MIRCEA CEL BATRAN

 Mircea cel Bătrân (n. 1355 – d. 31 ianuarie 1418) a fost domnul Țării
Românești între 23 septembrie 1386 - noiembrie1394 (sau mai 1395) și
între ianuarie 1397 - 31 ianuarie 1418.
 A fost fiul lui Radu I și fratele lui Dan I (dar numai după tată), căruia i-a
urmat la tron. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu,
binecredinciosul și de Hristos iubitorul și singur stăpânitorul, Io Mircea
mare voievod și domn...”. În istoriografia română apare și sub numele
Mircea cel Mare.
 În timpul lui Mircea cel Bătrân, Țara Românească a ajuns la cea mai
mare întindere teritorială din istoria sa. Acest fapt a adus cu sine și o
întărire a autorității sale, exprimată în titulatura pompoasă (care
încludea și titlul de despot „al țărilor lui Dobrotici”) și în reprezentarea
numismatică.

FAMILIA

Mircea și Mihail în bolnița mănăstirii Cozia

 Radu I a avut doi fii: pe Dan, mai mare, cu doamna Ana și pe Mircea, cu
doamna Calinichia. Asupra originii acesteia din urmă există mai multe păreri
între istorici. Între principalele teze, sunt de amintit următoarele
 Se pare că Mircea a avut un frate mai mic, jupan Staico, menționat într-un
singur document de danie al domnitorului pentru mănăstirea Snagov;
Staico dăruiește mănăstirii satul Ciulinița de pe Buzău.

o Doamna Calinichia este a patra fiică a cneazului Lazăr al Serbiei, potrivit

unei cronici sârbești târzii (din secolul al XVII-lea). Totuși, cea de-a patra
fiică a cneazului s-a căsătorit cu Nicolae de Gara în 1387
o Doamna Calinichia este, în opinia lui Nicolae Iorga, o prințesă bizantină,
pentru că numele ei este grecesc și de la ea ar fi moștenit Mircea titlul de
despot. P. P. Panaitescu argumentează că acest nume este unul monastic
ortodox, iar Mircea este despot în virtutea stăpânirii sale în Dobrogea.
o Doamna Calinichia este una și aceeași persoană cu doamna Ana,
schimbându-și numele în momentul călugăririi.
o Doamna Calinichia este originară dintr-o familie boierească din Oltenia,
judecând după întinsele moșii pe care le deține acolo.

 Soția lui Mircea a fost doamna Mara, al cărei chip se păstrează pe tabloul
votiv de la schitul Brădet.
 Știri directe asupra ascendenței acesteia nu au parvenit, însă prin
interpretarea altor documente, în care este înfățișată ca mare proprietară
de terenuri lângă lacul Balaton în Ungaria, majoritatea specialiștilor acceptă
descendența acesteia din familia de Cilly, de origine germană, venită în
Ungaria din Carintia. Prin aceasta s-ar explica în plus anume afirmații în
legătură cu înrudirea dintre Mircea și Vladislav al II-lea Iagello, acesta din
urmă căsătorit a doua oară cu Ana de Cilly. Cu regele polon Mircea mai
avea două legături îndepărtate de rudenie, pornite de la Nicolae Alexandru.
Doamna Mara a murit înainte de 1427, însă la 22 iunie 1418 încă mai era în
viață.
 Pomelnicele mănăstirilor Tismana și Arnota menționează o a doua soție a
lui Mircea, doamna Anca.
 Mircea a avut mai mulți fii, căci - spun Ducas și Chalcokondil - „ducând o
viață liberală, a avut mulți copii naturali”, „care după moartea lui s-au
apucat să se lupte între ei pentru domnie”. Mihail, asociat la domnie în
1408, moare în 1420. Alți urmași, care au ajuns pe tronul Țării Românești,
sunt Radu Praznaglava (d. 1427), Alexandru Aldea (d. 1436) și Vlad Dracul
(d. 1447), acesta din urmă fiind tatăl lui Vlad Țepeș. Un fiu cu nume
necunoscut a fost luat ostatec la turci în 1417. În cronici mai sunt pomenite
două fiice ale lui Mircea: Ana (căsătorită cu marele celnic Radić) și încă o
fată, Arina (căsătorită cu sultanul Musa Celebi).
 Dintre nepoții lui Mircea, fiii lui Dan I, sunt de amintit Dan al II-lea care va
ajunge să și domnească, Ioan aflat în 1397 la Ragusa și probabil Vlad
Uzurpatorul. Anumiți istorici îl consideră pe Vlad ca fiind fiul lui Radu, deci
frate cu Mircea.

ORIGINEA SUPRANUMELUI DE „CEL BĂTRÂN”

 Numele lui însemna „Mircea cel Vechi” (din bătrâni, din trecut), dar odată
cu evoluția limbii a ajuns să-și piardă sensul inițial, pentru că numele în sine
s-a păstrat neschimbat. Supranumele „cel Bătrân” (în slavonă: starîi)
presupune, în general, în limbajul de cancelarie medieval primul domnitor
cunoscut cu acest nume. Întrucât în Țara Românească nu se obișnuia
numerotarea domnilor, ca în Occident, Mircea a primit acest nume postum
pentru a fi deosebit de nepotul său Mircea al II-lea și de Mircea Ciobanul,
care a domnit în secolul al XVI-lea.

DOMNIA LUI MIRCEA

 Mircea urcă pe tron după moartea fratelui său Dan, petrecută la 23

septembrie 1386. El găsește Țara Românească în plin proces de dezvoltare
 datorită politicilor înțelepte promovate de înaintașii săi și va continua
consolidarea economiei, armatei, administrației și Bisericii.
 Rezultatele obținute i-au permis să reziste tendințelor de expansiune ale
Regatului Ungar și ale Poloniei, care urmăreau în special controlul asupra
gurilor Dunării și să stăvilească forțele otomane aflate în plină expansiune
în Balcani.

POLITICA INTERNĂ

 Mircea ajunge să stăpânească un vast teritoriu, pe care îl va organiza

într-o formă centralizată, sub autoritatea domniei care era stabilită la
Curtea de Argeș. Din 1408 îl va asocia la domnie pe fiul cel mare, Mihail
I, acesta avându-și curtea la Târgoviște.
 Economia țării este întărită prin măsuri privind sistemul de impozite și
taxe, prin emiterea de monedă în cantități suficiente și cu valori
potrivite, precum și prin stimularea schimburilor comerciale cu țările
vecine cu care încheie tratate și privilegii în acest sens. Se înființează noi
surse de venit în urma deschiderii minelor de aramă, în timp ce
producțiile de cereale, animale și sare cresc.
 Administrația este organizată centralizat, punându-se accentul pe sfatul
boieresc alcătuit în principal din dregătorii curții. De asemenea, se
înmulțește numărul funcționarilor însărcinați cu adunarea impozitelor și
judecarea pricinilor și le sunt stabilite clar jurisdicția precum și datele
pentru strângerea dărilor.
 Armata este organizată în oastea cea mare, alcătuită în principal din
țărani, și oastea cea mică sau curtea. Este de semnalat faptul că Mircea
păstrează dreptul de oaste asupra satelor scutite și se pare că
reactivează această obligație pentru ohabele create de domnii anteriori.
În paralel, înzestrează armata cu arme și întărește sau înființează cetăți
în punctele strategice ale țării.
 Mircea ctitorește o serie de mănăstiri și biserici pe întreg cuprinsul țării,
care vor deveni în timp centre de cultură prin activitatea copiștilor și
 caligrafilor, precum și prin crearea școlii de pictură religioasă și
activitatea zugravilor acestora. În 1401, mitropolitul Țării Românești
primește titlul de „exarh al plaiurilor”, având astfel jurisdicție și asupra
credincioșilor din Ardeal.

POLITICA EXTERNĂ

Sigismund de Luxemburg

Vladislav al II-lea al Poloniei

 În timp ce organiza țara, Mircea a fondat și alianțe solide pentru a-și mări
șansele de a păstra independența țării. A păstrat relații strânse cu
 Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, bazate pe interesul reciproc în
lupta împotriva extinderii Imperiului Otoman. Trebuie menționat faptul că
Mircea a fost vasalul regelui ungar, care i-a recunoscut ca feude ducatele
Făgăraș, Amlaș și Banatul de Severin; în plus i-a mai acordat castelul Bran și
domeniul Bologa cu 18 sate. Cu toate că jurământul de credință nu s-a
păstrat până în zilele noastre, aluzii la existența acestuia se regăsesc în
tratatul de ordin politic și militar între cele două țări, încheiat la Brașov în
1395. Tratatul încheiat la Brașov de Mircea cel Bătrân cu regele Sigismund
la 7 martie 1395 conține clauze reciproce pe picior de egalitate: „Nos,
Mirchya, vaivoda Transalpinus, dux de Fugaras et banus de Zeuerin” - așa
începe actul latinesc păstrat (în Arhiva Națională a Ungariei), care amintește
apoi de Sigismund: „a arătat față de noi osebita bunăvoință a maiestății
sale, de când ne-am cunoscut <precum și> prielnicul și prietenescul său
sprijin...”
 Domnitorul muntean a stabilit o alianță cu voievodul Petru Mușat al
Moldovei încă din 1389. Prin intermediul lui Petru I, domnul Moldovei, a
reușit în 1389 să încheie cu regele Vladislav al II-lea al Poloniei o alianță
îndreptată împotriva lui Sigismund de Luxemburg, în cazul în care acesta din
urmă ar fi pornit un război cu una din cele două țări. Tratatul a fost înnoit în
1404, cu termeni mai puțini preciși. După întrevederea din 1406 de la
Severin, în care regele Sigismund i-ar fi cerut lui Mircea cetatea Licostomo
(Chilia Veche), relațiile dintre Ungaria și Țara Românească se înrăutățesc.
Pentru a contracara o eventuală campanie militară a regelui ungar, domnul
muntean reînnoiește în 1410 tratatul cu Polonia.
 În 1400 Mircea l-a îndepărtat de la tronul Moldovei pe Iuga Ologul și l-a
impus ca domn pe Alexandru cel Bun, fiul lui Roman Mușat. Până la
moartea voievodului muntean, relațiile dintre cele două țări vor rămâne
cordiale.
 Mircea a mai întreținut relații de bună vecinătate și cu regii/țarii din sudul
Dunării. În perspectiva căderii Dobrogei sub stăpânirea otomană, ceea ce i-
ar fi adus inamicul în zona porturilor dunărene, Mircea preia inițiativa și o
alipește Țării Românești în 1388.
 CONFLICTUL CU IMPERIUL OTOMAN

Bătălia de la Nicopole. Miniatură din cronica lui Jean Froissart, 1398

 Mircea a intrat în conflict cu Imperiul Otoman din cauza intervențiilor sale
în sprijinul popoarelor creștine din sudul Dunării. În 1395, Baiazid I (zis și
Ildîrîm sau Fulgerul) a trecut Dunărea în fruntea unei forțe însemnate
(aprox. 40.000 de soldați, după unii autori). Mircea bazându-se pe o armată
mai mică (aprox 12.000 de soldați), neputându-se opune într-o luptă
deschisă, a ales o tactică de hărțuire. În ziua de 17 mai 1395 (după alte
surse 10 octombrie 1394), armata Țării Românești înfrânge avangarda
otomană într-un loc mlăștinos și împădurit, numit Rovine. Bătălia nu este
decisivă, căci Mircea cel Bătrân, după o luptă dată lângă Argeș, pierde
tronul și se retrage în Transilvania. Strategia militară abordată de către
acesta precum și tactica retragerii îi aduce o oarecare faimă între
conducătorii acelei vremi. În Țara Românească, turcii îl așază în scaun pe un
anume Vlad, care va fi înlăturat de către Mircea abia în 1397, cu ajutor
militar din partea lui Sigismund de Luxemburg.
 În 1396 Mircea, în calitate de principe creștin vasal regelui maghiar,
participă la cruciada anti-otomană inițiată de o parte a capetelor încoronate
și o parte a nobilimii occidentale și condusă teoretic de regele maghiar.
După câteva succese minore, cruciada s-a încheiat lamentabil cu dezastrul
de la Nicopole din 25 septembrie. Oastea valahă, formată din cavalerie
 ușoară, nefiind invitată să ia parte la șarja cavaleriei grele, se retrage fără a
intra în luptă.
 În scrierea istoricului grec Dionisie Fotino este descrisă bătălia de la
Nicopole: „Baiazet,...devastând Bulgaria, s-a apropiat de marginile Dunărei,
către Nicopole. Acolo i-a eșit înainte Sigmund Domnul Transilvaniei, și
generalissimul regelui Ungariei Sigismund, cu mulțime de oștire compusă
din Unguri, Transilvani, Germani și două mii nobili din Franța, cari veniseră
cu comitele de Nevers în ajutoriu. Dar Baiazet, neîngrozindu-se a căzut
asupra lor, și atâta vărsare de sânge a făcut, în cât a sfărâmat cu totul
oștirile aliate, și Sigmund abia a scăpat cu o barcă pescărească.” Este de
menționat că Dionisie Fotino îl denumește pe Mircea cu numele Mircea I
Bassarab, „carele s'a făcut deplin domnitor al Țerei Muntenesci, adecă atât
peste cele 13 județe (împreună cu al Brăilei) cât și peste cele 5 ale Banatului
Craiovei de peste Olt.”(Dionisie Fotino, op. cit. p. 16).

Mahomed I
 Anul următor, în 1397, pe râul Ialomița, precum și în anul 1400, Mircea cel
Bătrân zdrobește categoric două incursiuni otomane ce se întorceau peste
Dunăre din expediții de jaf în Transilvania.
 Înfrângerea sultanului Baiazid I de către Timur Lenk (Tamerlane sau Timur
cel Șchiop) la Ankara în vara lui 1402 a deschis perioadă de anarhie în
Imperiul Otoman, ca urmare Mircea a organizat împreună cu regele
maghiar o campanie împotriva turcilor. În 1404 Mircea a reușit să se
 impună din nou drept conducător peste Dobrogea. Mai mult, el a luat parte
la lupta pentru tronul imperiului otoman și l-a ajutat, prin sprijin militar, pe
Musa Celebi (fiul lui Baiazid I) să devină sultan (pentru o perioadă scurtă),
după moartea căruia a sprijinit și alți pretendenți (în 1416 pe Mustafa
Celebi, frate al lui Musa, apoi pe șeicul Bedr-ed-Din).
 Cu toate acestea, sultanul Mahomed I reușește să-și înfrângă oponenții și
plănuiește o expediție de pedepsire a voievodului valah.

SFÂRȘITUL DOMNIE

 Pentru a evita campania sultanului, Mircea semnează spre sfârșitul domniei

(1415 sau 1417) un tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunoștea
libertatea Valahiei în schimbul unui tribut anual de 3.000 de piese de aur.
Totodată, domnul român a fost obligat să trimită turcilor un fiu ostatic
drept garanție.
 Mircea cel Bătrân a încetat din viață la 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat
la ctitoria sa de la Cozia, la 4 februarie același an. La domnie a urmat fiul său
Mihail I, asociat încă din 1408.
 „Principe între creștini cel mai viteaz și cel mai ager”, așa cum a fost numit
de către istoricul german Leunclavius, Mircea a domnit peste Valahia timp
de 32 de ani. Pe plan intern, domnitorul s-a dovedit un bun gospodar, prin
măsurile economice înțelepte pe care le-a luat, și un adevărat creștin,
lăsând în urma sa mai multe locașe de cult. Pe lângă succesele militare,
Mircea a fost un strălucit diplomat, atât în relațiile cu Ungaria și Polonia, cât
și cu Imperiul Otoman, căruia i-a determinat o bună bucată de timp situația
internă[30]. Reușind să împiedice în mod eficient expansiunea otomană în
nordul Dunării, Mircea cel Bătrân devine o figură proeminentă a luptei
creștinilor din Balcani.