Termenul 

internet provine din împreunarea artificială și parțială a două

cuvinte englezești: interconnected = interconectat și network = rețea.
Cuvântul are două sensuri care sunt strâns înrudite, în funcție de context:

 Substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă) desemnează o rețea mondială

unitară de calculatoare și alte aparate cu adrese computerizate, interconectate conform
protocoalelor (regulilor) de comunicare „Transmission Control Protocol” și „Internet
Protocol”, numite împreună „stiva TCP/IP”. Precursorul Internetului datează din 1965,
când Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare - a Ministerului
Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA (Defence Advanced Research
Projects Agency, DARPA) a creat prima rețea de computere interconectate sub
numele ARPAnet.
Super-rețeaua Internet din zilele noastre, care de mult a împânzit întreg globul pământesc, a
rezultat din extinderea permanentă a acestei rețele inițiale Arpanet. Azi pe glob există un
singur Internet, care însă este uriaș; el oferă utilizatorilor săi o multitudine de informații și
servicii precum e-mail, www, FTP, Găzduire web (web hosting) și multe altele, unele dintre
ele fiind numai contra cost.
Termenul „Internet” nu trebuie confundat cu serviciul internetic World Wide Web (www).
Acesta este doar unul din multele servicii oferite pe Internet, vezi secțiunea „Aplicații
Internet” mai jos.

 Substantivul comun „internet” (scris cu minusculă) desemnează rețele speciale

ce interconectează 2 sau mai multe rețele autonome aflate la mare depărtare
unele față de altele. Un exemplu de 2 rețele mari, interconectate printr-un
internet pentru care folosința acestui nume este justificată:
rețelele SIPRNet și FidoNet. Rețelele de tip internet nu trebuie confundate cu
super-rețeaua „Internet” de mai sus.
În continuare, acest articol se ocupă numai de Internet - super-rețeaua unică de răspândire
mondială.

Cuprins

 1Utilizare

 2Caracteristici tehnice

 3Accesul la Internet

o 3.1Acces prin linie de telefonie fixă

o 3.2Acces la un router (sau modem ADSL) conectat la rețeaua fixă de

telefonie sau de ADSL

o 3.3Acces printr-un controler de comunicații dedicat

o 3.4Acces prin rețele de telefonie celulară, mobilă (GSM)

 o 3.5Acces prin rețeaua de cablu de TV

o 3.6Acces prin satelit

o 3.7Altele

 4Istoric

o 4.1Numărul de siteuri web din Internet

o 4.2Numărul de utilizatori

 5Aplicații Internet

 6Divertisment în Internet

 7Marketing și afaceri prin Internet

 8Aspecte sociale

o 8.1Pericolele Internetului

o 8.2Cenzura în Internet

o 8.3Găzduire web

o 8.4Votare prin Internet

o 8.5Web 2.0

o 8.6Web 3.0

 9Intranet și extranet

o 9.1Caracteristici

o 9.2Avantaje

o 9.3Software

o 9.4Exemple de companii care au implementat intranet

 10Note

 11Vezi și

 12Legături externe
Utilizare

Număr de abonamente la internet în procente, raportat la populație

Potrivit unui comunicat de presă al fundației ECDL în 2008 aproximativ 83 % din populația
globală nu folosea Internetul.[1]
În iulie 2016, o rezoluție ONU a declarat că accesul la internet este un drept uman de bază.
[2]

Potrivit unui studiu întocmit de firma de cercetare on-line InternetWorldStats,

în noiembrie 2007 rata de penetrare a Internetului în România a atins nivelul de 31,4 % din
totalul populației, estimată la 22,27 milioane de locuitori[3], iar numărul de
conexiuni broadband era de 1.769.300 [4].
Între 2007 - 2011 numărul conexiunilor la Internet în gospodăriile românești a crescut de la
22 % la 47 %; cifrele corespunzătoare la nivelul Uniunii Europene au fost 54 % și 73 %.[5].

Caracteristici tehnice
În ziua de astăzi Internetul este susținut și întreținut de o mulțime de firme comerciale. El se
bazează pe specificații tehnice foarte detaliate, ca de exemplu pe așa-numitele „protocoale
de comunicație”, care descriu toate regulile și protocoalele de transmitere a datelor în
această rețea. Vezi și articolul despre Modelul de Referință OSI.
Protocoalele fundamentale ale Internetului, care asigură interoperabilitatea între orice două
calculatoare sau aparate inteligente care le implementează, sunt Internet
Protocol (IP), Transmission Control Protocol (TCP) și User Datagram Protocol (UDP).
Aceste trei protocoale reprezintă însă doar o parte din nivelul de bază al sistemului de
protocoale Internet, care mai include și protocoale de control si aplicative, cum ar
fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP, SMTP, HTTP, HTTPS, SSH, Telnet, FTP, LDAP, S
SL, WAP și SIP.
Din cauza multelor fuziuni dintre companiile de telefonie și cele de Internet (Internet Service
Providers, prescurtat ISP) au apărut o serie de probleme în sensul că sarcinile acestora nu
erau clar delimitate.
Rețeaua regională a ISP-ului este formată prin interconectarea ruterelor din diverse orașe
pe care le deservește compania. Dacă pachetul este destinat unui calculator-gazdă deservit
direct de către rețeaua ISP, pachetul va fi livrat direct lui. Altfel el este predat mai departe
operatorului (firmei) care furnizează companiei ISP servicii de comunicare prin backbone-ul
rețelei. (In engleză backbone înseamnă in general șira spinării, iar în informatică înseamnă
rețeaua de bază pentru interconectarea rețelelor). În partea superioară a acestei ierarhii se
găsesc operatorii principali de la nivelul backbone-ului rețelei, companii cum ar fi AT&T sau
SPRINT. Aceștia răspund de backbone-uri mari cu mii de rutere conectate prin fibră optică,
cu bandă largă de transfer.
Corporațiile și firmele de hosting utilizează așa-numitele „ferme” de servere rapide (= multe
servere, situate eventual în aceeași sală sau clădire), conectate direct la backbone.
Operatorii încurajază pe clienții lor să folosească această conectare directă prin închirierea
de spațiu în rack-uri = dulapuri speciale standardizate pentru echipamentul clientului, care
se află în aceeași cameră cu ruterul, conducând la conexiuni scurte și rapide între fermele
de servere și backbone-ul rețelei.
Dacă un pachet trimis în backbone este destinat unui ISP sau unei companii deservite de
aceeași coloană, el este transmis celui mai apropiat ruter. Pentru a permite pachetelor să
treacă dintr-un backbone în altul, acestea sunt conectate în NAP-uri (Network Access
Point). În principiu un NAP este o sală plină cu rutere, cel puțin unul pentru
fiecare backbone conectat. O rețea locală conectează toate aceste rutere astfel încât
pachetele să poată fi retransmise rapid din orice coloană în orice alta. În afară de
conectarea în NAP-uri, backbone-urile de dimensiuni mari au numeroase conexiuni directe
între ruterele lor, tehnică numită conectare privată (private peering).
Unul dintre paradoxurile Internetului este acela că ISP-urile, care se află în competiție între
ele pentru câștigarea de clienți, cooperează în realizarea de conectări private și întreținerea
Internetului.
Termeni înrudiți cu „Internet” și „internet”:

 intranet: o rețea particulară cu principii de funcționare similare cu cele ale

Internetului, dar cu acces restrâns - de exemplu intranetul sau intraneturile unei
companii particulare, la care primesc acces numai angajații companiei.
Intraneturile sunt de obicei separate de Internet.
 extranet: un intranet particular al unei companii, la care însă au acces (măcar
parțial) și anumite persoane sau grupe externe autorizate din alte companii, ca
de exemplu de la firme furnizoare sau firme cliente. Accesul la extraneturi are
loc de obicei prin intermediul Internetului.

Accesul la Internet
Există un șir întreg de metode de cuplare fizică a unui calculator sau aparat „inteligent”
(smart) la Internet.

Acces prin linie de telefonie fixă

Accesul unui utilizator la Internet prin intermediul rețelei de telefon analogice fixe tradițioale:
utilizatorul unui calculator cheamă programul de comunicație necesar, care mai întâi se
conectează la modem. Modemul este o componentă a calculatorului care convertește
semnalele digitale (de transmis) în semnale analogice, care pot circula în rețeaua telefonică.
Apoi modemul „formează” numărul de telefon al unui furnizor de servicii Internet - ISP.
Semnalele modulate (de fapt datele) sunt transferate la punctul de livrare (Point Of
Presence, POP) al ISP-ului, unde sunt preluate din sistemul telefonic și transferate în
rețeaua regională de Internet a ISP-ului. Din acest punct sistemul este în întregime digital și
se bazează pe comutarea de pachete (packet switching); în acest sistem de transmisie
informația care trebuie transmisă este "mărunțită" în multe pachete mici, care sunt apoi
transmise la destinație în mod independent unele de altele și chiar pe căi diferite; sigur că la
destinație pachetele trebuiesc reasamblate în ordinea corectă.
Pe lângă utilizarea rețelei fixe publice acceași tehnică se poate folosi și pe linii fixe dedicate
(închiriate).
Acest tip de acces a rămas în urmă ca viteză și siguranță în funcționare și nu se mai
utilizează aproape deloc.
Acces la un router (sau modem ADSL) conectat la rețeaua fixă
de telefonie sau de ADSL
Legătura de la placa de rețea (NIC) din computerul local la ruter se poate face:

 printr-un fir, sau și

 fără fir (wireless); atunci NIC leagă prin radio la un așa-numit Active
Point sau Hotspot integrat în ruter, legătură bazată pe tehnica Wi-Fi sau altele
(WLAN).
Acces printr-un controler de comunicații dedicat
Acces prin rețele de telefonie celulară, mobilă (GSM)
Legătură prin radio, de la un telefon celular de tip smartphone, de la un calculator
portabil sau, mai general, de la un dispozitiv Internet mobil la antena celulară terestră,
utilizând tehnicile GSM sau UMTS.

Acces prin rețeaua de cablu de TV

Acces prin satelit
Această tehnologie a fost dezvoltată pentru a asigura accesul în zonele izolate la internet de
bandă largă, sau în zone în care furnizorii clasici nu au infrastructura dezvoltată.
Articol principal: Interent prin satelit.

Altele
Pe anumite domenii speciale se fac încă experimentări: prin rețeaua de curent electric; prin
rețeaua de transporturi a căilor ferate ș.a.

Istoric
Articol principal: Istoria Internetului.

Punctul de pornire în dezvoltarea Internetului a fost rivalitatea între cele două mari puteri ale
secolului al XX-lea: Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. În 1957, URSS (Uniunea
Republicilor Sovietice Socialiste) lansează în spațiul cosmic primul satelit artificial al
Pământului denumit Sputnik. Acest fapt a declanșat o îngrijorare deosebită în Statele Unite
ale Americii, astfel președintele Eisenhower înființează o agenție specială subordonată
Pentagonului: Advanced Research Projects Agency (www.darpa.mil). Această agenție a
Ministerului de Apărare (Department of Defense, prescurtat DOD) este condusă de oameni
de știință, are o birocrație redusă, și are ca misiune: „Menținerea superiorității tehnologice a
armatei Statelor Unite și prevenirea surprizei tehnologice în domeniul securității naționale
prin sponsorizarea celor mai noi și revoluționare descoperiri științifice și prin investirea de
fonduri teoretic nelimitate pentru realizarea unei legături între cercetarea științifică și
implementarea tehnologică militară a acesteia.”[necesită  citare]
În 1959 John McCarthy, profesor la Universitatea Stanford, al cărui nume va fi asociat cu
inteligența artificială, găsește soluția de a conecta mai multe terminale la un singur
calculator central: time-sharing (partajarea timpului). Aceasta este o modalitate de lucru în
care mai multe aplicații (programe de calculator) solicită acces concurențial la o resursă
(fizică sau logică), prin care fiecărei aplicații i se alocă un anumit timp pentru folosirea
resursei solicitate. Apărând apoi primele calculatoare în marile universități se pune
problema interconectării acestora. Cercetătorul Lawrence Roberts susține o soluție de
interconectare prin comutare de pachete (packet switching) în modelul numit "client-server".
Astfel, pentru a transmite informația, aceasta este mărunțită în porțiuni mici, denumite
pachete. Ca și la poșta clasică, fiecare pachet conține informații referitore la destinatar,
astfel încât el să poată fi corect dirijat pe rețea. La destinație întreaga informație este
reasamblată. Deși această metodă întâmpină rezistență din partea specialiștilor, în 1969
începe să funcționeze rețeaua "ARPANET" între 4 noduri: University of California din Los
Angeles (UCLA), University of California din Santa Ana, University of Utah și Stanford
Research Institute (SRI). Toate acestea au fost codificate într-un protocol care reglementa
transmisia de date. În forma sa finală, acesta era TCP/IP (Transmission Control Protocol /
Internet Protocol), creat de Vint Cerf și Robert Kahn în 1970 și care este și acum baza
Internetului. TCP/IP face posibil ca modele diferite de calculatoare, de exemplu cele
compatibile cu IBM sau și Mac's, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX,
Windows, MacOS etc. să se "înțeleagă" unele cu altele. În acest fel, Internetul urma să
devină cu adevărat independent de platforma harware utilizată. Prima conexiune ARPANET
a fost realizată în 29 octombrie 1969, ora 22:30 între University of California din Los
Angeles și Institutul de Cercetare Stanford și a decurs astfel: cei de la un capăt al rețelei au
tastat un “L” (de la "login") și apoi, prin telefon, au cerut confirmarea funcționării transferului
de date de la cei de la celălalt capăt al conexiunii. Dialogul a fost următorul:[6]
„

-Vedeți L-ul?
-Da, vedem L-ul!
Apoi au tastat un O și au întrebat din nou:
-Vedeți O-ul?
-Da, vedem O-ul, a venit raspunsul.
Apoi au tastat un G și conexiunea a picat.”

Ca program al Ministerului Apărării al SUA, ARPANET s-a dezvoltat uluitor de repede, la el

conectându-se din ce în ce mai multe calculatoare. În 1979 ARPA decide să separe rețeaua
în două, una pentru lumea comercială și universitară, și una militară. Cele două rețele
puteau comunica în continuare, construindu-se practic o inter-rețea (internet) denumită
inițial DARPA Internet și consacrată ulterior sub denumirea Internet. Numeroși cercetători
din domeniul academic și militar si-au concentrat eforturile în scopul dezvoltării unor
programe de comunicare în rețea. Astfel în 1980 o serie de programe de comunicare
(bazate pe protocoale binedefinite), care sunt utilizate și astăzi, erau deja finalizate. În 1983,
TCP/IP devine unicul protocol oficial al Internetului, și ca urmare, tot mai multe calculatoare
din întreaga lume au fost conectate la ARPANET. Creșterea numărului de calculatoare
conectate la Internet a devenit exponențială, astfel încât în 1990 Internetul cuprindea 3.000
de rețele și 300.000 de calculatoare. În 1992 era deja conectat calculatorul cu numărul
1.000.000. Apoi mărimea Internetului s-a dublat cam la fiecare an.
 Primul server Web

Dezvoltarea rapidă a Internetului s-a datorat faptului că accesul la documentația

protocoalelor obligatorii a fost și este liber și gratuit. În 1969 S. Crocker a inițiat o serie de
„note de cercetare” denumite RFC (Request for Comments), numerotate cronologic și
devenite cu timpul accesibile gratuit on-line (în Internet). Marea schimbare a început în
1989, când Tim Berners Lee de la Centrul European pentru Fizica Nucleară din Geneva
(CERN) a pus bazele dezvoltării primului prototip al World Wide Web (WWW sau web).
O altă schimbare radicală s-a produs când, în 1993, National Center for Supercomputing
Applications (NCSA) din SUA a pus la dispoziție browserul "Mosaic", care era bazat pe o
interfață grafică (Windows). Enorma creștere a webului a început aproape dintr-o dată: în
iunie 1993 erau înregistrate 130 servere web, iar în 1994 erau deja peste 11.500 de
servere.[necesită  citare]

Numărul de siteuri web din Internet

Numărătoarea a început în anul 1991, prin înființarea de către CERN(Organizația
Europeană pentru Cercetare Nucleară) a primului site web care avea adresa
nxoc01.cern.ch, iar mai apoi info.cern.ch. Pe 12 decembrie 1991, Paul Kunz de la Stanford
Linear Accelerator Center (SLAC) a pus în funcțiune primul server web din America.

Anul 2008[7] 2007[7] 2006[7] 2005[7] Tim Berners-Lee apreciază că la sfârșitul anului

2015, cel târziu la mijlocul anului 2016, numărul
[8]
milioane 186,7 155,5 106,8 75,2 de site-uri web va depăși 1 miliard.
Numărul de utilizatori
[9] [9] [9]
An 2010 2009
Aplicații Internet
miliarde 2,08 1,86
Aplicațiile Internetului sunt numeroase: în primul rând afișarea de
informații mai mult sau mai puțin statice cu formă de text, imagini și
sunete (așa-numitele pagini web), apoi poșta electronică e-mail, transferul de fișiere de date și
informații, chat, video și video on demand, telefonie și telefonie cu imagine prin Internet, televiziune
prin Internet, e-commerce, sondări de opinie, mediu pentru răspândirea știrilor, mediu pentru toate
genurile de grafică și muzică, deschiderea unei sesiuni de lucru de la distanță, grupuri de discuții pe
teme prestabilite, jocuri interactive prin rețea, operații bancare (Internet banking) și multe, multe
altele. Printre ele, World Wide Web, prescurtat WWW, deseori numit numai "web", este la loc de
vârf, deoarece este o aplicație multimedială și integrativă, cu o interfață de utilizator (Graphic User
Interface, GUI) foarte atrăgătoare din punct de vedere grafic, practică și simplu de folosit. WWW a
fost inventat de către Tim Berners-Lee în anul 1993.
Pentru folosirea tuturor aplicațiilor din web este nevoie în general doar de un singur program
multifuncțional numit browser (cuvânt englez). Exemple: MS Internet Explorer,
Mozilla Firefox (provenit din Netscape Navigator),Google Chrome, Opera, Apple Safari ș.a.

Divertisment în Internet
În Internet se află un număr imens de informații de cele mai diverse naturi, precum ar fi
filme, videoclipuri, cărți, așa-numite audiobooks, muzică și multe altele. De exemplu, o
adresă web (adresă Internet) foarte cunoscută este www.youtube.com, aici putându-se găsi
practic orice tip de videoclipuri. Această adresă este în același timp și un site web
de exprimare liberă.
Marketing și afaceri prin Internet
Odată cu dezvoltarea industriei Internetului au apărut și activități conexe care oferă o
informare alternativă pe toate domeniile vieții sau chiar posibilitatea de a avea acces
instantaneu, online, la informație: e-learning, audio-learning cu ajutorul audiobooks ș.a. Mai
mult decât atât, ca aplicație a Internetului a apărut întreaga branșă numită e-
commerce - comerțul electronic, prin care furnizorii de mărfuri și servicii dispun suplimentar
de o piață de desfacere enormă: Internetul.
Practic Internetul a oferit acces la o piață globală multor întreprinderi mici și mijlocii, care
fără aportul acestuia nu ar fi avut niciodată posibilitatea de a se adresa unor clienți la scară
mondială. Astfel Internetul a devenit și un important mediu de afaceri.
Conform statisticilor efectuate de firma Online Education, fiecare job devenit depășit prin
efectele Internetului este înlocuit cu alte 2,6 noi locuri de muncă.[10]

Aspecte sociale
Gradul de răspândire a Internetului pe glob este uriaș: la 30 iunie 2009 aveau acces la
Internet circa 1,67 miliarde de locuitori ai globului pământesc.

Pericolele Internetului
Accesul simplu și ieftin la Internet are și o consecință negativă, anume nimeni nu poate
garanta corectitudinea utilizatorilor. Astfel există deja o gamă largă de programe
dăunătoare, create de rău-voitori, care încep cu spionarea (invizibilă) a activității unui
utilizator și se termină cu furtul din contul bancar al persoanelor care nu se pricep cum să se
apere.Unul dintre cele mai periculoase grupuri și violatori de date este cunoscut ca fiind
Anonymous.

Cenzura în Internet
Anumite state de pe glob interzic, cenzurează sau restricționează populației lor accesul la
Internet în diverse domenii: politică, religie, pornografie ș.a., de exemplu Coreea de Nord,
China ș.a.

Găzduire web
În Internet există o mulțime de furnizori de servicii de găzduire web (web hosting) ce pot
găzdui situri web și proiecte online. Cele mai mari firme la nivel internațional au fost în 2008:
GoDaddy, Internet AG, ThePlanet și net@ccess[11].
O rețea de calculatoare reprezintă un mod de conectare a unor calculatoare individuale,
astfel încât să poată folosi în comun anumite resurse.
Rețeaua INTERNET și rețeaua WWW Internet este o "rețea de rețele", cu zeci sau sute de
milioane de calculatoare, dispuse pe întregul glob, staționare sau mobile, rețea ce deține
cantități uriașe de informații, din care foarte multe pot fi consultate fără restricții, iar unele
contra cost sau numai cu diferite parole de acces. Rețeaua World Wide Web, denumită Web
sau WWW, este partea cea mai dezvoltată din internet. A fost creată în 1989, la centrul
european de cercetări nucleare.

Votare prin Internet

Unele state ale lumii aplică în practică votarea prin Internet.
În câteva țări - Austria, Australia, Canada, Estonia, Franța, Germania, Japonia și Elveția -
există prevederi legislative pentru votul electronic, fără prezență personală, de la distanță. În
2011, votul prin internet la nivel municipal se testa în Norvegia.[12]
Deși mai multe țări din Uniunea Europeană au testat diferite proiecte de vot electronic,
Estonia este în prezent (2011) singurul membru UE care folosește această procedură pe
scară largă. La alegerile parlamentare estoniene din 2011, 24% din alegǎtori au votat prin
internet.[13]

Web 2.0
Web 2.0 este un aspect relativ nou în Internet, care implică participarea activă a utilizatorilor
(chiar nespecialiști) la dezvoltarea rețelei.

Web 3.0
Web 3.0 sau Web-ul semantic este un "web de date", care permite mașinilor să
înțeleagă semantica, sau sensul, de informații pe World Wide Web.

Intranet și extranet

Schema unei rețele intranet/extranet

Intranet este o rețea de calculatoare privată a unei companii, similară ca funcționalitate cu

mediul internet, care asigură accesul și distribuția informațiilor interne exclusiv persoanelor
conectate la aceasta. [14]
Rețele intranet pot fi găsite în aproape orice tip de organizație: companii mici, medii sau
mari, instituții educaționale și guvernamentale.
Primele site-uri de intranet și primele pagini de start ale companiilor au început să apară în
anii 1990-1991.
Un intranet este construit din aceleași concepte și tehnologii utilizate pentru internet: server-
client, protocoale de Internet TCP/IP, HTTP, SMTP (e-mail) și FTP (transfer
de fișiere), gateway cu firewall protejat de un posibil acces exterior neautorizat
(autentificarea utilizatorului, criptarea mesajelor, conectare la o rețea VPN). [15]

Caracteristici
Componentele care stau la baza alcătuirii unui Intranet sunt:

 rețea de calculatoare și componentele sale: hardware de comunicare între

diversele sisteme de calcul ale companiei, echipamente de interconectare
pentru subrețele, suite de protocoale
 programe și aplicații care implementează serviciile de bază Intranet
 aplicații care permit lucrul în cooperare cu alte rețele intranet [16]
Avantaje
 angajații pot trimite fișiere sau date necesare departamentelor interne într-un
timp scurt, acestea putând fi accesate oricând și reducând costurile companiei
(costurile de hârtie, spații de stocare etc.)
 creșterea controlului asupra circuitului informațiilor interne.
Software
Comercial
Microsoft SharePoint este software-ul dominant folosit pentru crearea unei rețele de
intranet; aproximativ 50% dintre acestea sunt dezvoltate folosind SharePoint. Alte aplicații
intranet comerciale includ: [17][18]
Wordpress, Sharepoint, Google Sites, Papyrs, Bitrix24, Drupal, eXo Platform, IBM
Websphere, Microsoft OneDrive.
Open source [19]
MindTouch Core, PBWiki, Plone, GlassCubes, Brushtail, Twiki, HyperGate, Open Atrium

Exemple de companii care au implementat intranet

 Ford - are un intranet folosit zilnic de peste 100 000 de angajati
 US West - încă din anul 1993, compania de telecomunicații a dezvoltat aplicații
bazate pe intranet pentru a-și îmbunătăți procesul de comunicare și de producție
și are peste 60 000 de persoane online.
 HP - are peste 200 de web servere interne, accesate de peste 10 000 de
angajați din diviziile de producție, vânzări și alte grupuri ale corporației; angajații
HP folosesc intranetul pentru a face schimb de informații pentru diverse
proiecte, între echipe din alte zone geografice, pentru a rezolva diverse
operațiuni programate din timp, rapoarte, cereri de echipament și management
de configurție software. [20]

 IBM – prin intermediul paginii de start "w3 On Demand Workplace care

deservește cei peste 300 000 de angajați din 75 de țări.  [21]

 Sun Microsystems - are SunWeb, update- uri de noi produse, catalog de

produse, educație, informații despre resurse umane, descrieri ale diviziilor de
vânzări și marketing. [22]
Extranetul este o extensie a intranetului unei companii pusă la dispoziție terților și care
extinde rețeaua privată cu dispoziții speciale pentru acces, autorizare și autentificare.
Această rețea face legătura între angajații unei organizații, clienți, furnizori și alți parteneri
de afaceri.

Note
1. ^ Dumitru Săndulescu (19 mai 2008). „Peste 80% din populația globală nu folosește
Internetul”. Money.ro. Accesat în 12 aprilie 2017.
2. ^ ONU a decis: Accesul la internet este un drept al omului, 7 iulie 2016, Adrian
Popa, Descoperă, accesat la 7 iulie 2016
3. ^ ClickNet suflă în ceafa RCS&RDS, accesat la 23 iunie 2008
 4. ^ Romania la InternetWorldStats, accesat la 23 iunie 2008
5. ^ New Eurostat website - Eurostat
6. ^ Gromov, Gregory (1995). „Roads and Crossroads of Internet History”.
7. ^ a b c d Internetul a incheiat 2008 cu 186,7 milioane de site-uri, 6 ianuarie 2009, wall-
stret.ro, accesat la 23 iunie 2011
8. ^ „Total number of internet websites”.
9. ^ a b c Numarul utilizatorilor de Internet a depasit doua miliarde, 26 ianuarie 2011,
wall-stret.ro, accesat la 24 iunie 2011
10. ^ [infografie-20658.html Manager.ro]
11. ^ Netcraft Hosting Provider Switching Analysis
12. ^ The e-vote trial
13. ^ Statistics - Internet Voting - Voting methods in Estonia - Estonian National
Electoral Committee
14. ^ dexonline.ro: definitie/intranet
15. ^ pcsoft.ro: ce-inseamna-intranet
16. ^ zota.ase.ro: Internet, Intranet, Extranet
17. ^ smallbusinesscomputing.com: 20-best-small-business-collaboration-tools
18. ^ quora.com: What-is-the-best-Intranet-platform-for-a-midsize-company
19. ^ webdistortion.com: 8-free-and-open-source-intranet-solutions-reviewed
20. ^ remoteaccess.hp.com
21. ^ https://www-01.ibm.com/ibm/ondemandcommunity/registration/signIn.jsp
22. ^https://classes.soe.ucsc.edu/ism050/Fall00/obriench9/sld021.htm

Vezi și
 Furnizor de servicii Internet
 Darkinternet
 Darknet
 Deep Web
 Istoria Internetului
 Era digitală
 Internet prin satelit

Legături externe
 „Internet” la DEX online
 Ce este internetul - O colecție de răspunsuri la întrebarea "Ce este internetul
pentru tine?"
 en  A Little History of the World Wide Web
 Istoria internetului, ponturifierbinti.com
 Note ale cursului Introducere în INTERNET al Academiei Române, 1997
 Ce este Internetul și cum a apărut?, 8 mai 2012, Mihaela Stănescu, Descoperă
 Cum arata PRIMA pagina de internet din urma cu peste 20 de ani, 7 august
2012, Patrick Vrabie, wall-street.ro
  Cum vedeau oamenii Internetul în urmă cu 40 de ani, când nici nu exista: Este
rețeaua care poate revoluționa viitorul, 26 decembrie 2013, Răzvan
Băltărețu, Adevărul
 Internet2 - repede, tot mai repede, 14 august 2007, Mihai Dragnea, Descoperă
 Societatea informatizată, 9 noiembrie 2007, Claudiu Andone, Descoperă
 Un exemplu de ghid Internet pentru începători al companiei române
InterConnect
 Trei sateliți Terabit vor fi lansați pe orbită pentru a furniza internet de mare
viteză, 11 februarie 2016, profit.ro
Internetul în România

 Prizonieri în rețea - Istorie WWW în România, 16 februarie 2003, Evenimentul

zilei
 "Pionierii" internetului din România, 28 iulie 2010, Petre Bădică, România liberă
 Ce este internetul și cum a apărut
Securitatea pe internet

 Maraton Descoperă: Capcanele internetului, 16 mai 2012, Descoperă

 „Ticăloșii“ de pe internet, 8 martie 2012, Răzvan Prițulescu, Adevărul
Anonimitatea pe internet

 Ghidul paranoicului: puținele modalități prin care suntem anonimi pe internet, 9

august 2013, Vlad Andriescu, Adevărul
Dependența de internet

 Recuperarea din IAD: cand internetul dauneaza grav sanatatii, 12 octombrie

2009, Cecilia Stroe, Descoperă
 Net... mania, 22 august 2005, Anca Alexe, Jurnalul Național
Intranet și extranet

 Intranet și Extranet articol Scritub.com