UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL :SIBIU

DISCIPLINA: DREPTUL FAMILIEI

COORDONATOR:
Conf.univ.dr. Hăgenu Codruța

Student :Popița Octavian

Anul : III- ID
 NULITATEA CĂSĂTORIEI
În materie civilă, nulitatea este o sancţiune care determină ineficacitatea actului juridic
civil încheiat cu nerespectarea cerinţelor legale pentru validitatea acestuia.
Nulitatea reprezintă următoarele trăsături:
- este o sancţiune de drept civil;
- afectează numai actele juridice, nu şi faptele juridice;
- intervine atunci când sunt nesocotite dispoziţiile legale care reglementează
diferite cerinţe pentru încheierea valabilă a actului juridic;
- constă în lipsirea actului juridic de efectele care contravin normelor
juridice prevăzute pentru încheierea lui valabilă sau, astfel spus, nulitatea, de regulă, nu priveşte
actul juridic în totalitatea lui, ci numai în parte;
- este raportată la dispoziţiile legale în vigoare la data încheierii actului juridic,
conform principiului tempus regit actum.
Nulitatea actului juridic are 3 roluri, şi anume:
- unul preventive, întrucât se presupune că, existând pericolul desfinţării actelor
juridice nelegale, subiecte de drept sunt determinate să respecte prevederile legale la încheierea
acestora;
- unul sancţionar deoarece, odată constatată ori stabilită, nulitatea determină
lipsirea actului juridic de efectele contrarii dispoziţiilor legale.
- unul de garantare a principiului legalităţii deoarece, prin anularea actelor juridice
contrare legii, se asigură, pe cale de consecinţă, respectarea legii.
Nulităţile sunt suceptibile de clasificarea după diverse criterii.
În funcţie de natura interesului ocrotit prin dispoziţiile legale nesocotite la încheierea
actului juridic, sunt:
- nulităţi absolute, când normele încălcate ocrotesc un interes general. În acest sens sunt
lipsite de echivoc dispoziţiile articolului 1247 alineatul (1) Cod vivil.
- nulităţi relative, când normele încălcate ocrotesc un interes particular. În acest sens sunt
prevederile articolului 1248 alineatul (1) Cod civil.
În funcţie de întinderea efectelor lor, nulităţile sunt:
- parţiale, dacă lipsesc actulul juridic numai de efectele contrarii legii;
- totale, dacă lipsesc actul juridic de toate efectele.
În acest sens, în temeiul articolului 1255 Cod civil, clauzele contrarii legii, ordinii publice
sau bunelor moravuri şi care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea actului în întregul său
numai dacă sunt, prin natural or, esenţiale sau dacă, în lipsa acestora, actul nu s-ar fi încheiat.
Dacă actul este menţinut în parte, clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale
aplicabile.
În raport cu împrejurarea că sunt sau nu consacrate expres de lege, se face distincţie între:
- nulităţii exprese, când legea prevede expressis verbis că actul juridic este nul, dacă nu
sunt respectate anumite dispoziţii legale. Spre exemplu, articolul 293 Cod civil enumeră cauzele
de nulitate absolută ale căsătoriei;
- nulităţi virtual, când legea nu prevede expressis verbis nulitatea actului juridic, dar
acest lucru rezultă din modul în care legiuitorul reglementează încheierea diverselor acte
juridice.
După caracterul cerinţelor legale nesocotite, sunt:
 - nulităţi de fond, care intervin când sunt nesocotite dispoziţii legale referitoare la
condiţiile de fond ale actului juridic, adică: capacitatea părţilor, consimţământul părţilor, obiectul
actului juridic, cauza actului juridic etc.
- nulităţi de formă, care intervin pentru nerespectarea unor cerinţe de formă cerute de
lege la încheierea actului juridic.
După modul de valorificare sunt:
- nulităţi judiciare, care sunt constatate de către instanţa de judecată:
- nulităţi amiabile, care pot fi acoperite de către părţile actului juridic prin confirmare, în
condiţiile articolelor 1261- 1265 Cod civil.
În prezent, articolul 1247 Cod civil stabileşte regimul juridic general al nulităţii absolute,
iar articolul 1248 cel al nulităţii relative.
Nulitatea absolută este acea nulitate care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului
juridic civil, a unor norme juridice ce ocrotesc interese generale, publice.
Potrivit articolului 1250 Cod civil, actul juridic este lovit de nulitate absolută în cazurile
anume prevăzute de lege, precum şi când rezultă neândoielnic din lege că interesul ocrotit este
nul general. Deci, de regulă, nulităţile absolute sunt exprese.
Sunt cauze de nulitate absolută, spre exemplu, următoarele împrejurări:
- încălcarea regulilor privitoare la capacitatea civilă de folosinţă a persoanei;
- lipsa totală a condiţiilor esenţiale ale actului juridic ( capacitate, consimţământ, obiect,
cauză), conform articolului 1179 Cod civil;
- nerespectarea formei cerute ad validitatem;
- încălcarea ordinii publice şi a bunelor moravuri.
Potrivit articolului 1247 Cod civil, regimul juridic al nulităţii absolute este supus
următoarelor reguli:
- poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune sau de excepţie,
inclusiv de către procuror în condiţiile articolului 92 alineatul (1) Cod procedură civilă.
Posibilitatea legală ca orice persoană interesată să invoce nulitatea absolută derivă din
împrejurarea că normele legale nesocotite ocrotesc interese generale. Cu toate acestea, terţa
persoană, care sesizează instanţa de judecată cu o cerere de declararea nulităţii absolute a unui
act juridic încheiat între alte persoane, trebuie să facă dovada unui interes, adică a unui folos
material sau moral. Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Spre
exemplu, pentru a-l exclude de la moştenire pe soţul suprevieţuitor, un descendent al soţului
decedat ar putea să promoveze acţiunea în declararea nulităţii căsătoriei dintre cei doi pe motiv
că unul dintre ei avea, la data încheierii căsătoriei, calitatea de persoană căsătorită. Dacă terţul nu
face dovada unui interes personal, acţiunea va fi respinsă ca fiind lipsită de interes, în condiţiile
articolului 33 sau ale articolului 35 Cod procedură civilă, după caz. Astfel, în temeiul primului
text;
- instanţa de judecată este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută. Această
obligaţie impusă instanţei de judecată derivă din principiul legalităţii şi din interesul public
ocrotit pe calea nulităţii absolute;
- actul juridic lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare decât în cazurile
prevăzute de lege.
Acţiunea în nulitate absolută sau în declarea nulităţi este imprescriptibilă, conform
articolului 2502 alineatul ( 2) punctual 3 Cod civil. Imprescriptibilitatea acţiunii în nulitate este
fundamentată pe împrejurarea că normele juridice nesocotite prin actul juridic nul absolute sunt
imperative, care ocrotesc interese generale, adică sunt norme juridice ce intră în conţinutul
ordinii publice.
În schimb, nulitatea relativă sancţionează nesocotirea, la încheierea actului juridic, a unor
norme juridice ce ocrotesc interese particulare, individuale.
Actul juridic este anulabil, potrivit articolului 1251 Cod civil, când au fost nesocotite
dispoziţiile legale privitoare la capacitatea de exerciţiu, când consimţământul uneia dintre părţi a
fost viciat, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege1.
În cazurile în care natura nulităţii nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din
lege, actul juridic este anulabil, conform articolului 1252 Cod civil. Deci, simetric opus
nulităţilor absolute, nulităţile relative sunt, de regulă virtuale.
Prin cauzele de nulitate relativă, sunt viciile de consimţământ.
În prezent, regimul juridic general al nulităţii relative reglementat de articolul 1248 Cod
civil, şi anume:
- acţiunea în anulabilitate sau în contestarea nulităţii poate fi invocată numai de către
persoana a cărui drept a fost nesocotit la încheierea actului juridic. Practic, această acţiune poate
fi promovată numai de părţile actului juridic anulabil. Facem precizarea că, în condiţiile
articolului 92 alineatul (1) Cod procedură civilă, acţiunea în anulabilitatea actului juridic poate fi
promovată de procuror, dacă prin aceasta sunt apărate drepturile unor persoane minore, puse sub
interdicţie judecătorească ori dispărute. De asemenea, în condiţiile dispoziţiilor articolului 43
alineatul (2) Cod civil, şi ale articolului 57 alineatul (2) Cod procedură civilă, acţiunea în
anulabilitate poate fi promovată şi de către ocrotitorul legal în numele celui ocrotit.
- nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de către instanţa de judecată;
- acţiunea în anulabilitate este prescriptibilă extinctiv, conform articolului 2529 Cod
civil;
- poate fi acoperită prin confirmare, în condiţiile articolului 1263 Cod civil.
Indiferent că este relativă sau absolută, nulitatea determină lipsirea actului juridic de acele
efecte care contravin normelor juridice în vigoare instituite pentru încheierea lui valabilă. Practic,
nulitatea determină desfiinţarea actului juridic şi restabilirea legalităţii.
Potrivit principiului retroactivităţii, nulitatea produce efecte atât pentru viitor, cât şi pentru
trecut. Aşadar, efectele nulităţii urcă până în momentul încheierii actului juridic. Deci,
practic,datorită retroactivităţii nulităţii, părţile ajung în situaţia în care se aflau înainte de
încheierea actului juridic.
Deci, efectul retroactive al nulităţii înseamnă repunerea părţilor, sub aspect juridic, în
situaţia anterioară încheierii actului juridic.
De la principiul retroactivităţii nulităţii există şi unele excepţii. Spre exemplu, căsătoria
putativă, în condiţiile articolului 304 Cod civil.
Principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii actului juridic, este o consecinţă
a principiului retroactivităţii nulităţii şi presupune restituirea a tot ce s-a executat în temeiul unui
act juridic nul sau anulabil.
Astfel, potrivit articolului 1254 alineatul (2) Cod civil, în cazul în care actul este desfinţat,
fiecare parte trebuie să ii restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primate,
chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut caracter continuu.
Spre deosebire de principiul efectului retroactive, principiul restitution in integrum are
semnificaţia de repunere faptică a părţilor în situaţia anterioară încheierii actului juridic.
Principiul anulări actului juridic subsecvent priveşte efectele nulităţii actului juridic faţă de
terţi şi este o consecinţă a primelor două, dar şi al principiului, conform căruia nimeni nu poate
transmite un drept pe care nu-l are.
Într-adevăr, atâta vreme cât actul iniţial, prin care a fost dobândit un drept, a fost anulat,
actul subsecvent, prin care s-a transmis acel drept altei persoane, trebuie, la rândul lui, anulat.

Nulitatea absolută a căsătoriei

Cauzele de nulitate absolută ale căsătoriei

Codul civil reglementează următoarele cauze de nulitate absolută ale căsătoriei: încheierea
căsătoriei între persoane de acelaşi sex; lipsa caracterului personal sau/ şi liber al
consimţământului viitorilor soţi; încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită;
încheierea căsătoriei între rude în linie dreaptă sau între cele în linie colaterală până la al patrulea
grad inclusive, indiferent că sunt naturale sau din adopţie; încheierea căsătoriei de către alienatul
mintal sau debilul mintal., încheierea căsătoriei fără ca soţii să exprime consimţământul unul în
prezenţa celuilalt şi a doi martori, la sediul primăriei şi în faţa ofiţerului de stare civilă;
încheierea căsătoriei de către minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani; încheierea căsătoriei în
alt scop decât acela de a întemeia o familie1.
Întrucât cauzele de nulitate absolută constau, în fapt, în nesocotirea condiţiilor de fond
pentru încheierea căsătoriei, pentru evitarea repetărilor, în acest context nu vom proceda la
analiza lor.
Faţă de dispoziţiile Codului familiei, constatăm că nu se mai regăsesc, printre cauzele de
nulitate absolută ale căsătoriei, lipsa de publicitate a declaraţiei de căsătorie şi încheierea
căsătoriei de către persoana lipsită vremelnic de facultăţile mintale, cât timp nu are
discernământul faptelor sale. În schimb, după cum s-a evocat deja, este reglementată nulitatea
absolută a căsătoriei între persoane de acelaşi sex şi pentru fictivitate.
Renunţarea la nulitatea absolută a căsătoriei pe motivul neluării măsurilor de publicitate a
declaraţiei de căsătorie este o măsură impusă de principiul echităţii. Astfel, în timp ce obligaţia
luării acestor măsuri incubă ofiţerului de stare civilă, sancţiunea nulităţii căsătoriei se răsfrângea
asupra soţilor. Într-adevăr, chiar dacă, în acest caz, soţii, fiind de bună- credinţă, beneficiau de
regulile căsătoriei putative, pierdeau calitatea de persoane căsătorite pe motive ce nu le erau
imputabile.
În schimb, potrivit articolului 299 Cod civil, încheierea căsătoriei de către persoana lipsită
vremelnic de facultăţile mintale, cât timp nu are discernământul faptelor sale, constituie o cauză
de nulitate relativă.
Căsătoria soţului persoanei declarate moarte
Potrivit articolului 293 alineatul (2), în cazul în care soţul unei persoane declarate moarte s-
a recăsătorit şi, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămâne
valabilă, dacă soţul celui declarat mort a fost de bună-credinţă: Prima căsătorie se consider
desfăcută pe data încheierii noii căsătorii. În reglementarea anterioară, acest caz de acoperire a
căsătoriei nule absolut a fost prevăzut de articolul 22 din Codul familiei.
prevăzute de alineatul (1). În realitate, după cum s-a precizat anterior, norma în cauză, având
menirea de a reglementa o particularitate a căsătoriei putative şi de a stabili condiţiile în care
poate fi acoperită nulitatea absolută în caz de bigamie.
 Căsătoria minorului care nu a împlinit vârsta de 16 ani
Potrivit articolului 294 Cod civil, căsătoria încheiată de minorul care nu a împlinit vârsta
de 16 ani este lovită de nulitate absolută. Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă
până la rămânerea definitivî a hotărârii judecătoreşti, ambii soţi au împlinit vârsta de 18 ani sau
dacă soţia a născut sau a rămas însărcinată.
Cauza de nulitate absolută a căsătoriei evocată mai sus este consecinţa faptului că, potrivit
articolului 272, de principiu, vârsta minimă pentru căsătorie este de 18 ani si, prin excepţie, de 16
ani.

Căsătoria fictivă
În temeiul articolului 295 Cod civil, căsătoria încheiată în alte scopuri decât acela de a
întemeia o familie este lovită de nulitate absolută. Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se
acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, a intervenit convieţuirea
soţiilor, soţia a născut sau a rămas însărcinată ori au trecut doi ani de la încheierea căsătoriei.
Facem precizarea că, sub imperiul Codului familiei, chiar în lipsa unei norme legale în acest
sens, doctrina şi jurisprudenţa s-au exprimat în sensul că fictivitatea este înlăturată prin
convieţuirea ulterioară a soţilor şi prin naşterea de copii dintr-o asemenea căsătorie.

Cauzele de nulitate relativă ale căsătoriei

Potrivit Codului civil, sunt cauze de nulitate relativă ale căsătoriei următoarele împrejurări:
încheierea căsătoriei fără încuviinţările sau autorizarea prevăzute de articolul 272 alineatul (2) şi
(4), vicierea consimţământului unuia dintre soţi prin eroare asupra identităţii fizice a viitorului
soţ, dol sau violenţă; încheierea căsătoriei între tutore şi persoana minoră aflată sub tutela sa.
Facem precizarea că, anterior, anulabilitatea căsătoriei era determinată, potrivit articolului
21 din Codul familiei, numai de vicierea consimţământului unuia dintre soţi prin eroare cu
privire la identitatea fizică a celuilalt soţ, prin viclenie sau prin violenţă. Deci, în prezenta, sunt
adăugate încă trei cauze de nulitate relativă ale căsătoriei.
Atât în anterioara, cât şi în prezenta reglementare, anulabilitatea casătoriei încheiată între
tutore şi persoana minoră aflată sub tutela sa urmează a fi pusă în corelaţie cu nulitateacăsătoriei
încheiată de persoana care suferă de alienaţie mintală1.
Astfel, potrivit artcolului 164 alineatul (2) Cod civil, pot fi puşi sub interdicţie
judecătorească şi minorii cu capacitate restrânsă de exerciţiu. Căsătoria încheiată de persoana
care suferă de alienaţie sau debilitate mintală este lovită de nulitate absolută. Practic, în situaţia
analizată, ne aflăm în prezenţa unui concurs între nulitatea absolută şi cea relativă a căsătoriei.
În schimb, nulitatea relativă a căsătoriei, întemeiată pe dispoziţiile articolului 300
coroborate cu cele ale articolului 275 Cod civil, poate fi dispusă numai când tutela minorului este
instituită pentru unul din motivele prevăzute de articolul 40 alineatul (1) din Legea numărul
272/2004, respectiv de articolul 110 Cod civil. Astfel, potrivit acestor texte, tutela minorului este
instituită pentru că ambii părinţi sunt, dupăcaz, decedati, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul
drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa penală a întârzierii drepturilor părinteşti, puşi sub
interdicţie judecătorescă, dispăruţi ori declaraţi judecătoreşte morţi, precum şi în cazul în care, la
încetarea adopţiei, instanţa hotăreşte că este în interesul minorului instituirea unei tutele .
 Efectele nulităţii căsătoriei

4.1. Precizări prealabile

Sub titlul „efectele nulităţii căsătoriei”, Codul civil reglementează căsătoria putativă
articolul 304, situaţia copiilor articolul 305 şi opozabilitatea hotărârii judecătoreşti articolul 306.
Fără a dezvolta, potrivit reglementărilor din domeniul dreptului familiei şi nulităţii actului juridic
civil, nulitatea căsătoriei produce o multitudine de alte efecte decât cele ce se pot deduce din
dispoziţiile articolului 304-306 Cod civil.

4.3. Efectele nulităţii căsătoriei în privinţa copiilor

Potrivit articolului Cod civil, nulitatea căsătoriei nu are niciun efect în privinţa copiilor,
care păstrează situaţia de copii din căsătorie articolul (1). În ceea ce priveşte drepturile şi
obligaţiile dintre părinţi şi copii se aplică, prin asemănare, dispoziţiile privitoare la divorţ
alineatul (2).
Pentru evitarea repetărilor, cele două aspecte vor fi analizate în contextul problematicii
consacrate „situaţiei copilului”, respectiv în cel al efectelor divorţului asupra copiilor. Din
motive ce ţin, de asemenea, de aspecte formale, legiuitorul a renunţat la vechea „intercalare” a
dispoziţiilor privind „situaţia copiilor”, în caz de nulitatea a căsătoriei, printrecele referitoare la
căsătoria putativă artcolul 23 alineatul (2) şi articolul 24 alineatul (2) din Codul familiei şi le-a
concentrat, în noul Cod civil, într-un singur articol (articolul305).
 Bibliografie

Bodoaşcă, T.Dreptul familiei, Ediţia a II-a, Editura Universul Juridic,

Bucureşti.
Bacaci, Al., (2012), Dreptul familiei, Ediţia a VII-a, Editura C. H. Beck,
Bucureşti.
Lupaşcu, D., (2012), Dreptul familiei, Ediţia a II-a, Editura Universul Juridic,
Bucureşti.
Codul Civil şi Codul de Procedură Civilă
Codul Familiei
Constituţia României
Suport de curs