Un Alt fel de poveste

Natura a fost dintotdeauna prietenă omului. Relația om-natură este esențială deoarece separat
aceștia nu pot exista. Încă de la începuturile lumii natura i-a linistit pe oameni prin frumusețea și
farmecul ei din fiecare anotimp.Esența naturii se regasește în fiecare om la fel cum esența umană
se regasește în fiecare adiere de vânt ce strabăte colțurile lumii. Toate aveau un echilibru
deosebit, erau legate unele de altele cu foarte multă grijă.

Atunci când omul și natura gândeau la fel și-și concentrau puterile pe un lucru totul venea ca prin
magie: când omul planta un copăcel mic și firav fără vreo speranța de viața natura îl ajuta cu
soare, căldură și minerale să crească, omul uda pomișorul și îl curața de insecte iar natura îi
cocea fructele iar la sfârșit ambii se bucurau de pom,natura de frumusețea acestuia iar omul de
roadele sale.

Însă, acest echilibru avea să se sfârșească atunci când omul a început să-și doreasca mai mult
confort, diferit de cel oferit de mama natură. Acest confort se crea în fabrici și combinate ce
distrugeau încet dar sigur natura. Copacii înalti și semeți pe care se sprijinea cerul ce acopereau
dealurile, munții si văile erau tăiați și ajungeau fie în foc, fie mobilă. Apa cristalină ce o găseai la
tot pasul era tot mai greu de găsit, doar pe vreo potecă uitată de lume unde pământul nu a stat
vreodată sub picior de om.

Din fericire oamenii au conștientizat că distrugând natura defapt se distrug pe ei înșiși. Au

realizat că oamenii, natura sunt defapt unul și același, același suflet, dupa cum a spus Mircea
Eliade: “Ştiu că există un singur suflet, răsfrânt în mii de atitudini trecătoare” . Atunci
ecologizarea întreg pământului s-a făcut doar în câteva zile. Oamenii bolnavi ce sufereau de boli
grave se vindecau ca prin minune fără nici un tratament, natura se refăcea prin vindecarea lor.
Copacii creșteau înalți cât nu puteai cuprinde cu privirea, înverezeau și înfloreau neîncetat iar
ființele umane se transformau din niște simple corpuri umblătoare în oameni cu adevărat
însuflețiți plini de viață.

Pământul zâmbea și soarele dansa de fericire scăldând pământul într-o mare de lumină lucitoare
ce străpungea fiecare colț al mâniei și al supărării înbibându-le cu dragoste. Oamnenii trăiau în
armonie ei între ei dar cel mai important este că trăiau în armonie cu natura.

Acum, în anul 2332 datorită oamenilor din trecut și datorită conștiinței lor fată de mama natură
Pămnâtul a devenit plin de vegetație de toate felurile, în cât din clasica sa denumire de Planeta
albastră acum se numește Planeta verde. Trăim ca în Grădina Raiului, nu avem nevoie de nimic
mai mult decât ceea ce ne oferă natura. Bogățiile ei ne sunt de ajuns. Nimeni nu suferă de nici o
boală iar frica și teama ne sunt necunoscute, știm că toți suntem unul și același oamenii,
animalele, natura așa că de ce să ne fie teama nouă de noi înșine.