Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport

Facultatea Kinetoterapie

Referat:
”Nevrozele”

Student:Grosu Vlad
Profesor: Erhan Ecaterina,
conf. univ. dr. în biologie;

Chișinău
2021
 Cuprins:
Introducere ........................................................................................................... 3
1. Cauzele nevrozelor ....................................................................................................... 3

1.1 Factorii și situațiile de familie ....................................................................................... 4

1.2 Conflictele interumane ................................................................................................. 4

1.3 Conflictele interpersonale ............................................................................................. 4

1.4 Factori derivați ........................................................................................................... 5

1.5 Moartea celor dragi ..................................................................................................... 5

2. Mecanismul de apariție a nevrozelor ......................................................................

5
2.1 Teoria psihanalitică a nevrozei a lui Freud ..................................................................... 5

2.2 Teoria lui Horney ........................................................................................................ 6

3. Clasificarea și simptomele nevrozelor .................................................................... 6

3.1 Neurastenie ................................................................................................................. 6

3.2 Tulburare de conversie sau isteria ..................................................................................

7
3.3 Tulburare obsesiv-compulsive ....................................................................................... 9

3.4 Disfuncție sexuală la nevroze ......................................................................................

10
4. Tratamentul nevrozei ............................................................................................ 10
4.1 Primul ajutor pentru un atac de nevroză ....................................................................... 10
4.2 Kinetoterapia în nevroze ................................................................................................................. 11

4.3 Psihoterapie pentru nevroză ........................................................................................ 13

4.4 Tratamentul medicamentos al nevrozei ......................................................................... 15

5. Profilaxia/Prevenirea reapariției nevrozei ........................................................... 15

Webografie .............................................................................................................
17

2
 Introducere

Nevroza este un grup de boli psihogene (sau tulburări psihologice), care se bazează pe
dezvoltarea patologică a personalității. Tabloul clinic al acestei patologii este foarte divers și se
caracterizează prin simptome mentale și fizice (corporale).
Statisticile privind nevrozele sunt foarte diverse și contradictorii. Incidența acestei boli depinde
de nivelul socio-economic și cultural al dezvoltării țării. Deci, 40 la sută este înregistrat în Marea
Britanie, 30 - în Italia, 25 - în Spania. Aceste cifre se schimbă în fiecare an. Potrivit Organizației
Mondiale a Sănătății, în ultimii 70 de ani, numărul pacienților cu nevroze a crescut de 25 de ori. În
același timp, numărul bolilor mintale s-a dublat. Cu toate acestea, aceste statistici includ doar pe cei
care au solicitat ajutor medical. Conform datelor neoficiale, această cifră este mult mai mare.
Experții în acest domeniu spun că de la începutul secolului al XX-lea, numărul de nevroze a crescut
de 30 de ori. Această creștere a numărului se explică și prin cereri de ajutor mai frecvente. Într-un
fel sau altul, nevroza rămâne cea mai frecventă boală mintală.
Dintre populația adultă, persoanele de vârstă mijlocie sunt cele mai sensibile la nevroze. În ceea
ce privește copiii, nevrozele lor predomină la o vârstă mai mică și la o vârstă preșcolară mai mare.
Potrivit Asociației Americane de Psihiatrie, incidența nevrozelor la bărbați variază de la 5 la 80 de
cazuri la 1000 de populații, în timp ce la femei - de la 4 la 160.
De regulă, nevrozele se găsesc în structura oricărei boli. În structura patologiilor limită, nevrozele
se găsesc în peste 50%. Ca boală independentă, nevrozele sunt mai puțin frecvente.

Fapte interesante
Termenul de nevroză a fost inventat de medicul scoțian William Cullen în secolul al XX-lea. Din
acel moment și până în prezent, termenul a suferit diverse interpretări și nu a primit încă o
interpretare fără echivoc.
Și astăzi, diferiți autori pun conținut diferit în conceptul de nevroză. Unii cred că nevroza este
rezultatul suprasolicitării cronice a activității nervoase. În general, este acceptat de majoritatea
experților că nevroza este o patologie psihogenă, care se bazează pe contradicția interpersonală.
Nevroza reflectă problemele relațiilor umane, în primul rând problemele de comunicare și căutarea
„eu-ului” tău. Această așa-numită teorie psihanalitică a nevrozei a fost prezentată de Freud. El
credea că nevrozele sunt rezultatul contradicțiilor dintre dorințele instinctive și legile moralei.
Conform clasificării internaționale a bolilor, nevroza este sinonimă cu termenul „tulburări
nevrotice”, care acoperă o gamă largă de boli precum tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de
conversie (denumirea veche a acesteia fiind isterie) și neurastenia.

1. Cauzele nevrozelor

Cauza nevrozelor este acțiunea unui factor traumatic sau a unei situații traumatice. În primul caz,
vorbim despre un impact negativ pe termen scurt, dar puternic asupra unei persoane, de exemplu,
moartea unei persoane dragi. În al doilea caz, se spune despre impactul pe termen lung, cronic al

3
unui factor negativ, de exemplu, o situație conflictuală familie-gospodărie. Vorbind despre cauzele
nevrozei, situațiile traumatice și, mai ales, conflictele familiale sunt de mare importanță.

Cu toate acestea, atât factorii, cât și situațiile vor provoca experiențe dureroase și dureroase.
Incapacitatea de a găsi o cale de ieșire productivă dintr-o situație conflictuală duce la dezorganizarea
mentală și fiziologică a personalității, care se manifestă prin simptome mentale și fizice.

Factorii și situațiile psiho-traumatice sunt:

 factorii și situațiile de familie;
 conflicte interumane;
 conflicte intrapersonale (interpersonale);
 factori derivați;
 moartea celor dragi;

1.1 Factorii și situațiile de familie

Conform diferitelor studii, problemele seminale sunt principala sursă de nevroze. La femei,
aceste probleme sunt sursa tulburărilor nevrotice în 95% din cazuri, la bărbați - în 35%. De
asemenea, un climat nesănătos în familie este un factor principal în dezvoltarea nevrozelor la copii.

Factorii de familie sunt:

 separare, divorț sau trădare;
 gelozie patologică;
 conflicte constante, certuri și relații nesănătoase în familie (de exemplu, conducerea unuia
dintre membrii familiei și suprimarea altuia);
 creșterea unilaterală disarmonică a copilului;
 severitate excesivă sau auto-îngăduință;
 relație simbiotică cu unul dintre părinți;
 ambiții parentale excesive.

Acești factori și situații se bazează pe o anumită stare emoțională. Sub influența acestor emoții,
stima de sine inadecvată (crescută sau scăzută), se dezvoltă iritabilitatea, apare anxietatea, obsesia cu
ceva, somnul este deranjat. Gradul acelor tulburări mentale care se dezvoltă în cadrul nevrozei
depinde nu numai de forța factorului traumatic, ci și de tipul de personalitate. Deci, persoanele mai
rezistente la stres sunt mai puțin susceptibile la dezvoltarea nevrozei, tipul de personalitate isterică
va fi predispus la dezvoltarea tulburării de conversie.

1.2 Conflictele interumane

Conflictele interumane afectează atât aspectul vieții de familie, cât și non-familial. Conflictele
pot fi între rude îndepărtate și apropiate, între subordonați și superiori, între părinți și copii. Aceste
conflicte atât la bărbați, cât și la femei conduc la dezvoltarea nevrozei în 32 - 35 la sută din cazuri.
Conflictul interpersonal este cel mai frecvent tip de conflict. În el, nevoile unei persoane intră în
conflict cu nevoile altuia.

Mulți experți susțin că nevroza este o parte integrantă a vieții, deoarece caracterizează viața reală
și ajută la rezolvarea problemelor. Incapacitatea de a rezolva conflictul sau de a-l confrunta este cea
care dă naștere unei tulburări nevrotice. Dacă conflictul nu este rezolvat, dar se repetă iar și iar,
acesta dezorganizează activitatea mentală, provocând tensiune constantă. Astfel, conflictul fie
mărește rezistența la stres și întărește o persoană, fie are un efect distructiv asupra personalității.
4
 1.3 Conflictele interpersonale
Într-un conflict intrapersonal, propriile dorințe, emoții și nevoi intră în conflict. Aceasta este cea
mai frecventă cauză (45%) a dezvoltării nevrozelor la bărbați. Freud și alți psihanaliști credeau că
acest tip de conflict este principala cauză a nevrozelor. Astfel, conflictul dintre „El” (partea
inconștientă a psihicului) și „super-Eu” (atitudinile morale ale unei persoane) generează acea
suferință emoțională care se află în centrul nevrozei.
Conceptul lui Maslow de conflict intrapersonal este de asemenea foarte popular. Conform acestui
concept, nevoia de auto-realizare este culmea nevoilor umane. Cu toate acestea, nu toți oamenii
îndeplinesc această nevoie. Prin urmare, apare o diferență între nevoia de auto-actualizare și
rezultatul real, care este cauza nevrozei.
Unul dintre tipurile de conflicte este conflictul dintre persoană și mediu. Pentru a se proteja de
efectele adverse ale societății, o persoană formează mecanisme de apărare.

1.4 Factori derivați

Diversi factori și situații nefavorabile la locul de muncă sunt, de asemenea, o sursă de dezvoltare
a nevrozei. Măsura în care o persoană este atașată de muncă și cât timp petrece pe aceasta este direct
proporțională cu semnificația acestei probleme. De aceea, predominanța acestui factor în structura
cauzelor nevrozei a fost dezvăluită la bărbați. La femei, apare și variază de la 20 la 30 la sută, cu
toate acestea, acestea au relevat o predominanță semnificativă a problemelor intrafamiliale.
Factorii de producție includ un mediu de lucru nefavorabil, lipsa avansării în carieră și salarii
mici.

1.5 Moartea celor dragi

Pierderea unei persoane dragi este cel mai puternic factor traumatic. Cu toate acestea, acest factor
în sine nu poate duce la o stare nevrotică. Este doar un mecanism de declanșare, sub influența căruia
problemele „inactive” sunt agravate.

2. Mecanismul de apariție a nevrozelor

Mecanismul principal pentru dezvoltarea nevrozei este o tulburare a activității creierului, care
asigură în mod normal adaptarea unei persoane. Ca urmare, apar atât tulburări somatice, cât și
tulburări mentale.
Conform studiilor, la pacienții cu nevroză, se constată uneori modificări ale activității bioelectrice
a creierului, care este înregistrată folosind o electroencefalogramă. Aceste modificări pot fi sub
formă de unde lente sau descărcări paroxistice.
Deoarece mecanismele nervoase și umorale sunt strâns legate unele de altele, atunci orice
modificare a psihicului este însoțită de o abatere în activitatea organelor interne. Astfel, tensiunea și
furia vor fi însoțite de o creștere a adrenalinei, care, la rândul său, va provoca acele simptome
corporale care sunt caracteristice nevrozelor. Împreună cu adrenalina, crește secreția hormonului
adrenocorticotrop de către glanda pituitară și insulina de către pancreas. Acest lucru, la rândul său,
activează cortexul suprarenal și crește și mai mult eliberarea de catecolamine. Eliberarea acestor
hormoni este principala cauză a atacurilor de panică în cadrul tulburărilor nevrotice.
Cu toate acestea, toate modificările observate în nevroză sunt doar temporare și funcționale.
Modificările stabile în metabolismul unei persoane cu această patologie nu au fost identificate, ceea
ce oferă motive să se aplece mai mult spre teoriile psihanalitice.

2.1 Teoria psihanalitică a nevrozei a lui Freud

5
 Conform acestei teorii, în copilăria timpurie, fiecare persoană dezvoltă atracții. Aceste impulsuri
sunt de natură sexuală - atracție sexuală către membrii familiei, atracție autoerotică. Pentru un copil
mic, ei nu par tabu, în timp ce merg împotriva normelor sociale de comportament. În timpul
creșterii, copilul află despre interzicerea lor și îi dezvăluie. Gândul la aceste impulsuri devine
inacceptabil și este reprimat în „inconștient”. Ceea ce este stors în inconștient este numit „complex”.
Dacă în viitor aceste complexe se intensifică, atunci se dezvoltă nevroza. Complexul reprimat se
poate muta la un fel de simptom corporal și apoi se dezvoltă o „conversie”. De aici și denumirea de
tulburare de conversie (isterie).
Ca metodă de tratament, Freud a propus o metodă de psihanaliză bazată pe restaurarea acestor
complexe în memorie.
Acest mecanism al apariției nevrozelor nu a fost respectat de toți adepții freudianismului.
Studentul lui Freud, Adler, credea că sursa nevrozei este conflictul dintre dorința de a conduce și
propria sa inferioritate.

2.2 Teoria lui Horney

Horney, un reprezentant al neo-freudianismului, a acordat o mare atenție dezvoltării personalității
influenței mediului. În opinia ei, nevroza apare ca o apărare împotriva factorilor sociali negativi
(umilință, izolare, comportament agresiv al părinților față de copil). În acest caz, metodele de
protecție se formează în copilărie.

Tipurile principalelor metode de apărare conform lui Horney sunt:

 „Mișcarea către oameni” - nevoia de ascultare, dragoste, protecție;
 „Împotriva oamenilor” - nevoia de triumf asupra oamenilor, de succes, de glorie.
 „De la oameni” - nevoia de independență, de libertate.
Fiecare individ are toate cele trei moduri, dar una domină. Uneori pot intra în conflict. Astfel,
potrivit lui Horney, nucleul nevrozei este contradicțiile dintre tendințele personalității. Nevroza se
manifestă atunci când acest conflict dă naștere anxietății și o persoană dezvoltă mecanisme de
protecție pentru a o reduce.

3. Clasificarea și simptomele nevrozelor

Se disting în mod convențional trei forme de nevroză, fiecare dintre acestea având propria
simptomatologie.

Formele de nevroză sunt:

 forma astenică( neurastenie);
 Nevroza isterică (tulburare de conversie);
 Nevroza obsesivă (tulburare obsesiv-compulsive).

3.1 Neurastenie
Neurastenia sau slăbiciunea nervoasă este cea mai frecventă formă de nevroză. Principala
manifestare a acestei nevroze este excitabilitatea crescută și epuizarea ușoară.
Simptomele mentale ale neurasteniei sunt:
 excitabilitate crescută;
 oboseală;
 irascibilitate;
 iritabilitate;

6
  schimbarea rapidă a emoțiilor (tristețe și bucurie);
 anxietate;
 tulburări cognitive sub formă de memorie și atenție scăzute.
În același timp, excitabilitatea crescută se observă nu numai în psihicul pacientului, ci și în
somaticele sale (simptome corporale).

Simptomele fizice ale neurasteniei sunt:

 palpitații;
 transpirație excesivă;
 a da mana;
 ticuri nervoase;
 dureri de cap;
 tulburari de somn.
De regulă, neurastenia se dezvoltă lent și treptat sub influența unui traumatism prelungit. Această
situație traumatică duce la stres constant și lipsă de somn. Stresul prelungit duce la epuizarea
sistemului nervos, care reflectă esența bolii. Neurastenia înseamnă literalmente „slăbiciune a
nervilor”.
Pe măsură ce sistemul nervos se epuizează, capacitatea de adaptare și stresul scad. Pacienții încep
să se obosească rapid, se plâng de o slăbiciune fizică și mentală constantă. Capacitatea de adaptare
redusă duce la creșterea iritabilității. Iritabilitatea apare la lumină, zgomot ușor, la cel mai mic
obstacol.
Creșterea excitabilității și oboseala rapidă afectează și emoțiile (bucuria este înlocuită rapid de
tristețe), pofta de mâncare (apariția rapidă și satisfacția foametei), somnul (somnolență constantă și
trezirea rapidă). Sub influența chiar și a iritanților minori, pacienții se trezesc. Cu toate acestea, chiar
dacă dorm, visele lor sunt neliniștite și, de regulă, sunt însoțite de vise violente. Drept urmare,
neurastenicii se trezesc aproape întotdeauna cu o dispoziție proastă, nedormind suficient, cu un
sentiment de copleșire. La jumătatea zilei, fundalul lor emoțional se poate îmbunătăți ușor, ba chiar
sunt capabili de anumite activități. Cu toate acestea, până seara starea lor de spirit scade, apar dureri
de cap.
Simptomele neurasteniei pot fi foarte variabile, dar diverse studii au identificat cele mai frecvente
dintre ele.
Simptomele frecvente ale neurasteniei sunt:
 95% - astenie sau slăbiciune;
 80 la sută - instabilitate emoțională;
 65% - iritabilitate crescută;
 60% - tulburări de somn;
 50% - dureri de cap;
 48% - alte simptome corporale precum palpitații, dificultăți de respirație, transpirație.
De asemenea, se obișnuiește să se distingă formele hiperstenice și hipostenice ale neurasteniei.
Primul se caracterizează prin excitabilitate crescută, irascibilitate, instabilitate emoțională, grabă.
Pentru forma hipostenică a neurasteniei sunt caracteristice oboseala, lipsa de spirit, senzația de
slăbiciune și lipsa de forță.
Neurastenia se caracterizează prin activitate electrică scăzută a creierului și neregularitatea
ritmului alfa, care este înregistrată pe EEG (electroencefalogramă).
Complexul neurastenic poate fi observat cu boli infecțioase prelungite, patologii endocrine,
tumori și leziuni cerebrale. Cu toate acestea, în acest caz, neurastenia are propriile sale caracteristici
specifice.

7
 3.2 Tulburare de conversie sau isteria
Dintre toate formele de nevroză, tulburarea de conversie sau isteria se distinge printr-o
simptomatologie extrem de diversă. Pacienții (de obicei femei, dar există și bărbați) cu isterie sunt
extrem de sugestibili (auto-hipnoză) și, prin urmare, simptomele lor se pot modifica și varia de la o
zi la alta.

Simptomele frecvente ale tulburării de conversie includ:

 convulsii;
 tulburări ale activității motorii;
 tulburări de sensibilitate;
 tulburări vegetative;
 tulburări ale organelor simțului și vorbirii.

Convulsii
În isterie, convulsiile sunt foarte diverse și adesea similare cu convulsiile epileptice. Diferența
dintre convulsiile isterice este că acestea se desfășoară întotdeauna în prezența oamenilor
(„spectatori”). Convulsia poate începe cu plâns isteric sau râs, uneori pacienții încep să-și scoată
părul. Plânsul sau râsul care se observă sunt întotdeauna violente.
Apoi începe faza de convulsii, care poate fi, de asemenea, foarte variată. Pacienții tremură, se
zvârcolesc, fac mișcări mari de măturare (faza de clovn). Convulsiile în tulburarea de conversie sunt
prelungite și pot dura câteva ore. De asemenea, diferența dintre convulsiile isterice și convulsiile de
altă etiologie este că, în caz de scădere, pacienții nu se rănesc niciodată. Ele cad cu atenție, uneori
îndoindu-se într-un arc (arc isteric).
În același timp, cu o criză, se observă o serie de tulburări autonome (roșeață sau paloare, creșterea
tensiunii arteriale), care pot induce în eroare medicul.

Tulburări de mișcare
În isterie, pareza, paralizia, contracturile pot fi observate. În acest caz, există o scădere sau
absență completă a mișcărilor la nivelul membrelor. Tonul în pareza isterică și paralizie persistă. De
asemenea, se observă foarte des o afecțiune precum astasia-abasia, în care pacientul nu poate nici să
se așeze, nici să se ridice.
Contracturile isterice afectează adesea mușchii gâtului (torticolis isteric) sau ale membrelor.
Paralizia isterică și pareza sunt selective și pot să dispară și să apară în anumite situații. Dacă se
efectuează o examinare neurologică, atunci nu relevă nicio anomalie. Reflexele tendinoase și ale
pielii nu se schimbă în același timp, tonusul muscular rămâne normal. Uneori, atunci când un medic
examinează un pacient, el tresare în mod deliberat, dar în același timp se cutremură cu tot corpul.

Tulburări senzoriale
Tulburările senzoriale în tulburarea de conversie se manifestă în anestezie (sensibilitate scăzută),
hiperestezie (sensibilitate crescută) și durere isterică. Diferența dintre tulburările senzoriale din
isterie este că nu corespunde cu zonele de inervație
Durerile isterice sunt de localizare foarte neobișnuită. Ele pot fi localizate într-o anumită zonă a
capului (unde, poate, a existat o dată o vătămare), în unghii, în abdomen. Uneori pacientul are o
durere în locul în care a existat o vătămare anterioară sau care a fost operat anterior. Mai mult,
leziunile pot fi legate de copilăria timpurie și nu pot fi recunoscute de pacient.
Persoanele cu isterie pot reacționa diferit la analgezice. Uneori, introducerea chiar și a
stupefiantelor „nu ameliorează” starea pacientului.
8
 Tulburări vegetative
Tulburările autonome observate în isterie includ decolorarea pielii pacientului (albire sau
roșeață), fluctuații ale tensiunii arteriale și vărsături. Vărsăturile isterice apar o singură dată și, la fel
ca toate simptomele isteriei, se observă în prezența spectatorilor.
Din partea sistemului respirator, prin inhalare și expirație forțată, respirație crescută, ca un „câine
de câine”, se poate observa dificultăți de respirație. Uneori pacienții pot imita atacuri de astm
bronșic, sughiț. Pot exista, de asemenea, constipație isterică, diaree, retenție urinară isterică.

Tulburări ale simțurilor și vorbirii

În tulburările vizuale isterice, se observă adesea îngustarea câmpurilor vizuale sau orbirea isterică
(amauroza isterică). În paralel cu insuficiența vizuală, sunt observate tulburări de percepție a culorii.
Amauroza isterică poate fi la un ochi sau la ambii. În același timp, pacienții susțin că nu văd nimic,
în timp ce nu sunt detectate anomalii în timpul unui examen oftalmologic. Acest lucru este
confirmat de faptul că pacienții cu orbire isterică nu ajung niciodată în situații periculoase.
Surditatea isterică este foarte des observată cu mutitatea isterică (mutism). Dacă întrebați un
pacient: „Mă auziți?”, El va clătina negativ din cap, de parcă nu ar auzi (ceea ce, în același timp, va
dovedi că întrebarea a fost auzită de pacient). Mutitatea isterică este foarte des combinată cu senzația
unui nod sau a unui arici în gât. Pacienții se țin de gât, arătând că ceva îi deranjează acolo. Diferența
dintre mutul isteric și mutul real este că tusea pacientului rămâne sonoră.

3.3 Tulburare obsesiv-compulsive

Tulburarea obsesiv-compulsivă se mai numește și tulburare obsesiv-compulsivă. Această formă
de nevroză este cea mai complicată. În același timp, imaginile, gândurile și sentimentele apar în
conștiința unei persoane, de care nu poate scăpa. Aceste imagini apar forțat, adică împotriva voinței
sale. De asemenea, fac distincția între fricile obsesive (fobii) și acțiunile (constrângerile).

Gânduri și idei obsesive

Poate fi o melodie, fraze individuale sau câteva imagini. Adesea acestea amintesc și adaugă o
anumită atmosferă. De asemenea, pot dobândi un caracter tactil și se pot exprima în anumite
senzații. Gândurile obsesive sunt exprimate sub forma unor frici și îndoieli obsesive. Acestea pot fi
îndoieli cu privire la corectitudinea lucrării efectuate sau la completitudinea acesteia. Deci, gândurile
dacă gazul este oprit sau nu pot face ca o persoană să verifice aragazul de zeci de ori. Chiar și după
efectuarea ritualului (de exemplu, de șapte ori pentru a verifica întrerupătoarele de pe aragaz), după
un anumit timp, o îndoială dureroasă despre ceea ce a fost făcut revine pacientului.
Cu amintiri obsesive, pacienții încearcă în mod constant să-și amintească ceva - opere, nume și
nume de familie, nume geografice. Prin filosofarea obsesivă, oamenii se gândesc constant la unele
lucruri care „se presupune că se pot întâmpla”. De exemplu, ei se gândesc la ce se va întâmpla dacă
o persoană crește o coadă sau aripi, dacă există o gravitație zero pe Pământ și așa mai departe. Acest
tip de gânduri obsesive se mai numește „gumă mentală”. Aceste gânduri se rotesc în mod constant în
capul pacientului, obligându-l să reflecteze. Pe lângă filozofarea obsesivă, pot apărea și comparații
obsesive. Pacientul are îndoieli cu privire la care este mai bine - vara sau iarna, creion sau stilou,
carte sau masă etc.

Frici obsesive (fobii)

Fricile obsesive sunt acele frici care apar involuntar în mintea oamenilor și, de regulă, duc
ulterior la neadaptarea lor socială. Cele mai frecvente fobii sunt asociate cu frica de a muri, de a
contracta un fel de boală, precum și cu frica de spații deschise și închise.
9
 Următoarele temeri obsesive sunt clar definite:
 frica de boli de inimă - cardiofobie;
 frica de a face cancer - cancerofobie;
 teama de a se îmbolnăvi de boli mintale - lizofobie;
 frica de spații închise - claustrofobie;
 frica de spații deschise - agorafobie;
 teama de germeni este misofobie.
Frica de ceva îl face pe pacient să-și depășească frica prin efectuarea diferitelor acțiuni
(constrângeri). De exemplu, un pacient cu misofobie are o nevoie constantă de a se spăla pe mâini.
Spălarea obsesivă a mâinilor duce adesea la ulcerații și răni.

Acțiuni obsesive (constrângeri)

Acțiunile obsesive sau constrângerile sunt cel mai adesea ritualice. De exemplu, un pacient
trebuie să se spele pe mâini de 7 ori înainte de a mânca sau să atingă un obiect de 3 ori. În acest fel,
pacienții încearcă să-și depășească gândurile și temerile obsesive. După finalizarea acestor acțiuni, ei
experimentează o ușurare.
Acțiunile obsesive se întâlnesc și în alte boli, cum ar fi schizofrenia. Cu toate acestea, în acest
caz, acestea sunt extrem de absurde.

3.4 Disfuncție sexuală la nevroze

Cu nevroze, se observă diferite tipuri de disfuncții sexuale.
Tipurile de disfuncție sexuală în nevroză sunt:
 alibidemie - scăderea dorinței sexuale;
 disfuncție erectilă - lipsa erecției;
 sindromul diserecțional - o scădere a erecției în timpul actului sexual;
 dezinhibarea dorinței sexuale (erecții frecvente);
 anorgasmie - lipsa orgasmului;
 vaginism psihogen - o contracție involuntară a mușchilor pelvisului și vaginului.
Cu nevrozele, toate tipurile de disfuncții sexuale sunt funcționale, adică nu există o cauză
organică. Foarte des, slăbiciunea sexuală este observată situațional, adică în unele situații electorale.
Foarte rar, la bărbați se observă aspermatism psihogen, în care ejacularea nu are loc, indiferent cât
durează raportul sexual. În același timp, poate apărea spontan (emisie spontană) sau ca urmare a
masturbării.
Anorgasmia este observată la 40% dintre femeile cu nevroze. Vaginismul psihogen, care apare
din cauza fricii de act sexual, apare la una din zece femei.

4. Tratamentul nevrozei

Cum poți ajuta o persoană aflată într-o stare de nevroză?

O persoană care se confruntă cu nevroză are nevoie de ajutorul celor dragi. Pacientul are nevoie
de sprijin atât în momentele de exacerbare a bolii, cât și în perioada de remisie.

4.1 Primul ajutor pentru un atac de nevroză

Una dintre cele mai eficiente metode de a ajuta un pacient în timpul unei nevroze este sprijinul
verbal. Pentru a atenua suferința, ar trebui respectate o serie de reguli atunci când vorbești cu o
persoană bolnavă.

10
 Recomandările care trebuie ghidate cu sprijinul unei persoane cu nevroză sunt:
 Nu ar trebui să încercați mai întâi să începeți o conversație. Este necesar să fii aproape de o
persoană bolnavă și să îi clarifici că nu este singur. Dorința de a vorbi poate apărea spontan la un
pacient cu nevroză și este important să nu ratați acest moment. Nu ar trebui să puneți întrebări
formulate și să spuneți fraze de genul „Vrei să vorbești despre asta?” sau „Ai încredere în mine”.
Uneori, ajutorul este să opriți lumina, să aduceți un pahar cu apă sau să îndepliniți alte nevoi ale
pacientului.
 Dacă pacientul permite, trebuie să-i mângâi mâinile, pe spate. Acest lucru va ajuta la
stabilirea unui contact mai strâns cu persoana respectivă.
 Dacă un nevrotic (o persoană cu o tulburare nevrotică) a început să vorbească despre
experiențele sale, este necesar să îi exprimăm cuvinte de încurajare. Ar trebui să încercați să faceți
pacientul să vorbească mai mult despre senzațiile sale interne, sentimentele și emoțiile care îl
deranjează.
 Indiferent de ceea ce spune pacientul, merită să-l anunțați că experiențele sale sunt normale.
Nu le este rușine de lacrimile și emoțiile lor sincere pentru a induce un nevrotic - sarcina principală
pe care cei dragi ar trebui să o stabilească.
 Nu ar trebui să detaliați detaliile și să puneți întrebări de bază. Dar dacă o persoană cu
nevroză a început să vorbească despre ceea ce îl îngrijorează, ar trebui să-l ascultați cu atenție și să
vă arătați participarea la conversație. O poveste personală este o modalitate bună de sprijin, în care
un membru al familiei poate împărtăși experiențe similare. Ar trebui să evitați fraze standard precum
„Înțeleg cât de greu îți este acum” sau „mi s-a întâmplat același lucru”. Toate suferințele și
experiențele sunt individuale și chiar și cei mai apropiați oameni nu pot fi conștienți de ceea ce
experimentează un nevrotic. Cea mai bună opțiune ar fi fraza: „Nu îți este ușor acum, dar voi fi
acolo și te voi ajuta să o treci”.

4.2 Kinetoterapia în nevroze

Pe lângă sprijinul emoțional, kinetoterapia sau kinetoprofilaxia care vizează ameliorarea stresului
fizic și distragerea atenției de la factorul de stres pot ajuta un pacient cu nevroză. În timpul stresului,
diferite grupuri musculare sunt tensionate, ceea ce provoacă disconfort și crește nivelul de anxietate.
Kinetoterapia poate oferi ajutor cu exerciții care vor promova relaxarea.

Tehnicile de relaxare musculară includ:

 normalizarea respirației;
 masaj;
 exercițiu pentru a vă calma;
 proceduri de apă.

Reglarea respirației
În situații stresante, pacientul începe involuntar să întârzie expirația, ceea ce crește cantitatea de
oxigen din sânge. Rezultatul unor astfel de acțiuni este o creștere a anxietății și o deteriorare a
bunăstării fizice. Pentru a atenua starea unui nevrotic, în timpul unui atac, ajutați-l să normalizeze
procesul respirator.

Metodele de reglare a respirației sunt:

 respirație încrucișată;
 respirație în stomac;
 respirați într-o pungă de hârtie.
Masaj pentru nevroză
11
 Masarea unor grupuri musculare specifice ajută la eliberarea stresului fizic și emoțional. Mușchii
gâtului, umerilor și capului sunt cei mai vulnerabili la stres. În aceste zone, constricția în momentul
anxietății este resimțită mai ales de pacienți.
Înainte de a începe masajul, cereți pacientului să se spele pe față cu apă rece și să ia o poziție
confortabilă pe un scaun sau fotoliu. O persoană care ajută un nevrotic ar trebui să înceapă masajul
cu umerii și gâtul. Pentru a face acest lucru, puteți utiliza mișcări ușoare de batere și frământare.
După ce tensiunea din umeri și gât s-a diminuat, este necesar să începeți masarea tâmplelor cu
mișcări circulare ușoare. Toate acțiunile din timpul masajului trebuie să fie coordonate cu senzațiile
pacientului. Dacă se simte inconfortabil, sesiunea trebuie oprită. După zona temporală, trebuie să
treceți la punctele care se află pe colțurile interioare ale sprâncenelor. Trebuie să vă masați cu vârful
degetului arătător sau mijlociu al mâinii drepte. Cu mâna stângă, este necesar să sprijiniți capul
pacientului din spate. La masaj, trebuie avut în vedere faptul că durata apăsării pe un punct nu
trebuie să depășească 45 de secunde. După ochi, ar trebui să treci la scalp. Trebuie să vă masați într-
o mișcare circulară, trecând din zona de creștere a părului spre coroană, apoi spre gât și spate.

Relaxarea musculară
Una dintre cele mai eficiente metode de ameliorare a tensiunii musculare în timpul stresului este
relaxarea musculară progresivă. Această metodă include două etape - tensiunea și relaxarea
ulterioară a diferitelor grupe musculare. Ajutorul unei persoane dragi este de a indica în mod
constant părțile corpului care trebuie tensionate și relaxate. De asemenea, asistentul poate activa
muzica relaxantă, poate estompa luminile sau poate îndeplini cererea pacientului, ceea ce îl va ajuta
să se concentreze mai bine asupra exercițiilor.

Părțile corpului care trebuie să fie constant tensionate și relaxate sunt:

 piciorul drept (dacă pacientul este stângaci, el ar trebui să înceapă cu piciorul stâng);
 piciorul stang;
 tibia dreaptă;
 piciorul stâng inferior;
 coapsa dreapta;
 coapsa stângă;
 coapse, fese;
 cutia toracică;
 înapoi;
 mâna dreaptă, inclusiv mâna;
 mâna stângă cu o mână;
 gât;
 umeri;
 mușchii feței.
Pentru a începe o ședință, este necesar să îl ajutați pe pacient să scape de pantofii și hainele care îi
împiedică mișcarea. Poziția corpului poate fi orizontală (întinsă pe o canapea sau pe podea) sau
semi-verticală (așezat pe un scaun sau pe un scaun). Alegerea depinde de preferința personală a
pacientului. Apoi, ar trebui să vă strângeți piciorul drept. Trebuie să cereți pacientului să strângă
mușchii cât poate. După 5 secunde, piciorul ar trebui să fie relaxat și să rămână în această stare
câteva secunde. Astfel de acțiuni ar trebui efectuate cu toate părțile corpului, luând în considerare
starea unei persoane cu o tulburare nevrotică.

Proceduri de apă

12
 Apa are un efect relaxant asupra sistemului nervos. Este posibil să se mărească eficiența
procedurilor de apă cu ajutorul uleiurilor esențiale ale acelor plante care au un efect sedativ sau
tonic.

Tipurile de proceduri de apă pentru nevroză sunt:

 inhalare;
 împachetări;
 băi.
Inhalare
Pentru a efectua această procedură, într-un vas adânc din sticlă, ceramică sau oțel, trebuie să
turnați o jumătate de litru de apă fierbinte și să adăugați 10 picături de ulei esențial. Acoperiți capul
pacientului cu un prosop tery și rugați-l să inspire aburul timp de 5 până la 7 minute. După
finalizarea procedurii, fața unei persoane cu nevroză trebuie ștearsă. După inhalare, ar trebui să vă
întindeți și să vă abțineți de la a vizita strada o oră.
Împachetări
Această procedură are un efect ușor asupra corpului și este practicată pe scară largă pentru
nevroze. Adăugați 10 picături de ulei esențial într-un recipient cu apă caldă în cantitate de 2 litri.
Umeziți o foaie din fibre naturale în lichid, strângeți și înfășurați corpul pacientului cu ea. Durata
șederii în foaie nu este mai mare de 15 - 20 de minute.
Băi
O baie cu ulei esențial va ajuta la ameliorarea durerii musculare. De asemenea, au un efect
calmant și relaxant asupra sistemului nervos. Pentru ca uleiul esențial să fie mai bine distribuit în
apă, ar trebui să-l amestecați cu sare de masă sau de mare, miere, smântână. Durata primei băi nu
trebuie să depășească 10 minute. Ulterior, sesiunea poate fi mărită până la 15 minute. Temperatura
apei trebuie selectată în conformitate cu starea pacientului. La 30 de grade, baia are un efect tonic și
revigorant, la 37 de grade - liniștitor. Pentru ca baia să nu provoace o deteriorare a stării, aceste
proceduri nu trebuie efectuate după ce ați mâncat sau la o temperatură corporală peste 37 de grade.
Contraindicațiile pentru băile cu uleiuri esențiale sunt leziunile cutanate, epilepsia, diabetul zaharat,
cancerul.

4.3 Psihoterapie pentru nevroză

Psihoterapia este principala metodă de tratare a nevrozelor, în care influența asupra pacientului
nu este medicația, ci informația. Cu această metodă de tratament, efectul principal este asupra
psihicului pacientului.
Există multe metode de psihoterapie, care diferă în ceea ce privește numărul de participanți la ea
(de grup și individual), în sarcini (căutare și corecție) etc. Cu diverse forme de nevroză,
psihoterapeutul alege tehnica care, în opinia sa, este cea mai eficientă în acest caz.

Cele mai frecvent utilizate metode de psihoterapie pentru nevroze sunt:

 terapie de grup;
 terapie prin artă;
 antrenament autogen;
 psihodrama;
 psihanaliză.

Terapia de grup
13
 Cu acest tip de terapie, cursurile au loc în grupuri de 6 până la 8 persoane, care se țin de 1 până la
2 ori pe săptămână. În timpul sesiunilor, sunt analizate caracteristicile diferitelor situații și conflicte
pe care le spun pacienții și sunt luate în considerare modalitățile de depășire a nevrozei. Fiecare
participant spune cum se descurcă cu boala. Accentul se pune pe faptul că nevroza este o boală
complet tratabilă.
Una dintre opțiunile pentru terapia de grup este terapia intrafamilială, în care conversația se
desfășoară cu membrii întregii familii. Eficacitatea psihoterapiei de familie este foarte mare,
deoarece identifică sursa traumei mentale. Cunoașterea factorului traumatic facilitează îmbunătățirea
climatului în familie. Influența este exercitată nu numai de psihoterapeut, ci de toți membrii
discuției.

Artoterapia
Tratament cu diferite metode de artă (vizuală, teatrală, muzicală) pentru a reduce stresul. Această
realizare în terapia prin artă se numește sublimare. Aceasta înseamnă că energia tensiunii interne pe
care pacientul o îndepărtează de la sine este redirecționată pentru a atinge anumite obiective în artă.
În același timp, se dezvoltă abilitățile de exprimare și cunoaștere de sine.

Antrenament autogen
Aceasta este o metodă de autohipnoză, în care relaxarea este realizată inițial, iar apoi sugestia este
efectuată asupra diferitelor funcții ale corpului.
Sesiunile se efectuează culcat sau așezat, mușchii brațelor se relaxează. Urmează o serie de
exerciții care vizează reducerea tensiunii. De exemplu, un pacient se întinde pe o canapea și repetă
de anumite ori expresia „Corpul este greu”, apoi „Sunt complet calm”. Când pacientul este complet
relaxat, se stabilesc ritmurile de auto-hipnoză „calm”, „greutate”, „căldură”. Pentru a stăpâni această
tehnică, pacientul are uneori nevoie de câteva luni. Avantajul acestei metode este că poate fi realizat
acasă folosind înregistrarea audio.
Folosind această metodă, puteți învăța să vă controlați nu numai procesele mentale, ci și cele
fiziologice (de exemplu, respirația). Această terapie este foarte eficientă pentru neurastenie.

Psihodrama
Această metodă folosește improvizația dramatică pentru un studiu mai detaliat al lumii interioare
a pacientului. Psihodrama este utilizată atât în terapia de grup, cât și în terapia individuală
(monodramă).
Sesiunea începe inițial cu o încălzire, pentru a realiza diferite jocuri și exerciții. Apoi, există
alegerea unui participant care va lucra la problema sa în acțiunea psihodramatică. Acest participant
poate alege un partener din grup pentru a-și reda situația. Drama durează 30 de minute - 2 ore. În
psihodramă, pot fi jucate atât acțiuni reale, cât și acțiuni din trecut.

Psihanaliză
Există peste 20 de concepte ale psihanalizei moderne. Psihanaliza clasică se bazează pe
verbalizarea gândurilor prin diferite asociații, narațiunea viselor și fanteziilor. În acest moment,
psihoterapeutul încearcă să analizeze conflictele inconștiente care sunt cauza nevrozei. Astfel, are
loc o analiză a complexelor, dorințelor și experiențelor reprimate în inconștient.
Etapele psihanalizei sunt:
 Etapa 1 - acumularea de material prin interpretarea viselor și asocierilor;
 Etapa 2 - interpretare, prin interpretarea situațiilor conflictuale;
 Etapa 3 - analiza rezistenței;
 Etapa 4 - studiul și restructurarea psihicului.
14
 Pentru a analiza datele obținute (de exemplu, vise), simbolurile psihanalitice conform lui Freud
sunt adesea utilizate.
Simbolurile freudiene sunt:
 șosea de centură - lipsa de speranță a situației;
 peretele este un obstacol;
 șarpe, bastoane, zgârie-nori (obiecte drepte, solide) - simboluri falice (simboluri peniene);
 pălării, peșteri - simboluri ale organelor genitale feminine;
 scara este o cale de carieră.
Opiniile despre eficacitatea acestei metode sunt mixte. Unii experți spun că psihanaliza este mai
eficientă decât alte metode de psihoterapie. Alții resping „teoria inconștientului” și, în consecință,
însăși metoda psihanalizei.

4.4 Tratamentul medicamentos al nevrozei

Medicatia este doar un adjuvant pentru nevroze. Cu ajutorul medicamentelor psihotrope se
elimină tensiunea, tremurăturile, insomnia. Numirea lor este permisă doar pentru o perioadă scurtă
de timp.

Cu nevroze, de regulă, sunt utilizate următoarele grupuri de medicamente:

 tranchilizante - alprazolam, fenazepam.
 antidepresive - fluoxetină, sertralină.
 hipnotice - zopiclonă, zolpidem.

5. Profilaxia/Prevenirea reapariției nevrozei

Prevenirea nevrozelor include un set de măsuri pentru a crea condiții favorabile de viață și de
muncă, normaliza somnul și elimina factorii care pot provoca stres emoțional. Alimentația adecvată
și terapia de susținere, inclusiv autohipnoza și cursurile de relaxare, vor ajuta la prevenirea
tulburărilor nevrotice.
Măsurile, a căror respectare va ajuta la prevenirea nevrozei, sunt:
 nutriție echilibrată îmbogățită cu vitamine;
 eliminarea factorilor care pot provoca boala;
 dezvoltarea unei atitudini tolerante față de stres.
Distragerea atenției de la stres
Un pacient cu o tulburare nevrotică este predispus să-și concentreze atenția asupra senzațiilor
interne, ceea ce îi agravează starea. Mediul apropiat poate ajuta pacientul să treacă atenția asupra
altor factori, ceea ce va face lupta împotriva nevrozei mai eficientă.

Factorii care pot distrage atenția pacientului în timpul unui atac sunt:
 Concentrarea atenției asupra obiectelor înconjurătoare - pacientul ar trebui să fie invitat să
facă un inventar oral al tuturor lucrurilor din cameră. Este necesar să solicitați pacientului să
descrie în detaliu mobilierul, accesoriile, materialele textile, jucăriile. Vă puteți aminti poveștile
asociate cu achiziționarea sau utilizarea fiecărui articol.
 Îndeplinirea sarcinilor zilnice - dacă starea fizică a pacientului o permite, ar trebui să
încercați să îl implicați în curățarea, spălarea vaselor sau pregătirea mâncării.
 Hobby-uri - a face ceea ce îți place îți va permite să scapi de stresul intern.
 Muzică - Muzica calmă vă poate ajuta să vă relaxați și să vă distrageți atenția de la gândurile
negative. Ascultarea muzicii poate fi combinată cu treburile casnice sau alte activități.

15
  Numărarea - pentru a vă distrage atenția de la stres vă va permite să povestiți zilele rămase
înainte de o vacanță sau alt eveniment. De asemenea, pacientului i se poate oferi o estimare
pentru reparația planificată și alte subiecte de interes pentru el, care necesită concentrare și o
abordare rațională.
 Jocuri - masă, logică și alte tipuri de jocuri îl vor ajuta pe nevrotic să reducă nivelul de
anxietate.

Ajutor în prevenirea nevrozei

Participarea membrilor familiei și a celor dragi la prevenirea tulburărilor nevrotice va ajuta la
prevenirea recidivelor (exacerbări repetate) ale acestei boli.

Acțiunile pe care rudele nevrotice le pot întreprinde în scop preventiv sunt:

 vizită comună la un psihoterapeut;
 controlul consumului de medicamente;
 asistență în schimbarea stilului de viață.
 Stilul de viață pentru tulburările nevrotice
Modul greșit de viață este un factor care agravează nevroza. Prin urmare, mediul pacientului ar
trebui să-l ajute să-și schimbe obiceiurile și stilul de viață.

Regulile vieții cu nevroză sunt:

 Dieta echilibrată - meniul pacientului ar trebui să includă o cantitate suficientă de
carbohidrați, proteine și grăsimi pentru ca organismul să poată fi furnizat cu energie. Starea
nevroticului poate fi agravată de băuturi alcoolice, produse din tutun, cofeină. De asemenea, nu
trebuie să abuzați de alimentele grase, sărate, condimentate și prăjite.
 Activitate fizică - activitatea fizică este utilă persoanelor cu nevroză. Eficacitatea exercițiilor
crește dacă sunt efectuate în aer curat. Poate fi cu role, jogging sau mers pe jos în parc sau cu
bicicleta. Prezența unei persoane dragi în apropiere este o motivație eficientă pentru a merge în
mod sistematic la sport.
 Odihnă oportună și sănătoasă - somnul are un impact mare asupra recuperării sistemului
nervos, prevenind suprasolicitarea și defectele emoționale. Beneficiile unui somn sănătos de
noapte nu pot fi compensate în alte moduri. Prin urmare, membrii familiei unui nevrotic ar trebui
să ajute la normalizarea somnului său. Modalitățile de a vă ajuta să vă faceți odihna de noapte
eficientă sunt o baie relaxantă înainte de culcare, un dormitor ventilat în mod regulat și un cofeină
și fără tutun cu cel puțin 6 ore înainte de culcare.
 A avea un hobby - a face ceea ce îți place ajută să te distragi de la problemele de la locul de
muncă sau de la alți factori neplăcuti. Mediul apropiat poate interesa pacientul oferindu-i
performanța în comun a oricărei afaceri (broderie, pescuit, gătit) sau o vizită la sala de sport,
studioul de dans, poligonul de tir.
 Limitarea influenței factorilor negativi externi - într-o familie în care trăiește un pacient cu
nevroză, vizionarea filmelor de groază și ascultarea de muzică grea ar trebui redusă la minimum.

Recomandări generale pentru rudele pacienților care suferă de tulburări nevrotice

Pacienții cu nevroză se simt adesea singuri și abandonați. Astfel de oameni rareori caută ajutor,
deoarece experimentează îndoiala de sine și confuzia. Adesea neuroticii sunt jigniți de fleacuri și fac
scandaluri fără motiv. Poate fi foarte greu să fii în preajma unor astfel de oameni. Rudele ar trebui să
înțeleagă că ruda lor trece printr-o perioadă dificilă, iar el are nevoie de sprijin și îngrijire. În
momentele critice, mediul nevroticului ar trebui să se aprovizioneze cu rezistență și răbdare. Nu este
nevoie să provoace conflicte și să te concentrezi pe greșelile făcute de nevrotic.
16
 Nutriție pentru nevroze
Dieta unei persoane predispuse la nevroze ar trebui să includă alimente bogate în vitamine și
microelemente care să ofere suficientă energie pentru a combate boala. Este necesar să respectați o
serie de reguli pentru programul, cantitatea și modul de mâncare. De asemenea, ar trebui să
abandonați o serie de produse care pot provoca apariția stărilor de anxietate.
Produse recomandate pentru prevenirea nevrozei
Meniul unei persoane care a suferit o nevroză ar trebui să fie variat și să includă elementele
necesare pentru o viață sănătoasă.

Substanțele pe care alimentele ar trebui să le conțină într-o dietă sănătoasă sunt:

 glucide;
 proteine;
 grăsimi;
 vitamine.

Alimente care provoacă tensiune nervoasă

Există o serie de alimente, a căror utilizare excesivă poate provoca dezvoltarea sau revenirea
nevrozei. În plus, unele alimente și băuturi reduc absorbția vitaminelor și a altor substanțe nutritive.

Alimentele care ar trebui aruncate în prevenirea tulburărilor nevrotice sunt:

 Alcool - băuturile alcoolice stimulează producția de adrenalină, care provoacă insomnie,
iritabilitate și tensiune.
 Cofeina - cafeaua, cola, ceaiul puternic perturbă procesul natural de odihnă și veghe, care
provoacă epuizarea sistemului nervos.
 Zahăr - Un exces de acest produs în organism poate provoca anxietate și dispoziție
depresivă.
 Fatty Foods - Un studiu realizat la Universitatea de Stat din Ohio a arătat că stresul scade
rata metabolică. Consumul de alimente bogate în calorii poate duce la excesul de greutate,
ceea ce va determina revenirea stresului.
 Pâine albă și alte produse din făină - astfel de produse sunt sărace în vitamine, iar
organismul cheltuiește multă energie pentru a le asimila.
 Îmbunătățitori ai gustului, aditivi alimentari, coloranți, conservanți, condimente - au un
efect interesant asupra sistemului nervos.

Sfaturi pentru a ajuta la menținerea sănătății mentale și fizice la locul de muncă includ:
 identificarea în timp util a simptomelor stresului excesiv;
 menținerea unui stil de viață sănătos;
 definirea corectă a priorităților la locul de muncă;
 scăpând de factori care împiedică procesul de lucru.

Webografie
1. https://www.preferatele.com/docs/psihologie/11/nevroza-provocata-
de8.php
2. https://www.qreferat.com/referate/medicina/Nevrozele-tratament-
naturist638.php
17
3. https://sanatate.md/ro/boli-si-tratament/afectiuni-psihice/nevroza/
4. Carte kinetoterapie MARCU, EDITURA UNIVERSITĂłII DIN ORADEA, 2006
5. KINETOLOGIE profilactică, terapeutică Şi de recuperare by
TUDOR SBENGHE
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Nevroză

18