UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL : SIBIU

DISCIPLINA: DREPT
CONSTITUTIONAL SI INSTITUTII
POLITICE

COORDONATOR:
Prof.univ.dr. Bianca Guțan

Student : Popița Octavian

Anul : I – ID
 Modelul european de control al costituționalității legilor,
apariție,caracteristici,receptare

Nevoia de constituţionalism a apărut înca de la primele state suverane, care prin reguli
scrise sau nescrise au considerat necesar să organizeze şi să limiteze autoritatea statală.
Astfel, primele constituţii cunoscute de-a lungul istoriei omenirii, au fost constituţiile
cutumiare – flexibile cum sunt ele astăzi denumite – întâlnite în Marea Britanie. Impunerea
realităţilor obiectiv-istorice pe scena politică a dus la apariţia “mişcării constituţionaliste”.
Aparută relativ recent – cu aproximativ 200 de ani în urmă – în “Secolul Luminilor” această
mişcare a marcat trecerea de la constituţia cutumiară, la constituţia scrisă . Practic, a fost
substituită forma care genera posibilitatea de acţiune discreţionară a statului, cu forma
originală a pactului social.
Constituţia trebuie să îmbrace forma unui document scris, să fie un contract social
care să aibă ca prim scop , instaurarea separaţiilor puterilor în stat, a echilibrului acestora în
stat, precum şi instituirea, ocrotirea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
individului.
Prima iniţiativă de adaptare a constituţiilor scrise, a aparţinut în 1720 Suediei, a cărui
exemplu a fost urmat în 1787 de S.U.A. şi în 1791 de Franţa cu “Declaraţiile de drepturi”.
Doctrina constituţionalismului a fost preluată şi de “Declaraţiile drepturilor omului şi
cetăţeanului “, care au menţionat-o clar şi precis în preambulul lor.
Constituţionalismul este exprimat atât în plan politic cât şi în plan juridic. Pe aceste
două planuri el trebuie să-şi “afişeze” ca deziderat supremaţia Consituţiei . Pe plan politic,
constituţionalismul defineşte relaţia de concordanţă a legii fundamentale cu dezideratele şi
aspiraţiile majorităţii celor ce alcătuiesc un stat. Pe plan juridic trebuie garantată supremaţia
constituţiei, fapt posibil de realizat numai prin intermediul justiţiei constituţionale.
Constituţia a primit în timp, o serie de definiţii ce nu erau departe de adevăr. Astfel,
ea a fost denumită la început ca fiind un pact social între guvernanţi şi guvernaţi, un concept
universal sau chiar un sistem de rigori şi exigenţe. Însă departe de a fi numai o “dimensiune
miraculoasă a statului de drept” constituţia a fost, şi va ramâne, o “capodoperă naţională” a
fiecărui stat în parte, un “proces deschis şi continuu de cristalizare” .
Constituţia fiecărui stat, are valori pe care le afirmă şi le ocroteşte. Aceste valori ce
sunt similare multor constituţii îsi au fundamentul în natura umană. Constituţiile moderne
tind să realizeze sinteza dintre aceste valori universale şi noile realităţi istorice bazate pe
idealuri tot mai superioare si mai abstracte ale fiinţei umane.

Noţiune, forme
Noţiunea de justiţie constituţională desemnează ansamblul instituţiilor, procedurilor şi
tehnicilor prin care este asigurată supremaţia Constituţiei.
 Tipologia formelor de control al constituţionalităţii legilor
Controlul constituţionalităţii legilor poate fi definit ca activitatea organizată de
verificare a conformităţii legilor cu Constituţia. Controlul constituţionalităţii legilor se poate
clasifica utilizând mai multe criterii. După criteriul organelor competente a exercita
controlul, distingem următoarele forme de control: controlul exercitat de un organ politic,
controlul exercitat de către instanţele judecătoreşti şi controlul exercitat de un organ unic,
special şi specializat. Într-o altă opinie, după acest criteriu distingem două forme: controlul
exercitat de un organ politic şi controlul exercitat de un organ jurisdicţional. După criteriul
momentului în care se exercită controlul, putem vorbi despre control anterior intrării în
vigoare a legii sau control posterior acestui moment. După criteriul subiectelor cu drept de
sesizare a jurisdicţiei constituţionale, distingem controlul la iniţiativa autorităţilor publice şi
controlul la iniţiativa particularilor. Într-o altă opinie, se disting trei forme de control:
acţiunea populară, controlul la sesizarea unei instanţe ordinare şi controlul la sesizarea
autorităţilor politice. După criteriul modului de control, distingem controlul pe cale de
acţiune şi controlul pe cale de excepţie. După criteriul reglementării, distingem controlul
explicit şi controlul implicit.

Modele contemporane de control al constituţionalităţii legilor

În mod tradiţional se disting două modele ale controlului constituţionalităţii legilor în

statele contemporane: modelul american şi modelul european. Doctrina a semnalat însă unele
tendinţe recente de formare a unor noi modele, fie din punctul de vedere al situării geografice
( „modelul latino-american” ), fie din cel al scopului controlului exercitat.

Modelul american al controlul constituţionalităţii legilor Modelul american de control

al constituţionalităţii legilor prezintă următoarele trăsături generale: a) caracterul difuz şi
descentralizat. b) caracterul concret. c) control de constituţionalitate a posteriori d) efectele
deciziilor sunt exclusiv inter partes, legea declarată neconstituţională fiind înlăturată de la
aplicare doar faţă de părţile procesului în care a fost ridicată chestiunea de
neconstituţionalitate. În cadrul sistemului american de control al constituţionalităţii, rolul cel
mai important aparţine Curţii Supreme, plasate în vârful ierarhiei complexului sistem
judiciar.

Modelul european al controlul constituţionalităţii legilor

Bazele teoretice Naşterea şi dezvoltarea modelului european de control al constituţionalităţii
legilor stă în mod incontestabil sub semnul gândirii lui Hans Kelsen. Dacă modelul american
s-a născut din necesităţi practice şi în lipsa oricărei prevederi constituţionale exprese, modelul
european este rodul unei munci teoretice a unui mare jurist austriac, Hans Kelsen. Ordinea
juridică, în viziunea lui Kelsen, nu este un sistem de norme juridice de acelaşi rang, ci un
edificiu cu mai multe etaje suprapuse, o piramidă sau ierarhie formată dintr-un anumit număr
de paliere sau de „straturi” de norme juridice, în vârful căreia se află Constituţia. Varianta
kelseniană de control al constituţionalităţii vizează crearea unui organ unic, special şi
specializat în exercitarea controlului, care să fie însă doar un legislator negativ, deci să nu
poată interveni în opera legislativă decât prin sancţionarea eventualelor situaţii de
neconstituţionalitate.
Caracteristicile modelului european de control al constituţionalităţii legilor Modelul
european de control al constituţionalităţii legilor presupune crearea unei instanţe unice,
speciale şi specializate, însărcinate cu exercitarea controlului, şi denumită Curte sau Tribunal
Constituţional. Trăsături: a) exercitarea controlului de constituţionalitate de către o
jurisdicţie constituţională specializată, sau „monopolul controlului”. Specificul modelului
european apare şi în ceea ce priveşte modul de numire a membrilor jurisdicţiilor
constituţionale. Rolul principal în această numire o au autorităţile politice. b) Posibilitatea
exercitării unui control abstract de constituţionalitate c) Posibilitatea autorităţilor publice de
a sesiza jurisdicţia constituţională. d) Autoritatea absolută de lucru judecat a deciziilor
Curţilor constituţionale şi efectul lor obligatoriu erga omnes.

Modelul european
Sentinţa din 2 februarie 1912 a tribunalului din Ilfov, prin care s-a înlăturat pe motiv
de neconstituţionalitate aplicarea unei legi din 18 decembrie 1911, privind Societatea
comunală de tramvaie, Bucureşti, a marcat începuturile controlului constituţionalităţii legilor
în România. Această sentinţă nu a rămas fără ecou în Europa şi a fost considerată
deschizătoare de drumuri în practica juridică europeană, deoarece la acea vreme nu era
unanim acceptat controlul constituţionalităţii legilor28 .
Constituţia din 1923 a instituit în mod expres pe cale jurisdicţională controlul
constituţionalităţii legilor, care trebuia realizat de Curtea de Casaţie şi Justiţie în secţiuni
unite. Controlul pe cale jurisdicţională a apărut pentru prima oară la începutul secolului
precedent în practica Curţii Supreme a S.U.A., drept pentru care a fost denumit “modelul
american” caracterizat printr-un control difuz, realizat doar la speţă29.
Dupa cel de-al doilea război mondial, în Europa a apărut un nou mod de control al
constituţionalităţii legilor denumit modelul austriaco-Kelsenian, devenit apoi “modelul
european”, model ce nu este opus celui American ci este doar diferit de acesta30.
1.Trăsăturile acestui model.
“Modelul European” este grevat de câteva trăsături principale, astfel sintetizate:
a. Acest model prevede separaţia contenciosului constituţional de toate celelalte
jurisdicţii, ceea ce duce la crearea premiselor pentru instituirea unui organ unic şi specializat
în vederea exercitării acestui control de constituţionalitate.
b. Prin “modelul european” se asigură concentrarea contenciosului constituţional,
ceea ce duce la unicitatea interpretării constituţiei, la coerenţă sistemului juridic, la realizarea
egalităţii cetăţenilor în faţa legii31.
c. Conform acestui model, sesizarea Curţii Constituţionale poate fi făcută de anumite
autorităţi, instanţele judecătoreşti, persoanele fizice sau juridice; în ţara noastră, instanţa
înzestrată cu prerogativele controlului de constituţionalitate poate fi sesizată atât de autorităţi
şi instanţe, cât şi de indivizi.
 d. În “modelul european” contenciosul constituţional are un caracter obiectiv şi
abstract, deoarece urmăreşte cu exclusivitate, dacă legea, norma,atacată este sau nu este
conformă cu legea fundamentală32.
e. Deciziile Curţii Constituţionale produc de regulă efecte “erga omnes”. Aceste
efecte decurg din caracterul obiectiv al contenciosului constituţional.
O altă trăsătură a Curţii Constituţionale este “singularitatea” ei33. Această
singularitate este dată de faptul că această curte se află în faţa aparatului jurisdicţional
obişnuit, neexistând legături structurale între acestea.
Toate aceste trasături au contribuit la afirmarea “modelului european” şi la
impunerea acestuia în faţa “modelului american”, într-un timp relativ scurt. Dar, desigur şi
“modelul european” va mai suferi în timp modificări şi evoluţii datorită progresului social.
Ţinând cont de aceste trasături ale “modelului european” rezultă că în România,
Curtea Constituţională se integrează acestui model, deoarece acesta a dovedit o eficacitate
mult mai mare, în special în apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi în asigurarea
egalităţii acestora în faţa legii.
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Bianca Selejan-Guţan, Excepţia de neconstituţionalitate, Editura C.H. Beck,

Bucureşti, 2004; B. Selejan-Guţan, op. cit., 2015;
2. DELEANU ION- Justiţia constituţională, Editura “Lumina Lex” -
Bucureşti,1995.
3. DELEANU ION-Drept constituţional şi instituţii politice, Tratat
vol. I şi II ,Editura “Europa Nova” - Bucureşti, 1996.
4. Tudor Drăganu, Drept constituţional şi instituţii politice. Tratat elementar,
vol. I., Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998
5. DRĂGANU TUDOR-Introducere în teoria şi practica statului de
drept, Editura “Dacia “ – Cluj - Napoca, 1992.