Organizatii teritoriale intermediare

Uniunea Europeana

Uniunea Europeană (abreviat UE, vezi și nume alternative) este o uniune economică și politică,

dezvoltată în Europa, ce este compusă din 28 state. Originile Uniunii Europene se trag de
la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și dinComunitatea Economică
Europeană (CEE), formată din șase state în 1958. În anii următori Uniunea Europeană s-a lărgit
prin aderarea unor noi state membre și și-a crescut puterea prin adăugarea de domenii
economice, sociale și politice în abilitățile sale. Tratatul de la Maastricht a înființat Uniunea
Europeană sub prezenta denumire în 1993. Ultima amendare a bazelor constituționale ale UE a
fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.

Cele mai importante instituții ale UE sunt Comisia Europeană, Consiliul European,Consiliul

Uniunii Europene, Curtea Europeană de Justiție și Banca Centrală Europeană. Parlamentul
European este ales la fiecare 5 ani de cetățenii europeni.

Politicile UE sprijină și garantează libera mișcare a persoanelor, bunurilor, serviciilor și a

capitalului[6], au fost emise legi în domeniul justiției și afacerilor interne și se păstrează politici
comune în domeniul comerțului, agriculturii[7], în domeniul pescuitului și dezvoltarea regională. A
fost înființată de asemenea și o uniune monetară, Zona Euro care este compusă în prezent din
17 state

Avantaje: fonduri europene, comertul liber, cresterea pietii de desfacere, turism, sprijin

Dejavantaje:globalizarea( stergerea identitaii nationale,culturale), pierderea fortei de munca in

taile mai putin dezvoltate => imbatranirea populatiei

UE are in prezent 28 de tari membre

Tari fondatoare: Gemania, Franta, Italia, Louxemburg si Belgia

1. Germania, Franta, Belgia, Luxemburg, Olanda, Italia (1958, tari fondatoare)

2. Danemarca, Irlanda, Marea Britanie (1973)
3. Grecia (1981)
4. Spania, Portugalia (1986)
5. Austria, Suedia, Finlanda (1995)
6. Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Cipru(2004)
7. Romania, Bulgaria (2007).

8.Croatia(2013)

Comunitatea Statelor Independente

Comunitatea Statelor Independente este o alianță formată din 9 din cele 15 foste republici

ale Uniunii Sovietice, excepțiile fiind cele trei țări baltice: Estonia, Letonia și Lituania, precum
și Georgia (→2008) și Ucraina (→2014).

Aceste tari au in comun elementul rus(cultura limba si civilizatia) economia si politica

Cei 11 membri fondatori ai CSI

sunt: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Republica
Moldova, Rusia,Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina și Uzbekistan. În decembrie 1993 s-a
alăturat și Georgia, în circumstanțe controversate, în urma unui război civil în care trupele
rusești au intervenit de partea guvernului lui Șevardnadze. În urma evenimentelor din august
2008, când trupele rusești au intervenit din nou în Georgia, pentru susținerea regimurilor
separatiste sud-osetine și abhaze, parlamentul georgian a votat în unanimitate retragerea
Georgiei din CSI, pe data de 14 august 2008. Ca urmare a anexării Crimeii de către Rusia,
Ucraina s-a retras din CSI în 2014.[2]

Organizatia Natiunilor Unite

Organizația Națiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizație
internațională din lume. Fondată în 1945, după al Doilea Război Mondial, are astăzi 193 de
state membre. Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a Cărții
Organizației Națiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura
dezvoltarea economica si asistenta umanitara, obiectele de dezvoltare ale mileniului,
drepturile omului, mentinerea pacii si securiatii. Sediul central al organizației este la New
York.

Organizația Națiunilor Unite este compusă din cinci entități: Adunarea Generală a Națiunilor
Unite, Secretariatul Națiunilor Unite, Curtea internațională de justiție, Consiliul de Securitate
al ONU și Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite. O a șasea entitate, Consiliul de
Tutelă, și-a încetat activitatea în 1994, atunci când Palau a devenit stat independent.[4] Patru
dintre cele cinci entități au sediul în New York.[5] Curtea internațională de justiție se află
în Haga, Regatul Țărilor de Jos, iar alte agenții își au sediile în Biroul Națiunilor Unite de la
Geneva [6], Biroul Națiunilor Unite de la Viena [7] și Biroul Națiunilor Unite de la Nairobi [8]. În
baza Convenției legată de privilegii și imunități a Națiunilor Unite, ONU și agențiile sale au
imunitate în fața legilor din țările în care își desfășoară activitatea, menținând astfel
imparțialitatea Națiunilor Unite legată de țările gazdă și statele membre.[9]

Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN
în franceză și spaniolă) este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul
Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 28 state
din Europa și America de Nord.

Alianța s-a format din state independente, interesate în mentinerea pacii si apararea propriei
independențe prin solidaritatepolitică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare,
capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să raspundă tuturor formelor probabile de
agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Inițial, aceste state au
fost: Belgia, Canada,Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea
Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda si SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la
tratat Grecia si Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit membra NATO.

La constituirea ei, ideea de baza a alianței, menținută timp de peste 50 de ani, era aceea a
realizării unei apărări comune, credibile și eficiente. În acest sens, în articolul 5 al Tratatului
se specifica: „Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau a mai multora dintre ele in
Europa sau in America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor si, in consecinta,
daca se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitand dreptul sau
individual sau colectiv la autoaparare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Natiunilor Unite, va
da asistenta Partii sau Partilor atacate, prin luarea in consecinta, individual si concertat cu
celelalte parti, a acelor masuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea fortei armate,
pentru a restaura si a mentine securitatea zonei Nord-Atlantice.”

Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva
aliațiilor europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea
Sovietică ca și cum ar fi fost atacată ea însăși. Totuși temuta invazie sovietică din Europa nu
a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului la 12
septembrie 2001 drept răspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001.

La 17 martie 1948 Benelux, Franța, și Regatul Unit au semnat Tratatul de la Bruxelles care

este o percuziune la înțelegerea NATO.

URSS și statele aliate ei au format Pactul de la Varșovia în 1955 pentru a contrabalansa

NATO. Ambele organizații au fost forțe oponente în războiul rece. După căderea Cortinei de
Fier în 1989, Pactul de la Varșovia s-a dezintegrat.
Unesco

UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, conform denumirii

originale din engleză, United NationsEducational, Scientific and Cultural Organization) a fost
fondată la 16 noiembrie 1945. Își are sediul în Paris, Franța, dar are și 73 de suboficii active
în diverse țări ale lumii.

Constituția adoptată în Conferința de la Londra din noiembrie 1945 și aplicată începând cu 4

noiembrie 1946, a fost adoptată de cele 20 de state fondatoare (Regatul Unit, Noua
Zeelandă, Arabia Saudită, Africa de Sud, Australia, India, Mexic, Franța, Republica
Dominicană, Turcia, Egipt, Norvegia, Canada, China, Danemarca, Statele Unite ale
Americii, Cehoslovacia, Brazilia, Liban și Grecia).

UNESCO are 195 de state membre și 9 state asociate. România este membră UNESCO

din 27 iulie 1956.

Scopul organizației este de a contribui la pacea și securitatea lumii prin colaborarea între
națiuni în educație, știință, cultură, și comunicații pentru a se reuși stabilirea unui respect față
de justiție universal, pentru corectitudinea justiției și pentru drepturile și fundamentele omului
liber, indiferent de rasă, sex, limbă sau religie, după Carta Națiunilor Unite.

Una dintre misiunile UNESCO este cea de a menține o listă de locuri din patrimoniul
mondial. Aceste locuri sunt importante din punct de vedere natural sau istoric, a căror
conservare și salvare sunt importante pentru comunitatea mondială.

Unicef
Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a fost creat de
către Ansmablul General alNațiunilor Unite în 1946. În 1953, numele său a fost scurtat în Fondul
pentru Copii al Națiunilor Unite, dar mai este încă cunoscut sub acronomimul său popular. Cu
sediul în New York, UNICEF oferă asistență umanitară și pentru dezvoltare copiilor și mamelor lor
în țările în curs de dezvoltare. O agenție fondată prin voluntariat, UNICEF supraviețuiește prin
fonduri guvernamentale și donații private. UNICEF a primit în 1965 Premiul Nobel pentru Pac se
concentrează în principal pe 5 priorități de bază: Educația fetelor, Plus de imunizare, Protecția
copilului, HIV/SIDA, și Copilărie pentru copii. Alte priorități includ supraviețuirea copiilor, copilul și
familia și sporturi pentru dezvoltare.

Îmbunătățirea naturii acestor priorități se face printr-o gamă de 14 metode, începând cu

intervenții directe și legale, educație și până la colectare de date prin cercetări și recensăminte.

În fiecare zi copii sunt obligați să fie soldați, să se prostitueze, să facă munci necalificate sau să
fie servitori. Ei sunt abuzați, exploatați, sunt subiect de violență iar consecința este că devin copii
analfabeți, bolnavi și secătuiți. UNICEF încearcă pe toate căile să ofere protecție și suport, ca
susținători ai drepturilor copilului, prin programe de retragere a copiilor din armată, lucrând cu
persoane individuale, grupuri civice, la nivel guvernamental și cu persoane din sectorul privat
pentru a realiza schimbări pozitive.

Educația este o metodă sigură pentru îmbunătățirea vieții tuturor oamenilor, inclusiv a copiilor.
Educarea tinerelor fete asigură beneficii spectaculoase pentru generațiile prezente și viitoare și
influențează in mod deosebit o serie de priorități ale UNICEF cuprinzând supraviețuirea copiilor,
copii cu familie, imunizare și protecția copilului.

Scopul UNICEF este de a atrage cât mai multe fete în școli, garanția că urmează
cursurile și că își însușesc deprinderile de bază necesare pentru a reuși mai târziu în
viață. Ca parte a eforturilor neîntrerupte de asigurare a dreptului la educație a fiecărui
copil: băiat sau fată, strategia de accelerare a UNICEF este de creștere rapidă a
numărului de fete înscrise în școli în 25 de țări stabilite, în perioada 2002-2005.

Ce aduce în plus programul sunt intervențiile suplimentare. Începând cu educarea în ceea ce

privește suplimentele nutriționale și continuând cu plasele de țânțari tratate cu insecticide,
aceste servicii de salvare a vieții fac din programele de imunizare instrumente puternice în
slujba sănătății copiilor.