Ape și izvoare vindecătoare de la noi, căutate de credincioși

Un articol de: Andrei Butu - 06 Mai, 2021

În vinerea din Săptămâna Luminată, creștinii ortodocși prăznuiesc Izvorul Tămăduirii, zi

de sărbătoare care le oferă prilej de pelerinaj în multe locuri din țară cunoscute pentru
izvoarele sau apele vindecătoare. De-a lungul istoriei, în jurul acestor izvoare
binefăcătoare s-au edificat biserici și așezăminte monahale cu hramul „Izvorul
Tămăduirii”, în amintirea minunilor săvârșite de Maica Domnului la izvorul din
apropierea Constantinopolului, acolo unde se află și astăzi, care a dăruit vindecare
multor suferinzi, de la împărați la oameni simpli.

La Catedrala Patriarhală din București, după Rugăciunea Amvonului de la Sfânta Liturghie va fi

săvârșită slujba de Sfințire a apei. În fața „Baldachinului Sfinților” de pe Colina Bucuriei vor fi
așezate recipiente speciale a câte 500 de litri fiecare cu apă de la izvorul Maicii Domnului din
grădina Reședinței Patriarhale. După sfințirea apei, paraclisierii și voluntarii Catedralei
Patriarhale vor ajuta la îmbutelierea sticlelor personale ale credincioșilor, din care vor gusta apă
spre vindecare și întărire sufletească și trupească.

Hram la Mănăstirea Ghighiu, județul Prahova

În Arhiepiscopia Bucureștilor, un izvor făcător de minuni se află și la mănăstirea prahoveană
Ghighiu de lângă orașul Ploiești, care astăzi își sărbătorește hramul. Potrivit tradiției și
mărturiilor oamenilor, cei care consumă cu credință din apa acestui izvor se vor vindeca de boli.

Apa tămăduitoare a fost descoperită în anul 1817 de călugărul Agapie, care împreună cu patru
ucenici de la Mănăstirea Cernica erau în căutarea unui loc prielnic pentru a ridica o mănăstire.
Adormind aici, fiind istovit de drum, a auzit susurul unei ape, ceea ce i-a adus încredințarea că
aici este locul căutat. În cursul anilor, s-a construit deasupra izvorului un frumos agheasmatar.

Tot la această mănăstire se află un odor de mare preț, Icoana Maicii Domnului „Siriaca”, adusă
din Patriarhia Antiohiei în România în anul 1958. Cinstirea acestei icoane în ziua praznicului
Izvorului Tămăduirii a fost înscrisă în calendarul Bisericii Ortodoxe Române începând cu anul
2019.

Izvorul tămăduitor de la Mănăstirea Dervent, județul Constanța

La aproximativ 700 de metri de biserica principală a mănăstirii, protejat de un paraclis pictat cu

scene din viața Sfântului Apostol Andrei, curge izvorul cu apă binecuvântată al așezământului,
considerat cel mai vechi din țara noastră.
În drumul său de propovăduire a Evangheliei, Sfântul Apostol Andrei s-a odihnit în acest loc.
Însetând, a lovit cu toiagul o piatră din care a început să curgă apă binecuvântată. Potrivit
tradiției, locul a avut un rol deosebit în lucrarea Sfântului Andrei, aici fiind un baptisteriu, unde
au fost botezați strămoșii noștri de pe aceste meleaguri, care doreau să devină creștini.

La prăznuirea hramului mănăstirii constănțene Dervent vin anual numeroși pelerini cu credință
în puterea tămăduitoare a acestui izvor.

Izvorul vindecător de la Brăila

Biserica „Buna Vestire” din municipiul Brăila devine în fiecare an, în Săptămâna Luminată, loc de
pelerinaj pentru credincioșii din întreaga țară, care vin să primească apa binefăcătoare din
izvorul aflat sub Sfântul Altar. Apa izvorăște o dată pe an, la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.

A fost descoperit în anul 1863, în timpul lucrărilor de punere a temeliei Bisericii „Buna Vestire” a
comunității grecești din acest oraș, prin visul unuia dintre ctitori. Visul a fost considerat un
semn divin, izvorul închizându-se într-o fântână, iar deasupra construindu-se Sfântul Altar.
Izvorul se găsește la o adâncime de 15 metri sub Sfântul Altar, iar în ziua acestui praznic
suprafața apei fântânii ajunge până la doi metri.

Alte izvoare care ne-au ocrotit în istorie

Unele izvoare tămăduitoare sunt legate de voievozii Țărilor Române, ele marcând episoade prin
care aceștia și poporul binecredincios au scăpat de boli, secetă sau năvălirile altor neamuri.

Un astfel de izvor se află la Mănăstirea Glavacioc din județul Argeș. Prima minune s-a petrecut
cu Vlad Vodă Călugărul, nepotul lui Mircea cel Bătrân, care suferea de o boală de stomac, dar
bând din această apă s-a vindecat. Ca recunoștință, acest așezământ a fost folosit ca reședință
domnească.
Tot în județul Argeș este și Biserica „Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul”, din satul Vâlcelele-
Crâmpotani, comuna Merișani, unde se află, potrivit tradiției, șapte izvoare tămăduitoare, pe
dealul numit „Valea Radului”. Aici se spune că domnitorul Mircea cel Bătrân (1386-1418) a
poposit cu oastea sa și au luat apă în timpul luptei de la Rovine, când s-au retras aici, pentru că
otrăviseră apele în lupta cu turcii. Acest loc a fost binefăcător atât pentru Vlad Țepeș, Mihnea
Turcitul, precum și alți domnitori și pelerini, care se opreau aici pentru rugăciune, meditație, dar
și pentru a bea din apa izvoarelor.

O altă legendă, consemnată în monografia județului Romanați din anul 1923, povestește că
Matei Basarab s-a vindecat de o boală de piele cumplită după spălarea pe corp cu apa izvorului
de la Mănăstirea Brâncoveni din Olt.

Un izvor minunat se află și la Mănăstirea Horăicioara din județul Neamț, despre care se spune
că alungă seceta.

De asemenea, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus se află o fântână cu un izvor

tămăduitor, atestat în documente pe la anul 1500. Biserica veche din centrul mănăstirii a fost
ctitorită de Constantin Brâncoveanu.

În țara noastră există mult mai multe izvoare tămăduitoare în jurul cărora, cu prilejul acestui
praznic, mii de creștini vin să se împărtășească din binefacerile apei sfințite, participând la
procesiuni, unde slujitorii săvârșesc, potrivit tradiţiei, slujba de Sfințire a apei după rânduiala
din vinerea Săptămânii Luminate.