Senzori cu fibra optica

Definitia fibrei optice

Fibra optică este un ghid de undă dielectric cilindric, care constă dintr-o regiune
centrală numită miez care are indicele de refracţie mai mare decât al materialului dielectric care
înconjoară miezul şi care formează cămaşa fibrei. Miezul, respectiv cămaşa sunt înconjurate de
un înveliş cu rol de protecţie împotriva forţelor exterioare şi care oferă o bună rezistenţă
mecanică. Capacitatea ghidării luminii în fibră este dependentă de proprietăţile miezului şi ale
cămăşii. Sunt cele mai folosite ghiduri de undă din zilele noastre. Principiul de funcţionare al
acestor ghiduri de undă este bazat pe reflexia totală a razelor de lumină la o suprafaţă de
separaţie.

Definitia unui sensor cu fibra optica

Un Senzor cu fibră optică este un senzor care folosește fibra optică fie ca un element de

detecție ("senzori intrinseci"), fie ca și comutator de semnale de la un senzor la componenta
electronică ce procesează semnale("senzori extrinseci").

2.2. Clasificarea senzorilor cu fibre optice

În domeniul senzorilor cu fibre optice există, în momentul de faţă, o cantitate
mare de informaţii, deoarece acest domeniu a căpătat o extindere mare

Clasificarea senzorilor cu fibre optice se face:

 în funcţie de locul unde are loc procesul de interacţiune dintre mărimea de măsurat şi
radiaţia optică:
 senzori intrinseci, la care interacţiunea are loc în fibră;
 senzori extrinseci, la care interacţiunea are loc în afara fibrei;
 senzori evanescenţi, la care interacţiunea are loc în proximitatea miezului fibrei.
 în funcţie de parametrii radiaţiei optice modulate:
 senzori cu fibre optice cu modulare în amplitudine (intensitate);
 senzori cu fibre optice cu modulare în fază (senzori interferometrici);
 senzori cu fibre optice cu modulare în frecvenţă (culoare);
 senzori cu fibre optice cu modularea stării de polarizare.
 Există o categorie de senzori cu fibre optice intrinseci la care mărimea de măsurat nu
interacţionează direct cu radiaţia optică. În acest caz are loc o transformare intermediară a
mărimii de intrare într-o mărime mecanică (presiune, deplasare, etc). Se definesc două categorii
de astfel de senzori:

 senzori intrinseci direcţi – mărimea de măsurat interacţionează direct cu lumina;

 senzori intrinseci indirecţi – mărimea de măsurat suferă o transformare intermediară.
În funcţie de felul în care are loc modularea luminii senzorii intrinseci pot fi:
 cu modularea fazei (senzorii interferometrici);
 cu modularea polarizării (senzorii polarimetrici).
În marea majoritate a cazurilor senzorii intrinseci sunt realizaţi cu fibre optice
monomodale. Avantajul utilizării fibrelor monomodale este acela că sunt potrivite pentru
realizarea de configuraţii cu sensibilităţi şi precizii ridicate.

Mărimile care se pot măsura cu ajutorul acestor senzori sunt:

 mărimi electrice (curent, tensiune, câmp electric);

 mărimi magnetice (câmp magnetic);
 mărimi termice (temperatură);
 mărimi mecanice (rotaţie, effort, deplasare);
 mărimi chimice.
Efectele care stau la baza senzorilor intrinseci cu fibre optice sunt:
  efectul Faraday (senzori de curent, de câmp magnetic);
 efectul Sagnac (giroscoape);
 birefringenţa reciprocă datorată deformărilor elastice ale fibrei, care poate creşte odată cu
aplicarea unei forţe directe, a unei creşteri de temperatură (efectul magnetostrictiv).

1. Senzori de marcaj colorat şi RGB

1.1. Principiul de funcţionare
Senzorii de marcaj sunt un tip special de senzori cu difuzie, care sunt proiectaţi pentru
detecţia marcajelor pe baza contrastului dintre marcaj şi fundal.

Dispunerea lentilei este puţin diferită de cea de la senzorii cu difuzie standard, datorită
modului de focalizare. Pentru a putea detecta schimbările de culoare, unitatea de amplificare
diferă de cea obişnuită, având o sensibilitate mai mare.

Sensibilitatea acestor tipuri de senzori este şi ea influenţată de sursa de lumină folosită.

Sursa de lumină roşie (folosită la cei mai mulţi senzori cu difuzie) asigură o distanţă de sesizare
acceptabilă, dar nu poate fi folosită decât în cazul anumitor combinaţii de culoare. Cu o sursă de
lumină verde distanţa de sesizare devine mai mică, însă creşte sensibilitatea în domeniul color,
fiind mai potrivită pentru sesizarea culorilor apropiate

Senzorii fotoelectrici cu difuziune prezentaţi până acum funcţionează pe baza cantităţii de

lumină primită, şi nu pe baza componenţei luminii. De fapt, lumina constă din foarte multe
componente, iar gama vizibilă este numai o mică parte a acestora. Cu ajutorul unei prisme putem
observa că de fapt, culoarea albă este compusă din mai multe culori diferite. Lumina ce trece prin
prismă se descompune în şapte componente (culori) principale: roşu, orange, galben, verde,
albastru, albastru indigo, violet (R O G V A I V).

În realitate, fiecare culoare poate fi compusă din 3 componente: roşu (R – Red), verde (G
– Green), albastru (B – Blue). Când aceste trei culori sunt combinate, se obţine culoarea albă
(fig. 3.3.). Acest fapt poate fi simulat uşor cu un disc în rotaţie rapidă, pe care am vopsit cele trei
culori.
 2. Senzori de culoare E3X-DAC-S

2.1. Principiul de funcţionare

Senzorii cu fibră optică au două părţi principale, amplificatorul şi capul de detecţie.

Amplificatorul conţine unitatea de emisie (sursa luminoasă) şi cea de recepţie, inclusiv

electronica aferentă, iar fibra optică transmite lumina la capul de detecţie.
Razele luminoase emise de o sursă de lumină (LED) sunt transmise prin fibra optică,
fiind reflectate de repetate ori între miezul şi mantaua cablului. La capătul fibrei, lumina va ieşi
cu o anumită dispersie
Se formează astfel o rază de lumină foarte similară cu cea ieşită dintr-un senzor obişnuit,
numai că este de mărime mai mică. Sursa de lumină mai redusă precum şi o suprafaţă mai mică a
lentilei conduc la o suprafaţă, respectiv distanţă de detecţie mai mică

2.2. Folosirea senzorilor cu fibră optică

Avantajul principal al senzorilor fotoelectrici cu fibră optică este dimensiunea redusă. Ca
urmare, ei pot fi instalaţi şi în acele locuri unde nu mai încap senzorii obisnuiţi. Unele fibre
optice dispun de un cap de sesizare cu diametrul foarte mic, de până la 0,8 mm. Însă, ca urmare a
dimensiunii lor mai reduse şi rezistenţa mecanică va fi mai mică.
Datorită compactităţii extraordinare a capetelor de sesizare, aceşti senzori se pretează la
sesizarea în mod stabil a unor obiecte mici
Capetele de detecţie ale senzorilor fotoelectrici cu fibră optică pot fi dispuse şi într-un
mediu periculos, unde instalarea senzorilor obişnuiţi ar fi periculoasă sau imposibilă (fig. 4.5.).
Acest lucru se datorează faptului că fibra optică sau capul de detecţie nu sunt alimentate electric.
Totodată, sunt total imune la zgomotul de natură electrică (dacă amplificatorul este montat
adecvat).
Dacă zona are temperatura mai ridicată (max. până la 300°C), în locul fibrelor optice din
material plastic trebuie folosite fibre din sticlă. Obiectele extrem de mici se pot detecta cu
senzori cu difuzie şi cu lentile adiţionale (ce se comandă separat).
Cu ajutorul unor astfel de lentile, se pot sesiza chiar şi obiecte de 0,5 mm
2.3. Amplificatoare cu fibră optică “E3X-DAC-S”
Seria de amplificatoare cu fibră optică E3X-DAC-S detectează culoarea şi intensitatea
luminoasă reflectată de pe marcaj sau obiect şi o compară cu o valoare RGB sau intensitate
memorată. Permite detecţia obiectelor colorate diferit sau cu nuanţe diferite de gri.

 LED alb pentru impedanţa culorii

 Timp de răspuns de 60 μs
 Timer încorporat cu o întârziere de până la 5 secunde
 Funcţie de învăţare cu ajutorul unui singur buton
 2.3.1. Schema montajului experimental

Lumina reflectată de marcaj este detectată de dioda fotoelectrică, evaluând conţinutul ei

în componentele R, G, B. Funcţionarea senzorului depinde de modul de lucru ales de operator
(light, dark). Senzorul examinează raportul dintre aceste componente. Acest mod este mai puţin
sensibil la distanţa de sesizare, deoarece raportul componentelor nu este influenţat de distanţă,
deşi intensitatea lor se schimbă. Astfel, detecţia este stabilă chiar şi în cazul unor obiecte aflate la
o distanţă variabilă. Este posibilă şi sesizarea unei diferenţe infime dintre culori, dar detecţia este
influenţată de intensitatea componentelor RGB reflectate. Se pot detecta bine chiar diferenţe mai
mici între culori, metoda este sensibilă la poziţia obiectului de detectat.

Senzorul are două moduri de lucru :

 NPN (Figura 4.8.) care presupune ieşirea pe OFF când senzorul nu detectează nici un
obiect sau marcaj şi ON la detectare;
 PNP (Figura 4.9.) care presupune ieşirea pe ON când senzorul nu detectează nici un
obiect sau marcaj şi OFF la detectare.

Bibliografie
 1. http://ep.etc.tuiasi.ro/site/Senzori_si_Traductoare/Cursuri/senzori_2.pdf

2. http://facultate.regielive.ro/referate/electronica/senzori-cu-fibre-optice-3507.html

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Fibr%C4%83_optic%C4%83

4. http://www.megatech.ro/aplicatii

5. OMRON – Catalog de produse 2005/2006

6. Senzori OMRON - dr.ing. Mitică MANEA, Colegiul Tehnic « Dumitru Mangeron »

Bacău, note de curs