Maiastra iarna

Iata ca a sosit acea perioada din an in care craiasa zapezii a venit cu mantia ei de
diamante sa imbrace pamantul intr-ul covor de un alb imaculat. Norii plumburii au inceput sa
cearna alene cristalele cerului in mii de bucatele iar aerul capata o infatisare de poveste de
neuitat.

La ceas de seara cand oamenii si vietatile dorm craiasa zapezii munceste din greu la
confectionarea fiecarui fulg de zapada in parte.Aceasta ia un strop din cea mai cristalina apa
sufla peste el si il preface in gheata apoi cu mainile ei fine precum matasea si iscusite precum
mana unei croitorese transforma fulgul de zapada intrun adevarat mic univers cu un model
unicat.

Pe geamurile caselor adormite parca sub neaua rece si grea se tes putin cate putin flori de
gheata invelite in maragitar parca din cer coborate.Luna de clestar scapara scantei de gheata
peste intinderile de zapada in noptile geroase ale iernii. Stelele picura si ele din lumina lor peste
covorul alb si vantul isi face simtita prezenta sufland in vartejuri peste neaua proaspat cazuta din
inaltul cerului prefacand-o in suluri pe care le plimba de colo pana colo si apoi le aseaza in cele
mai neasteptate cotloane.

Cand soarele apare la rasarit aruncad sageti de foc peste intrega feerie gerul biciuie
obrajii oamenilor inrosindu-i si inghetandu-i instantaneu. Zarea indepartata este scaldata intr-o
lumina argintie aproape imposibil de privit.Stralucirea zapezii aduce din neant o lumina care
reflecta noua latura pe care natura o imbraca in cel mai deosebit anotimp al anului iar fluturasi de
gheata reflacta lumina in toate colturile vazduhului incarcat de prospetimea gerului naprasnic.

Undeva deasupra orizontului pe care cu greu il poti cuprinde cu vederea un sir de munti
stau acoperiti de zapada ca niste batrani cu parul alb adunati la sfat iar la poalele lor se arata un
satuc cu casute de barna pe care zapada a asternut caciuli pufoase de blana alba strapunse din loc
in loc de cate un firicel de fum.Chiar si copacii stau cuminti si inghetati sub stratul de omat
ascultand pasii tractorilor care cu greu se ivesc pe drum calcand apasat pe zapada care scartie sub
picioarele lor.

Timpul este neiertator si fiecare iarna este unica in felul ei si nici o clipa nu se repeta si
totdeauna este altfel si altfel si altfel…