Masterand JIGNEA CRISTIAN

GRUPA AAF 200

SARCINA LA TEMA II

1. Definiți noțiunea de diagnosticare

2. Descrieți modelele de diagnosticare

3. Esența Modelului sistemelor deschise

4. Modelul diagnosticării organizaţiei pe niveluri ierarhice

5. Modelul Nadler și Tushman

6. Modelul Weisbord

7. Descrieti etapele diagnosticării

1.Definiți noțiunea de diagnosticare

Diagnosticarea, ca metodă şi/sau etapă în dezvoltarea organizaţională şi în procesul schimbării,
reprezintă „o investigare largă a principalelor aspecte ale activităţii organizaţiei, de natură economică,
tehnică, sociologică, juridică şi managerială, cu scopul identificării atuurilor şi disfuncţionalităţilor, a
cauzelor care le generează şi a conceperii unor recomandări pentru perfecţionare şi dezvoltare

2.Descrieți modelele de diagnosticare

Modelul sistemelor deschise

Acest model are la bază concepţia sistemică, potrivit căreia orice organizaţie poate fi considerată un
sistem, format din mai multe componente (subsisteme), concretizate în departamente de cercetare,
vânzări, producţie etc. Organizaţia este un sistem deschis pentru că ea are legături cu mediul ambiant
extern prin intrările şi ieşirile din cadrul acesteia, aşa cum se poate observa din figura

Modelul diagnosticării organizaţiei pe niveluri ierarhice

O organizaţie poate fi diagnosticată pe niveluri ierarhice, în funcţie de scopurile urmărite şi de sfera

de cuprindere a diagnosticului. Astfel, la un prim nivel pot fi diagnosticate strategia organizaţiei,
organizarea structurală şi organizarea procesuală a organizaţiei. La acelaşi nivel pot fi diagnosticate
diferite subdiviziuni organizatorice (divizii, unităţi strategice de afaceri etc.). La următorul nivel pot fi
diagnosticate departamentele şi relaţiile dintre ele, iar la un alt nivel poate fi diagnosticată munca
fiecărui individ. Potrivit acestui model, diagnosticarea se poate face la toate nivelurile sau numai la
unul dintre acestea. Ceea ce este important să ştie specialistul este cum influenţează fiecare nivel pe
celelalte, Reprezentarea grafică a unui astfel de model general de diagnosticare a organizaţiei pe
niveluri ierarhice se prezintă în figura

3.Esența Modelului sistemelor deschise

Potrivit acestei concepţii, organizaţiile sunt influenţate de anumite restricţii din mediul extern,
referitoare la disponibilitatea unor materii prime, materiale, la cererea din partea clienţilor, sau de
reglementările guvernamentale. înţelegerea acestor influenţe poate ajuta la înţelegerea modului de
funcţionare internă a organizaţiei. Această concepţie presupune o ierarhizare verticală a
componentelor sistemului, astfel că fiecare sistem este format din subsisteme. Spre exemplu,
societatea este compusă din organizaţii, organizaţiile sunt compuse din diferite grupări
(compartimente), acestea din indivizi ş.a.m.d. Deşi sistemele pot să difere din punct de vedere al
complexităţii, toate prezintă următoarele caracteristici; a) intrările, transformările şi ieşirile, b)
graniţele, e) feedback-,ui, d) ec hifinalitate a, e) relaţiile dintre componente.

4.Modelul diagnosticării organizaţiei pe niveluri ierarhice

Modelul prezentat arată că, în principal, două elemente afectează orientarea strategică a
organizaţiei, mediul extern şi structura ramurii din care face parte

. Aşadar, diagnosticarea, ca o etapă în procesul schimbării, trebuie să înceapă cu acest nivel superior,
reprezentat de mediul în care funcţionează organizaţia şi cu ramura din care aceasta face parte.
Mediul extern Mediul extern este reprezentat de ansamblul elementelor exogene care afectează
activitatea şi atingerea obiectivelor organizaţiei.

El se prezintă sub mai multe variabile, de natură economică, socială, tehnologică, ecologică, politică,
toate cu influenţe majore asupra organizaţiei. Structura ramurii Structura ramurii din care face parte
organizaţia este definită de Michael Porter, prin cele cinci forţe reprezentate de furnizori, beneficiari,
competitori, potenţiali competitori şi produse substitut.

Toate aceste forţe care acţionează în cadru! ramurii trebuie cunoscute şi analizate în contextul unei
analize diagnostic, pentru a identifica locul pe care-1 ocupă organizaţia în cadrul ramurii şi, în funcţie
de acesta, să poată fi stabilite cele mai reprezentative obiective şi cele mai adecvate modalităţi de
realizare a acestor obiective.

Atât mediul extern, cât şi structura ramurii din care face parte organizaţia reprezintă un prim nivel la
care trebuie să se desfăşoare diagnosticarea, pentru a putea trece la primul nivel al organizaţiei. In
strânsă legătură cu intrările, reprezentate de caracteristicile mediului extern general şi de structura
ramurii, trebuie, potrivit acestui model, să fie analizate, la un alt nivel, componentele orientării
strategice a organizaţiei, reprezentate de strategia şi structura acesteia.

5.Modelul Nadler și Tushman

Mult mai complex, prin prisma numărului de variabile luate in considerare, modelul Nadler-Tushman
are la bază aceeaşi concepţie despre organizaţie ca sistem deschis, având legături strânse cu mediul
prin intrările din mediu, care, prin procese de transformare, devin ieşiri către mediu. Variabilele de
intrare, care trebuie să facă obiectul diagnosticului, în opinia celor doi autori, sunt reprezentate de
caracteristicile mediului (piaţa, competiţia, legăturile cu guvernul, cu furnizorii etc.), de resursele
disponibile (capital, tehnologii, oameni, fabrici etc.), un anumit istoric reprezentat de norme şi valori
specifice, dar şi de o strategie, ca opţiune a managementului pentru folosirea resurselor pentru
obţinerea avantajului concurenţial. Transformările evidenţiate de autorii modelului se concretizează
la nivelui organizării formale şi informale, a sarcinilor şi calităţilor personale ale individului. Ieşirile se
etalează la trei niveluri: al organizaţiei, sub forma realizării obiectivelor, utilizării resurselor şi
capacităţii de adaptare, al grupurilor, sub forma colaborării şi comunicării, şi la nivelul individului, prin
performanţele înregistrate, comportamentul afişat şi prin capacitatea de afiliere la interesele grupului
şi organizaţiei.

6. Modelul Weisbord
M. Weisbord considera că diagnosticarea unei organizaţii trebuie extern să ţină seama de influenţa
variabilelor din mediul ambiant extern, pe care le evidenţiază în model sub forma intrărilor.
Leadership în funcţie de acestea, un leadership eficace asigură analiza principalelor elemente de
caracterizare a organizaţiei, reprezentate de strategia acesteia, de sistemul de recompense, de
mecanismele utilizate în procesele organizaţionale şi de relaţiile care s-au stabilit, şi caracterizează
organizaţia respectivă. Misiunea Misiunea, împreună cu celelalte componente ale strategici, asigură
organizaţiei viitorul dorit, drept pentru care ele trebuie analizate, pentru a depista eventualele
schimbări ale acestora. Structura Structura organizaţiei se impune a fi analizată pentru a identifica
eventualele schimbări ale acesteia pentru a permite îndeplinirea misiunii şi în general aplicarea noii
strategii a organizaţiei
7.Descrieti etapele diagnosticării
Numărul şi conţinutul etapelor de desfăşurare a analizei diagnostic variază în funcţie de modelul de
diagnosticare de la care se porneşte şi de tipul de diagnostic abordat. Fiecare model de diagnosticare
prezentat, cuprinzând anumite variabile şi anumite relaţii dintre acestea, presupune cu totul alte
lucrări, într-o altă ordine, deci alte etape de desfăşurare a analizei. De asemenea, fiecare tip de
diagnosticare (generală, parţială sau în cascadă) determină abordări diferite prin prisma complexităţii
şi succesiunii lucrărilor, deci etape diferite în procesul de analiză. Cu toate aceste diferenţieri privind
etapele de elaborare a unei analize diagnostic, orice proces de diagnosticare presupune anumite
lucrări cu caracter general, care, în funcţie de omogenitatea şi succesiunea lor, pot fi grupate în
următoarele etape principale: pregătirea analizei diagnostic (prediagnosticul), investigaţia şi analiza,
evidenţierea simptomelor semnificative. evidenţierea punctelor forte şi slabe, şi a cauzelor care le
generează, elaborarea recomandărilor şi post-diagnosticul.