui castig ca urmare
a modificarii cursului valutar sau din cauza existentei unei diferente intre dobanzi la fondurile exprimate in diferite monede.

In unele cazuri, pe piata valutara au loc operatiuni tehnice de echilibrare a pietei, intermediarii procedand la
vanzarea de moneda atunci cand exista o cerere neacoperita sau la cumpararea de moneda atunci cand exista o oferta
excedentara.

2. Participantii la piata valutara

Piata valutara este ordonata de intermediari, ei au rolul de a forma piata punand in contact ofertantii cu
solicitantii.

In postura de intermediari actioneaza:

 bancile comerciale,
 bursele de valori,

 casele de schimb valutar,

 persoane sau institutii pe post de brokeri si dealeri.

Toate aceste institutii pot avea caracter de broker realizand operatiuni de vanzare-cumparare. Brokerii realizeaza
operatiuni de vanzare-cumparare in numele clientilor, iar dealerii realizeaza operatiuni in nume propriu si pe cont propriu.

In principal, bancile comerciale fac operatiuni cu caracter economic si in scop asigurator prin vanzarea-cumpararea
la vedere si la termen. Bursele de valori completeaza activitatea bancilor cu operatiuni de vanzare-cumparare in scop
speculativ.

Casele de schimb realizeaza operatiuni la vedere pentru scopuri economice.

Tipurile de operatiuni posibile pe piata valutara sunt in functie de timp:

 operatiuni la vedere – spot,

 operatiuni la termen – forward.
Aceste operatiuni presupun reglementari specifice si utilizari in functie de scopul operatorilor de pe piata valutara.

Operatiunile SPOT presupun realizarea tranzactiei de vanzare-cumparare in momentul t, in conditiile de curs

valutar economic curent cu miscarea efectiva a monedei tranzactionate imediat sau in maxim 48 ore de la momentul
schimbului de monede.

Pe langa aceste operatiuni SPOT, mai sunt utilizate si alte tipuri de operatiuni la vedere:

 tomorrow – negocierea se desfasoara in prezent, iar decontarea are

loc a doua zi,
 out-night – negocierea si decontarea se fac in aceeasi zi.
In cazul in care intermediarul este o banca sau o bursa, operatiunile la vedere se realizeaza pe baza ordinelor de
vanzare-cumparare depuse de ofertanti si solicitanti.

Miscarea efectiva a monedei vandute si valutei cumparate are loc dupa o perioada determinata, prin virament sau
plata in numerar.

La casele de schimb miscarea celor 2 sume se desfasoara concomitent.

Operatiunile de vanzare-cumparare de valuta la termen au devenit o necesitate sub presiunea lipsei de valuta de
pe piata la un moment dat si a fenomenului de modificare rapida a cursului valutar.
 Operatiunile la termen presupun o tranzactie de valuta al carei contract si curs se stabileste in momentul t, iar
miscarea efectiva a sumelor tranzactionate are loc la momentul tn la cursul valutar convenit in contract.

In scopul realizarii acestor operatiuni, piata valutara utilizeaza cursul valutar economic la termen cu cele doua
variante: de cumparare si de vanzare.

In ceea ce priveste cotarea la termen a valutelor exista situatiile:

1. scadente 3 - 6 luni – se stabilesc cotatii la termen pentru majoritatea

monedelor,
2. scadente 12–24 luni – se stabilesc cotatii la termen doar pentru monedele
importante,

3. pentru scadente mai mari de doi ani se stabilesc cotatii la termen doar
pentru: dolar american, EURO, franc elvetian, Yen japonez, lira sterlina.
 

Operatiunile la casele de schimb sunt cele mai simple operatiuni de pe piata valutara, iar schimbul valutar are loc pe
baza documentelor de identitate si a sumelor propuse la vanzare-cumparare.

Acest schimb presupune parcurgerea unor operatiuni:

 identificarea persoanelor pe baza documentelor,

 verificarea semnelor banesti prezentate spre vanzare-cumparare
pentru a depista eventualele falsuri,

 intocmirea documentelor de schimb valutar pentru fiecare operatiune

in parte.
 

Operatiuni valutare asiguratorii

Sub presiunea riscurilor pe care poate sa le determine modificarea rapida a cursului valutar, persoanele fizice
si agentii economici recurg la operatiuni pe piata valutara pentru a se asigura impotriva acestor riscuri.

In scopul evitarii riscului de reducere a cursului valutar posesorii unei valute aflate in scadere procedeaza la
schimbul ei intr-o valuta aflata in crestere.

Operatiunile la termen in scop asiguratoriu poarta denumirea de headging (swap).

Headging-ul valutar reprezinta operatiunea de vanzare sau cumparare la termen a unei sume in valuta la un
curs valutar cunoscut din momentul t, moment al incheierii contractului de headging dintre agentul economic si banca.

Operatiunile de tip swap sunt practicate in relatiile dintre banci si presupun incheierea concomitenta a unei
tranzactii la vedere si una la termen, dar in alta valuta.

Operatiunile la vedere in scop speculativ

 Posibilitatea obtinerii unui castig din modificarile de curs sau diferenta de valuta a generat aparitia unei
operatiuni curente sau la termen cu caracter speculativ sau de arbitraj.

Operatiunile urmaresc obtinerea de castig din diferenta de curs valutar aparuta in timp sau intre diferite piete.

La aceste operatiuni, speculatorul isi asuma obligatia pentru pretul integral al valutei.

Operatiunile de arbitraj urmaresc sa valorifice diferenta de curs sau de dobanda fara ca arbitrajistul sa-si
asume obligatia pentru pretul valutei. El cumpara pentru a vinde, speculand doar diferenta.

Operatorii pe piata valutara procedeaza la operatiuni la vedere pentru a specula:

 diferenta de curs valutar in timp,

 diferenta de curs valutar intre doua piete in acelasi timp.
Din punct de vedere al operatiunilor la termen, pe piata valutara se speculeaza prin operatiuni cu contracte
futures cat si cu operatiuni cu optiune.

Piata valutara este un OTC – OVER THE COUNTER

In comparatie cu bursele, pietele extrabursiere nu presupun un spatiu delimitat si desemnat pentru

negocierea tranzactiilor, aceasta realizandu-se prin comunicare telefonica si reteaua integrata de calculatoare.

Pe pietele OTC sunt tranzactionate instrumente nestandardizate (contracte forward si cu optiuni

nestandardizate).

Avantajele tranzactiilor pe pietele OTC:

 tranzactia poate fi incheiata pentru orice cantitate si cu orice

scadenta in conformitate cu cerintele clientului,
 preturile sunt influentate intr-o masura mai mica de volumul
tranzactiilor realizate.
 

Dezavantajele tranzactiilor :

 contracte mai scumpe,

 datorita faptului ca termenii contractului nu sunt standardizati este
dificila vanzarea contractelor pe piata secundara,

 conditiile impuse de partener pot fi restrictive,

 este greu de verificat acuratetea procesului de stabilire al pretului.

Cea mai importanta componenta a OTC sunt tranzactiile cu valuta.

VEZI SEMINARII REDACTATE

PRINCIPALELE OPERATIUNI CE SE DESFASOARA PE PIATA VALUTARA

 
 Pe piata valutara se desfasoara operatiuni de vanzare-cumparare de valuta, valuta fiind considerata marfa,
pretul cotatiei se numeste curs valutar.

Aceasta operatiune se desfasoara, in principal, in schimburile internationale dat fiind faptul ca este necesar sa se
asigure resursele financiare pt aceste tranzactii. Insa, pe langa operatiunile de schimb valutar ce se desfasoara in conexiune
cu schimburile internationale mai exista si alte tipuri de operatiuni care depasesc sfera schimburilor (speculatia, arbitrajul,
interventia statului).

Operatiunile de vanzare-cumparare, in general, sunt de 2 feluri:

1. la vedere (denumite si operatiuni curente sau pe bani) – constau in tranzactii

ce se efectueaza imediat (max 48 ore),
2. la termen – momentul desfasurarii tranzactiilor este separat de momentul
incheierii tranzactiilor in cauza.
Sunt operatiuni care se desfasoara, in general, in vederea acoperirii necesarului de valuta, insa, pe langa sfera
operatiunilor comerciale ca o componenta importanta a relatiilor economice, apar si schimburi necomerciale: bursele,
succesiunile, cheltuielile cu reprezentarile diplomatice, cheltuielile de ordin pur financiar, credite, depozite.

Reglementarea fiscala a tranzactiilor internationale se realizeaza in mod firesc din conturile in valuta disponibila in
conturile deschise la banci, insa apar si situatii in care se creeaza anumite deficite fata de obligatiile de plata asumate. In
aceste conditii se impune transferul anumitor cantitati de valuta din portofoliul bancilor in alte valute, aceste operatiuni fiind
denumite arbitraj valutar.

Arbitrajul se poate realiza in scopul schimbarii unei valute pe cealalta sau pt realizarea profitului sau pt
echilibrarea disponibilului in valuta existenta.

In aceste conditii, arbitrajul valutar va avea ca rezultat un anumit echilibru al cursurilor valutare si a
dobanzilor, sporindu-se cererea acolo unde cursul este mai slab sau dobanda mai mica si marindu-se oferta acolo unde
cursul este mai puternic, nivelul dobanzii mai ridicat.

Arbitrajul se poate utiliza si la termen, pe doua sau mai multe piete simultan, profitand de diferenta de curs
valutar sau de diferenta de dobanda existenta intre piete.

Arbitrajul valutar poate fi realizat de catre unitatile bancare, burse de valori si case de schimb, insa ponderea cea
mai mare o constituie bancile. Se realizeaza prin mijloacele de comunicare cunoscute: posta, telefon, fax, swift.

O incercare de clasificare a arbitrajului valutar se poate obtine tinand seama de urmatoarele criterii:

1. din punct de vedere al oportunitatii realizarii acestor operatiuni

a. arbitraj valutar pur speculativ – plasarea anumitor valute sau
vanzarea lor pt obtinerea de profit care poate rezulta din diferenta de
curs inregistrata de 2 valute concomitent pe doua piete diferite –sau -
diferenta de curs a aceleiasi valute intre 2 timpi diferiti pe aceeasi
piata –sau - diferenta de dobanzi concomitent pe 2 piete diferite –sau -
diferenta de dobanzi intre timpi diferiti pe aceeasi piata.

b. Arbitraj valutar impus – nu are ca scop exclusiv obtinerea profitului ci

se realizeaza in principal in vederea echilibrarii pozitiilor valutare
existente intr-un portofoliu valutar. De regula, echilibrul se realizeaza
prin virarea unor fonduri de la banca care prezinta excedent in valuta
respectiva, si in cazul in care pozitia valutara este deficitara rezulta ca
se recurge la operatiuni ce vanzare - cumparare fortata. In aceste
conditii rezultatul imediat care apare este fuga unei valute de pe o
 piata pe alta in functie de necesitati, pt a evita pierderea datorata de
deprecierea valutei cauzata de aceasta operatiune.
 

2. din punct de vedere al nationalitatii sau zonei de actiune:

c. arbitrajul valutar pe piata interna – partenerii tranzactiei sunt
rezidenti si nerezidenti in tara respectiva. Este mai redus ca volum pt
ca variatiile de curs valutar pe aceasta piata sunt mai mici decat
utilizarea pietelor diferite. Dobanzile sunt relativ apropiate, iar
diferentele sunt nesemnificative.

d. Arbitrajul valutar pe piata externa – este mult mai des intalnit, are
diversitate mai larga, datorita diferentei de curs sau dobanda existenta
intre pietele nationale, pietele diferite fiind mai atractive. Poate fi
arbitraj de dobanda, arbitraj la vedere si arbitraj la termen.
 

3. din punct de vedere al termenului:

e. arbitrajul valutar la vedere - SPOT – vanzarea/cumpararea efectuata
in conturi in maxim 48 ore de la data inchiderii tranzactiei,

f. arbitraj valutar la termen – operatiunile de vanzare/cumparare cu

ducerea la final a operatiunii la un termen ulterior fixat de cei 2
parteneri in momentul negocierii operatiunii de catre cumparator,
respectiv vanzator. Aceste operatiuni au loc in momentul prevederii
unui risc valutar prin aprecierea/deprecierea monedei in cauza. De
regula, are un rol speculativ, dorindu-se cumpararea la un curs mai
mic si vanzarea la un curs mai mare.
 

Uneori se realizeaza arbitraj triunghiular:

 valuta X se coteaza pe piata A in functie de Y,

 pe piata B se coteaza Y in moneda Z,

 pe piata C se coteaza Z in moneda X.

Se vinde pe piata A valuta X contra Y, se revinde valuta Y pe piata B contra Z si se revinde valuta Z pe piata C
contra valutei X.

Intre diferitele piete A,B,C se pot inregistra diferente semnificative ce vor conduce la castig pe fiecare piata in
parte.

Pt operatiunile de arbitraj valutar speculativ trebuie analizati corect factorii de risc (arbitrul va face o estimare
privind evolutia viitoare a monedei si in functie de aceasta estimare va castiga sau pierde). Aceste operatiuni de arbitraj
valutar sunt dificile presupunand experienta si spontaneitate.

 
 Alte genuri de operatiuni valutare

In afara de schimbul valutar operatiunea valutara cuprinde:

 incasari si plati in valuta ca urmare a tranzactiei comerciale privind

importul/exportul de marfuri si servicii
 tranzactii in devize – titluri de credit, actiuni curente exprimate in
valuta,

 imprumuturile si creditele in diferitele valute care nu au caracter de

finantare intre banci sau persoane fizice rezidente si banci
nerezidente,

 schimburi de valuta pt operatiuni necomerciale: burse, cotizatii, prime

de asigurare, chirii pt reprezentante comerciale

 venituri din dividente, din investitiile de portofoliu sau operatiunile de

credit exprimate in valuta,

 operatiuni de headging, swap, in conditiile in care sunt desfasurate in

valuta.
Operatiuni desfasurate de bancile romanesti pe pietele valutare

Numai anumiti agenti economici pot desfasura activitati, operatiuni valutare: banci, case de schimb, agentii
specializate si autorizate de BNR.

Exista un regulament al bancilor nationale care prevede ca platile pe teritoriul Romaniei se fac numai in lei si exista
anumite restrictii:

 operatiunile de vanzare-cumparare de valuta se pot realiza doar pe

piata valutara in conditiile stabilite de acest regulament,
 detinerea in strainatate a unor conturi valutare de disponibilitati
banesti in valuta se poate doar cu acordul BNR,

 transferurile mai mari de 10.000$ in si din Romania se fac numai cu

autorizatie,

 regulamentul privind autorizarea de catre BNR a tuturor

intermediarilor reprezinta o alta restrictie, intermediarii neputand fi
decat bancile sau casele de schimb autorizate de BNR.,

 societatile bancare sunt obligate conform Regulamentului sa tina

evidenta tuturor operatiunilor de cont financiar si valutar si sa le
raporteze public la BNR,

 operatiunea valutara efectuata de bancile din Romania pe pietele

valutare privesc:
  

 operatiunile de cont curent: import, export, cheltuieli pt

calatorii turistice ale ambasadelor, investitii de portofoliu,
participarea Romaniei la diferite organizatii internationale,
transferuri de taxe,
 operatiuni de cont financiar si de capital: investitii directe de
capital ale rezidentilor facute in alte tari, investitii de portofoliu
sub forma de valori mobiliare facute in societati nerezidente,
imprumuturi si credite acordate nerezidentilor, depozite
detinute de nerezidenti in bancile din Romania, depozite ale
nerezidentilor in strainatate, imprumuturi si credite facute de
rezidenti in strainatate.
 

MECANISMUL CURSULUI VALUTAR

1. Cursul valutar – raportul dintre monedele nationale si internationale.

In trecut monedele nationale se defineau prin continutul lor valoric stabilit prin lege de catre statele
respective. Acest continut se numea valoare paritara si reprezenta valoarea unui etalon ales care, de-a lungul anilor s-a
schimbat mereu.

Conditiile care trebuiau indeplinite de acest etalon erau ca acesta sa fie cat mai stabil si cu valoare unanim
recunoscuta pe piata mondiala.

Etalonul a fost astfel, pt un timp, aurul-monede sau lingouri, apoi aur-devize sau alta moneda de referinta
bine cotata pe piata internationala.

Valorile paritare s-au dovedit a nu fi practice deoarece erau prea rigide, se modificau la intervale mari de timp, iar
valoarea reala a monedelor varia mai repede, de cele mai multe ori fiind diferente intre acestea.

Din acest motiv, s-a incercat o perioada de timp utilizarea valorilor paritare glisante in care continutul valoric era
ajustat periodic la intervale scurte de timp sau cu valori paritare mobile in care ajustarea se facea o data pe an. In final, s-a
constatat ca valorile paritare nu au nici o utilitate intrucat, prin aceste modificari nu faceau decat sa fie in urma variatiei
valorilor pe piata mondiala, iar in caz de criza, nu mai aveau nici o insemnatate.

Practica monetara impune in prezent folosirea ca etalon monetar a unei noi notiuni si anume – puterea de
cumparare a monedei.

In acest caz, moneda emisa si pusa in circulatie in plan national si international are drept corespondent un etalon
a carui valoare este data de o anumita cantitate de bunuri si servicii create pe piata internationala a tarii respective.

Puterea de cumparare a monedei nu constituie un etalon perfect, el fiind supus unor serii de influente interne si
externe, uneori contradictorii incat apare ca un fenomen statistic condus de legile probabilitatii.

Piata monetara dirijata prin acorduri internationale poate actiona direct sau indirect asupra continutului valoric al
monedelor prin manevrarea diversilor factori economici, monetari, politici, incat valoarea monedei emisa de o tara si
preluata pe plan international sufera modificari pastrandu-se printr-o variatie controlata aproape de valoarea reala.

In aceasta forma ea capata un continut valoric ce o face utilizabila in exprimarea valorii bunurilor, serviciilor si
fondurilor aflate pe piata internationala. Aceasta exprimare a valorii bunurilor si serviciilor in unitati monetare nu este
altceva decat pretul bunurilor si serviciilor luate in considerare.

In relatiile economice internationale este foarte importanta cunoasterea valorii unitatii monetare a unui stat fata
de cea a altui stat.
 Raportul dintre acestea, stabilit la un moment dat pe piata se numeste CURS VALUTAR si are 2 moduri de
exprimare:

a. prin raportul
N = Moneda straina / Moneda nationala.

In acest caz se defineste valoarea unei unitati monetare straine exprimata in unitatea monetara nationala :
Moneda straina = N x Moneda nationala.

b. prin raportul M = Moneda nationala / Moneda straina,

caz in care se defineste valoarea unei unitati monetare nationale in functie de moneda straina:

Moneda nationala = M x Moneda straina.

Aceasta ultima modalitate de exprimare a cursului valutar se utilizeaza numai pe pietele din UK si Canada, iar toate
celelalte tari folosind prima forma.

Notiunea de curs valutar nu trebuie confundata cu aceea de paritate care se exprima prin acelasi raport.

Diferenta este aceea ca paritatea este o notiune abstracta, teoretica, si nu corespunde intotdeauna cu aceea de
curs valutar care rezulta pe piata in urma unei conjuncturi economico-politice.

Cursul valutar se mai numeste si curs de schimb sau, daca este exprimat procentual, poarta denumirea de rata de
schimb.

Cursul pietei sau cursul valutar economic este cursul practicat efectiv pe piata la un moment dat in urma unor
tranzactii.

Paritatea puterii de cumparare poate fi influentata si de alti factori decat cei care determina nivelul puterilor de
cumparare, iar datorita acestor influente cursul pietei poate oscila in jurul paritatii puterilor de cumparare.

Cursul pietei exprimat pt anumite momente cand variaza in urma cererii si a ofertei pe piata se numeste cotatie.

Acesta se exprima prin acelasi raport al cursului valutar putand fi o cotatie directa cand se arata suma variabila in
moneda nationala ce se cere la cumpararea unei unitati monetare straine sau cotatie indirecta in caz invers.

Atunci cand cursul valutar este stabilit unilateral de catre autoritatea monetara se numeste curs oficial.

Acesta poate fi aproape de raportul paritatilor , caz in care primeste numele de curs paritar oficial, dar poate
rezulta si in urma unui acord international cu o anumita tara si atunci este un curs oficial conventional.

Cursul oficial este stabilit fix in afara pietei valutare si deci, distinct de cursul real rezultat din raportul puterilor de
cumparare pe piata.

Pe piata se mai intalnesc termenii de curs de schimb la vanzare sau curs de schimb la cumparare.

Acestia indica pretul la care se cumpara sau se vinde o valuta de catre o banca sau oficiu de schimb (casa de
schimb).

Cursul valutar central este o notiune introdusa de FMI prin acordul din 1971, acord prin care se cerea tarilor
membre o evaluare cat mai realista a raporturilor valorice dintre principalele monede occidentale. Fiecare tara era tinuta sa
comunice periodic raporturi cat mai reale si cat mai stabile determinate ca medii a cotarilor pietei valutare si sa se supuna
controlului autoritatilor monetare internationale.
 Cursurile valutare centrale se comunica oficial de FMI in unitati DST sau in alte monede ale tarilor membre.

In functie de modul de variatie, cursurile valutare au fost de-a lungul anilor de mai multe feluri:

- cursuri fixe stabilite de autoritatile monetare ale statelor (cursul oficial) sau aparute in urma unor interventii ale
acestora pe piata valutara,

- cursuri libere (flotante) stabilite normal ca urmare a functionarii neinfluentate a mecanismului pietei

- cursuri fluctuante – cursuri care pot flota numai intre anumite limite.

In 1971 FMI a stabilit ca flotatia cursurilor valutare se poate incadra intre -2,25 si +2,25 fata de paritate.

In aceste conditii, daca tendinta pe piata era de depasire a limitelor fixate, bancile centrale erau obligate sa
intervina fie punand in vanzare din rezerva monetara valuta ceruta, fie cumparand valuta prea mult oferita.

Mentinerea cursurilor fluctuante in limitele stabilite a intampinat dificultati mari in perioadele de criza valutara in
care oscilatiile cererii si ofertei erau excesive. In aceste cazuri, statele si-au epuizat uneori rezervele si au recurs la
imprumuturi externe.

In desfasurarea tranzactiilor libere pe piata mondiala, monedele nationale intra inevitabil in raport cu monedele
internationale.

Acestea au, de regula, un curs mai stabil si sunt cerute mai mult pe piata valutara internationala.

Sistemul monetar international promoveaza in prezent 2 categorii de monede internationale:

1. monede nationale internationalizate,

2.monede internationale emise de institutii financiare internationale.

In primul caz o moneda nationala cotata mai bine pe piata internationala este preluata in circuitul international. Pt
libera sa circulatie, moneda nationala sufera unele modificari ca rezultat al unui proces complex in care se implica atat
analiza evenimentelor economice trecute cat si prevederea variatiei acesteia pe perioade mai mari.

Se combina astfel efectele unor factori economici, monetari, politici care au actionat in trecut cu altele asemanatoare
previzibile pt viitor.

Se obtine astfel etalonul international provenit dintr-o moneda nationala acesta putand fi egal sau diferit de etalonul
national din care provine.

In decursul anilor, diferite monede nationale au jucat rolul de moneda internationala, cum ar fi: lira sterlina,
napoleonul francez, lira otomana.

In prezent, acest rol este jucat de monede ca : dolarul american, Yenul japonez, lira sterlina, Euro.

In al doilea caz al monedei nationale, fie se defineste un etalon monetar international de catre institutiile financiare
internationale, fie se emit de catre acestea monede de cont cu proprietati limitate dar puternic sustinute pe piata valutara.

In cazul unui etalon monetar international se preiau parti din etaloanele monetare nationale ponderate cu anumiti
coeficienti, metoda denumita - ,, a cosului valutar ’’.

Stabilirea unui etalon international nu a avut succes in lumea financiara, dar FMI a lansat o moneda de cont –DST-
Drepturi Speciale de Tragere- care s-a impus in relatiile financiar- bancare internationale cu anumite restrictii.

Sistemul monetar european a emis in 1979 o alta moneda de cont, valabila pt unele tari europene, denumita ECU si
care a avut o circulatie remarcabila.

Ambele monede de cont s-au constituit prin metoda cosului valutar.

  

2. Cursul valutar – factor determinant in tranzactiile internationale

(Teorii asupra cursului valutar)

Cursul valutar, asa cum s-a aratat anterior, reprezinta pretul monedei nationale in raport cu monedele straine.

Acest pret se poate fixa in mod conventional, sau dupa legea cererii si a ofertei de capital, adica prin compensare
sau pe piata de schimb.

Compensarea are 2 inconveniente:

 acela de a impiedica dezvoltarea normala a schimbului,

 acela de a adopta o rata de schimb artificiala.
Pe de alta parte, piata de schimb are fata de compensare unele avantaje:

 realizarea automata a oricarei compensari pe toate pietele de schimb

si instalarea unui curs unic,
 cursul unic reflecta ameliorarea sau deteriorarea balantei de plati a
tarilor emitente a monedei respective si nu este artificiala.
Piata de schimb s-a dezvoltat continuu si totodata a capatat o importanta deosebita in tranzactiile internationale, mai
ales dupa generalizarea cursului de schimb flotant.

Cursul de schimb flotant a fost acreditat cu o serie de avantaje teoretice dar in practica s-au evidentiat si
inconveniente.

Printre avantajele teoretice s-a contat in primul rand pe echilibrarea balantei de plati, adica, deprecierea ratei de
schimb corecteaza deficitul balantei iar cand balanta devine excedentara, rata schimbului se apreciaza.

In realitate, cererea pt o deviza anume depinde mai mult de reputatia acestora decat de soldul balantei de plati
curente a tarilor emitente.

Inconvenientele cursului de schimb flotant depind de amplitudinea variatiilor sale.

Amploarea flotarii este uneori impusa de realitati economice, dar alteori este determinata de reactii psihologice sub 2
forme:

 efectul de nerationalitate care consta in faptul ca o mare parte a

celor ce actioneaza pe piata se supun tendintei de variatie
necunoscand situatia exacta,
 efectul reactiei exagerate, adica, o reactie excesiva fata de
informatiile putin optimiste care, este cu atat mai puternica cu cat
volumul total al tranzactiilor este mai redus.
 

Studierea cursului valutar ca fenomen economico-financiar de prima importanta a dus la concretizarea unei teorii
explicative care analizeaza formarea si importanta sa din diferite puncte de vedere:
  

1.Teoria egalitatii puterilor de cumparare – daca bunurile care fac obiectul unui comert international sunt perfect
substituibile unul dintr-o tara cu altul din alta tara, atunci exista o relatie directa intre preturile lor in monedele respectivelor
tari care este cursul de schimb.

Pretul unui produs pe o piata internationala concurentiala este acelasi peste tot, difera numai expresia lui, de
exmplu: X dolari sau Y yeni, iar cursul de schimb este raportul dintre X si Y.

In practica insa, intervin unii factori perturbatori precum: concurenta neloiala, costuri diferite de transport, faptul ca
preturile de piata nu corespund pt o anumita tara cu costurile de productie si variaza in functie de comportamentul firmelor
producatoare.

Conform acestei teorii deprecierea cursului valutar depinde de ratele de inflatie ale celor doua tari ale caror monede
sunt comparate. Pentru realizarea unui curs de schimb normal este necesara, deci o stabilizare, in prealabil , a preturilor.

Cursul valutar depinde de puterea de cumparare a fiecarei monede in tara sa proprie unde are o valoare de echilibru
de care nu se poate departa. Daca, la un moment dat, cursul se distanteaza de pretul de echilibru bazat pe puterea de
cumparare, apar dereglari in importurile sau exporturile de marfuri dintre cele doua tari, care pot duce la un deficit
comercial (deficitul balantei comertului exterior) si provoaca deprecierea monedei respective.

Teoria egalitatii puterilor de cumparare se bazeaza pe trei ipoteze, care nu se verifica in practica, decat partial:

 pietele de schimb ar fi perfecte, fara interventia lor asupra cursului

de schimb si nici asupra costurilor tranzactiilor;
 pietele de marfuri ar fi perfecte, fara o vama protectionista sau alte
obstacole in calea schimbului,

 volumul si natura consumului ar fi aceleasi in diferite tari.

Teoria egalitatii puterilor de cumparare suporta si alte critici:

 verificarea teoriei depinde foarte mult de alegerea indicelui de

preturi, iar indicii generali nu sunt de preferat incluzand unele bunuri
care fac parte din partidele de schimb comercial,
 aplicarea teoriei depinde de perioada de referinta: perioada de baza
nu corespunde uneori unui curs de echilibru,

 bazata pe evolutia balantei comerciale, teoria nu tine seama de

aparitia unor fluxuri financiare in economia unei tari.
 

2. Teoria disponibilitatii titlurilor pe piata

Teoria egalitatii puterilor de cumparare se limiteaza sa explice cursul valutar doar prin schimbul de bunuri si servicii,
dar volumul portofoliului de titluri si devize conditioneaza nivelul cursului valutar.

In cazul unei variatii anticipate a cursului unei devize, faptul influenteaza rata randamentului titlurilor exprimate in
acea deviza. In alta situatie, in cazul prevederii unui echilibru al portofoliului activelor financiare, cuprinzand titluri straine si
nationale, nivelul cursului de schimb este determinat in jurul nivelului de echilibru.

Pentru extinderea analizei cursului de schimb, teoria disponibilitatii titlurilor foloseste o notiune denumita ,,
diferentialul de schimb’’. Acesta nu este altceva decat procentul de crestere sau descrestere al ratei cursului de schimb,
exprimat prin relatia:

ds = ( Ct – Cv ) / Cv x 100,
 Ct – cursul la termen

Cv – cursul la vedere

Analog exista si ,,diferentialul de dobanzi’’, care exprima sub forma de procent ecartul existent intre rata anuala de
dobanzi, intre doua tari aflate in relatii de schimb.

Influenta activelor portofoliului de titluri si devize asupra cursului este limitata de doua variabile:

 procentul randamentului activelor – acesta este in functie de rata

dobanzilor, de castigul de capital si de costul tranzactiilor financiare
(comision, prima),
 riscul cursului devizelor – pentru evitarea unui risc major, se
recomanda detinerea titlurilor in devize diferite ceea ce comporta
doua avantaje:
 

1. diversificarea devizelor micsoreaza riscul deoarece nu toate devizele se

depreciaza in acelasi timp,
2. fluctuatiile economice nu afecteaza toate tarile in acelasi mod si in acelasi
timp.
 

Mijloace de plata internationala

Mijloacele de plata reprezinta totalitatea posibilitatilor existente de asigurare a platilor ce se desfasoara in corelatie
cu schimburile economice internationale.

Mijloacele de plata internationala cuprind:

 valutele
 monedele internationale

 devizele.
Valutele, moneda internationala, devizele sunt acele instrumente care asigura desfasurarea tranzactiilor
internationale, prin intermediul lor lichidandu-se obligatiile internationale care decurg din operatiile comerciale.

Valutele

Valutele reprezinta monedele nationale cu circulatie internationala care pot fi utilizate ca mijloc de plata si pot
constitui rezerve si in alte tari decat cele ce reprezinta tari de emisiune ale acestor monede. Valutele au aceasta calitate
suplimentara de a permite realizarea imediata a stingerii unei obligatii in relatiile comerciale internationale.

Valutele se clasifica astfel:

1. dupa modul in care sunt detinute

  in numerar – bancnote si monezi – cash – acea moneda sau
bancnota utilizata in stingerea obligatiei.

 in cont – se afla numai sub forma de disponibil in cont, in conditiile in

care majoritatea platilor se desfasoara pe traseu bancar – au o
utilitate mai redusa decat valutele in numerar in comertul
international. Ea poate fi utilizata la dispozitia titularului contului
respectiv si se poate transforma in numerar doar la ordinul titularului.

2. dupa modul in care poate fi utilizata valuta in cont

 valuta depozitata la vedere

 valuta depozitata la termen.

3. dupa modul de preschimbare al valutelor:

 valute convertibile

 valute transferabile

 valute liber utilizabile

 valute neconvertibile.
Valutele convertibile – se schimba liber fara restrictii, schimbarea se face contra altor valute. Aceasta presupune
un angajament intre tari in asa fel incat moneda detinuta de o persoana la un moment dat sa poata fi transformata in
moneda nationala si invers. Pentru a fi convertibila trebuie sa indeplineasca

 
 

Istorie - bursele_de_marfuri
 

Istoricul burselor de marfuri

Aparitia si formarea burselor de marfuri este rezultatul unui proces evolutiv firesc care a inceput in urma cu aproximativ
2000 de ani in Grecia si Roma Antica si continua si astazi. Daca ar fi sa alegem oricare din produsele tranzactionate azi la
bursa si am incerca sa-i traversam evolutia pe piata de-a lungul istoriei, am gasi ca acesta a trecut prin cinci faze distincte:
oferirea ca dar, schimbul de marfa (barter), contractul cu plata si livrare imediata (spot), contractul cu plata si livrare
ulterioara stabilirii pretului (forward) si contractul la termen (futures si options).

Darul si schimbul de marfa dateaza de la inceputul civilizatiei. A treia faza, contractul spot, poate fi considerata ca
adevaratul inceput al pietelor de marfa organizate.

Pana in anul 1600 comertul in Europa si Asia nu a fost destul de intens pentru a permite sustinerea activitatii comerciantilor
locali sau a pietelor locale. Periodic, targurile serveau ca piete de desfacere pentru arii geografice intinse. Aceste targuri au
fost organizate la inceput de comerciantii ambulanti care schimbau marfurile lor locale pe marfuri exotice aduse din tinuturi
indepartate. Banii erau putini si majoritatea tranzactiilor se faceau prin simplu schimb. Acest tip de targ era des organizat in
Grecia Antica, in timpul Imperiului Roman, dar si in China.

Treptat, a aparut o retea de targuri specializate si bine organizate. Existau reguli precise care stabileau unde, cand si cum
pot vinde comerciantii, in functie de tipul de marfa oferit. S-a introdus interdictia contractarii in afara acestor targuri, pentru
a preveni acumularea unei cantitati mari de marfa care ar fi permis ulterior controlul pretului.

Cu timpul, s-au constituit asociatii de comert care reprezentau interesele noii clase de comercianti. Disputele din afaceri
erau solutionate in tribunale special infiintate, prin aplicarea codului comerciantului. 42977gcf31nsp4s

Odata cu cresterea numarului de tranzactii s-a introdus ca mijloc de schimb „scrisoarea de targ". Aceste scrisori permiteau
amanarea platii unei marfi, deci o extindere a creditului. Comerciantii aveau posibilitatea sa circule din targ in targ regland
platile prin anularea debitelor sau creditelor cu scrisori de targ, platind la sfarsit eventualele datorii ramase, in bani. Asa a
aparut piata spot (cash). Adesea, comerciantii prezentau esantioane din marfa lor, urmand ca plata - in bani sau cu
scrisoare - sa se faca numai atunci cand titlul trecea la cumparator.

Se considera ca radacinile comertului la termen se afla in sistemul de targuri medievale japoneze, care a permis Japoniei sa
dezvolte si sa organizeze piata la termen incepand cu anul 1697, cu aproape un secol si jumatate inaintea Statelor Unite ale
Americii.

Denumirea de „bursa" provine de la orasul Bruges, unde aceste adunari se tineau la Hotel des Bourses, numit asa dupa un
senior din vechea si nobila familie van den Boursen care il construise si pe al carui frontispiciu erau sculptate in piatra trei
pungi (fr. bourse). Aici se intalneau bancherii si negustorii pentru a negocia bani, metale pretioase, hartii de valoare si
marfuri. Cu timpul, locurile de intalnire ale comerciantilor au primit denumirea de burse.

Primele burse de marfuri in lume cs977g2431nssp

Prima bursa, in acceptiunea moderna, a fost cea de la Anvers, infiintata in anul 1531. Bursa din Anvers avea o cladire
proprie unde se incheiau tranzactii cu marfuri coloniale.

In anul 1554 s-a infiintat la Londra o bursa denumita „Royal Exchange", care, din 1773 s-a profilat numai pe schimbul de
efecte financiare.

In anul 1639 apar la Paris o serie de agentii de schimb in domeniul negocierii titlurilor de valoare; apoi la Lyon, Toulouse si
Rouen, iar spre sfarsitul secolului al XVII-lea, la Montpellier.

In Germania, la jumatatea secolului al XVI-lea apar primele burse la Augsburg, Nürnberg si Hamburg, iar la inceputul
secolului al XVII-lea, bursa din Berlin.

La inceputul secolului al XVII-lea la Amsterdam marfurile se puteau negocia in baza contractelor „options" prin care se
permitea convenirea unui pret in baza caruia cumparatorul obtinea de la vanzator dreptul de a cumpara o cantitate de
marfa la o data stabilita in viitor. Un secol mai tarziu, tot in acest mare centru comercial se constituie o bursa a graului in
care se desfasurau tranzactii de trei ori pe saptamana, intr-o hala uriasa de lemn in care fiecare negustor avea un om tocmit
pentru a aduce mostre din graul pe care dorea sa-l vanda si pentru a negocia pretul in functie de calitatea acestuia.

Burse au mai fost infiintate la Basel (1699), Paris (1724), Viena (1761), New York (1792), Bruxelles (1801), Roma (1827),
Madrid (1831), Milano (1833), Geneva (1850), Tokyo (1855) etc.

In secolul al XVIII-lea si in prima jumatate a secolului al XIX-lea in Olanda si Anglia comertul spot devenise deosebit de
important pentru materii prime, produse agro-alimentare si industriale.

In 1848 si-a inceput activitatea Chicago Board of Trade ca bursa de grane. Cativa dintre cei mai priceputi comercianti de
grane au hotarat sa se reuneasca intr-o bursa organizata de cereale - CBOT. Odata cu aparitia unei burse organizate, care
oferea un loc de intalnire centralizat, investitorii bogati au vazut o oportunitate pentru construirea unor silozuri imense unde
sa-si depoziteze granele pentru consumul pe un an intreg. Aceasta a ajutat la solutionarea problemelor legate de oferta de
grane care existau in trecut in America si a contribuit la stabilirea preturilor cerealelor pentru tot cursul anului. In acest
interval de timp s-a produs transformarea comertului „spot" in comert „la termen", proces aparut pentru prima data intr-o
forma asemanatoare celei existente azi, la Chicago Board of Trade in 1865. Chicago devenise in acel moment capitala
mondiala a cerealelor. Acest gen de comert s-a extins apoi la Liverpool, Londra, New York, New Orleans, Berlin.

In 1874, negustorii au format Bursa de Produse din Chicago, unde se comercializau la inceput unt, oua, branza, pasari
domestice si alte produse agricole. Mai tarziu, aceasta a fost numita Bursa de Unt si Oua din Chicago (Chicago Egg&Butter
Board). In cele din urma, aceasta a inceput sa tranzactioneze tipuri de marfa atat de multe si diverse, incat, in 1919, a fost
numita mai aproape de realitate, Chicago Mercantile Exchange. Cateva dintre marfurile tranzactionate in acel timp erau
cartofii, ceapa si pieile de vita iar din perioada anilor 1950, curcanii, ouale inghetate si slanina de porc au fost adaugate
marfurilor care se tranzactionau la CME. Astazi se lucreaza cu patru grupe de produse: marfuri agricole, valute, dobanzi si
indici bursieri.

In 1880 doar graul, porumbul, ovazul si bumbacul faceau obiectul tranzactiilor la termen. Cu timpul, gama produselor
tranzactionate le termen s-a extins cu materii prime industriale (cupru, plumb, zinc), carcase de porc, vite vii, cherestea, suc
de citrice. Dezvoltarea pietelor la termen, cresterea semnificativa a numarului de tranzactii au determinat, ca incepand cu
anul 1971, sa se diversifice gama produselor tranzactionate la termen cu metale pretioase (aur, argint, platina), devize,
titluri financiare cu venit fix si indici bursieri.

In 1972, CME inaugureaza tranzactionarea contractelor futures pe valute - primele contracte futures financiare, iar in 1975
CBOT lanseaza primele contracte futures pe rata dobanzii. In 1982 Kansas City Board of Trade initiaza primele contracte
futures pe indici bursieri.

Este de remarcat faptul ca desi CBOT lansase contracte futures pe grane inca din 1865 si CME contracte futures pe oua si
unt inca din 1919, prima lege care venea sa reglementeze „pietele de contracte" a fost adoptata abia in 21 septembrie 1922
- „Legea tranzactiilor futures cu cereale"(The Grain Futures Act of 1922). Legea superviza tranzactiile futures cu cereale, dar
nu aborda atent probleme ca reglementarea mecanismului de tranzactionare si prevenirea manipularii pietelor. Crahul
bursier din 1929 si criza economica de la inceputul anilor '30 au grabit adoptarea in 1936 a „Legii bursei de marfuri"(The
Commodity Exchange Act of 1936).

Istoria s-a repetat in ceea ce priveste reglementarea contactelor futures de pe pietele financiare. Desi acestea erau
cunoscute inca din 1970 si au fost lansate in 1972, legea care le reglementa a fost adoptata in 23 octombrie 1974.

O crestere deosebita a interesului pentru tranzactiile la termen s-a inregistrat intre anii 1975-1985, fapt evidentiat de
volumul contractelor pe pietele americane si engleze.

In prezent, numarul burselor care functioneaza in lume trece de 100, din care 18 sunt in SUA, 11 in Anglia, 8 in Germania, 7
in Franta. Exista azi 60 de burse futures si de optiuni raspandite in 37 de tari.

Odata cu schimbarile petrecute in tarile din Europa Centrala si de Est s-au facut eforturi in vederea organizarii unor piete
bursiere si in tarile din aceasta zona.

Bursele de marfuri in Romania

Dupa cum relateaza Nicolae Iorga in „Istoria comertului"(1937), inca din 1839 apare ideea organizarii unor burse in
Bucuresti si Braila. In anul 1840 in ziarul „Mercurul Brailei" este prezentat „Codul de Comert" care cuprinde prima
reglementare generala a bursei de comert in Muntenia. Acest cod a fost pus in practica si in Moldova, unde a fost extins
oficial dupa unirea Principatelor, in cadrul actiunii de unificare legislativa, prin legea din 7 decembrie 1863. „Codul de
Comert" din 1840 constituie o reproducere a „Codului Comercial Francez " din 1807. In 1865, in ziarul „Monitorul - Jurnal
oficial al Principatelor Unite Romane" apare primul proiect de lege pentru instituirea burselor de comert la Bucuresti, Iasi,
Galati si Braila care cuprinde reglementarea organizarii si functionarii acestor burse. „Legea asupra burselor mijlocitorilor de
schimb si mijlocitorilor de marfuri" din 1881 adoptata dupa legislatia franceza, punea bazele organizarii burselor de marfuri
si de valori. Un an mai tarziu se deschidea Bursa de la Bucuresti. „Legea asupra burselor de comert" din 1904 a redefinit
institutia bursiera iar legea de unificare din 1929 a determinat cresterea credibilitatii institutiei bursiere din Romania.

Desi legea din 1929, cunoscuta sub denumirea de „Legea Madgearu", admitea operatiunile la termen, acestea nu au fost
practicate in Romania pana in 11 iulie 1997, cand au fost lansate in premiera la Bursa din Sibiu. Pe fondul unui volum de
tranzactii scazut pe piata marfurilor fungibile si al lipsei unui cadru legislativ care era tot mai mult cerut de piata din
Romania, Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu (pe atunci Bursa din Sibiu) s-a orientat in lansarea contractelor
futures pe indici bursieri si pe valute. Este cunoscut faptul ca lansarea cu succes a unui contract futures depinde de
lichiditatea pietei activului de baza. Aceasta a fost premisa care a determinat reorganizarea Bursei de Marfuri din Sibiu ca
piata futures financiara.

Prima initiativa legislativa dupa1990 a avut loc in 28 august 1997 prin Ordonanta 69 privind „Legea burselor de marfuri". Ea
venea sa contureze modul de organizare al burselor de marfuri in vederea tranzactionarii de contracte futures si optiuni.

TEMA OPERATIUNI BURSIRE

Practica economica a statuat, in activitatea bursiera, doua tipuri de piete:

 1. piata bursiera la disponibil – in cazul careia momentul incheierii
contractului este urmat, la un interval foarte scurt de timp, de livrare
si plata;
2. piata bursiera la termen reglementata – unde tranzactiile au ca
suport cursul bursier reglementat de piata bursiera, iar la scadenta
cotractul poate fi executat prin transferul obiectului acestuia (marfuri
sau titluri financiare), purtand denumirea de contract acoperit sau
poate fi speculativ – caz in care, la lichidare, investitorul isi incheie
pozitia printr-o operatiune inversa, inregistrand profitul scontat.
In cazul pietei la termen reglementata vom intalni mai multe categorii de tranzactii:

 tranzactii la termen simple, pe baza contractului FUTURES a-la-baisse si a-

la-hausse;
 tranzactii facultative (cu prima);

 tranzactii bursiere cu optiuni;

 tranzactii de acoperire;

 tranzactii pe rata dobanzii;

 tranzactii de arbitraj.
Tranzactiile pe pietele reglementate reprezinta aproximativ 80% din lichiditatea unei piete bursiere, fata de 20% -
cat reprezinta tranzactiile la disponibil.

Cercetarea tranzactiilor bursiere are importanta cognitiva, in sensul ca acestea au un caracter dinamic, deoarece
pactica a devansat teoria. Analiza tranzactiilor bursiere are importanta pentru ca influenteaza intreg mediul economic,
coborand pana la nivelul individului intr-o societate.

1. PIATA LA DISPONIBIL

Piata la disponibil cuprinde doua tipuri de tranzactii:

1. tranzactiile spot (la vedere);

2. tranzactiile la termen (forward).
 

1. Tranzactiile spot sau la vedere presupun intelegerea intre doi

parteneri, in ringul si in afara bursei, in urma careia se
stabileste livrarea unei marfi, ce se gaseste intr-un depozit
agreat de bursa, cu plata cash intr-un interval de timp, in
general (t+3) zile, iar decontarile se fac pe baza cotatiilor in
momentul incheierii tranzactiei.
Acest tip de operatii nu contine elemente standardizate ale contractului, avand caracterul unui contract utilizat in
tranzactiile internationale, pe baza uzantelor stabilite cu privire la: reguli uniforme de livrare, de utilizare a acreditivului,
reguli uniforme privind utilizarea cambiei, biletului la ordin, CEC-ului, etc.
 La acest tip de contracte, intre momentul incheierii contractului si cel al livrarii, pretul este cel din momentul
incheierii tranzactiei.

2. Tranzactiile la termen sau forward presupun o intejegere intre

doi parteneri de a efectua o livrare la o data viitoare, dar la pretul
stabilit in ziua incheierii contractului. Apare astfel o ruptura intre
cele doua momente, cauzata de: sezonalitatea productiei fata de
consum (care este permanent) si invers, sau de distantele dintre
productie si consum.
Si in acest caz, contractul nu prezinta elemente standardizabile, tranzactia putand fi incheiata si in afara bursei, iar
cotatia ramane neschimbata intre momentul incheierii contractului si momentul platii.

Pe baza acestor tranzactii, folosind ca suport cursul stabilit pe piata la disponibil, au aparut contractele la termen
si piata preglementata, atat in bursele de marfuri dar, mai ales, in bursele de valori, cauzate de volatilitatea tot mai ridicata
a pietelor bursiere de valori.

Acest tip de tranzactii este utilizat din ‘70, dar culmineaza odata cu crack-ul din 19 octombrie 1987 – utilizat
pentru acoperirea riscului volatilitatii investitiilor facute in actiuni.

Practic, apar contracte la cursuri stabilite de piata bursiera pentru anumite scadente si sunt comparate si evaluate
in functie de cursul de pe piata la disponibil.

Scadentele pot fi fixate la: 1, 3, 9 si 18 luni.

La momentul lichidarii contractului la termen putem intalni urmatoarele situatii:

 investitorul accepta transferul obiectului contractului, caz in care avem de

a face cu o tranzactie acoperita sau
 nu are loc transferul obiectului contractului si este incheiata prin casa de
clearing o operatie bursiera de sens invers (investitorul multumindu-se
doar cu profitul), caz in care este vorba de o tranzactie neacoperita
sau speculativa.
Avantajele tranzactiilor la termen sunt legate de urmatoarele aspecte:

 rapiditate in efectuare - pentru ca se opereaza cu elemente standardizate,

unitatea de masura fiind contractul;
 contractele se lucreaza in marja – presupun incheierea unei valori mari
prin contract, dar cu utilizarea de lichiditati foarte putine (10-50% din
valoarea contractului);

 asigura un dever (cifra de afaceri) foarte mare (operatiuni multe si

valoroase).
Acest contract, pe durata vietii sale, este cotat zilnic in piata bursiera, in functie de evolutia cotatiei bursiere, astfel
incat un jucator cu o pozitie deschisa pe piata bursiera – contractul la termen este cotat zilnic la casa de clearing, astfel
incat cumparatorii ce detin o pozitie importanta, cursul fiind in crestere, vor incasa profitul realizat si vor majora marja
initiala depusa - fapt ce-i va permite acestuia sa aibe lichiditati pentru incheierea unei tranzactii suplimentare, lucru ce
influenteaza piata bursiera si atrage investitorii.

Acest efect de multiplicare a marjei poarta denumirea de efect de leviere.

 La casa de clearing pozitiile deschise de cumparatori sunt egale cu pozitiile deschise de vanzatori, fapt ce face ca
aceasta piata sa fie un joc cu suma nula.

In vederea mentinerii echilibrului pietei si pentru a nu aparea un joc hazardat, piata bursiera respectiva intervine
in a reglementa acest joc, fie prin marirea marjei pe care trebuie sa o depuna investitorul, fie prin interventia unui
specialist, care sa mentina o cotatie corecta si echilibrata, prin manifestari de sens contrar pe piata bursiera respectiva.

Comisia de Cotare care stabileste cursul pe o piata reglementata la scadenta, va lua in calcul cotatia de pe piata
bursiera la disponibil si stabilirea cotatiei la scadenta, in functie de doua marimi:

 valoarea absoluta - este data de valoarea colaterala ce reprezinta

diferenta dintre garantia initiala si datoria clientului la broker si
 valoarea relativa – ce trebuie sa fie pozitiva si este data de raportul dintre
valoarea absoluta si valoarea colaterala.
Grija broker-ilor este ca toate operatiile efectuate de investitori, in bursa, sa fie acoperite, iar
garantia initiala sa fie mai mare decat datoria.

Contractul la termen este marcat zilnic la piata de catre casa de clearing, care preia atributiile casei de brokeraj si
zilnic inchide si deschide pozitia investitorului in bursa, in functie de evolutia cursului pietei bursiere fata de cursul
reglementat la scadenta de piata respectiva.

Jucatorii ce se gasesc intr-o pozitie de pierdere vor lichida acestea si vor trece in pozitia de castigator. Aceasta
migratie de la pozitia de vanzator la cea de cumparator si invers, determina schimbarea raportului dintre cerere si oferta,
fenomen ce va duce la o reglare a cursului in bursa, pe termen lung.

La scaderea pretului, cei aflati in pozitia de vanzatori vor fi castigatori, in timp ce la cresterea pretului, cei situati in
pozitiile de cumparatori vor realiza profituri. Astfel, tranzactia la contractul FUTURES este un joc cu suma nula, respectiv
ceea ce pierde un speculant aflat in pozitia de vanzator (short), va castiga cel aflat in pozitia de cumparator (long), iar suma
contractelor vandute este egala cu suma contractelor cumparate.

57598ziu68gqo9u

 
 2. PIATA LA TERMEN SAU REGLEMENTATA

2.1 Tranzactiile pe pietele reglementate cu contracte FUTURES

57598ziu68gqo9u

1. Tranzactia “a la hausse”- investitorii cumpara si contracte la

termen la o cotatie reglementata de piata bursiera respectiva, cu
scadenta stabilita de bursa, iar pana la scadenta jucatorul poate
inchide pozitia in bursa inregistrand profitul scontat sau poate
efectua transferul. El asteapta pe aceasta perioada o crestere a
cotatiei, astfel incat la momentul scadentei sa inregistreze profitul
scontat.
 

1$ = 26.000 lei

UM = 1 ctr = 1.000 u.v.

Vt0=100 * 1.000 * 26.000= 2,6 mld. lei

Gt0=780 mil. lei

Vt1=100 * 1.000 * 25.5000 = 2,550 mld. lei

Gt1= 30%*Vt1= 30%*2,550 mld= 756 mil.

 15 mil. lei

Vt2= 100 * 1000 * 27.000= 2,7 mld. lei

Gt2=30%*Vt2= 30%*2,7 mld.= 810 mil. lei

30 mil. lei

Vctl= 100 * 1.000 * 25.000 = 2,5 mld. lei

Gi = 780 mil. lei

Gtl = 750 mil. lei

+ 30 mil. lei

Vtl0= 100 * 1.000 * 26.500 = 2,650 mld. lei

Gtl0= 795 mil. lei

+ 15 mil. lei

2. Tranzactia “a la baisse” – atunci cand investitorul ia pozitia de

vanzator .
 

1 Eu= 20.100 lei

UM= 1 ctr = 100 u.v.

 Vt0= 100 * 100 * 20.100= 201 mil. lei

Gt0= 40%*Vt0= 80,4 mil. lei

Vt1= 100 * 100 * 19.500= 195 mil. lei

Gt1= 40%*Vt1= 78 mil. lei

+ 2,4 mil. lei

Vt2= 100 * 100 * 20.600= 206 mil. lei

Gt2= 40%*Vt2= 82,4 mil. lei

Gt0= 80,4 mil. lei

2 mil. lei

In general, dobanda platita tertului trebuie sa fie mai mica decat valoarea costurilor platite pentru a deschide o
noua pozitie in bursa.

Acest tip de operatie poarta denumirea de operatie de deport.

Jucatorul aflat in pozitia de cumparator (“a la hausse”) poate castiga nelimitat, in schimb pierderea este limitata la
valoarea contractului.

Pentru jucatorul aflat in pozitia de vanzator (“a la baisse”) pierderea este nelimitata, pe cand castigul este limitat
la valoarea contractului.

2.2. Tranzactiile facultative (cu prima)

57598ziu68gqo9u

Acestea sunt tranzactii reglementate in care, la termenul de lichidare al contractului, speculantul

poate renunta la executare, abandonand contractul in schimbul unei prime.

Aceste operatii au aparut tot ca urmare a tranzactiilor pe piata la disponibil, atunci cand unul din parteneri platea
celuilalt o prima ca la scadenta sa renunte la contract.

Atractivitata acestui tip de tranzactie consta in aceea ca lasa celui care plateste prima facultatea de a abandona
contractul, limitandu-i pierderea.

Existenta acestui tip de tranzactie presupune:

 cursul stabilit de piata la disponibil;

 prima stabilita de Comisia de Cotare, sub forma unei serii strans legate de
termenul de scadenta si de pretul de exercitiu, compus din cursul
pietei la disponibil, la care se adauga prima.
 

1. Pozitia de cumparator:
Pe= Ct + P

unde:
 Pe= pretul de exercitiu

Ct= cotatia la termen

P= prima

Ps= pretul la scadenta.

Daca:

 Ps > Pe => Profit (lichideaza)

 Ct < Ps < Pe => lichideaza pierderea, care este mai mica decat prima

 Ps < Ct => Pierdere (abandoneaza pierderea care este mai mare decat
prima)
Vanzatorul unui contract facultativ, intr-o astfel de operatie poate pierde nelimitat, in timp ce cumparatorul castiga
nelimitat, iar pierderea acestuia din urma este egala cu prima in situatia in care vazatorul abandoneaza contractul.

OPERATIUNILE SPECULATIVE DE HEDGE

CURS 6 BURSE INTERNATIONALE

DE VALORI SI MARFURI

OPERATIUNILE SPECULATIVE DE HEDGE

Operatiunile speculative de HEDGE constau in vanzarea sau cumpararea la bursa pe termen a

intregii cantitati de marfuri, titluri de valori din stoc a carui pret dorim sa-l mentinem la cotatia de la data
semnarii contractului in bursa.

Indiferent de fluctuatia pretului de pe piata fizica, pretul nostru este asigurat:

 daca pretul scade, vindem contractul la bursa, iar cu diferenta de pret

compensam pierderea de pe piata fizica, iar
 daca pretul pe piata fizica creste, cumparam de la bursa contractul la noul
pret si se inregistreaza o pierdere care va fi compensata cu castigul de pe
piata fizica.
Deci, operational, pastram nealterat nivelul pretului initial.

Intotdeauna preturile de pe piata fizica oscileaza in functie de cotatiile inregistrate la Bursa, iar cei care efectueaza
astfel de operatii HEDGE nu vor realiza profitul din diferenta de curs, ei asigurandu-si contractul din valoarea sau comisionul
perceput ca urmare a operatiunilor tehnice efectuate.
 Operatiunile HEDGE se axeaza pe strategia “patura”, in timp ce operatiunile speculative se axeaza pe strategia
“hazardului”.

Operatiunile de HEDGE sunt practicate de oamenii de afaceri, ei incercand sa-si protejeze profitul, urmarind
evolutia pretului produsului pentru a compensa piederile de pe piata fizica cu castigurile de pe piata bursiera. Categoriile de
oameni de afaceri care practica acest tip de operatiuni sunt:

 fermierii ce-si vand recolta la Bursa la termen;

 proprietarii de silozuri ce stocheaza la preturi curente si vand dupa un
anumit termen, functie de oportunitati;

 importatorii care vand FUTURES cantitatile contractate la import in

vederea protejarii pretului;

 industriasii care vand la termen paralel cu produsele sau cu materiile

prime aprovizionate pentru a evita pierderile de la produsul finit;

 fabricantii care vand la termen productia realizata, dar care e in stoc si

care urmeaza sa fie valorificata de pe piata fizica ulterior.
Operatiunile HEDGE pot functiona intrucat preturile cash de pe piata fizica, cat si cele de pe piata bursiera,
oscileaza impreuna - pentru ca ambele au la baza raportul cerere-oferta.

Daca se doreste protejarea pretului fata de o majorare de pe piata fizica se ia o pozitie LONG la Bursa, care sa
permita compensarea.

Deci, operatiunile de HEDGE presupun luarea unor pozitii egale, dar de sens opus intre piata cash si
piata FUTURES bursiera, care, de fapt, reprezinta esenta acestei operatii.

Exista doua tipuri de operatiuni HEDGE:

1. SHORT – HEDGE si
2. LONG – HEDGE.
 

Pietele FUTURES comerciale sunt foarte importante, in primul rand pentru informatiile pe care le ofera oamenilor
de afaceri. Tranzactiile FUTURES comerciale sunt surse pentru profituri (sau pierderi) importante ce se pot realiza pe calea
operatiunilor speculative sau de arbitraj.

In acelasi timp, pietele FUTURES comerciale ofera – pe calea tranzactiilor de HEDGE – un mijloc foarte eficient de
protectie a producatorilor si comerciantilor impotriva riscului degradarii preturilor.

1. SHORT – HEDGE sau HEDGIGUL de vanzator este initiat de cel

care detine, cumpara sau produce anumite marfuri pe piata fizica, in
scopul de a se proteja impotriva riscului scaderii preturilor. Acesta
angajeaza o tranzactie FUTURES de vanzare (SHORT) pentru o
cantitate echivalenta de marfa, printr-o implicare financiara de mici
dimensiuni (clearing margine poate atinge cel mult 10% din valoarea
operatiunilor initiate).
Daca riscul (scaderea preturilor) se produce, valoarea stocurilor de marfuri fizice, pe care el le detine in mod
efectiv, se reduce in mod corespunzator (ceea ce-i pricinuieste o pierdere). Avand, insa, in paralel, o tranzactie de vanzare
(SHORT) care se finalizeaza (in cazul scaderii preturilor la nivelul p 1 – din figura de mai jos) cu un castig pentru initiator,
pozitia bursiera angajata ii ofera posibilitatea compensarii (cel putin partiale) a pierderii determinate de diminuarea valorii
stocurilor efective de marfa.

Este, insa, posibil ca – pana la scadenta tranzactiei de vanzare (SHORT) - preturile sa creasca la nivelul p 1. In
aceste conditii, cresterea valorii stocurilor de marfuri fizice este anihilata de pierderea pe care clientul o inregistreaza la
lichidarea contractului FUTURES comercial.

PIATA BURSIERA profituri PIATA FIZICA

Cresterea valorii

stocurilor

Castig pe seama

pozitiei short

Pretul curent

 
  

Scaderea valorii stocurilor

Pierdere pe seama pozitie short

pierderi

Cazul A – SHORT - HEDGING

- La un siloz –

  
 Piata fizica Stoc marfuri: V0 = 10ct * 150$/t = 7.500.000 $

Piata bursiera V0 = 7.500.000 vanzare

La un anumit interval de timp preturile cunosc o crestere pe piata

fizica.

1. t1 f1 Vf1 = 5ct * 5.000t * 160$/t = 4.000.000 $

t0 f0 Pf0 = 3.750.000 $ (+ 25.000 $)

Piata bursiera C = 5ct * 5.000 * 160 = 4.000.000 $

V = 5ct * 5.000 * 150 = 3.750.000 $

25.000 $

Castig pe P. fizica (+25.000$) = Pierdere pe P. bursiera (- 25.000$)

Astfel, castigul de pe piata fizica este anulat de pierderea de

pe piata bursiera.

 
 2. LONG – HEDGE sau HEDGINGUL de cumparator se
angajeaza de firmele comerciale sau de productie, ce urmeaza a se
aproviziona cu anumite marfuri fizice la o scadenta ulterioara.
Pentru aceste firme riscul consta in eventualitatea cresterii marfurilor
respective. Protectia impotriva acestui risc se poate realiza prin
angajarea unei tranzactii FUTURES de cumparare (LONG).

Cazul B – LONG-HEDGING

- Morarul vinde o productie viitoare -

A – 100 ctr de faina * 2.500 lei/kg

1 ctr = 100 tone

Pretul graului are o pondere de 95% in pretul fainii, ceea ce

influenteaza substantial pretul fainii.

B – Cumpara la Bursa – momentul t0

120 ctr grau * 1.500 lei/kg * 100

1 ctr = 100 tone

scadenta 15.10

La 15.08.

Piata fizica 50ctr * 1.800 lei/kg * 100 = 9.000.000

Piata fizica initiala 50ctr * 1.500 lei/kg * 100 = 7.500.000

1.500.000

La Bursa

Vinde pe 15.08. 50ctr * 1.800 lei/kg * 100 = 9.000.000

15.07 50ctr * 1.500 lei/kg * 100 = 7.500.000

1.500.000

Piata fizica – Piata bursiera = 0

PIATA BURSIERA profituri PIATA FIZICA

 Cresterea valorii

stocurilor

Castig pe seama

pozitiei short

Pretul curent

Pierdere pe seama pozitie short

Scaderea valorii stocurilor

pierderi

Daca se produce riscul (preturile cresc la nivelul p 1), sporirea

cheltuielilor de aprovizinre este compensata de diferenta pozitiva cu
care se finalizeaza tranzactia FUTURES de cumparare (LONG). Daca,
insa, preturile scad (la nivelul p’1), economia se va putea realiza din
aprovizionarea cu marfuri mai ieftine, fiind anihilata de pozitia
LONG, care se finalizeaza cu pierderi.

Pe pietele FUTURES comerciale se incheie si tranzactii de

arbitraj care presupun angajarea de pozitii diferite (LONG sau
SHORT) pentru scadente diferite, in speranta obtinerii unor
diferente de pret favorabile.

Tranzactiile de acest fel diminueaza riscurile care se asociaza

miscarii permanente (zilnice) a cursurilor, initiatorul asumandu-si
doar riscul schimbarii arbitrajului intre cele doua scadente pentru
care are angajate pozitii diferite.

Intre cele doua termene (t1 si t2) cotatia va scadea, iar

rezultatele operatiunii vor fi dupa cum urmeaza:
  pana la t1 cele doua pozitii se anuleaza reciproc; dupa t1
clientul ramane doar cu pozitia de vanzare (SHORT) care-i
aduce castig doar daca p2<p1;
 daca, dup t1 preturile cresc, astfel incat p2>p1, arbitrajul se
incheie cu pierdere pentru client.

In situatia in care pozitia de cumparare (LONG) are scadenta

mai indepartata, clientul obtine castig numai in cazul in care p 2>p1.

Tranzactiile speculative si cele de arbitraj au atins o amploare

foarte mare, expansiunea lor fiind insa “temperata” de faptul ca – in
apropierea scadentelor – preturile cash si cele FUTURES tind sa se
egalizeze, ca urmare a intensitatii deosebite a operatiunilor de
arbitraj.

Operatiunile facultative multiple

In aceste operatii una din parti isi rezerva dreptul de a

cumpara sau a vinde o cantitate dubla sau tripla fata de cea
angajata initial, dar speculantul respectiv va achita un pret
mai mare decat cursul zilei.

Pentru a obtine acest drept, speculantul cumparator va plati un

curs mai mare decat cursul zilei, iar speculantul vanzator (a la
baisse) va vine la un curs mai mic decat cursul zilei.

burse curs 7 - TRANZACTII LA TERMEN CU INSTRUMENTE FINANCIARE

CURS 7 BURSE INTERNATIONALE

DE VALORI SI MARFURI

  34393sll57fph8k

TRANZACTII LA TERMEN CU INSTRUMENTE FINANCIARE

Acestea sunt tranzactii de mare anvergura, ce se angajeaza in marje, deoarece presupun vehicularea unor sume
impresionante, incheiate de institutii financiare internationale, fara a fi exclusa aparitia altor clienti cu potential.

Tranzactiile la termen cu instrumente financiare presupun asumarea obligatiei de a cumpara sau a

vinde o anumita suma in valuta sau instrumente financiare, la o scadenta viitoare, in schimbul unui pret fixat
de Bursa in momentul incheierii contractului.

Aceste tranzactii pot fi:

1. tranzactii cu valute;
 2. tranzactii cu rata dobanzii si

3. tranzactii cu instrumente sintetice (indici bursieri).

1. Tranzactiile reglementate la termen cu valute

  34393sll57fph8k

Acestea au aparut ulterior tranzactiilor interbancare SPOT sau cu livrare la termen - FORWARD.

La acest tip de operatiuni cu valute, contractul care se incheie in Bursa si are toate elementele standardizate:
valoare, valuta, termen de scadenta.

Tranzactiile reglementate la termen cu valute se desfasoara in competitie stransa cu operatiunile FORWARD pe

piata bancara, cu consecinte de egalizare a cursurilor.

In timp, acest tip de tranzactii bursiere devin neintertesante pentru speculanti.

Bursele mai importante unde se tranzactioneaza valutele sunt:

 CHICAGO MERCANTILE EXCHANGE - pentru marca germana, lira sterlina,

francul francez;
 N.Y. COTTON EXCHANGE - pentru dolarul american;

 PHILADELPHIA STOCK EXCHANGE - pentru lira sterlina, marca elevtiana,

francul francez, ECU, dolarul canadian.
Tranzactiile reglementate cu valute se angajeaza in marje, cu o garantie redusa de 10% ce permite angajarea de
operatiuni de anvergura cu scopul obtinerii de profit.

Cel care angajeaza o astfel de operatiune o face pe baza propriilor intuitii, prognoze, astfel incat daca prognozeaza
o scadere va lua pozitia SHORT (vanzator), si invers

Pot fi incheiate si contracte de HEDGING cand este angajata pe piata financiara o tranzactie de livrare la termen,
cu scopul de a proteja pretul de cumparare.

In competitia cu pietele interbancare, tranzactiile reglementate cu moneda ofera clientilor avantajul unei
operativitati foarte mari, cat si a unei mari lichiditati. Totusi, aceste tranzactii au un grad de semnificativ de risc ( este vorba
de valute ale caror cursuri sunt osilante si influentate de o serie mare de factori, iar prognoza are grad scazut de
probabilitate care nu se realizeaza in practica). Exemplu: operatiunea facuta de Soros, la Banca londoneza care era sa
prabuseasca Banca Nationala londoneza.

Bursele care efectueaza astfel de operatiuni sunt:

 CHICAGO MERCANTILE EXCHANGE;

 MADE AMERICAN COMODITY EXCHANGE;

 AMERICAN COTTON EXCHANGE – bonuri de tezaur;

 N.Y. COTTON EXCHANGE – pentru obligatiuni de stat;

 La Londra – pentru eurodolari;

 la Bursa din Paris.

 Lichidarea implica angajarea efectiva a operatiunii (livrarea activului financiar) sau acoperirea activului financiar
respectiv printr-o tranzactie de sens invers.

Exemplu:

100 unitati

CB = 19.200 lei – cotatia Bursei

- la momentul t0 -

1$ = 19.200 lei

1 ct = 100 $

G = 10%

Termen scadenta - 1 luna (31.03 - lichidare)

Pc – pozitie de cumparator

C0V = 100 ct * 100$ * 19.200 lei/$ = 192.000.000 lei

G0 = 19.200.000 lei

- la momentul t1 -

1$ = 19.300 lei

C1V = 100 ct * 100$ * 19.300 lei/$ = 193.200.000 lei

C1 = 19.300.000

+ 100.000 lei – castig - poate fi operatiune cu acoperire hedging.

2. Tranzactiile reglementate cu rata dobanzii

Contractul FUTURES cu rata dobanzii reprezinta angajamentul de a livra sau a primi la o scadenta
reglementata un activ financiar, cu o dobanda stabilita in momentul perfectarii contractului.

Practica s-a concentrat asupra unor anumite active financare cu dobanzi, care au facut obiectul tranzactiilor
repetate de catre clientii cu bonuri de tezaur sau obligatiuni de stat.

Cu bonurile de tezaur se incheie tranzactii FUTURES cu rata dobanzii care au termen de scadenta mai mare (10 –
30 ani). In schimb, tranzactiile pe obligatiuni de stat au termen de scadenta mult mai mic (3 – 6 luni).

Pretul contractelor FUTURES cu dobanzi se stabileste diferit, in functie de activul financiar:

a. Pretul la un contract cu termen de scadenta apropiat (cu

obligatiuni de stat) se stabileste astfel:
T – bills

Pc = VN (1 - d/100 * N/360)

unde:

Pc = valoarea contractului;

N= termenul contractului;
 VN = valoarea nominala a activului financiar;

d = dobanda.

De aici rezulta ca un cumparator al unui contract FUTURES cu rata dobanzii acorda un imprumut de la scadenta
operatiunii pana la scadenta titlului, intrand si in posesia activului financiar, in timp ce vanzatorul primeste imprumutul, deci
isi valorifica activul pe care il detine.

Un contract FUTURES fixeaza in avans o rata a dobanzii pentru o investitie ce se va face ulterior.

b. In cazul activelor financiare pe termen lung, pretul contractului

se fixeaza in expresie procentuala, in raport cu valoarea nominala a
contractului.
T – bonds

Pc = VN * 75%

In legatura cu preturile, fiecare Bursa stabileste si variatia minima, adica pasul minim de schimbare a valorii
contractelor, care se stabileste diferit la contractele cu termen scurt sau la cele cu termen lung.

In timpul de viata al contractului, pretul acestuia va inregistra toate variatiile care depasesc variatia minima si care
sunt invers proportionale cu evolutia ratei dobanzii.

Pretul de lichidare al contractului va tine cont de rata unica a dobanzii folosita in mod curent pentru activele cu
termen lung de scadenta si de cuponul curent ce se bonifica pentru contractul respectiv in ziua scadentei.

Acest pret de lichidare, in functie de modificarea ratei dobanzii curente, poate fi mai mare, daca dobanda a
crescut sau mai mic, daca dobanda a scazut mai mult decat pretul contractului.

Si aceste contracte se incheie in marja, cu scopul de a limita accesul la astfel de operatiuni. De asemenea, aceste
contracte sunt marcate la piata, ceea ce presupune ca garantia (marja) depusa va inregistra cresteri sau scaderi ale pretului
contractului, in functie de valoarea ratei dobanzii.

Aceste contracte sunt angajate de investitori in scopul obtinerii de profit, iar speculantul se poate afla in una din
urmatoarele situatii:

 cand estimeaza o crestere a dobanzii, ceea ce presupune ca pretul

contractului in perioada curenta sa fie mai mic decat pretul contractului in
perioada de baza, va lua pozitia de vanzator;
 daca rata dobanzii scade, pretul contractului pe perioada curenta este mai
mare decat pretul contractului pe perioada de baza, si atunci va lua pozitia
de LONG, deci va castiga;

 cand prognoza nu reuseste, va inregistra o pierdere.

3. Tranzactiile cu instrumente financiare sau sintetice

(indici bursieri)

 
 Se numesc tranzactii cu intrumente sintetice pentru ca acestea nu au o existenta fizica, ele fiind
rezultatul unor determinari prin calcul matematic – indici bursieri.

Tranzactiile pe pietele reglementate cu indici bursieri sunt rezultatul intensificarii inovatiei mecanismelor bursiere.

Cei dintai indici sintetici au fost calculati pe pietele americane, iar in perioada 1982 – 1984 au fost introduse
contractele reglementate pentru 4 indici bursieri, indici creati de catre societati specializate in furnizarea de informatii
financiare. O astfel de societate este STANDARD AND POOR’S care a creat indicele Standard and Poor’s – 500 Prix Index.

Un alt indice negociat la Bursa din America este NY Stock Excgange Composit Index (NYCE).

Fata de societatile care furnizeaza informatii financiare, numarul indicilor negociati pe piata bursiera este foarte
redus, precum si indicii care se calculeaza pentru o tara si se negociaza in alta tara. (Exemplu: NIKOY – 225 – se calculeaza
in Japonia si se negociaza in Singapore sau Indicele CAC – 40 – se calculeaza in Franta si se negociaza in Bursa din
Frankfurt).

Tranzactiile reglementate cu indicii de bursa sunt vanzari sau cumparari la cursul reglementat la
Bursa a indicilor negociati, in schimbul unei sume cash, care se plateste la scadenta, calculandu-se dupa
urmatoarea formula:

Sc = M (V1 – V0)

unde:

Sc = suma cash;

M = se numeste multiplicator, se calculeaza de catre Bursa si este specific fiecarui indice;

V1 = valoarea la scadenta a tuturor titlurilor luate in calculul indicelui respectiv. Aceasta se calculeaza astfel:

V1 = VB * Cb1 / (K * Cb0) * 100

unde:

VB = valoarea de baza, adica valoarea indicelui in momentul aparitei lui (Ex.: .1000 puncte);

Cb0 = capitalizarea bursiera de baza, calculata in prima zi a aparitiei indicelui;

Cb1 = capitalizarea bursiera in perioada curenta;

K = coeficient de ajustare a bazei de calcul, ca urmare a modificarilor structurale din cadrul indicelui;

V0 = pretul contractului reglementat la momentul initierii operatiunii (perioada de baza).

Aceste tranzactii se calculeaza in marja; pentru membrii Bursei aceasta este mai scazuta.

Marcarea contractului se face la Casa de Clearing - pentru membrii Bursei si de catre brokeri - pentru clientii lor.

La scadenta, lichidarea contractului are loc prin:

 achitarea de catre vanzator, daca valoarea din perioada curenta este mai
mare decat cea din perioada de baza (castig[ cumparatorul) si
 achitarea de catre cumparator, daca valoarea din perioada curenta este
mai mica decat cea din perioada de baza (castiga vanzatorul).
Acest mod de lichidare, prin plata cash, este unic, deoarece indicele nu se poate exprima prin unitati de masura
fizice.

Aceste tranzactii cu indici bursieri au cunoscut o dinamica deosebita in ultima perioada prin garantiile reduse, prin
mecanismele operative de perfectare a tranzactiilor, cat si vis-a-vis de castigurile care se pot realiza pe aceasta piata.
 Ele se pot incheia din mai multe motive:

 in scop speculativ - de a obtine profitul generat de cresterea indicatorului

respectiv;
 de a sigura portofoliul gestionat de o societate de valori mobiliare
impotriva riscului scaderii valorii acestuia;

 cel de arbitraj - adica castigul cauzat de diferenta de pret dintre pretul

FUTURES al indicelui si valoarea cursului actiunilor componente ale
indicelui.
Deoarece speculatia cu indici are un mecanism similar cu restul tranzactiilor bursiere, mai interesant este scopul
legat de acoperirea riscului scaderii valorii unui portofoliu.

In general, cei ce gestioneaza portofolii de actiuni doresc sa-si elimine riscul lor, fapt pentru care vor merge si vor
incheia o tranzactie pe o piata bursiera reglementata, pe un indice bursier care are in componenta valori mobiliare pe care
le gestioenaza.

Pentru a determina numarul contractelor ce trebuie incheiate, se apeleaza la relatia matematica:

N = b (Sp / Sc)

daca actiunea isi poate pierde substanta (stabilitatea). De remarcat faptul ca cu cat valoarea este mai ridicata indicele este
mai scazut.

N = numarul de contracte;

b = indice al volatilitatii valorilor mobiliare din cadrul portofoliilor care le gestioneaza;

Sp = valoarea de piata la momentul t0 al titlurilor ce formeaza portofoliul;

Sc = valoarea contractului FUTURES la momentul de lichidare sau incheiere al contractului.

Neajunsul acestor tranzactii este ca, de multe ori, datorita apropierii dintre portofoliile de gestionat si componenta
indicilor sintetici calculati pe piata bursiera tinde sa se apropie, ceea ce duce la ingustarea pietei bursiere respective. In
acest sens, apare interventia Institutiei bursiere care vine sa stopeze aceasta miscare intre valorile mobiliare negoiate si
indicii calculati si negociati de Bursa respectiva.

burse curs 9 - Tranzactionare in cadrul Bursei

CURS 9 BURSE INTERNATIONALE DE VALORI SI MARFURI

- Continuare curs 8 -

Sedinta de tranzactionare in cadrul Bursei se desfasoara prin parcurgerea urmatoarelor etape:

1. Predeschiderea - cu introducerea ordinelor in sistemul STEA -

in cadrul acestei etape, pretul de deschidere este calculat pentru
fiecare valoare mobiliara, prin algoritmul de FIXING.
53727elz33klj1b
Cand exista mai multe preturi la care se pot executa tranzactiile (cantitati egale cu preturi diferite), atunci pretul de
deschidere va fi cel mai apropiat de nivelul de referinta.
Toate ordinele (de vanzare sau de cumparare) se executa integral, in masura in care cantitatea de valori mobiliare este
suficienta, in cazul in care ordinele, avand pretul egal cu pretul de deschidere, pot fi executate integral, partial sau deloc.

2. Deschiderea - cu identificarea tranzactiilor posibile, calcularea si anuntarea preturilor de

deschidere si alocarea ordinelor.

3. Sesiunea de tranzactionare propriu-zisa - care cuprinde:

ll727e3533kllj

a. afisarea ordinelor ramase neexecutate;

b. introducerea si executarea ordinelor pe piata continua;

c. raportarea permanenta a tranzactiilor;

d. transmiterea informatiilor de piata.

4. Incheierea - in care au loc:

a. tiparirea rapoartelor de tranzactionare;

b. afisarea preturilor valorilor mobiliare tranzactionate;

c. introducerea ordinelor destinate urmatoarei sedinte de

tranzactionare, avand termenul de valabilitate cel putin pana la data
efectuarii acesteia.
In etapa a doua, tranzactiile efectuate la Bursa in perioada de deschidere sunt transmise, impreuna cu informatiile de piata,
publicului.

Dupa calcularea pretului de deschidere si raportarea tranzactiilor catre membrii, se vor constitui cotatii de piata pentru acea
valoare mobiliara.

Cotatiile Bursei, in orice moment, semnifica cea mai buna cerere, respectiv oferta, existente pe piata.

Executarea ordinelor are loc respectandu-se o serie de prioritati:

a. cel mai bun pret;

b. ordinele clientilor in fata pro-ordinelor, la acelasi pret;

c. daca mai multi clienti au dat ordin la acelasi pret, ordinea de

executie se face pe principiul precedentei;

d. daca mai multe pro-ordine au acelasi pret, ordinea de executie se

face pe principiul precedentei.
Dupa inchiderea sesiunii, Bursa va transmite rapoartele de tranzactionare stabilite in proceduri de registru si decontare catre
clienti.

In cadrul Bursei de Valori Bucuresti, sunt situatii cand au loc:

1. tranzactii speciale;
2. tranzactii raportate;
 3. tranzactii exceptate.
 

1. Tranzactiile speciale - sunt cele cu valori mobiliare inscrise la cota, dar au loc in afara sistemului STEA.
Acestea sunt considerate tranzactii bursiere fiind reglementate prin proceduri bursiere, supravegheate si facute publice de
aceastea.

Sunt considerate tranzactii speciale:

 oferta publica;
 preluarile;

 tranzactiile raportate.
2. Tranzactiile raportate - sunt acele tranzactii care au o valoare mai mare de 100 milioane lei sau o cantitate care
depaseste 5% din emisiunea de valori mobiliare efectuate de emitent.

3. Tranzactiile exceptate - sunt cele rezultate din hotarari judecatoresti sau executii silite, transferuri private sau directe,
donatii si corectarea erorilor care presupun transferuri mobiliare in vederea corectarii unor erori aparute in executarea
ordinului unui client, in contul de erori al membrului respectiv.

Corectiile se vor efectua pe baza cererii transmise de membrul serviciului de tranzactionare si supraveghere a pietei.

In cazul pietei continue (OTC sau Burse), rolul central in mecanismul tranzactional revine creatorul de piata. El “ia pozitie pe
titluri”, deci devine cealalta parte in tranzactia cu clientii.

Orice market-maker prezinta clientului 2 preturi:

a. cotatia BID (de cumparare) - cel mai mare pret pe care firma il
ofera pentru cumpararea titlului;
b. cotatia ASK (de vanzare) - cel mai mic pret pe care firma il cere
pentru vanzarea titlului.
Cotatia ASK este mai mare decat cotatia BID, iar diferenta dintre ele este SPREAD, care este sursa de venit pentru market-
maker.

OTC (Over the counter) - este formata din:

1. sectorul “A” - care cuprinde “NYSE” si “AMEX”;

2. sectorul “B” - care cuprinde “NASDAQ” si “titlurile roz”(“pink
sheeds”).
In primul sector, OTC este piata “la ghiseu”, iar in al doilea sector se refera la societatile financiare.

Detinand stocuri si titluri, vanzand si cumparand cu scopul de a obtine profituri din diferenta cotatiilor ASK ¹ BID, market-
maker-ul face piata.

Sectorul “B” - in esenta, cuprinde urmatoarele faze:

a. ordinul dat de client;

b. primirea ordinului de catre comerciantul de titluri;

c. comunicarea cotatiilor ASK - BID de catre market-maker;

d. inchiderea contractului.
Sistemul “NASDAQ” este o retea computerizata inter-dealeri, iar aceasta piata are mai multi creatori care fac piata pentru
aceleasi actiuni.

Firmele de brokeraj introduc, prin terminalele lor, preturile pe care le coteaza, astfel incat dealerii si brokerii integrati in
sistem pot avea pe propriile terminale, in orice moment, cotatiile tuturor firmelor market-maker, pentru toate titlurile incluse
in NASDAQ.

In sistemul “NASDAQ” se negociaza, curent, 4000 de actiuni. Cele mai importante dintre acestea sunt actiunile firmei
“Jaguar” sau “Apple Computers”, cu peste 50 de firme care tin piata.

Prescurtarea O.T.C. pentru piata de capital extrabursiera sau, mai clar, piata titlurilor de valoare necotate la bursa
de valori, a devenit cunoscuta pentru toata lumea.

In Romania, piata O.T.C. are 3 institutii de baza, respectiv:

 Sistemul de tranzactionare “RASDAQ “;

 Societatea Nationala de Compensare, de Conectare si Depozitare
pentru Valorile Mobiliare (SNCDD);

 Registrul Roman al Actionarilor (RRA).

 

RASDAQ - a fost creata ca o institutie independenta, un suport tehnologic, care are ca obiect de activitate
operarea sistemului de negociere si tranzactionare electronica distribuita din Romania.

Firma de SRL cu unic asociat, Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare a fost aleasa din dorinta
de a oferi echidistanta fata de toti participantii la aceasta piata.

SNCDD (VM) - a fost creata pentru participantii la piata si detinuta de acestia, in scopul stabilirii unui organism
independent de autoreglare, avand responsabilitatea protectiei actionarilor romani, precum si a monitorizarii si asigurarii
capacitatii Societatii de Valori Mobiliare si a bancii participante, de a deconta tranzactiile efectuate.

SNCDD ofera urmatoarele servicii:

1. evidenta tranzactiilor;
2. decontarea tranzactiilor (activitate de utilitate publica pentru
facilitarea compensarii tranzactiilor si coordonarea transferurilor
valorilor mobiliare si a numerarului intre contrapartidele care au
efectuat tranzactiile);

3. custodie (pastrarea in siguranta a valorilor mobiliare detinute de

utilizatorii directi ai SNCDD, in nume propriu sau in numele
clientilor).
RRA - este primul si, in prezent, si singurul registru independent din Romania autorizat de CNVM sa pastreze si sa
actualizeze, in conditii de siguranta si impartialitate, datele asupra actionarilor societatii tranzactionate pe piata RASDAQ.

Serviciile oferite de RRA sunt urmatoarele:

1. mentinerea si actualizarea registrelor actionarilor, pe baza

tranzactiilor in piata, a mostenirilor, avand ca obiect actiunile
respectivelor societati emitente;
2. furnizarea informatiilor complete ale actionarilor si a modificarilor
intervenite in structura actionarilor, la cererea emitentilor;
 3. efectuarea modificarilor de nume, adresa, buletin de identitate si cod
numeric personal si emiterea de confirmari;

4. eliberarea extraselor de cont la cererea actionarilor.

Astazi, pe piata RASDAQ, sunt disponibile pentru tranzactionare actiunile a peste 2700 de societati comerciale din programul
de privatizare in masa.

Orarul de functionare a sistemului de cotatie automata RASDAQ al Asociatiei Nationale a Societatilor de Valori Mobiliare
(ANSVM) este de la ora 1000 - 1400 , de luni pana vineri, inclusiv, cu exceptia zilelor declarate sarbatori legale.

Accesul sau participarea directa la piata O.T.C. este limitat la societatile de valori mobiliare care satisfac toate cerintele de
participare stabilite de ANSVM si/sau de RASDAQ S.R.L., aceste cerinte putand include:

a. un nivel de capitalizare mai mare decat cel stabilit de CNVM pentru

intermediarii autorizati sa tranzactioneze valori mobiliare in calitate
de dealeri;
b. o configuratie specifica a echipamentelor si programelor si anumite
particularitati legate de sistemul de telecomunicatii, intretinerea
echipamentului, cerinte operationale si de securitate, continute in
programele de servicii.
Accesul pe piata O.T.C. este controlat prin utilizarea de coduri ale utilizatorilor individuali si parole atribuite fiecarei societati
de valori mobiliare care este autorizata sa participe direct pe aceasta piata.

Accesul direct pe piata O.T.C. este posibil si pentru societatile de valori mobiliare care decid sa nu se integreze in calitate de
formatori pe piata pentru vreo valoare mobiliara, aceste societati putand utiliza orice informatii sau date despre piata,
inclusiv totalitatea informatiilor asupra cotatiilor si tranzactiilor cotate, validate si distribuite de RASDAQ S.R.L. in timpul
orarului de functionare al pietei.

Toate persoanele fizice si juridice care nu sunt membre ANSVM, au interzis accesul direct in sistem, accesul direct referindu-
se la posibilitatea persoanei de a introduce cotatii sau de a raporta tranzactiile direct in sistemul de tranzactionare RASDAQ,
prin intermediul unui terminal.

Aceste persoane pot avea numai acces vizual, utilizand toate informatiile sau datele despre piata care sunt disponibile, ele
incheind un contract de servicii si platind toate taxele stabilite de ANSVM.

Supravegherea pietei O.T.C. o asigura CNVM.

Oricat am incerca sa simplificam prezentarea functionarii pietei O.T.C., constatam ca este un lucru foarte dificil.
Dificultatea provine, probabil, si din faptul ca, in aceasta piata trebuie sincronizate actiunile a 4 societati comerciale
distincte. Rolul acestor societati este de a asigura conditii de fair-play, siguranta si transparenta, atat pentru vanzator, cat si
pentru cumparator.

Aceasta piata va trebui sa dea o finalitate actiunii de privatizare in masa, prin distribuirea actiunilor societatilor comerciale
catre populatie.

Aceste societati au ajuns intr-o faza in care nu-si vor putea organiza Adunarea Generala a Actionarilor, din cauza
numarului exagerat de mare al actionarilor.

Pentru gruparea actiunilor la un numar cat mai mic de actionari, exista mai multe solutii: actiunile vor fi cumparate de
investitor sau chiar de societatile emitente sau detinatorii de actiuni care pot mandata o firma specializata care sa-i
reprezinte la AGA.

Fascinatia jocului oferit de mecanismul de tranzactionare, precum si posibilitatile unor castiguri mai substantiale decat cele
oferite prin depunerea banilor la banci, sunt doua motive care se spera ca vor atrage multa lume in piata bursiera si
extrabursiera (O.T.C.).

burse curs 10 - INDICI BURSIERI

CURS 10 BURSE INTERNATIONALE

DE VALORI SI MARFURI

INDICI BURSIERI

Indicii bursieri exprima evolutia cursurilor valorilor mobiliare ce sunt cuprinse in structura indicelui cu
reprezentativitate pentru piata bursiera respectiva, dand o imagine asupra evolutiei pietei bursiere, la un moment dat.

In evolutia calcularii si publicarii acestor indici bursieri au aparut doua mari categorii, si anume:

 indici din prima generatie – a caror reprezentativitate era mai putin

elocventa pe piata bursiera, ca urmare a unor metode de calcul bazate
numai pe medii ponderate, fara sa fie adaptate la conditiile si factorii de
influenta, cat si prin nivelul scazut al valorilor mobiliare cuprinse in
structura lor, ca urmare a evolutiei pietei bursiere, a necesitatii unei
analize aprofundate, in primul rand;
 si, ca urmare a necesitatii si oportunitatii efectuarii unor tranzactii bursiere
pe anumite piete reglementate, in al doilea rand, au aparut si indicii din
a doua generatie denumiti si instrumente sintetice utilizate in tranzactiile
bursiere, astfel ca au aparut mari societati financiare sau institutii de
cercetari a pietelor bursiere, care au elaborat indici cu nivel mare de
reprezentativitate ce sunt utilizate de societatile de intermediere in
tranzactiile pe anumite piete reglementate, avand ca obiect indicii bursieri
ca suport al acestor tranzactii.
In elaborarea indicilor bursieri si, in special, a indicilor care analizeaza si reprezinta pietele de capital, se stabilesc
anumite etape:

1. selectarea esantionului de valori mobiliare cuprinse in

structura indicelui respectiv:

 in primul rand sunt selectate acele valori mobiliare care contribuie la

un grad ridicat de capitalizare a bursei;

 sunt selectate acele valori mobiliare care au o larga raspandire in

randul investitorilor – de asemeni, se aleg numai din valorile mobiliare
care sunt admise a fi cotate in bursa;

 mai sunt selectate titlurile financiare pe domenii de activitate –

pentru a creste gradul de reprezentativitate economica a indicelui
respectiv;

2. modul de ponderare a acelor valori mobiliare ce intra in structura

indicelui respectiv. Se pot folosi mai multe sisteme, respectiv o
ponderare egala, o ponderare in functie de gradul de capitalizare a
 bursei sau o ponderare in functie numai de evolutia cursurilor,
aplicandu-se un coeficient de corectie;

3. alegerea datei de referinta – care are in vedere si normele ce

reglementeaza piata de capital respectiva. Data de referinta
reprezinta, de obicei, perioada de baza.
Includerea unei valori mobiliare in structura unui indice bursier, presupune ca aceasta este reprezentativa
pentru piata bursiera prin volumul tranzactiilor, lichiditatea acestor valori, si subliniaza consacrarea emitentului ca o
firma solida, iar titlul reprezinta o valoare sigura.

Indicele vine sa arate evolutia cursurilor in functie de jocul cererii si ofertei ce se manifesta pe piata bursiera
respectiva, iar atunci cand ofertele de cumparare depasesc ofertele de vanzare, spunem ca piata are un trend crescator
si, invers, cand ofertele de vanzare le depasesc pe cele de cumparare, rezulta acel curs de echilibru care se apropie de
evolutia preturilor pe pietele bursiere respective, unde tranzactiile se incheie cu transfer.

Cursul de echilibru, rezultat la un moment dat, este caracterizat de anumite trasaturi ce se rasfrang si asupra
indicilor bursieri calculati:

à trasatura adancimii – presupune existenta unui numar mare de ordine, atat de vanzare, cat si de
cumparare, cu preturi peste si sub cotatia de echilibru, la un moment dat;

à largimea – este marimea ordinelor date de investitor, atat ca volum, cat si calitate, prin care se
exprima cererea si oferta.

à consistenta – este influenta ce o exercita modificarile in cursurile valorilor sau titlurilor datorate unor
dezechilibre temporare in fluxul de ordine si care atrag reactii adverse.

Pentru ca aceste dezechilibre temporare sa nu fie influentate de factori perturbatori (zvonuri), pe langa jocul si
reglarea automata a pietei de capital, apare necesara si autoreglementarea pietei prin interventia organului ce
supravegheaza piata sau a celui care conduce piata bursiera respectiva, constand in masuri de limitare a variatiei maxime a
cursului intr-o anumita sedinta de licitatii, pastrarea unui anumit pas in negocieri, conditii care nu vin sa strice echilibrul
jocului liber al cererii si ofertei ci sa limiteze si sa influenteze acest joc, pentru a preintampina aspecte negative cum ar fi
crach-ul bursier.

CATEGORII DE INDICI

1. Indicii statistici – calculati prin metode statistico-matematice:

a. indicele last-year – este un indice agregat unde ramane constanta

cantitatea din perioada de baza si fluctueaza cotatiile:
Σq0 • pn

Ip = --------------

Σq0 • p0

a. indicele Paash:
Σqn • pn

Ip = -------------- • 100
 Σqnp0

b. indicele Fisher:
 

_________________

I p = √Σqo•pn Σqn•pn

Σq0•p0 Σqn•p0

2. Indicii calculati si aplicati de anumite societati de cercetare

sau publicatii sau de anumite burse:

a. indicele Bursei de Valori Bucuresti – este calulat pentru a

exprima evolutia pietei de capital care functioneaza la noi. Poarta
denumirea de BET (Bucharest Exchange Trading) exprima primele
10 titluri cotate in bursa de valori si care aveau o anumita pondere
in capitalizarea bursei, fiind si cele mai lichide titluri ce erau
tranzactionate in bursa. Data de referinta utilizata in cadrul acestui
indice este de 19 Septembrie 1997, publicat in 29 Septembrie,
iar valoarea de stat a fost de 1000 puncte;

b. indicele BET-C sau indicele compozit – publicat pentru prima

oara la 17 Aprilie 1998, are ca data de referinta 16 Aprilie 1998,
iar valoarea lui de start a fost de 1000 de puncte. Are o structura
mult mai larga, fiind cuprinse toate valorile mobiliare care sunt
tranzactionate la bursa atat la categoria I, cat si la categoria a II-a
de valori si reprezinta o medie ponderata cu gradul de capitalizare al
bursei.

c. in ce priveste piata continua RASDAQ, indicele pietei bursiere

RASDAQ-compozit.
Cand vorbim de gradul de capitalizare, acesta reprezinta valoarea de piata a numarului de titluri emise si inmultite
cu cotatia zilei respective (cotatia curenta – la momentul t 1 sau, cotatia din perioada de referinta – la momentul t 0).

Atat in cadrul Bursei de Valori, cat si in cadrul RASDAQ, indicii compozit sunt calculati ca medie ponderata a
evolutiei cursurilor in perioada curenta in functie de perioada de baza, si reprezinta un coeficient care sa dea o valoare reala
in functie de influenta anumitor factori asupra pietei bursiere (coeficientul intre 0 si 1).

3. Indici publicati de valori mobiliare care au in structura lor

evolutia anumitor compartimente care se ocupa de aceste
tranzactii, care sa caracterizeze piata de capital, fie a bursei
de valori, fie a piatei RASDAQ:
 

 
 a. indicele Bucharest Investment Group – ia in considerare toate
cotatiile financiare publicate la Bursa de Valori (BIG – BSE – Index),
evidentiaza trendul pietei bursiere pentru eventualii investitori. Nu
este un indice aprobat oficial.
b. indicele societatatii de intermediere Vanguard Bucuresti (VAB
– BX) are ca data de referinta 20 Noiembrie 1996.

c. indicele societatii de Valori Mobiliare Gelsor – calculat si

publicat pentru prima oara in 20 Iunie 1995 si are ca valoare de
start 20 de puncte: cuprinde numai titlurile cotate la BVB, de la
categoria 1.

4. Indici publicati de institutii internationale specializate:

à Bursele de marfuri:

a. indicele MUDI – calculat in SUA – reprezinta o medie aritmetica

ponderata a cotatiilor zilnice de la bursele de marfuri din SUA pentru
15 marfuri, cele mai tranzactionate. Are ca data de referinta 31
Decembrie 1931 si este publicat in ziarul “Financial Times”.
b. indicele Reuters – calculat ca o medie aritmetica ponderata, are in
structura 17 produse tranzactionate la bursele londoneze de marfuri
si are ca data de referinta 18 Septembrie 1931 si e furnizat zilnic
de “Agentia Reuters”.

c. indicele Down-Jones – este publicat de bursa de la NYSE si a fost

realizat si calculat de Charles Down si Edward Jones, publicat in
1884 si avea in structura 11 titluri financiare cotate la NYSE,
structura ce s-a marit la 20 de titluri in 1916, urmand ca in 1928 sa
aiba 30 de titluri in structura lui. Acestea privesc titlurile Down-
Jones pentru activitatea industriala. In 1931 acesta cuprindea 30 de
titluri si este publicat in ziarul “World Trade Journal”.
Exista 3 categorii de indici Down-Jones:

1. indice al transportului cuprindea atunci cand a fost publicat

prima oara, in 1896 – 20 de titluri;
2. indice al serviciilor publice cuprindea atunci cand a aparut prima
data, in 1896 – 15 titluri; a aparut si ca un indice compozit ce
cuprindea 65 de titluri in 1896 (calculat ca suma a acestor titluri);

3. indice industrial ce cuprindea 30 de titluri la aparitie.

In Japonia se calculeaza si se publica indicele Topix la Bursa de valori din Tokyo – exprima o valoare agregata
rezultata din media dintre numarul de valori cotate si cotatia rezultata la un moment dat, avand ca data de referinta 4 Ian.
1986.

Pe langa indicii la nivel de bursa sunt calculati si indicatori care exprima lichiditatea, volatilitatea sau randamentul
unui anumit titlu financiar; aceasta pentru a surprinde atractivitatea titlului sau, din conta.

In ceea ce priveste rentabilitatea exista un indicator calculat la nivel de firma:

 PER = Costul actiunii / Dividend (sau profitul obtinut).

Mecanism de tranzactionare - Mecanismul de tranzactionare in pietele futures

 

Mecanismul de tranzactionare in pietele futures

Toate tranzactiile futures si cu optiuni pe futures au loc in spatii special amenajate pentru aceasta activitate, locuri numite
ringuri (pit-uri).

La BMFMS contractele sunt tranzactionate in ringuri, in functie de tipul de activ tranzactionat. In fiecare ring se
tranzactioneaza un singur activ si acesta este singurul loc unde pot avea loc tranzactiile cu activul respectiv. In imediata
apropiere a ringurilor sunt birourile agentiilor de brokeraj. Aici sunt primite prin fax, ordine de la investitorii individuali sau
de la mari investitori comerciali, clienti ai agentilor de brokeraj din toata tara, pentru a fi duse in ringurile de tranzactionare
unde vor fi executate de brokerul agentiei de brokeraj. Fiecare ring este subdivizat in etaje, fiecare pentru o alta data de
scadenta a contractului. Pentru prima luna (data cea mai apropiata de scadenta si cea mai activ tranzactionata), este nevoie
de un spatiu mai mare. In ringul ROL/DEM de exemplu, prima luna ocupa aproximativ 3/4 din suprafata totala.
Tranzactionarea contractelor cu o scadenta mai indepartata ocupa o suprafata mai mica din ring.

Brokerii stau pe treptele ringului de tranzactionare strigand sau anuntand prin semne cantitatile si preturile lor de cumparare
sau de vanzare.

In apropierea ringurilor de tranzactionare se afla tabele pe care se afiseaza preturile la care sunt efectuate tranzactiile si ora
exacta. Motivul adoptarii acestui sistem este de a stabili cu precizie timpul in care tranzactiile au avut loc, aceasta in
eventualitatea aparitiei unor divergente. De asemenea, exista numeroase monitoare sau tabele electronice pe care se
transmit informatii suplimentare cum ar fi cele referitoare la preturile de la alte burse sau piete, sau diverse anunturi.

Tranzactionarea la bursa nu este altceva decat cumpararea si vanzarea de contracte futures si optiuni. Acestea sunt
tranzactionate folosind norme de ofertare prin strigari codificate sau semne, printr-un sistem denumit licitatie prin strigare.

Regula de baza in pietele futures este sa cumperi la pret scazut si sa vinzi la pret ridicat, indiferent in ce ordine.

Tranzactiile cu contracte futures si optiuni nu presupun contactul direct intre participanti deoarece acestea au loc intre
reprezentantii lor - brokerii agentiilor de brokeraj - direct pe pietele organizate in acest scop.

Participantii pe pietele futures sunt speculatori si hedgeri (producatori si furnizori de materii prime, importatori si exportatori
de marfuri si servicii, societatile de valori mobiliare si cele bursiere, bancile, fondurile de investitii si institutiile financiare)
care tranzactioneaza in mod liber aceste contracte in scopul obtinerii de profituri si avantaje economice, sau de a se proteja
impotriva riscului de variatie a pretului intr-un viitor determinat. Interesele lor sunt diferite: speculatorii urmaresc obtinerea
unui profit din diferenta de pret intre momentul initierii contractului si momentul lichidarii lui, iar hedgerii urmaresc
conservarea valorii activelor lor.

Elementele mecanismului de tranzactionare futures

Schema mecanismului de tranzactionare futures contine elemente de baza ale unei asemenea piete si este impartita in patru
nivele, pe baza principiului interactiunii dintre ele.

Primul nivel notifica necesitatea existentei unei legaturi constante intre clienti (producatori, engros-isti, investitori) si
agentiile de brokeraj.

Ea se materializeaza prin transferul constant de informatii in ambele sensuri. Urmeaza stabilirea strategiei de piata si, dupa
achitarea garantiilor si a comisioanelor, deschierea canalului necesar fluxului de ordine si raspunsuri ce leaga clientul de
brokerul de ring, facilitandu-i primului accesul la piata. Canalul este monitorizat in permanenta de catre functionarii din
cadrul agentiei din care face parte brokerul ales de client sa-l reprezinte. Clientul primeste din partea acestora, in mod
constant, informatii brute, analize si prognoze.

Decizia apartine numai clientului, profitul sau pierderea fiind in raport direct cu riscurile pe care si le asuma.

Al doilea nivel notifica legatura constanta dintre agentiile bursiere si bursa.

Brokerii de ring preiau si executa in bursa ordinele clientilor lor. In felul acesta ei realizeaza tranzactii la cele mai bune
preturi gasite in momentul executarii ordinelor si ofera informatii absolut necesare desfasurarii unei vieti economice
sanatoase. Materialul rezultat in urma prelucrarii de catre functionarii bursei a informatiilor adunate pe parcursul sedintei de
tranzactionare este oferit agentiilor in scopul realizarii unui flux informational catre clienti.

Agentiile bursiere opereaza pe piata conform ordinelor venite de la clienti si pe contul propriu si garanteaza operatiunile pe
care le desfasoara. Identitatea clientilor nu depaseste primul nivel.

Al treilea nivel notifica intrepatrunderea dintre bursa si casa de compensatie, relatie ce defineste activitatea pietelor futures.

Activitatea desfasurata in bursa de agentiile de brokeraj este garantata cu fonduri depuse in conturi speciale, la care au
acces agentiile bursiere si organismul de clearing.

Variatia sumelor din contul de marja reflecta inregistrarea de castiguri sau pierderi ca urmare a operatiunilor desfasurate in
piata futures si a modificarilor suferite de pretul de cotare al activelor ce formeaza subiectul contractelor tranzactionate.

Al patrulea nivel notifica faptul ca organismul de clearing (la BMFMS este Casa Romana de Compensatie) supervizeaza toate
tranzactiile, facilitand administrarea riscurilor asumate in activitatea bursiera prin acceptarea de garantii si mentinerea
constanta a echilibrului dintre activitatea desfasurata in bursa si capacitatea de asumare a riscului.

Conturile de marja apartin agentiilor bursiere, fondurile depuse provin de la clienti, modificarile suferite de nivelurile lor sunt
notificate agentiilor bursiere.

Casa de compensatie poate verifica, din punct de vedere financiar, atat situatia agentiei bursiere cat si relatia financiara
dintre aceasta si clientii sai. Verificarile includ toate fazele activitatii desfasurate pe piata bursiera. Ele incep cu ordinele
transmise de clienti (referindu-se la natura ordinului, continutul, data, ora, minutul acestuia), continua cu modul lor de
executare in ringul bursei prin intermediul anuntului facut de brokerul de ring (natura anuntului, continutul, data, ora,
minutul acestuia).

Se verifica de asemenea contextul momentului fata de natura si continutul ordinului, nivelul si modul de garantare, relatiile
angajatilor agentiei cu firmele ale caror active se tranzactioneaza in bursa, dar si cu alte firme ce actioneaza pe piata
bursiera si care sunt implicate in actiunea supusa verificarii.

Schema mecanismului de tranzactionare futures

Ca urmare a extinderii ariei de actiune, activitatea bursiera s-a transformat intr-o industrie internationala in cadrul careia
interesele clientilor converg catre un punct comun: facilitarea transferului de marfuri servicii, active monetare si financiare,
pentru obtinerea de profit.

Identificarea operatorilor din ringuri

Brokerii si traderii din ring pot fi identificati dupa culoarea sacoului si dupa ecuson. Acestia ajung sa se cunoasca unii pe altii
dar in agitatia tranzactiilor este necesar un mijloc de identificare mai simplu decat numele.

Singurul mod de identificare adoptat este prin ecusoane care indica numarul cartii de membru in numele careia
tranzactioneaza brokerul.

In prezent exista un singur tip de carte de membru al BMFMS. Cartea de membru al BMFMS (locul de broker) da
detinatorului dreptul de a realiza tranzactii pe produsele ce se coteaza in ringurile bursei, atat pe pietele futures cat si pe
pietele cu optiuni.

In ring, numerele inscrise pe ecuson reprezinta simbolul sau "numele" lor. Simbolul fiecarui broker este unic. Atunci cand
doi brokeri incheie o tranzactie, fiecare isi noteaza numarul celuilalt pe carnetul de tranzactionare pentru a sti exact cu cine
a negociat.

Daca fiecare membru are propriul lui cod alcatuit din cifre, posibilitatea producerii unor confuzii este redusa considerabil.
Confuziile pot duce la nevalidarea unor tranzactii. Acestea se constata la sfarsitul sesiunii de tranzactionare atunci cand
numarul vanzatorilor si al cumparatorilor nu este acelasi sau cand preturile de executare ale tranzactiilor difera.

In ring exista brokeri ai agentiilor de brokeraj, functionari fara drept de tranzactionare (angajati ai bursei si ai casei de
compensatie), angajati ai firmelor membre (runneri, deckeri) si traderi.

Sacourile, mai exact culoarea lor, reprezinta cea mai importanta parte a sistemului de identificare in ring. Ele sunt impartite
in urmatoarele grupuri principale: cele pentru brokeri, cele pentru angajatii agentiilor de brokeraj si cele pentru personalul
bursei.
Sacourile rosii purtate de catre brokeri sunt impuse de catre bursa. Sacourile portocalii sunt destinate traderilor.

Mai exista si angajati ai agentiilor de brokeraj care au propriile sacouri prin care de disting (de regula verzi).

Sacourile albastre sunt purtate de catre reporteri la piata sau de alti angajati ai bursei care stau in ringuri sau la
echipamentul de calcul urmarind evolutia situatiei din ring.

Sacourile de culoare verde deschis ii indica pe functionarii care nu tranzactioneaza si care reprezinta firmele participante in
rezolvarea problemelor ce apar in activitatea de tranzactionare. Acestia sunt angajati ai agentiilor de brokeraj.

Ei indeplinesc urmatoarele roluri:

- raspund la telefoanele de la birourile de langa ringuri;

- comunica informatiile din ringuri celor de la telefoane, prin intermediul semnelor manuale;

- transmit ordine si alte informatii la brokeri si de la brokeri;

- pastreaza ordinele de la clienti pentru brokeri.

Ringurile pot gazdui fiecare peste 40 de persoane deodata. Insa numarul exact al oamenilor care lucreaza in ringuri variaza
de la o zi la alta, chiar de la o ora la alta.

Cineva poate fi intr-un ring timp de cateva ore, apoi sa paraseasca ringul si sa se intoarca la inchiderea tranzactiilor. Daca o
piata este deosebit de activa, brokerii si traderii nu vor dori sa paraseasca ringul si acesta va fi mai animat.

Intr-o zi obisnuita exista numeroase persoane in ringuri: brokeri, traderi, supraveghetori, iar in imediata lor apropiere
deckeri, runneri, angajati ai firmelor membre si reporteri la piata.

Brokerii sunt persoane fizice ce au in atributia lor exclusiv licitarea ofertelor de vanzare si de cumparare in numele unei
agentii de brokeraj. Ei sunt angajati ai membrilor bursei.

Traderii sunt persoane fizice care tranzactioneaza numai in nume propriu si pe contul lor.

Acestia pot fi clasificati in functie de metodele lor de tranzactionare:

- traderul de pozitie (position trader) poate fi un trader public sau profesional care initiaza pozitii in pietele futures sau cu
optiuni, pozitii pe care le mentine deschise o anumita perioada de timp (zile, saptamani sau luni);

- traderul de o zi (day trader) deschide pozitii doar in cursul sesiunii de tranzactionare si le lichideaza la sfarsitul ei (in
aceeasi zi);

micul speculator (scalperul) tranzactioneaza in ring la fluctuatii minime, obtinand profituri si pierderi mici.

Determinarea preturilor in tranzactiile futures

Fiecare broker in ring este un licitator, care isi anunta propriile preturi de cumparare si de vanzare. Semnele manuale sunt
folosite si ele pentru a indica daca se cumpara sau se vinde. Palmele tinute inspre ceilalti brokeri indica vanzarea, iar
palmele indreptate spre corp inseamna ca se cumpara.

Daca toti brokerii liciteaza la cumparare la acelasi pret, vanzatorul va vinde aceluia pe care il aude primul.

Exista un sistem prin care numai celor mai bune preturi de cumparare si de vanzare le este permis sa iasa la suprafata in
piata. Daca brokerul doreste sa plateasca pretul cel mai mare, va anunta acest lucru si cei care ofera preturi mai mici nu vor
mai licita sau isi vor reinnoi ofertele.

Nu este permis sa se ceara la cumparare un pret mai mic decat pretul cerut de altcineva si nu se poate oferi la vanzare un
pret mai mare decat pretul oferit de altcineva.

Preturile contractelor futures si primele optiunilor sunt determinate de cumparatori si vanzatori, cu alte cuvinte de cerere si
oferta. Daca cumparatorii sunt mai numerosi decat vanzatorii preturile tind sa creasca. Cand situatia este inversa, preturile
tind sa scada.
Intr-o piata libera preturile sunt determinate prin ceea ce vanzatorul poate obtine de la cumparator. Preturile sunt
determinate prin cat doreste cineva sa plateasca pentru un anumit produs.

Exprimarea preturilor futures difera de la un contract la altul. Rezultatul sedintelor de tranzactionare se finalizeaza zilnic cu
un sumar al tranzactiilor care arata cum a evoluat piata in ziua respectiva.

Sumarul tranzactiilor cuprinde:

- pret deschidere (open): pretul corespunzator primei tranzactii a zilei;

- pret maxim (high): pretul cel mai ridicat inregistrat pentru o tranzactie in timpul sedintei;

- pret minim (low): pretul cel mai scazut inregistrat pentru o tranzactie in timpul sedintei;

- pret inchidere (last): pretul corespunzator ultimei tranzactii a zilei respective;

- pret de cotare (settle): pretul la care se realizeaza marcarea la piata in acea zi de tranzactionare;

- variatia (change): diferenta neta dintre pretul de cotare al zilei respective si cel al zilei anterioare de tranzactionare;

- pozitii deschise (open interest): numarul total de pozitii futures care nu au fost lichidate;

- volumul (volume): numarul total al contractelor futures tranzactionate in ziua respectiva;

- valoarea tranzactiilor (trading value): valoarea contractelor futures tranzactionate in acea zi, exprimata in lei.

Un alt aspect esential este modul de comunicare a informatiilor despre pret.

In fiecare dintre ringurile de tranzactionare ale BMFMS se afla angajati ai bursei numiti reporteri la piata.

Cand in cursul unei sesiuni de tranzactionare se produce o schimbare a pretului, acesti observatori anunta personalul
departamentului de calculatoare care se afla intr-un loc special din apropierea ringului.

Schimbarea de pret va fi imediat inregistrata si prin vor fi transmise noile date pe monitoarele de afisare a cotatiilor.

La ora actuala preturile la care se incheie tranzactiile sunt scrise pe o tabela aflata in imediata apropiere a ringului. Pe
aceeasi tabela sunt actualizate in timp real informatiile necesare desfasurarii in bune conditii a activitatii din ring, informatiile
preluate de pe piata interbancara, de la Bursa de Valori Bucuresti si de la bursele de marfuri americane.

Dar informatia nu se opreste la afisarea pe tabela. Prin aceeasi retea se pot transmite informatii pretutindeni in lume prin
sistemele de cotatie, dand brokerilor si clientilor posibilitatea de a urmari piata. Monitoarele din ringuri au rolul de a arata
brokerilor situatia din ringurile futures, actualizata permanent.

Bursa de valori Bucuresti - piata de capital

Ramona Modiga

Raluca Rizea

An: IV

Cuprins :
 

1. Aspecte generale privind piata de capital ..................................... 2

2. Scurt istoric al Bursei de Valori Bucuresti ................................... 5

3. Organizarea BVB ............................................................................ 7

4. Sistemul de tranzactionare ............................................................ 12

5. Indicii Bursei de Valori Bucuresti ................................................ 14

 

 
 

1.Aspecte generale privind piata de capital

Piata de capital reprezintǎ o piatǎ specializatǎ unde se intalnesc si se regleazǎ in mod liber cererea si oferta de
active financiare pe termen mediu si lung. Concret, este vorba despre o piatǎ pe care se tranzactioneazǎ in mod liber valori
mobiliare, piatǎ ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor fizice sau juridice care economisesc
(cumpǎrǎtorii de actiuni si obligatiuni) si care urmǎresc plasarea profitabilǎ a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase
de cǎtre emitentii de actiuni/obligatiuni, care sunt in cautare de capital in vederea finantǎrii unor proiecte de investitii.

Desigur, piata de capital prezintǎ interes si din alte puncte de vedere, permitand preluarea controlului asupra unor
societǎti prin achizitii semnificative de actiuni sau obtinerea unor castiguri pe termen scurt prin specularea modificǎrilor de
curs ale valorilor mobiliare.

In functie de momentul in care se realizeazǎ tranzactia , piata de capital, ca mecanism de legǎturǎ intre detinatorii
de fonduri excedentare (investitorii) si utilizatorii de fonduri (emitentii de titluri financiare), se imparte in douǎ segmente:

- Piata primarǎ: reprezintǎ piata pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima datǎ. Ea
este un mijloc de distribuire a titlurilor de catre utilizatorii de fonduri si de plasament in titluri, din partea detinatorilor de
fonduri. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care, de regulǎ, fac legatura intre societatea
emitentǎ si investitori, se obligǎ sǎ plaseze valorile mobiliare nou emise in schimbul unui comision;

- Piata secundarǎ. Odatǎ puse in circulatie valorile mobiliare pe piata primarǎ, acestea fac obiectul tranzactiilor
pe piata secundarǎ. Functionarea efectivǎ a pietei secundare se realizeazǎ prin intermediul pietelor de negocieri sau
organizate: este in principal vorba de bursa de valori, pe de o parte, si de piata extrabursierǎ, piata interdealeari sau “la
ghiseu “ (engl. OTC - Over the Counter Market). Aceasta piata indeplineste, ca si cea primara, un rol de concentrare a
cererii si ofertei de titluri, dar a unei cereri si oferte derivate, care se manifesta dupa ce piata titlurilor s-a constituit.

Diferenta dintre cele douǎ forme ale pietei de capital secundare (bursa si piata OTC) se manifestǎ la nivelul
localizǎrii tranzactiilor, al accesului la piatǎ, al modalitǎtii de negociere, al cadrului juridic, precum si al cursurilor pentru
titlurile negociate.

Astfel, in timp ce in cazul burselor de valori, tranzactiile cu titluri financiare se desfǎsoarǎ intr-un spatiu delimitat,
o clǎdire cu o salǎ pentru negocieri, nu acelasi lucru se poate spune despre piata OTC. Pe aceasta din urmǎ, tranzactiile se
realizeazǎ in oficiile societǎtilor financiare, care actioneazǎ ca dealeri (“la ghiseul” acestora), lipsa unei localizǎri fixe, a unei
clǎdiri in care sǎ se desfǎsoare toate negocierile fiind caracteristicǎ acestei piete.

In ceea ce priveste accesul la piatǎ, in cadrul bursei acesta este limitat la membrii bursei si la titlurile acceptate in
bursǎ. Pe pietele OTC accesul este mai larg, atat pentru clienti, cat si pentru titlurile tranzactionate.

La bursǎ, negocierea si executarea contractelor se efectueazǎ de cǎtre un personal specializat, acest lucru
realizandu-se prin diferite sisteme de tranzactie bazate pe licitatie publicǎ. Pietelor interdealeri le sunt specifice tranzactiile
care se realizeazǎ prin negocieri directe intre vanzǎtor si cumpǎrǎtor, rolul de contraparte in tranzactie fiind jucat de dealer.

In timp ce, reglementarea tranzactiilor pe piata OTC este fǎcutǎ de asociatiile dealerilor, in cadrul burselor de
valori aceastǎ reglementare este mai fermǎ si mai cuprinzǎtoare. Realizarea tranzactiilor la bursǎ este supusǎ unor atat
unor reguli instituite prin lege, cat si regulamentului bursei, agentilor de bursǎ impunandu-li-se sǎ respecte anumite
obligatii.
 Datoritǎ concentrǎrii ordinelor si a mecanismului tranzactional, in cadrul bursei se formeazǎ un curs unic pentru
tilturile negociate. Pe piata OTC, preturile pentru un anumit titlu financiar pot sǎ varieze de la un dealer la alt dealer, acest
lucru datorandu-se faptului cǎ ele sunt stabilite in urma unor negocieri izolate.

Bursa de valori este una din cele mai importante institutii ale economiei de piatǎ, un segment al pietei financiare,
o piatǎ secundarǎ organizatǎ, transparentǎ si supravegheatǎ, pe care se incheie tranzactii referitoare la valori mobiliare,
derivate ale acestora, bani.

In timp, rolul jucat de burse in cadrul economiilor nationale a crescut enorm. Dacǎ initial, participantii la piata
bursierǎ erau in numǎr restrans, fiind in principal indivizi cu un venit mai mare, astǎzi, sunt multe milioane de investitori
individuali care isi plaseazǎ o mare parte din economiile lor direct pe piatǎ sau prin intermediul fondurilor mutuale. Valoarea
la care vor ajunge fondurile private de pensii sau asigurǎrile pe viatǎ fǎcute de cǎtre indivizi, depind, de multe ori, de
evolutia pietei. Ca instrumente de acumulare de capial, bursele au devenit cel mai eficient mod, existent panǎ acum, de
directionare a capitalului disponibil intr-o economie cǎtre folosirea sa cea mai profitabilǎ. Piata determinǎ care societǎti vor
fi finantate si care este costul capitalului lor. Factorul decisiv il reprezintǎ eficienta cu care societǎtile folosesc acest capital.
In acest mod, bursele de valori si-au asumat un rol central in dezvoltarea macro-economicǎ a diferitelor state ale lumii.

La nivelul economiei, bursa indeplineste mai multe roluri :

 Acumularea de capital pentru intreprinderi: bursa le oferǎ companiilor

posibilitatea de a acumula capitalul necesar extinderii acestora prin vanzarea de
titluri financiare cǎtre publicul investitor ;
 Mobilizarea economiilor private pentru investitii: investirea economiilor private in
tilturi de valoare duce la o mai bunǎ alocare a resurselor, deoarece fondurile,
care altfel ar fi fost consumate sau imobilizate in depozite bancare, sunt
mobilizate si redirectionate, ele promovand astfel comertul si industria ;

 Redistribuirea veniturilor  : oferind posibilitatea unui spectru larg de persoane de

a cumpǎra diferite titluri si, in consecintǎ, de a deveni actionarii unor societǎti
profitabile, bursa diminueazǎ inegalitǎtile generate de veniturile foarte mari
deoarece multi oameni au posibilitatea de a obtine o parte din profiturile obtinute
de afaceri care au fost infiintate de alte persoane ;

 Imbunǎtǎtirea modului de conducere a companiilor: avand o multitudine de

proprietari, companiile au, in general, tendinta de a-si imbunǎtǎti standardele si
eficienta managerialǎ pentru a satisface cat mai bine cerintele actionarilor sǎi.
Este evident faptul cǎ, in majoritatea cazurilor, companiile publice tind sǎ aibǎ un
mai bun management decat cel al companiilor private ;

 Creazǎ oportunitǎti investitionale pentru micii investitori: spre deosebire de alte

activitǎti economice care necesitǎ mobilizarea unui capital mare, investitia fǎcutǎ
pe pietele bursiere este posibilǎ atat marilor, cat si micilor investitori, fiecare
persoanǎ achizitionand cantitatea de titluri de valoare pe care si-o permite din
punct de vedere material. Asadar, bursa oferǎ o altǎ sursǎ de venituri si celor cu
economii mici ;

 Guvernul poate strange fonduri pentru dezvoltarea unor proiecte: guvernul si

chiar autoritǎtile locale pot decide sǎ imprumute fonduri necesare finantǎrii unor
proiecte mari legate de infrastructurǎ, cum ar fi constructia de noi locuinte sau
dezvoltarea retelei de drumuri, prin punerea in vanzare a unor obligatiuni. Aceste
obligatiuni pot fi vandute la bursǎ, unde membri ai populatiei le pot cumpǎra.
Prin aceastǎ sursǎ alternativǎ de finantare, guvernul sau autoritǎtile locale nu
mai sunt nevoite sǎ mǎreascǎ taxele si impozitele pentru a strange fondurile
necesare dezvoltǎrii respectivelor proiecte
  Barometru al economiei: la bursǎ, pretul actiunilor societǎtilor tranzactionate
creste si scade in functie de fortele pietei, in general. Preturile titlurilor
tranzactionate tind sǎ creascǎ sau sǎ rǎmanǎ stabile atunci cand societǎtile si
economia in general aratǎ semne de stabilitate. In concluzie, evolutia cursurilor
la bursǎ poate fi un indicator al trendului general de la nivelul economiei.

Consecintele cǎderilor pietelor bursiere si efectul negativ provocat de acestea asupra economiilor au dus la
formarea unor pǎreri conform cǎrora bursele nu sunt altceva decat o modalitate de circulatie a banilor castigati in urma
activitǎtilor economice desfǎsurate, fǎrǎ ca ele sǎ aducǎ o valoare economicǎ realǎ. Fostul presedinte american, Theodore
Roosevelt a afirmat candva cǎ nu este nici o diferentǎ moralǎ intre a paria pe cai sau la cǎrti si a paria la bursǎ.

In pofida acestei conceptii, bursa s-a dovedit in toatǎ lumea, fǎrǎ indoialǎ, ca unul dintre elementele vitale
cresterii economice pe termen lung. Mai multe studii empirice au demonstrat cǎ existǎ o corelatie intre nivelul de dezvoltare
al pietei bursiere a unei tǎri si nivelul sǎu de crestere si dezvoltare economicǎ. Statele cu o piatǎ bursierǎ bine dezvoltatǎ
tind sǎ aibǎ, in general, o mai mare crestere si dezvoltare economicǎ decat cele cu piete bursiere subdezvoltate.

2.Scurt istoric al Bursei de valori Bucuresti

Activitatea bursiera in tara noastra dateaza din anul 1839, prin intemeierea burselor de comert. La 1 decembrie
1882 a avut loc deschiderea oficiala a Bursei de Valori Bucuresti (BVB), iar peste o saptamana a aparut si cota bursei,
publicata in Monitorul Oficial. De-a lungul existentei sale, activitatea bursei a fost afectata de evenimentele social-politice ale
vremii (rascoala din 1907, razboiul balcanic 1912-1913), bursa fiind inchisa apoi pe perioada primului razboi mondial. Dupa
redeschiderea sa, a urmat o perioada de sapte ani de cresteri spectaculoase, urmata de o perioada tot de sapte ani de
scadere accelerata. Activitatea Bursei de Efecte, Actiuni si Schimb se intrerupe in anul 1941, moment in care erau cuprinse
la cota bursei actiunile a 93 de societati si 77 de titluri cu venit fix (tip obligatiuni).

Bursa de Valori Bucuresti este constituita ca o institutie publica non-profit, desfasurandu-si activitatea pe principiul
autofinantarii, si care are ca scop oferirea unui cadru organizat si legal pentru intalnirea cererii cu oferta de capital pe
termen mediu si lung.

Bursa de Valori indeplineste rolul preponderent pe care il are pe piata de capital romaneasca prin respectarea unor
cerinte de transparenta a pietei bursiere, protectia investitorilor, de asigurare a unor nivele de eficienta si lichiditate
corespunzatoare pentru titlurile tranzactionate. Astfel, ea ofera investitorilor garantie morala si securitate financiara prin
masurarea continua a lichiditatii valorilor mobiliare inscrise la cota.

Bursa completeaza circuitele necesare pentru ca resursele financiare disponibile in piata de capital sa poata ajunge
in zonele productive, la societatile comerciale emitente de titluri, care le pot utiliza in mod eficient.
 Dupa o perioada de intrerupere de 50 de ani, Bursa de Valori Bucuresti s-a redeschis la 23 iunie 1995, prin
fondarea Asociatiei Bursei de catre 24 de societati de valori mobiliare. Dupa aprobarea de catre Comisia Nationala a Valorilor
Mobiliare a Regulamentelor si Procedurilor de functionare si operare, Bursa de Valori Bucuresti si-a inceput activitatea in
mod efectiv, realizand primele tranzactii la data de 20 noiembrie 1995, in incinta pusa la dispoztie de Banca Nationala a
Romaniei. In cadrul primei sedinte de tranzactionare, societatile de valori mobiliare membre ale Asociatiei Bursei au putut
negocia 905 actiuni a 6 societati comerciale cotate.

Conform site-ului oficial a Bursei de Valori Bucuresti, rolul pe care aceasta il indeplineste este:

 de a furniza o piatǎ organizatǎ pentru tranzactionarea valorilor mobiliare;

 de a contribui la cresterea lichiditǎtii valorilor mobiliare prin concentrarea in piatǎ a unui volum
cat mai mare de valori mobiliare,

 de a contribui la formarea unor preturi care sǎ reflecte in mod corespunzǎtor relatia cerere-
ofertǎ;

 de a disemina aceste preturi cǎtre public

Tot de pe acest site aflǎm cǎ principiile care guverneazǎ aceastǎ institutie ca piatǎ organizatǎ de valori mobiliare
sunt accesibilitatea, informarea, etica pietei si neutralitatea.

Accesibilitatea se referǎ la angajamentul pe care si-l asumǎ Bursa de a asigura accesul egal al societǎtilor membre
si, respectiv, a societǎtilor emitente listate la Bursǎ.

Bursa este, de asemenea, obligatǎ sǎ asigure permanent agentilor de bursǎ si investitorilor, suficientǎ informatie
despre societǎtile tranzactionate si despre preturile valorilor mobiliare emise de acestea.

Asigurarea cǎ piata valorilor mobiliare functioneazǎ intr-un mod care sporeste increderea utilizatorilor, autoritǎtilor
si publicului larg in general, intrǎ tot in atributiile Bursei.

Neutralitatea cu care Bursa actioneazǎ si mentinerea integritǎtii in relatia cu toti participantii la piatǎ, precum si cu
alte institutii sau organizatii care supravegheazǎ sau opereazǎ in piata de capital este alt angajament pe care si-l asumǎ
Bursa de Valori Bucuresti.

3.Organizarea BVB

Bursa de Valori Bucuresti a fost infiintatǎ pe baza Deciziei nr. 20/21.04.1995 a Comisiei Nationale a Valorilor
Mobiliare. BVB este investitǎ cu personalitate juridicǎ, incheie bilant contabil si are cont bancar. Activitatea sa se desfǎsoarǎ
in conformitate cu prevederile Legii nr. 52/1994 in scopul realizǎrii unei piete organizate pentru negocierea valorilor
mobiliare admise la cotǎ si al asigurǎrii publicului, prin activitatea intermediarilor autorizati a unor sisteme, mecanisme si
proceduri adecvate pentru efectuarea continuǎ, ordonatǎ si echitabilǎ a tranzactiilor cu valori mobiliare.

Bursa se autofinanteazǎ din comisioanele percepute conform reglementǎrilor bursiere, constituie la dispozitia sa si
utilizeazǎ fonduri bǎnesti in conditiile legii. Bursa a beneficiat de finantare de la bugetul de stat in primul an de activitate. Ea
detine cu titlu de proprietate bunurile din patrimoniul sǎu si este abilitatǎ sǎ primeascǎ donatii, legate si subventii. In
exercitarea dreptului sǎu de proprietate, Bursa posedǎ, foloseste si dispune in mod autonom de bunurile pe care le are in
patrimoniu in directia realizǎrii scopului pentru care s-a infiintat.

Bursa poate stabili relatii de asociere bilateralǎ cu burse din alte tǎri si se poate afilia la forurile internationale ce
reunesc institutiile specifice pietelor de capital.

Bursa de Valori indeplineste rolul preponderent pe care il are pe piata de capital romaneascǎ prin respectarea unor
cerinte de transparentǎ a pietei bursiere, protectia investitorilor, de asigurare a unor nivele de eficientǎ si lichiditate
corespunzǎtoare pentru titlurile tranzactionate. Astfel, ea oferǎ investitorilor garantie moralǎ si securitate financiarǎ prin
mǎsurarea continuǎ a lichiditǎtii valorilor mobiliare inscrise la cotǎ.
 Bursa completeazǎ circuitele necesare pentru ca resursele financiare disponibile in piata de capital sǎ poatǎ ajunge
in zonele productive, la societǎtile comerciale emitente de titluri, care le pot utiliza in mod eficient.

Asociatia Bursei de Valori Bucuresti reprezintǎ organul suprem de luare a deciziilor privind activitatea bursierǎ,
fiecare societate de valori membrǎ avand dreptul la un vot in adunǎrile generale ale Asociatiei.

Membrii Asociatiei Bursei sunt societǎtile de valori mobiliare si primesc din partea Comisiei Nationale a Valorilor
Mobiliare “Autorizatia de Negociere in Bursǎ”.

Calitatea de membru al Asociatiei Bursei este dobanditǎ la data inscrierii societǎtii de valori mobiliare autorizate sǎ
negocieze in Bursǎ in Registrul de Asociati. Inscrierea in acest registru se efectueazǎ de cǎtre secretariatul Asociatiei Bursei,
la data adoptǎrii hotǎrarii de admitere in Asociatie de cǎtre Comitetul Bursei.

Membrii Asociatiei Bursei se bucurǎ in mod egal de toate drepturile conferite de calitatea de membru, indiferent de
data dobandirii acestei calitǎti. Membrii vor respecta Statutul Asociatiei Bursei, regulamentele, procedurile si orice alte
reglementǎri emise de cǎtre Bursǎ si Comisia Nationalǎ a Valorilor Mobiliare.

Conducerea BVB este realizatǎ de cǎtre Comitetul Bursei (engl. Board of Governors). Acesta este format din 9
reprezentanti, alesi de cǎtre Asociatia Bursei. Comitetul numeste si Directorul General al Bursei care este responsabil cu
conducerea executivǎ a activitǎtii institutiei, precum si cu reprezentarea ei.

Comisarul General al Bursei este un reprezentant al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, care are rolul de a
supraveghea si controla activitatea bursierǎ.

Comisiile Speciale care isi desfǎsoarǎ activitatea pe langǎ Comitetul Bursei sunt organe cu caracter decizional si
consultativ. Ele sunt infiintate prin decizii ale Comitetului Bursei. In cadrul BVB functioneazǎ trei astfel de comisii: Comisia
de Eticǎ si Conduitǎ, Comisia de Inscriere la Cotǎ si Comisia de Dezvoltare, Produse Noi.

Activitatea Comisiilor Speciale ale Bursei este guvernatǎ de urmǎtoarele principii :

1. principiul autonomiei ;
2. principiul obiectivitǎtii;

3. principiul protectiei investitorilor;

4. principiul promovǎrii dezvoltǎrii pietei bursiere;

5. principiul rolului activ.

Rolul Comisiei de Inscriere la Cotǎ constǎ in asigurarea unei activitǎti unitare, ordonate si eficiente de inscriere,
promovare, retrogradare si retragere de la Cota Bursei a valorilor mobiliare.

Comisia de Eticǎ si Conduitǎ urmǎreste respectarea prevederilor Codului de Eticǎ si Conduitǎ si ale reglementǎrilor
Bursei, in mǎsura in care este abilitatǎ prin reglementǎrile respective.

Comisia de Dezvoltare, Produse Noi sustine eforturile de diversificare a tipurilor de operatiuni de bursǎ si de valori
mobiliare care fac obiectul acestora, precum si de imbunǎtǎtire a reglementǎrilor Bursei de Valori Bucuresti.

Cota Bursei de Valori Bucuresti

Cota Bursei de Valori Bucuresti este structuratǎ in trei sectoare:

1. sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane :

2. sectorul valorilor mobiliare emise de cǎtre stat, autoritǎti ale administratiei publice
centrale si locale si alte autoritǎti;

3. sectorul international.
 Sectorul valorilor mobiliare emise de persone juridice romane este organizat pe trei categorii :

 categoria a II-a sau categoria de bazǎ

 categoria I

 categoria plusului de transparentǎ, denumita si Categoria PLUS

Categoria PLUS este o categorie specialǎ in cadrul cǎreia pot fi incluse actiunile inscrise atat in cadrul Categoriei de
bazǎ, cat si in cadrul Categoriei I.

Includerea sau excluderea actiunilor in sau din Categoria PLUS nu are nici un efect asupra mentinerii acestora in
Categoria de bazǎ sau in Categoria I.

Societǎtile de valori mobiliare emitente pot solicita inscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei de Valori Bucuresti
la categoria a II-a (de bazǎ) sau la categoria I, in functie de respectarea unor cerinte specifice.

Astfel, pentru inscrierea la categoria de bazǎ, trebuie respectate urmǎtoarele cerinte:

 efectuarea unei oferte publice primare;

 inregistrarea la Oficiul de Evidentǎ a Valorilor Mobiliare;

 libera transferabilitate a valorilor mobiliare;

 inregistrarea valorilor mobiliare prin evidentiere in cont sau prin imobilizare

conform procedurilor Bursei;

 furnizarea de servicii adecvate cǎtre detinǎtorii de valori mobiliare : in vederea

asigurǎrii protectiei investitorilor, emitentul trebuie sǎ asigure detinǎtorilor
valorilor sale mobiliare servicii adecvate si un flux de informatii corespunzǎtor;
calitatea serviciilor si a fluxului de informatii mai sus mentionate va fi apreciatǎ
de cǎtre Bursǎ, de la caz la caz. Capitalul social trebuie sa fie de cel putin
echivalentul in lei a 2 milioane EURO, la cursul BNR ;

 furnizarea de informatii intr-un mod care sǎ asigure publicului investitor accesul

echitabil la informatiile necesare luǎrii deciziei de a investi;

 plata comisioanelor in conformitate cu prevederile procedurilor Bursei;

 numirea unei persoane de legǎtura permanentǎ cu Bursa;

 certificarea datelor furnizate de cǎtre emitent, care va fi fǎcutǎ de cǎtre institutii

specializate;

 incheierea Angajamentului de inscriere si mentinere la Cota Bursei.

Pentru inscrierea la categoria I, la cele prezentate se adaugǎ urmǎtoarele:

  emitentul trebuie sǎ-si fi desfǎsurat activitatea in ultimii 3 ani, cu exceptia
fuziunilor si divizǎrilor dacǎ cel putin una dintre societǎtile implicate in fuziune
sau divizare a desfǎsurat activitate in ultimii 3 ani;
 emitentul trebuie sǎ fi obtinut profit net in ultimii 2 ani de activitate; in calculul
profitului net nu se ia in considerare profitul aferent venitului financiar;

 capitalul social trebuie sǎ fie de cel putin echivalentul in lei a 8 milioane EURO la
cursul BNR;

 Bursa poate aprecia competenta profesionalǎ si integritatea moralǎ a

personalului de conducere a emitentului, precum si aspecte legate de activitatea
economico-financiarǎ a acestuia, cum ar fi capitalul circulant, fluxul de lichiditati
etc.:

a. emitentul trebuie sǎ prezinte cash-flow pentru ultimul an calendaristic de

activitate.

b. emitentul trebuie sǎ prezinte un plan de afaceri pentru urmǎtorii doi ani

calendaristici.

 cel putin 15% din numǎrul actiunilor emise si aflate in circulatie trebuie sǎ fie
detinute de cel putin 1.800 de actionari, excluzand persoanele implicate si
angajatii emitentuluis fiecare dintre acesti 1.800 de actionari trebuie sǎ detinǎ un
numǎr de actiuni a cǎror valoare totalǎ minimǎ sǎ fie de 100.000 lei. Procentul
de minim 15% mentionat mai sus trebuie sǎ reprezinte minim 75.000 de actiuni
sau

 cel putin 30% din numǎrul obligatiunilor emise si aflate in circulatie, trebuie sǎ
fie detinute de cel putin 1000 de detinǎtori, excluzand persoanele implicate si
angajatii emitentului; fiecare dintre acesti 1000 de detinǎtori trebuie sǎ detinǎ un
numǎr de obligatiuni a cǎror valoare totala minimǎ sǎ fie de 300.000 lei.
Procentul de minim 30% mentionat mai sus trebuie sǎ reprezinte minim 50.000
de obligatiuni.

In cadrul Categoriei PLUS pot fi incluse numai actiunile inscrise in cadrul sectorului valorilor mobiliare emise de
persoane juridice romane, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele cerinte:

 emitentul isi asuma printr-un angajament, semnat de reprezentantii legali,

obligatia ca, in termen de trei luni, sa convoace adunarea generala extraordinara
a actionarilor avand pe ordinea de zi modificarea actelor constitutive in sensul:
 includerii tuturor normelor cuprinse in Codul de conducere si
administrare a societatilor comerciale ale caror actiuni sunt incluse
in Categoria PLUS,

 eliminarii oricaror prevederi contrarii normelor cuprinse in Cod.

 emitentul detine o pagina proprie de Web, accesibila prin Internet, in care sunt
cuprinse cel putin urmatoarele informatii:

a. rezultatele financiare anuale, semestriale, trimestriale si toate anexele acestora intocmite

atat potrivit legii contabilitatii, cat si potrivit Standardelor Internationale de Contabilitate;
 b. raportul anual, raportul semestrial si rapoartele curente;

c. convocarile si hotararile Adunarilor Generale ale Actionarilor;

d. deciziile consiliului de administratie care pot avea un impact semnificativ asupra pretului
de piata;

e. formularele de procura speciala pentru participarea la adunarea generala;

f. situatia cu privire la tranzactiile prin care administratorii si conducerea executiva

achizitioneaza sau instraineaza actiuni detinute de acestia la societatea comerciala
emitenta;

g. orice alte informatii cu caracter public pe care Bursa le considera necesare

h. informatiile din pagina de Web vor fi prezentate atat in limba romana, cat si in limba
engleza.

Obligatiunile si alte valori mobiliare emise de catre stat, judete, orase, comune, de catre autoritati ale
administratiei publice centrale si locale si de catre alte autoritati sunt de drept admise la Cota, in momentul primirii de catre
Bursa de Valori Bucuresti a respectivului document de emisiune si a platii comisionului prevazut in procedurile Bursei.

Valorile mobiliare straine, emise de persoane juridice straine, vor fi inscrise la Cota Bursei in cadrul sectorului
international, fiind afisate distinct de cele autohtone.

Pentru a avea inscrise valorile mobiliare in cadrul sectorului international, emitentii acestora, persoane juridice
straine, vor trebui sa intruneasca conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca si emitentii autohtoni, persoane juridice
romane, cu mentiunea de a avea respectivele valori mobiliare depozitate la o societate comerciala de depozitare colectiva a
valorilor mobiliare desemnata de Bursa.

Pentru a fi inscrise la Cota Bursei de Valori Bucuresti, valorile mobiliare straine vor trebui sa fie inscrise pe o piata
organizata din tara in care au fost emise si recunoscuta de catre Bursa de Valori Bucuresti.

Emitentii persoane juridice straine vor trebui sa inainteze catre Bursa documentatia ceruta de catre aceasta,
legalizata in tara de origine si tradusa in limba romana in forma autentica.

Registrul Bursei de Valori Bucuresti

Bursa de Valori asigurǎ si tinerea unor evidente cu privire la valorile mobiliare tranzactionate, care sunt cuprinse in
Registrul Actiunilor, Registrul Actionarilor si Registrul Obligatiunilor, adicǎ Registrul Bursei de Valori Bucuresti.

Informatiile continute in Registru se referǎ la :

 numele si prenumele sau denumirea persoanelor fizice, respectiv juridice;

 numǎrul de identificare;

 cetǎtenia sau nationalitatea;

 domiciliul sau sediul social;

 tipul si clasa valorilor mobiliare detinute;

 numǎrul valorilor mobiliare detinute.

 Registrul Bursei este organizat in trei sectiuni:

1. sectiunea conturilor clientilor care nu au un cont deschis la o societate de valori

mobiliare;
2. sectiunea conturilor clientilor care au cont deschis la o societate de valori mobiliare;

3. sectiunea conturilor proprii ale societǎtilor de valori mobiliare.

La deschiderea unui cont la o societate de valori mobiliare, clientul semneazǎ un ordin in urma cǎruia actiunile
detinute de cǎtre acesta sunt transferate din sectiunea 1 in sectiunea 2 a Registrului Bursei.

Prin intermediul Registrului Bursei se realizeazǎ transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare in
urma tranzactionǎrii in cadrul sistemului Bursei sau a altor modalitǎti de dobandire a proprietǎtii prevǎzute de lege
(mosteniri, donatii etc.).

De asemenea, Registrul opereazǎ toate modificǎrile intervenite in atributele de identificare ale persoanelor fizice si
juridice, detinǎtoare de valori mobiliare, inscrise in aceste evidente.

4.Sistemul de tranzactionare

Bursa de Valori Bucuresti a implementat un nou sistem de tranzactionare, HORIZON TM, sistem realizat cu
tehnologie de ultima orǎ, flexibil, cu un grad ridicat de accesibilitate prin cǎi de comunicatie deschise si sigure.

O caracteristicǎ importantǎ a noului sistem este acceptarea ordinelor de la distantǎ, fiecare broker putand
tranzactiona din propiul birou prin aceastǎ facilitate creatǎ de “remote trading”, respectiv tranzactionarea de la distantǎ .

Sistemul se remarcǎ si prin calitatea lui de a permite interconectarea facilǎ cu alte sisteme bursiere si aceastǎ
calitate este deosebit de importantǎ in contextul international al cooperǎrii regionale al burselor de valori din zona
balcanicǎ.

Noul sistem de tranzactionare este un sistem flexibil, dispunand de o gamǎ largǎ de optiuni care permit
configurarea si adaptarea lui la cerintele unei piete de capital moderne.
 Aceste concepte il plaseazǎ printe sistemele moderne de tranzactionare compatibile cu anul 2000.

Unul din conceptele promovate de noul sistem de tranzactionare al Bursei de Valori Bucuresti il constituie
configurarea mai multor piete in cadrul Bursei, fiecare avand specificul sǎu, evidentiat printr-o serie de elemente
caracteristice cum ar fi :

 program distinct de functionare

 stǎri proprii

 tipuri de ordine permise

 reguli de tranzactionare proprii

 alerte proprii

In cadrul noului sistem de tranzactionare distingem urmǎtoarele piete disponibile: regular, odd – lot, deal, buy in,
sell out, ofertelor publice, valorilor mobiliare necotate, de cotatii, hibridǎ.

Piata Regular este piata principalǎ pe care se tranzactioneazǎ blocuri de actiuni. Aceastǎ modalitate de evitare a
tranzactiilor mici este utilizatǎ de toate bursele dezvoltate ale lumii. Aceasta piatǎ principalǎ este cea care stabileste pretul
de referintǎ al actiunilor, respectiv pretul de inchidere al sedintei din ziua anterioarǎ.

In acest sens, putem adǎuga faptul cǎ toate celelalte burse din lume folosesc pretul de inchidere ca pret de
referintǎ si deci si Bursa de Valori Bucuresti s-a aliniat in acest fel standardelor internationale.

Alt tip de piatǎ este piata Odd-Lot in care se tranzactioneazǎ pachete de actiuni mai mici decat dimensiunea
standard a blocului (100 actiuni).

Aceasta este o piatǎ in care se poate vedea ce se oferǎ si se poate opta pentru cumpǎrare. Vanzǎtorul are rol
pasiv – el isi afiseazǎ cantitatea si pretul si asteaptǎ cumpǎrǎtorul.

Piata Deal este utilizatǎ pentru tranzactionarea unor volume mari de actiuni, realizandu-se tranzactii cu pachete
mari de actiuni, cu valori de peste 500 milioane lei.

Aceastǎ piatǎ, in care blocurile mari sunt negociate intre cele douǎ pǎrti (initiator– cel care introduce oferta de
deal in sistemul de tranzactionare si contra-parte-agentul cǎtre care este directionatǎ oferta), este un element nou la Bursǎ.
Oferta de "deal" poate fi anulatǎ numai de cǎtre initiator, iar cele care nu sunt confirmate de cǎtre contra-parte sunt
anulate la oprirea automatǎ a sistemului de tranzactionare.

Piatele Buy In si Sell Out sunt utilizate in scopul definitivǎrii decontǎrii. Ele sunt utilizate cand o SVM
cumpǎrǎtor nu efectueazǎ plata la data stabilitǎ sau cand o SVM vanzǎtor nu livreazǎ actiunile la data stabilitǎ.

Piata Ofertelor Publice este o piatǎ destinatǎ ofertelor publice primare si secundare, de cumpǎrare sau de
vanzare prin Bursǎ.

Piata Valorilor Mobiliare Necotate este piata alocatǎ tranzactionǎrii valorilor mobiliare necotate.

Piata de Cotatii este o piatǎ de cotatii indicative sau ferme, care permit market maker-ilor sǎ introducǎ simultan
preturile si volumul de cumpǎrare si vanzare pe care intentioneazǎ sǎ le tranzactioneze.

Aceastǎ piatǎ este un element nou pentru sistemul Bursei si ea poate fi utilizatǎ, fiind foarte potrivitǎ
tranzactionǎrii titlurilor de stat.

Piata Hibridǎ este o piatǎ combinatǎ de ordine si cotatii care este deasemenea indicatǎ pentru tranzactionarea
titlurilor de stat.

Toate aceste piete pot functiona in paralel, avand totusi caracteristici diferite. Simbolurile pot face parte din una
sau mai multe astfel de piete, supunandu-se corespunzǎtor regulilor de tranzactionare specifice pietei respective. Pentru
fiecare simbol se vor determina statisticile aferente simbolului respectiv, chiar dacǎ acesta se tranzactioneazǎ in mai multe
piete.
 Noul sistem de tranzactionare la Bursa de Valori Bucuresti este flexibil, accesibil, interconectabil si compatibil
standardelor internationale.

Sistemul prezintǎ o serie de avantaje, cum ar fi:

 interfatǎ graficǎ prietenoasǎ, care permite deschiderea simultanǎ pe ecran a

unui mare numǎr de ferestre si implicit afisarea unei mari varietǎti de informatii
 actualizarea automatǎ in timp real a informatiilor referitoare la ordine si tranzactii
pe ecranele utilizatorilor, fǎrǎ a fi necesarǎ interventia acestora

 posibilitatea functionǎrii simultane a mai multor tipuri de piete, cu caracteristici,

reguli si orare de tranzactionare diferite

 existenta a noi piete: piata Odd Lot (piata pentru lichidarea pachetelor de actiuni
de mǎrimi mai mici decat blocul de tranzactionare standard), piata de cotatii
(Quotes), piata de negociere (Deal), piete speciale pentru asigurarea incheierii
decontǎrii (Buy In si Sell Out).

 posibilitatea configurǎrii de cǎtre utilizator a statiei de lucru

 posibilitatea stabilirii de cǎtre utilizator a unor alerte locale, care sǎ semnaleze

acestuia atingerea sau depǎsirea anumitor parametri

 posibilitatea stabilirii de cǎtre Bursǎ a unor alerte la nivelul pietelor, care sǎ

semnaleze tuturor utilizatorilor atingerea sau depǎsirea anumitor parametri

 flexibilitatea sistemului, care permite modificarea parametrilor de functionare si a

regulilor de tranzactionare prin schimbarea configurǎrii anumitor parametri

 existenta unui mare numǎr de tipuri de ordine: ordine limitǎ, la piatǎ, fǎrǎ pret,
ordine de tip ascuns, cross, hit, take, ordine cu termeni speciali (all or none,
miminum fill, minimum block), ordine contingente (care se activeazǎ automat in
piatǎ in momentul in care pretul actiunii respective atinge o anumitǎ valoare).

5.Indicii Bursei de Valori Bucuresti

Indicele BET (Bucharest Exchange Trading)

Indicele BET a fost creat, in primul rand, in scopul reflectǎrii tendintei de ansamblu a preturilor corespunzǎtoare
celor mai lichide si active 10 societǎti tranzactionate in cadrul BVB. Aceste societǎti sunt selectate exclusiv din cadrul
societǎtilor listate la Categoria I a Bursei de Valori Bucuresti, aplicandu-se totodatǎ si criteriul diversificǎrii activitǎtii
societǎtilor respective.

Un alt scop pentru care a fost creat acest indice a fost furnizarea unei baze adecvate pentru tranzactionarea
instrumentelor derivate pe indici (index opus si contracte futures) pentru a asigura mecanisme de acoperire a riscului pentru
investitori.

Proiectul BVB de creare a indicelui BET a beneficiat de asistenta acordatǎ de Institutul Austriac de Studii Avansate.

Indicele BET este calculat ca o medie ponderata cu capitalizarea a preturilor celor mai 10 lichide actiuni cotate la
Bursa de Valori Bucuresti. Marimea indicelui din fiecare zi este raportata la marimea indicelui corespunzatoare din data de
referinta (momentul t0).

 
 unde:

- N este numarul de actiuni din portofoliul indicelui: 10;

- pi0 este (incepand cu 29 Noiembrie 1999) pretul de inchidere al simbolului i inregistrat in piata principalǎ (piata
Regular) in sedinta de tranzactionare de referintǎ (corespunzǎtoare ultimei actualizǎri a cosului indicelui, consideratǎ a fi
t=0);

- pit este (incepand cu 29 Noiembrie 1999) pretul de inchidere al simbolului i inregistrat in piata principalǎ (piata
Regular) in sedinta de tranzactionare t;

- qi0 este factorul de ponderare corespunzǎtor simbolului i in sedinta de tranzactionare de referintǎ (t=0).

In conditiile in care participarea unui simbol in index este limitatǎ la 25% din totalul capitalizǎrii simbolurilor
incluse in indicele BET, factorul de ponderare al acestuia poate fi egal cu una dintre cele douǎ valori :

 numǎrul de actiuni corespunzǎtoare simbolului respectiv (in cazul in care

ponderea capitalizǎrii acestuia in capitalizarea totalǎ a simbolurilor incluse
in indicele BET este mai micǎ de 25%) sau
 un numǎr ajustat (in cazul in care ponderea capitalizǎrii simbolului
depǎseste limita procentualǎ impusǎ de 25%).

Pentru a compensa orice efect artificial asupra pretului de tranzactionare datorat, spre exemplu, unor evenimente
ca:

a. divizǎri (splits) sau consolidari ale actiunilor incluse in portofoliul indicelui

b. modificarea componentei indicelui (inlocuirea unui simbol in portofoliul indicelui)

c. modificǎri survenite in capitalizarea unei societǎti ale cǎrei actiuni sunt incluse in portofoliul indicelui, astfel incat
ponderea acestui simbol sǎ depǎseascǎ limita procentualǎ de 25% din capitalizarea totalǎ a simbolurilor incluse in indice

d. orice modificari in capitalul social al unei firme aflate in portofoliul indicelui

valoarea indicelui este ajustata (indicele este racordat) cu un factor de corectie f , in ziua in care are loc schimbarea
care afecteaza pretul. Astfel se realizeaza continuitatea si comparabilitatea valorilor indicelui. Ajustarea indicelui BET se
efectueazǎ si prin modificarea factorilor de ponderare.

Criteriile pentru selectia valorilor mobiliare in portofoliul indicelui sunt urmatoarele:

1. actiunile trebuie sa fie cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti;

2. actiunile trebuie sa aiba cea mai mare capitalizare bursiera; de asemenea, se urmareste ca suma capitalizarilor
firmelor ale caror actiuni sunt in portofoliul indicelui sa depaseasca 60 % din capitalizarea bursiera totala;

3. actiunile trebuiesc astfel alese incat sa se asigure diversificarea portofoliului indicelui;

4. actiunile trebuie sa fie cele mai lichide , acesta caracteristica fiind aproximata prin totalul valorii tranzactiilor pe
actiunea respectiva; se urmareste ca suma valorii totale a tranzactiilor actiunilor din portofoliul indicelui sa fie cel putin 70 %
din valoarea totala tranzactionata.

Criteriile prezentate anterior sunt revizuite lunar prin analizarea performantelor societǎtilor a cǎror actiuni compun
portofoliul indicelui (cosul indicelui), precum si a societǎtilor recent listate, in vederea unor posibile actualizǎri a
componentei indicelui (inlocuiri).

Deciziile de actualizare a cosului indicelui sunt adoptate de cǎtre Comitetul Indicelui.

Indicele BET – C (BUCHAREST EXCHANGE TRADING – INDICE COMPOZIT)

 Indicele compozit BET-C, lansat in mai 1998, s-a nascut ca un raspuns dat necesitatii unei reprezentari complete a
evolutiei preturilor tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti. Necesitatea creǎrii acestui indice compozit a fost impusǎ si de
cresterea numǎrului de societǎti listate la BVB.

BET-C, un indice din generatia a doua, foloseste formula mediei preturilor medii ale actiunilor, ponderata cu
capitalizarea bursiera. Portofoliul indicelui contine toate titlurile listate, iar noile cotate sunt automat incluse a doua zi dupa
formarea pretului de piata. Continuitatea si comparabilitatea valorilor indicelui sunt asigurate de un factor de corectie, care
este insasi valoarea indicelui in ziua anterioara modificarii compozitiei cosului indicelui.

Desi pe baza sa nu se pot face operatiuni futures si cu optiuni, BET-C este util pentru ca face posibila calcularea
coeficientului de corelatie, prin care legaturile dintre doua piete (sau segmente) pot fi puse in evidenta si a carui marime
indica nivelul de legatura existent intre pietele respective.

In cazul in care exista actiuni care nu mai corespund criteriilor de selectie in portofoliul indicelui se procedeaza la o
actualizare a portofoliului indicelui. Si in acest caz, factorul de corectie f este recalculat, pentru a compensa aceasta
modificare. Astfel se respecta cerinta ca indicele sa reflecte zilnic schimbarile preturilor actiunilor fata de preturile acelorasi
actiuni, la un moment de referinta.

Toate modificarile in portofoliul indicelui se fac periodic si se decid de catre Comitetul Indicelui, care analizeaza si
decide trimestrial actualizarea acestora.

Indicele BET-FI (BUCHAREST EXCHANGE TRADING – INDICE SECTORIAL PENTRU FONDURI DE INVESTITII)

Acest indice este primul indice sectorial lansat de BVB la 1 Noiembrie 2000. BET-FI reflectǎ tendinta de ansamblu
a preturilor fondurilor de investitii tranzactionate in cadrul Bursei de Valori Bucuresti.

Metoda de calcul este identicǎ cu cea aplicatǎ pentru indicii BET si BET-C. Factorul de ponderare pentru un simbol
inclus in indicele BET-FI este numǎrul de actiuni al simbolului respectiv.

Singura regulǎ privind includerea unui fond de investitii in indicele BET-FI este ca acesta sǎ fie listat la BVB.

Metodele de ajustare a acestui indice sunt modificarea factorilor de ponderare si modificarea valorii indicelui prin
aplicarea unui factor de corectie (regulǎ similarǎ cu cea utilizatǎ pentru indicii BET si BET-C). Principalele evenimente care
determinǎ ajustarea indicelui sunt urmǎtoarele :

 divizǎri (splits) sau consolidǎri ale actiunilor incluse in cosul indicelui ;

 adǎugarea sau stergerea unui simbol in/din cosul indicelui ca urmare a
listǎrii, respectiv delistǎrii;

 modificǎri de capital pentru o societate ale cǎrei actiuni sunt incluse in

cosul indicelui.

PROIECT - Emisia hartiilor de valori - economie de piata

 

Emisia hartiilor de valori

Plan.

Introducere

1. Esenta, scopurile si formele emisiunii.

2. Emisiunea valorilor mobiliare.
 emisiunea actiunilor. 22552hhy48edr3p
  emisiunea obligatiunilor.
 emisiunea certificatelor de depozit si de economii.
3) Particularitatile emisiunii si plasarii valorilor mobiliare in Republica Moldova.

Concluzie hd552h2248eddr

Introducere.

Piata hirtiilor de valoare este un regulator a multor procese ce au loc in cadrul economiei de piata. Aceasta se refera in
primul rind la procesul investirii capitalului. Ultimul presupune, ca migratia capitalului se efectuiaza in forma de aflux in
locurile necesare si reflux din ramurile de productie unde se observa proficit de capital. Mecanizmul acestei miscari este
stiut: creste cererea la marfurile (serviciile) oarecare, respectiv cresc preturile lor, cresc veniturile de la producere, si in
ramurile aceste se indreapta capitalurile disponibile, parasind acele ramuri de producere, la productia carora se micsoreaza
cererea si care devin din punct de vedere economic mai putin eficiente. Hirtiile de valoare sunt un mijloc, cu ajutorul carora
se asigura lucrul acestui mecacnizm. Ele absorba capitalul temporar disponibil, si prin intermediul vinzarii - cumpararii ajuta
sa-l «puna» in directia corecta. In practica economiei de piata, aceasta duce la aceea ca in general capitalul se plaseaza in
productia ceea, care este intradevar necesara societatii. Ca rezultat apare structura optimala a producerii sociale si se creaza
economia nedeficitara. Acesta este un avantaj important al economiei de piata.

Necesitatea intrepinderilor in capitalul suplimentar pot fi legate de circumstante diferite. Principalile din ele sunt - crearea
noilor si modernizarea fondurilor fixe vechi, largirea mijloacelor circulante. Toate aceste necesitati sunt direct legate cu
conjunctura pietei, schimbarile careia se efectuiaza in termenii de timp determinati. De aceea mijloacele necesare
intreprinderile trebuie sa primeasca in decursul unei perioade anumite, adica pina cind exista conjunctura de piata favorabila
pentru functionarea lor. In tarile cu economia de piata dezvoltata obtinerea capitalului suplimentar se petrece mai usor, prin
intermediul hirtiilor de valoare. Emisiunea si inregistrarea actiunilor si obligatiunilor ocupa, de obicei, aproximativ 2
saptamini, publicarea prospectului de emisiune si discutarea lui de subiectii pietei se petrece 2 - 4 saptamini, procesul lor de
vinzare - cumparare si calculilor respective ocupa 2 - 3 saptamini. In final, peste 2

luni emitentul moblizeaza capitalul necesar si primeste dreptul sa dispuna de el. Din aceasta rezulta, ca cea mai ieftina si
cea mai usoara sursa de atragere a resurselor este piata hirtiilor de valoare, de pe care se pot acumula imprumuturi prin
intermediul unei din cele mai raspindite metode - emisiunii valorilor mobilare.

1.Esenta, scopurile si formele emisiunii.

Cu ajutorul operatiunilor de emisiune se formeaza atit capitalul propriu cit si capitalul de imprumut.Cu acest scop se emit
asa fel de hirtii de valoare ca: actiuni -la formarea capitalului propriu si obligatiuni - la formarea capitalului de imprumut.
Emisiunea certificatelor de depozit si de economii i se permite doar bancilor. Cambiile se emit si conform legislatiei in
vigoare nu necesita inregistrarea prospectului de emisiune. In asa mod, societatile pe actiuni pot emite doar 2 tipuri de hirtii
de valoare - actiuni si obligatiuni. Operatiunile de emisiune creaza baza pietei hirtiilor de valoare, adica mediul in care in
viitor se efectuiaza operatiunile, de aceea acest sector poarta denumirea de sector primar. Necatind la faptul ca scopul
principal al activitatii de emisiune este atragerea capitalului, emisiunea permite rezolvarea si altor probleme - reconstruirea
proprietatii, de exemplu, de stat in cea actionara prin intermediul privatizarii. Emitind hirtiile de valoare pentru vinzare se
poate imbunatati planificarea financiara si dirijarea fluxurilor financiare.

Schematic componenta emitentilor se poate arata in felul urmator:

EMITENT

Fondurile de investitii

Companii investitionale

Structurile financiare

Bursele de valori

Sferei de credit
Intreprinderile din nou create a sectorului dat

Intreprinderile privatizate

Sectorul de producere

Autoritatile municipale

Autoritatile republicane

Guvernul

Stat

Nerezidentii

Intreprinderile private

Societatea pe actuni

Institutiile si organizatiile ce sunt suportate de stat

Emisiunea privata.

Serviciile bancare investitionale, de regula, ofera firmele de brockeraj si mai rar bancile comerciale. In unele cazuri citiva
investitori institutionali mari exprima un interes fata de toata noua emisune, atunci lor li se vind toate actiunile noi emise. In
presa financiara despre aceste tipuri de emisiuni private se comunica in post factum. Numai cum apare un numar relativ
ingust de cumparatori potentiali ( sa presupunem mai putin de 25), indeplinirea cererii cu privire la prezentarea informatiei
detaliate referitor la pregatirea emisiunii noi poate fi aminata pe o periada de timp nedeterminata, ce permite micsorarea
cheltuielilor legate de emisiune. Dar totusi trebuie de mentionat, ca aceste forme de investitii nu au o lichiditate inalta,
deoarece investitorilor de obicei li se interzice vinzarea hirtiilor de valoare procurate in asa mod pe parcursul de 2 ani din
data procurarii. Din aceasta cauza foarte putine emisiuni de actiuni simple au fost plasate in felul acesta. In majoritatea
cazurilor emisiunile private se petrec la emisiunile obligatiunilor cu cupon fix. Cumparatorii lor sunt cei pe care ii atrage
primirea procentelor de la cupon, dar nu perspectiva veniturilor de la sporirea capitalului.

Emisiunea publica.

Plasarea a noii emisiuni de obicei se petrece prin vinzarea publica. In acest caz mai multe companii pot aparea in calitatea
de intermediari. Dar totusi rolul principal ii apartine bancii investitionale, care formeaza sindicatul de emisiune (sau grupul
de cumparare) si grupul de vinzare. In acest sindicat intra firmele-underwritter, care rascumpara hirtiile de valoare de la
societatile - emitente, prin aceasta garantind plasarea lor pe piata. Iar membrii grupului de vinzare cauta cumparatorii
potentiali si vind o oarecare parte din emisiune, primind pentru aceasta comisione.

Pregatirea pentru vinzarea a noilor emisiuni se incepe cu petrecerea negocierilor intre societatea-emitent si una sau mai
multe banci investitionale. Unii din emitenti organizeaza concursuri de oferte pentru incheierea contractului, in urma caror
se alege banca investitionala, care a propus conditii cele mai avantajoase. In legislatie este mentionata cererea obligatorie
in legatura cu petrecerea acestor concursuri de cele companii care apartin ramurilor supravegheate de stat. Dar majoritatea
societatilor au relatii strinse cu o banca investitionala oarecare si prefera sa negocieze conditiile vinzarilor emisiunilor noi
numai cu ea. De obicei, banca investitionala participa foarte activ la pregatirea emisiunii noi, la volumul ei, etc preluind o
pozitie de consultant financiar al corporatiei.

Dupa ce s-au determinat caracteristicile principale a emisiunii noi, emitentul depune o cerere la organul de supraveghere de
stat in domeniul pietei hirtiilor de valoare (in republica Moldova - Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare) si emite
prospectele preliminare, ce contin toata informatia necesara pentru investitorii potentiali. Aceste prospecte nu contin datele
referitor la pret, si bazindu-se pe ele investitorii potentiali nu pot procura hirtiile de valoare. In principiu, vinzarea se incepe
dupa ce au fost inregistrate emisiunile noi de hirtii de valoare si se emit prospectele finale, unde sunt indicate preturile
valorilor mobiliare, la care ele se vor vinde. Prospectele finale pot fi emise dupa o perioada de asteptare (de obicei 20 de
zile), pe parcursul careia organul de stat superior verifica si controleaza informatia necesara. Dar ea nu efectuiaza
aprecierea calitatii investitionale a emisiunilor de hirtii de valoare propuse spre vinzare si acceptabilitatea preturilor lor.
Banca investitionala si alti membrii a sindicatului de emisiune pot garanta plasarea integrala pe piata. In acest caz,
societatea-emitent primeste pentru valorile sale mobiliare pretul ofertei diminuata cu o diferenta stabilita. Dupa acesta
underwritter-ul vinde hirtiile de valoare la pretul emisiunii publice si poate insasi sa cumpere o parte oarecare din emisiune.
Luind obligatiunea ferma de a vinde toata emisiunea underwritter-ul asuma un risk deoarece se poata intimpla ca o parte
din emisiune va ramanea neplasata.

La efectuarea operatiunilor cu hirtii de valoare pot aparea cheltuieli evidente si neevidente. La plasarea primara,cheltuielile
evidente cuprind diferenta preturilor in favoarea underwritter-ului, dar cele neevidente sunt diferenta intre pretul probabil al
ofertei publice si pretul la care se va petrece vinzarea. Diferenta preturilor in favoarea underwritter-ului este, in principiu, o
recompensa pentru membrii sindicatului de emisiune pentru vinzarea emisiunii si riscul pe care il suma in cazul in care
emisiunea nu va fi vinduta si ei vor fi nevoiti sa suporte o responsabilitate financiara pentru hirtiile de valoare neplasate. Cu
cit pretul ofertei este mai jos cu atit mai mic este riscul ca emisiunea nu va fi vinduta rapid. Daca pretul ofertei a emisiunii
noi este subevaluat, atunci membrii sindicatului pot fi siguri ca vor vinde hirtiile de valoare fara eforturi mari si nu vor
recurge la suportul initial pe piata secundara. Deoarece majoritatea societatilor pe actiuni prefera sa lucreze numai ca o
singura firma bancara investitionala, si in legatura cu aceea ca companiile mari ce intra in sindicatul de emisiune au relatii
strinse intre ele, este evident ca emitentul pierde foarte mult din cauza diferentei de preturi in favoarea underwritterul-ui.
Cu alte cuvinte, plata pentru plasarea garantata a emisiunilor noi este prea mare in comparatie cu riscul, compensat cu
aceasta garantie. Pricina este in faptul ca undewritter-ul ignoreaza interesele emitentului,sau in existenta a unui acord
neformal intre companiile investitionale bancare.

Emisiunea sezoniera.

S-a evidentiat ca emisiunea sezoniera duce la scaderea pretului pe actiune aproximativ cu 2-4%. Cauza acestei scaderi
poate fi urmatoare: intre conducerea firmei-emitentului exista o tendinta de a emite actiuni noi cind lor li se pare ca pretul
lor pe piata este supraevaluat. In asa mod, emisiunea publicata serveste un motiv pentru investitori de a reevalua din nou
cursurile actiunilor, ce duce la scaderea preturilor lor de piata. Si se observa ca preturile actiunilor companiilor industriale
scad mai mult in comparatie cu preturile companiilor din sfera sociala. Aceasta probabil este legat de faptul ca companiile
sferei sociale anunta mai des emisiuni sezoniere decit companii industriale. 

Emisiunea de “rezerva”

Scimbarile ce au avut loc in ordinea inregistrarii emisiunilor de hirtii de valore au adus la cresterea concurentei intre
companii-underwritteri. In urma aprobarii in anul 1982 in S.U.A a Regulii 415 de Comisia Valorilor Mobiliare si Burselor a fost
permis companiilor-emitentilor inregistrarea hirtiilor de valoare pina la emisiunea lor reala. Dupa o asa emisiune de “rezerva”
hirtiile de valoare pot fi plasate pe parcursul unei perioade de 2 ani. Inregistrind in asa mod actiunile sale, intreprinderea
poate cere de la banca investitionala ridicarea pretului, pur si simplu refuzind sa vinda actiunile sale pina nu va fi propus
pretul dorit. Un alt motiv pentru introducerea emisiunii de “rezerva” a servit micsorarea cheltuielior la emisiune. Si cum
arata experienta, asa masura intradevar duce la micsorarea costului emisiunii.

Regula 144A.

Cum s-a evidentiat emisiunile private se efectuiaza cu ajutorul negocierilor intre emitent si investori. Dar hirtiile de valoare
nu se inregistreaza la Comisia Valorilor Mobiliare si Burselor si emitentul nu este obligat sa raspunda cerintelor ferme
referitor la situatia financiara. Pina la anul 1990 investitorilor le-au fost interzis vinzarea hirtiilor de valoare procurate la
emisiunea privata in decurs de 2 ani, ceea ce le facea absolut nelichide.

In anul 1990 Comisia Valorilor Mobilare si Burselor a aprobat Regula 144A, in conformitate cu care hitiile de valoare
procurate in urma emisiunilor private, pot fi vindute investitorilor mari (capitalul carora este mai mult de 100 mln.) in orice
timp dupa procurarea lor. In asa mod, schimbarea conditiei de a astepta pe parcursul de 2 ani a dus la cresterea lichiditatii
emisiunilor private si a marit dorinta de a procura aceste hirtii de valoare.

Asa s-a constituit ca emisiunile private au loc de obicei la emisiunea obligatiunilor cu cupon fix. Regula 144A este valabila si
pentru actiuni obisnuite. In primul rind, Regula 144A a dat posibilitatea de a emite actiuni simple companiilor straine, care
nu raspund cerintelor cu privire la emitenti, aprobate de Comisia Valorilor Mobiliare si Burselor.

Emisiunea suplimentara.

Investitorii individuali si investitutionali, care doresc sa vinda un pachet de actiuni mare pot realiza aceasta operatiune prin
emisiunea suplimentara. Sindicatul de emisiune procura actiunile de la vinzatori si apoi le plaseaza pe piata. De obicei
plasarea acestor actiuni se efectuiaza dupa terminarea zilei operationale la pretul de incheiere. Deseori, cumparatorii nu
platesc comisioane, dar vinzatorul primar obtine toata suma veniturilor din vinzari diminuata cu suma, primita de
underwritter din diferenta preturilor.

Comisia Valorilor Mobiliare si Burselor cere inregistrarea hirtiilor de valoare la emisiunea suplimentara, anuntarea despre
emisiune si prezentarea informatiei necesare pentru investitori, si totadata trecerea periodei de asteptare de 20 de zile in
cazul in care vinzatorul primar are relatii strinse cu emitentul. In caz contrar emisiunea poate sa nu fie inregistrata.

2.

Emisiunea actiunilor.

Riscurile si scopurile.

Inainte de a lua decizie referitor la emisiunea hirtiilor de valoare este necesar de:

 determinat scopurile emisiunii petrecute a hirtiilor de valoare;

 analizat riscurile;

 calculat eficienta financiara a operatiunii petrecute;

 prelucrat tehnologia operatiunii.

Emisiunea actiunilor este necesara la infiintarea societatii pe actiuni sau la schimbarea structurii altei forme de proprietate in
cea actionara prin efectuarea primei emisiuni de actiuni.

Emisiunile repetate pot fi efectuate:

 in primul rind, prin organizarea plasarii publice sau private a doua, a

treia, etc emisiunilor si vinzarea actiunilor primilor lor detinatori;
 in al doilea rind, prin capitalizarea mijloacelor proprii.
Dar, luind decizia cu privire la capitalizarea mijloacilor proprii, trebuie de avut in vedere ca cresterea capitalului statutar din
contul capitalizarii mijloacelor proprii duce numai la schimbari externe in caracteristicile economice ale emitentului, dar
totusi prin aceasta marimea resurselor financiare, aflate in posesia societatii pe actiuni nu se schimba. In asa mod creste
marimea capitalului platibil. Pentru asi asigura un reiting destul de inalt pe piata valorilor mobiliare, emitentul este nevoit sa
plateasca dividende, tot odata ele trebuie sa fie egale cit la actiuni, realizate contra platii in timpul petrecerii subscrierii si
vinzarii, atit si la actiuni gratuite, repartizate actiunarilor in ordinea capitalizarii mijloacelor proprii. Banca poate efectua asa
fel de operatiune cu un scop anumit: de exemplu, pentru largirea posibilitatilor bancii la efectuarea operatiunilor de
creditare si de garantare.

Tendinta majorarii capitalului statutar deseori duce la piederi financiare considerabile. Din aceasta cauza, etapa urmatoare
(dupa determinarea scopului emisiunii ) este analiza riscurilor si luarea masurilor pentru minimizarea lor.

Pentru a intelege esenta riscului este necesar de a cunoaste formele lui. Luind in consideratie ca orice operatiune cu hirtii de
valoare este cara mentul realizarii valorilor mobiliare. Pe piata secundara acest risc se manifesta prin micsorarea pretului
asteptat al realizarii actiunilor sau modificarii marimii comisioanelor pentru realizarea lor. Cu cit mai putine sunt sansele
realizarii actiunilor cu atit mai inalt este riscul lichiditatii.

Riscul de timp- riscul emiterii actiunii sau alteia hirtii de valoare in timpul neoptimal, ce presupune posibilitatea unor
pierderi.
Riscul tehnic este legat de deservirea operatiunii date. Pentru emitent- riscul platii pentru actiunile vindute. Sistemul efectiv
de decontari permite neplata in decursul unei periode de timp pentru actiunile procurate.

Riscul operational in conditiile contemporane in principiu este legat de neprofesionalizmul personalului, care indeplineste
insarcinarile cu incalcari in tehnologia operatiunilor cu valori mobiliare, si de defecte in sistemele tehnologice.

Dar riscul principal este riscul neplasarii. Daca in rezultatul vinzarii actiunilor investitorul a realizat mai putin de 50% din
actiuni emise si a fost achitat mai putin de 50% din capitalul statutar, organul registrator considera subscrierea nevalabila.

Nivelul acestei forme de risc se determina prin:

 atractivitatea investitionala a actiunii;

 existenta pe piata a cererii solvabile;

 activitatea investitionala in alte aspecte a pietei financiare.

Nestabilitatea in sfera financiara si bancara, starea critica a majoritatii ramurilor din economie micsoreaza atractivitatea
investitionala a actinilor a investitorilor autohtoni. Apsenta infrastructurii pietii secundare intr-o masura oarecare limiteaza
utilizarea actiunilor pentru speculatii si din aceste cauze ele se examineaza in cel mai bun caz ca o parte componenta a
portofoliului investitional.

Rezolvarea problemelor micsorarii riscului actiunilor neplasate.

Experienta organizarii emisiunilor publice a actiunilor societatilor pe actiuni, care au aparut in rezultatul privatizarii si care
functioneaza in ramurile de industrie, agricultura, transport etc, aproape nu exista. Intr-o alta situatie sunt bancile, care au
plasat mai multe emisiuni. In cautarea variantelor mai ieftine a micsorarii riscurilor neplasarii bancile incearca sa majoreze
atractivitatea investitionala a valorilor sale mobiliare cu ajutorul operatiunilor la bursa de valori. Sunt cunoscute incercarile a
bancii ruse Incombanc de a majora artificial atractivitatea investitionala a hirtiilor sale de valoare prin anuntarea cotatiilor
bilaterale la pachetele diferite a actiunilor sale. Cu scopul majorarii vinzarilor si cresterii cursurilor banca anunta, de
exemplu, rascumpararea pachetelor, constituite dintr-un numar respectiv de actiuni simple si privilegiate. In asa mod, se
poate obtine cresterea temporara a cererii la hirtiile de valoare “neajunse” in portofoliile majoritatii actionarilor. Dar totusi
aceasta operatie este foarte riscanta. Un rind de banci din Rusia (Incombanc, AvtoVazbanc) au intreprins incercari de a
atrage investitorii noi prin plasarea hirtiilor de valoare pe pietile occidente prin intermediul programei ADR. In principiu,
schema data are un sir de avantaje. In primul rind, investitorii pe pietile ADR, de regula, nu tind la participarea in
conducerea bancii. In al doilea rind, formal ca actionar apare nu un investitor concret, dar o banca imputernicita, ce
deserveste recepisa pentru pachetul de actiuni rascumparat. Ca rezultat nu apar numeroase probleme legate de culegerea
documentatiei necesare, de deservirea actionarilor si reinregistrarea contractelor de vinzare - cumparare. In prezent cei mai
activi ofera serviciile sale la emisiunea si la deservirea ADR intreprinderilor rusesti intreprinderile Bank of New York, Citibank,
Bamkers Trust.

In acelasi timp programele ADR nu sunt cea mai reusita iesire. Inregestrarea lor in SUA reprezinta o procedura foarte lunga
(6-8 luni). Serviciile bancilor-agentilor nu sunt gratuite. Si, cel mai principal, este ca aceste programe permit majorarea
lichiditatii hirtiilor de valoare, dar ele nu usureaza plasarea primara. In afara de aceasta, partea inversa a cresterii lichiditatii
este pierdrea partiala a controlului asupra pietii secundare, din ce rezulta ca bancii - emitent este cu mult mai greu de a
plasa actiunile emisiunilor noi la un pret inalt. Efectuind analiza financiara, pina la organizarea emisiunii, emitentul trebuie sa
tina evidenta de specificul investirii resurselor in sectorul respectiv a pietii hirtiilor de valoare.

Din pozitia emitentului costul dobindirii capitalului nu este determinat, adica nu este determinat la emisiunea actiunilor,
deoarece marimea dividendelor se stabileste si ele se platesc anual conform deciziei Consiliului de Directori, aprobata de
Adunarea Generala a Actionarilor, dar in unele perioade pot in general sa nu fie platite. In orice caz cheltuielile emitentului -
pretul atragerii capitalului - sunt constituite din fluxul infinit de dividende, platite detinatorilor actiunilor, si din cheltuielile la
emisiune, inclusiv plata impozitelor.

Din pozitia investitorului venitul, la care el mizeaza, procurind actiunile, se constituie nu numai din dividende. Din acest
motiv este necesar de asi aminti, ce este venitul investitorului, si particular de a analiza venitul din investire in actiuni.
Investitiile in actiune sunt o forma de investitii financiare, adica plasarea banilor in active financiare cu scopul de a obtine
venit - bani adaugatori. Profitabile se vor considera acele investitii in actini, care pot aduce un venit mai inlalt decit cel
mediu de pe piata.Obtinerea anume acestui venit si este scopul, la care tinde investitorul, efectuind investitii pe piata
hirtiilor de valoare.
Fiind detinator al hirtiei de valoare, investitorul poate miza numai la obtinerea dividendului de la actiuni (D). Factorii, ce
determina marimea dividendului, sunt conditiile lui de plata, massa profitului net si proportiile repartizarii lui, ce depinde de
decizia Consiliului de Directori si Adunarii Generale a Actionarilor.

Dupa realizarea actiunii detinatorul ei poate obtine a doua parte a venitului total - cresterea cursului. Aceasta cantitate
poarta denumirea de venit, care este egal cu diferenta intre pretul de cumparare si pretul de vinzare. Evident, la cresterea
pretului de vinzare in comparatie cu pretul de cumparare investitorul obtine venit, si vice versa. In afara de acesta trebuie
de tinut cont ca modificarea venitului de la actiuni depinde de perioada investitionala.

Daca investitorul A realizeaza investii la termen, si in perioada investitionala, in care se petrece evaluarea profitabilitatii a
actiunii, nu intra vinzarea ei, atunci venitul curent se determina ca marimea dividendelor platite (D). In aceasta situatie se
calculaeza profitabilitatea curenta, adica fara evidenta realizarii actiunilor, care se calculeaza in felul urmator(Pr):

In afara de aceasta se poate calcula profitabilitatea curenta de piata, care va depinde de pretul existent pe piata la orice
moment de timp(Pp):

In form grafica aceasta se poate prezenta in felul urmator:

Daca perioda investitionala, la care se evaluiaza actiunile, include plata dividendelor si se termina cu realizarea lor, atunci
venitul se determina ca suma dividendelor si cursul.

In forma grafica aceasta perioada investitionala se arata utilizind exemplu cu investitorul B:

Profitabilitatea investitorului B este finala (Prf), deoarece el a realizat hirtia sa de valoare si profitabilitatea pentru perioda
investitionala ( in limitele anului) se calculeaza in felul urmator:

dar in cazul, daca perioada investitionala va depasi un an, formula profitabilitatii finale va fi urmatoare:

unde Ti - timpul aflarii actiunilor la investitor.

Daca perioda investitionala nu include plata dividendelor, atunci venitul se formeaza ca diferenta intre pretul de cumparare
si de vinzare. In asa mod Prf = P` - P si poate fi o marime oarecare: pozitiva (pentru investitorul B); negativa (pentru
investitorul G); nula (pentru investitorul D).

Pentru investitor in forma grafica aceasta se poate arata in felul urmator:

Profitabilitatea actiunii (profitabilitatea finala) in cazul acesta se calculeaza ca raportul intre diferenta pretului de vinzare si
de cumparare la pretul de cumparare:

Factori generali, ce influenteaza profitabilitatea actiunii sunt:

 marimea dividendilor;
 fluctuatiile preturilor de piata;

 nivelul inflatiei;

 cilmatul fiscal.
Economiile unor investitori se depun in fondurile cele, unde se asigura fluctuatiile maxime a diferentilor de cursuri, ce se
determina de cererea si oferta, dar nici de cum de eficienta producerii. Cresterea sau descresterea profitabilitatii producerii
practic nu influenteaza profitabilitatea actiunilor prin schimbarea cursului lor. In asa mod pe piata autohtona este destul de
dificil de determinat profitabilitatea cu ajutorul factorilor de productie, si apoi cursul reiesind din venitul obtinut si dividendul
platit.

Evaluind actiunile din punct de vedere a profitabilitatii lor, operatorul, care activeaza la bursele de valori occidentale, le
divizeaza intru-un rind de categorii:
 1. Actiunile, ce poseda o lichiditate inalta, cu care se petrec afaceri numeroase,
ce permit obtinerea unui venit din fluctuatiile neesentiale a cursurilor.
2. Actiunile, ce sunt liderii in cresterea diferentilor de curs, ce au o marime
maxima de (P`- P) si care poarta denumirea - “premiale”;

3. Apoximativ similare la formarea profitului sunt actiunile “fermecatoare” -

actiunile companiior tinere, pretul carora se majoreaza foarte activ. Pentru
obtinerea venitului maxim la actiunile aceste sunt necesare investitii
considerabile si monitoringul activ.

4. In grupa aceasta intra actiunile, ce n-au fluctuatii considerabile a cursurilor

si ca rezultat (P`-P) la actunile aceste este mai mic in comparatie cu prima
grupa, dar ele au un dividend stabil.
Din aceasta grupa fac parte:

“centrale”- liderii grupei actiunilor, care influenteaza toata grupa; “gulere albastre” - actiunile companiilor mari, ce au o
creditabilitatea inalta si o pozitie stabila pe piata; “actiunile esalonului al doilea” - apartin companiilor tinere dar deja foarte
mari, ele satisfac conditiilor “gulerilor albastre”, dar au o incredere mai mica la investitori; actiunile de “aparare” - actiunile
companiilor mari cu anumite conditii investitionale, ce nu permit admitirea (P`-P)<0 chiar in conditiile cind piata este in
scadere si permit obtinerea dividendelor stabile. Pentru grupa aceasta se actiuni sunt posibile investitii la termen mediu si
lung, si monitoringul poate avea un caracter pasiv.

5. Este grupul actiunilor, profitabilitatea carora se schimba odata cu caracterul

activ de afaceri. Acest tip de actiuni poarta denumirea de actiuni “ciclice”. In
acest gup intra, de exemplu, actiunile companiilor industrie grele.
Cumparind actiunea, investitorul mizeaza nu numai la un venit de astazi, dar
si la cresterea cursului si la dividende inalte in viitor.
6. Posibilitatea pierderilor de la scaderea cursurilor pot aduce actiunile
supraevaluate.

7. Grupul actiunilor, profitabilitatea carora este creu de previzionat, o

constituie actiunile spaculative, ce au aparut nu de mult pe piata si care au
istorie foarte scurta de cotatii si de plata a dividendilor.

8. Si in final, clasificarea data se termina cu actiunile neactive, nelichide, ce nu

prezinta nici un interes pentru investor.
In asa mod, la emisiunea actiunilor costul resurselor atrase pentru emitent (pretul atragerii capitalului) si venitul
investitorului de la vinzarea capitalului la bursa de valori nu coincid - venitul depinde si de starea pietei acestor actiuni.

Asa dar:

Plasarea actiunilor va fi succesiva numai in cazul cind emitentul sprijina cursul actiunilor sale pe piata secundara.

Conform legei cu privire la societatile pe actiuni plasarea emisiunilor suplimentare a actiunilor se petrece la pretul de piata si
cu cit el este mai inalt, cu atit o diferenta de cursuri mai mare primeste emitentul deja la etapa plasarii primare a emisiunior
suplimentare.

Deasemenea foarte important este evaluarea eficientii emisiunii actiunilor din pozitia perioadei atragerii resurselor. Evident,
cu cit perioda data este mai lunga cu atit mai scump este costul atragerii capitalului.
Plasind actiunile, emitentul atrage pasivele cele mai “lungi”, deoarece actiunile sunt hirtii de valoare nelimitate. In asa mod,
el poate plasa aceste resurse in active “lungi” fara un risc oarecare de lichiditate, iar in acelasi moment costul resurselor
plasate depinde de lichiditatea actiunilor emitentului. Daca activele sunt lichide, investitorul intotdeauna isi poate face
investitii in actiuni pe un termen scurt.

In asa mod,

Emitentul atrage resurse pe toata perioda existentei societatii sale pe actiuni, dar perioda investitionala pentru detinatorul
actiunilor cu conditia existentei piatei lichide poate fi oarecare.

Asa dar,

Plasarea actiunilor va fi succesiva numai in cazul in care investitorul va sprijini lichiditatea lor pe piata secundara.

Dar de obicei, investitorul nu se scufunda in adincimile analizei investitionale, iar, petrecind emisiunea de actiuni, se
conduce de pareri practice. De exemplu, bancile majorind partea pasiva a bilantului pot fi linistite in legatura cu normele
economice a activelor, care se calculeaza direct proportional reiesind din marimea capitalului propriu. Socurile pe piata
interbancara, neclaritatea situatiei politice si alti factori determina cresterea riscului operatiunilor active. Bancile inca nu
utilizeaza in plina masura mecanizmul hedjingului si bursele de valori nu le prezinta posibilitati depline pentru efectuarea lui.
Din acest motiv, una din cele mai accesibile metode pentru majorarea capitalului statutar si pentru apararea de socurile pe
piata financiara este efectuarea emisiunii actiunilor.

Cum s-a mentionat, pentru societatile de actiuni industriale emisiunea actiunilor este o metoda foarte rara pentru
mobilizarea resurselor financiare. Aceasta se explica prin urmatoare cauze:

 in primul rind, din cauza neexistentei pietei secundare, care este o

conditie necesara pentru plasarea efecienta;
 in al doilea rind, din cauza impotrivirei detinatorilor pachetilor de
control a actiunilor contra majorarii numarului total de actiuni si de
actionari, ce probabil va slabi controlul asupra corporatiei si va
impiedica vinzarea noilor emisiuni.

 in al treilea rind, din cauza micsorarii producerii si neexistentei

stimulentilor reali in activitatea de producere.
Nu putem sa nu evidentiem micsorarea relativa a eficientii atragerii resurselor prin emisiunea actiunilor. 22552hhy48edr3p
Aceasta este legat cu cresterea cheltuielilor directe si indirecte la efectuarea acestei operatiuni.

Deoareca activitatea de emisiune este indreptata spre atragerea resurselor financiare, este evident ca se poate vorbi despre
pretul lor. Pretul resurselor financiare atrase se compara cu eficienta utilizarii lor si se exameneaza intrebarea sprijinului
lichiditatii lor. Mecanizmele existente a asigurarii lichiditatii hirtiilor de valoare sunt bazate pe circulatia destul de masiva a
actiunilor, si de asemenea pe organizarea succesiva a tinerii reestrului actionarilor. Efectul financiar de la operatiune se
determina ca marimea venitului, primit de la utilizarea actiunilor atrase cu ajutorul emisiunii, diminuat cu cheltuielile in urma
efectuarii emisiunii. Dar totusi trebuie de evidentiat, si fluxul nelimitat de dividende, platite pentru actiuni pe parcursul
intregii perioadei a existentii societatii pe actiuni, si micsorarea posibila a indicatorului venit pe actiuni, si micsorarea cursului
actiunilor.

Pentru sprijinului lui este necesar de platit un dividend constant si majorat. La majorarea dividendelor respectiv un procent
mai mic revine reinvestirii venitului, si, ca urmare pentru asigurarea poteantialului economic este necesar de atras mai multe
resurse sau de revenit la emisiunile noi. Din acest caz, problema vinzarii actiunilor cu cheltuieli cit mai joase si cu ajutorul lor
de a atrage resursele, in conjunctura prezenta este practic insolubila.

Emisiunea obligatiunilor.

Scopurile si riscurile.

 
Obligatiunea este o hirtie de valore, ce confirma dreptul detinatorului ei de a primi de la persoana, care a emis obligatiunea
intr-o peioda oarecare, valoarea ei nominala sau un echivalent a acesteia. Obligatiunea totodata confirma detinatorului ei
dreptul de a primi un procent fixat in ea de la valoarea nominala a obligatiunii, sau alte drepturi patrimoniale.

Statistica, ce caracterizeaza sectorul dat a pietei financiare autohtone, arata ca doar un numar putin de corporatii industriale
se ocupau de repartizarea obligatiunilor sale, oferind ca garantia lor autovehiculile si alte bunuri materiale. In sectorul
bancar al pietei de capital pina in ultimul timp emitentii rusi n-au utilizat asa un instrument de atragere a resurselor pe
termen mediu si lung ca obligatiunile. Daca in structura pasivelor a bancilor comerciale occidente obligatiunile emise joaca
un rol foarte important, iar pe piata internationala de capital imprumuturile sub forma de obligatiuni din anii 1970 au
intrecut dupa volum creditele, bancile autohtone inca practic n-au petrecut operatiunile cu obligatiunile proprii.

Oare de ce acest instrument utilizabil n-a intrat pe piata autohtona?

Ca raspuns la intrebarea aceasta pot servi contrapunerea scopurilor operatiunii petrecute, riscurilor aparute si veniturilor de
la operatiunile.

Scopul operatiunii este:

1. Atragarea resurselor imprumutate pe o perioda mai lunga de 1 an cu

conditiile avantajoase. Atragerea resurselor investitionale sau pasivelor
“lungi” -este o problema, pe care emitentul o pune pe primul plan, si in
primul rind rezolvarea ei succesiva are ca scop asigurarea lichiditatii si
solvabilitatii. Asa, or, chiar in situatia in care societatea pe actiuni este
complet controlata de banca, nu poate aduce un venit rapid. Mai des apare
situatia, cind pasivele bancii sunt “scurte” (3-6 luni) si scumpe, iar activele
sunt “lungi” si putin efective din pozitia profitabilitatii de astazi. In aceste
conditii atragerea pasivelor “lungi”, ce asigura banca cu o stabilitate
financiara relativa, se pune pe primele pozitii. In asa mod, persoanele doresc
sa primeasca imprumuturi pe termen lung, iar creditorii doresc sa acorde
credite pe termen scurt. Contradictia aceasta a pietei de credit se manifesta
foarte puternic in perioada economiei stabile, cind dinamica dobinzilor nu
poate fi previzionata. Una din variante a rezolvarii acestei probleme este
emisiunea obligatiunilor “lichide”, care permit emitentului atragera
resurselor pe o perioda mai lunga de un an, iar investitorului - posibilitatea
primirii inapoi sumei investite, vinzind obligatiunea pe piata secundara.
2. Emitind obligatiunea, societatea pe actiuni nu risca sa ajunga in dependenta
de banca si singura determina marimea, termenii si conditiile rascumpararii
obligatiunii, iar detinatorii actiunilor nu se impart cu drepturile de
conducere, deoarece obligatiunile n-au drept la vot.
Un sir de prioritati la emisiunea obligatiunilor au bancile. Emisiunea obligatiunilor le permite:

 sa evite rezervarea obligatorie;

 sa micsoreze profitul impozabil etc.
Riscul neplasarii obligatiunii este legat cu termenii circulatiei obligatiunii si cu regulile specifice a emisiunii.

In primul rind, conform legislatiei termenul circulatiei obligatiunii nu poate fi mai putin de 1 an si emisiunea acestor
instrumente nu sunt foarte populare pe piata bursiera autohtona. Nici unul din emitenti nu se va incadra in emisiunea
obligatiunilor, daca nu va fi sigur in atragerea cu ajutorul acestei metode unor resurse “lungi” considerabile (pe o perioda
mai lunga de 6 luni). Din aceasta cauza, de exemplu, nu intimplator, pina nu de mult nici o banca rusa n-a efectuat
asemenea probe. In conditiile inflatiei inalte cererea interna la hirtii de valoare cu termenul de achitare de la 6 luni a fost si
ramine foarte joasa.
In al doilea rind, emisiunea obligatiunilor necesita inregistrarea de stat, si din aceasta cauza trebuie de suportat diferite
cheltuieli.

In asa mod, emitentul poate sa hotarasca emisiunea obligatiunilor, daca el real poate atrage un volum considerabil de
resurse “lungi” - aceasta devine probabil imposibil in legatura cu atractivitatea investitionala a altor sectoare a pietei
financiare, de exemplu, hirtiilor de valoare de stat.

Evaluarea eficientei.

Eficienta atragerii resurselor de credit cu ajutorul emisiunii obligatiunilor este strict legata cu lichiditatea lor. Daca
obligatiunea este lichida si detinatorul ei are posibilitatea reala s-o vinda pe piata secundara a obligatiunilor, atunci,
procentul stabilit la emisiunea ei poate fi minim. La rindul sau, pretul atragerii resurselor prin intermediul emisiunilor
obligatiunlior determina reitingul lor.

De obicei reitingul este informatia pentru investitorii. Dar trebuie de tinut in minte, ca reitingul nu este o formula, ci
interpretarea calitativa a indicatorilor cantitativi.

Reintingul este o opinie, o parere a expertului despre iincatorii obiectivi a pietei; parerea referitor la posibilitatea platii a
sumei generale a datoriei si a procentului.

Crearea evaluarilor reitingurilor este una din metodele de caracterizare a pietei. Reitingul inalt, stabilit pentru hirtiile de
valoare emitentului respetiv, ajuta la majorarea lichiditatii hirtiei de valoare si la micsorarea pretului imprumutului. Si
intradevar, pe piata dezvoltata, unde practic toate obligatiunile au o evaluare oarecare, este foarte greu de vindut o
obligatiune daca nu exista reitingul ei.

Piata civilizata a hirtiilor de valoare impune emitentul sa se adreseze cu comanda la agentiile vestite care formeaza reitingul,
sa plateasca o suma oarecare, pentru ca specialistii - analistii sa controleze calitatea hirtiei de valoare si sa-i atribuie
categoria de reiting. In asa mod, pe piata bursiera eficienta numai obligatiunile, care au trecut procedura reitingului au
accesul la primirea resurselor imprumutate. Pe linga aceasta pretul imprumutului se determina cu ajutorul categoriei, care
atribuie agentia de reiting. Gradarea reitingurilor a 2 cele mai vestite agentii de reitingiri este prezentata in tabelul de mai
jos:

“Standard&Poors” “Moody’s investor service” Caracteristica calitatii investitionale a hirtiei

de valoare, corespunzatore categoriei de
reiting.
  Cu capacitatea de plata  
AAA Aaa Reitingul superior - posibilitatea de a
rambursa imprumutul si dobinzile; categoria
de siguranta - superioara.
AA Aa Probabilitatea foarte inalta de rambursare a
datoriei generale si a dobinzilor, siguranta-
calitatea inalta.
A A Probabilitatea destul de inalta de plata, dar e
sensibila la conditiile economice
neavantajoase, calitatea medie - categoria
superioara.
BBB Bbb Existenta capitalului necesar pentru
rambursarea datoriei, este influentata de
conditiile economice neavantajoase, calitatea
medie - categoria inferioara.
  Speculative  
BB Bb Nestabile si riscante, solvabilitatea carora
poate fi intrerupta in timp; posibilitatea in
momentul acesta de a rambursa datoriile,
insolvabilitatea temporara.
B B Vulnerabile, dar in momentul dat pot
rambursa datoria si dobinzile.
CCC Ccc Asigura o protectie oarecare investitorilor,
dar cu un grad de risc inalt - nesigure.
CC Cc Foarte speculative, dupa siguranta sa sunt
dupa reitingul CCC.
C C Au datorii, dar mai putin asigurate ca CC si
Cc.
P p Au datorie nerambursabila.
 

Confom datelor tabelei se vede cum reitingul asigura diferentierea emitentilor, relevind pe cei mai slabi din ei, care nu
garanteaza stingerea datoriei, creind baza obiectiva pentru evaluarea riscului de credit, standardele transparentei si
sinceritatii pe piata bursiera.

In tabelul dat este oglindita aranjarea obligatiunilor in dependenta de nivelul creditabilitatii emitentilor lor. “AAA” (Asociatia
Americana de Arbitraj) - inseamna un nivel de creditabilitate foarte inalt. “P” - inseamna