Mecanica Avionului

SEMINAR 3
ZBORUL ORIZONTAL

Forţele care acţionează asupra avionului în zborul orizontal sunt arătate în fig. 3.1. În
zbor orizontal, avionul are o altitudine constantă, aşa că h    0 . Cu acesta, ecuaţiile
generale (2.5) captă forma:
T  D  0; L G  0, (3.1)
În aceste relaţii, tracţiunea T este tracţiunea produsă de motorul avionului, sau
tracţiunea disponibilă a acestuia. D este rezistenţa la înaintare a avionului, sau
esenţial, tracţiune necesară susţinerii înălţimii de zbor .

Fig. 3.1 Zborul orizontal

Deci pentru zborul orizontal , condiţia de echilibru poate fi enunţată ca fiind portanţa
egală cu greutatea şi tracţiunea necesară egală cu cea disponibilă. Cu L  G factorul
de sarcină devine n  1 Ecuaţiile cinematice generale (2.6) devin pentru zborul
orizontal:
x  V ; h  0 (3.2)
Soluţia ec. (3.1) dă viteza de zbor V şi unghiul de incidenţă  , sau coeficientul
forţei portante C L pentru realizarea unui zbor staţionar, la echilibru.

1. Tracţiunea necesară pentru zborul orizontal

Tracţiunea necesară este chiar rezistenţa la înaintare care pentru zborul orizontal are o
variaţie interesantă cu viteza. Pentru înţelegerea acesteia procedăm în felul următor:
Exprimăm rezistenţa la înaintare:
1
D V 2 S (C D 0  kC L2 ) . (3.3)
2
Dacă ţinem cont că L  G , putem obţine coeficientul de portanţă:
2G
CL 
V 2 S
În acest caz, rezistenţa la înaintare devine:
1 2kG 2
D V 2 SCD 0  , (3.4)
2 V 2 S
relaţie în care a fost pusă în evidenţă influenţa vitezei asupra celor doi termeni,
rezistenţa la incidenţă nulă şi rezistenţa indusă, cei doi termeni fiind reprezentaţi în
fig. 3.2

1
 Mecanica Avionului

Fig. 3.2 Dependenţa termenilor forţei rezistente de viteză

Pentru a obţine valoarea minimă a forţei rezistente şi viteza la care aceasta se

produce, derivăm expresia (3.4) în raport cu viteza, şi egalăm cu zero, obţinând:
4kG 2
VSC D 0  0 , (3.5)
V 3 S
de unde, viteza:
2G k
V  VR  4 (3.6)
S C D 0
Înlocuind (3.6) în (3.4) obţinem că pentru V R :
,
Di  D0  G kC D 0 (3.7)
de unde valoarea minimă a rezistenţei la înaintare este dată de:
D min  2 D0  2 Di  2G kC D 0 (3.8)
Metoda expusă este valabilă pentru asigurarea unui zbor cu eficienţă maximă în cazul
avioanelor cu reacţie, caracterizate prin forţă de tracţiune.

2. Puterea necesară pentru zborul orizontal

În cazul avioanelor cu elice, caracterizate prin putere, ne interesează puterea

necesară asigurării zborului orizontal, care este dată de:
1 2kG 2
PR  DV  V 3 SC D 0  (3.9)
2 VS
Se observă existenţa a doi termeni, unul pentru anularea rezistenţei la incidenţă nulă,
iar cel de al doilea pentru termenul rezistenţei induse ambii termeni fiind reprezentaţi
în fig. 3.3

2
 Mecanica Avionului

Fig. 3.3 Dependenţa puterii necesare de viteză

Pentru determinarea vitezei la care se obţine puterea necesară minimă şi valorii

acesteia se anulează derivata relaţiei (3.9) obţinând:
PR 3 2kG 2
 V 2 SC D 0   0, (3.10)
V 2 V 2 S
de unde rezultă:
2G k V
V  V m 4  4 R  0.76V R (3.11)
S 3C D 0 3
cu coeficientul forţei portante corespunzătoare dat de:
3C D 0
C Lm   3C L (3.12)
k
Mai putem arăta că pentru această viteză, fineţea aerodinamică este:
3C D 0
C k 3 1
f  Lm    0,866 f m (3.13)
CD C D0 2 2 kC D 0
C D0  k3
k
şi puterea necesară minimă este:
1  3C D 0  2S 4 2S 4G 2 k 8 kG 2
PR min  V m3 S  C D 0  k  Vm C D0  C D0  
2  k  Vm V m  2 S 2 3C D 0 3 SVm
8kG GV m
 GV m 
3SVm 0,866  f m
2

(3.14)

3. Anvelopa de zbor orizontal

Din relaţiile anterioare am stabilit că plecând de la ecuaţiile de echilibru există o

tracţiune, respectiv o putere necesară compensării rezistenţei aerodinamice a
aparatului pentru un anumit regim de zbor caracterizat printr-o anumită viteză şi
înălţime. Pe de altă motorul avionului, în funcţie de tipul acestuia, asigură o tracţiune,

3
 Mecanica Avionului
respectiv o putere disponibilă, care la rândul ei variază în funcţie de regimul de zbor
al avionului (viteză, înălţime). Din fig. 3.4 şi 3.5 se observă că pentru o anumită
înălţime, cele două curbe se intersectează în două puncte, corespunzător la două
viteze de zbor, viteza minimă şi viteza maximă, valoarea vitezei de tracţiune minimă
sau de putere minimă fiind un punct intermediar.

Fig. 3.4 Diagrama de tracţiune necesară şi disponibilă

Fig. 3.5 Diagrama de putere necesară şi disponibilă

Determinând cele două puncte de intersecţie şi vitezele aferente la diferite înălţimi, se

obţine o diagrama de tipul celei indicate în fig. 3.6, diagrama care poartă numele de
anvelopă de zbor orizontal, şi care este caracteristică pentru fiecare tip de avion, sau
configuraţie de zbor a acestuia.

4
 Mecanica Avionului

Fig. 3.6 Anvelopa de zbor orizontal

Problema care se pune din punct de vedere al acestei anvelope constă în găsirea
pentru o înălţime dată şi un anumit regim de tracţiune valoarea celor două viteze,
respectiv V min şi V max .

a. Metoda tracţiunilor necesare şi disponibile

Astfel, dacă se consideră cazul avionului cu motor cu reacţie, din ecuaţia de echilibru
în lungul vectorului viteză se obţine:
2kG 2
V 2 S  C D 0  kC L2   V 2 SC D 0 
1 1
T D ,
2 2 V 2 S

relaţie care poate fi scrisă în forma:

AV 4  TV 2  B  0 , (3.15)
unde am notat:
1 2kG 2
A SC D 0 ; B  , (3.16)
2 S
soluţia analitică a ecuaţiei (3.16) fiind de forma:
T  T 2  4 AB T  T 2  4 AB
V max  ; Vmin  (3.17)
2A 2A
Dacă T 2  4 AB , avem o soluţie dublă care corespunde plafonului absolut de
zbor, pentru care T  D min
O soluţie analitică se poate obţine şi dacă se pleacă de la relaţiile adimensionale (2.7)
care pentru cazul zorului orizontal captă următoarea formă particulară:
u 4  2 zu 2  1  0 ; n  1 ,
cu soluţiile:
u max  z  z 2  1 ; u min  z  z 2  1 , (3.18)
de unde:

5
 Mecanica Avionului
V max  u maxV R ; V min  u min V R
(3.19)
Dacă se lucrează cu relaţiile adimensionale, plafonul dinamic se realizează pentru
z  1.
O condiţie de existenţă a soluţiei, care trebuie verificată pentru V min este aceea ca
V stall  V min , (3.20)

unde viteza corespunzătoare portanţei maxime este dată de:

2G
V stall  ; (3.21)
SC L max

b. Metoda puterilor necesare şi disponibile

Pentru cazul avionului cu motor cu elice, cele două viteze se determină din condiţia
de egalitate a puterilor necesare şi disponibile.
Considerând puterea disponibilă funcţie de înălţime şi viteză dată, ecuaţia de plecare
a pentru determinarea vitezelor este:
1 2kG 2
Pa  P  SC D 0V 3  (3.22)
2 SV

unde am notat cu P puterea motorului în Waţi, şi cu  randamentul elicei.

În acest caz ecuaţia de echilibru se pune în forma:

AV 4  Pa V  B  0 (3.23)
în care notaţiile A, B au semnificaţia (3.16) stabilită în cazul metodei tracţiunilor
necesare şi disponibile.
Deşi soluţia ecuaţie analitică a ecuaţiei (3.23) este destul de complicată, o vom
prezenta în continuare, cu recomandarea ca pentru rezolvări aproximative să se
utilizeze totuşi soluţii grafice.
Astfel, se pleacă de la relaţia (3.23) care se pune în forma:
Pa B
V4  V   0;
A A
Pentru a evita lucrul cu numere foarte mari ecuaţia se rescrie în Mach astfel:
Pa B
M4  3
M  4 0 (3.24)
Aa Aa
Dacă se notează
Pa B
c ;d , (3.25)
Aa 3
Aa 4
Ecuaţia anterioară devine:
M 4  cM  d  0 (3.26)
Pentru rezolvarea analitică a acestei ecuaţii vom căuta să punem în evidenţă în ambii
membri ai relaţiei pătrate perfecte. În acest scop adăugăm în ambii membri expresia:
x2
M 2x , unde x este o nouă variabilă ce va fi definită ulterior:
4
x2 x2
M 4  M 2x   cM  d  M 2 x  (3.27)
4 4

6
 Mecanica Avionului
Pentru a pune în evidenţă un pătrat perfect în membrul drept forţăm următoarele
notaţii:
x2
m2  x ; n 
2
 d ; 2mn  c , (3.28)
4
notaţii cu care ecuaţia (3.27) devine:
2
 2 x
 M     Mm  n  , (3.29)
2

 2 
ceea ce conduce la două ecuaţii de ordinul 2:
x x
M 2  mM  n  0 ; M 2  mM   n  0 , (3.30)
2 2
dintre care, după cum se va arăta mai târziu, pentru cazul particular al problemei
avute în vedere numai prima conduce la soluţii reale, cea de a doua având soluţii
complex conjugate.
Adică,
m 
M 1, 2  , (3.31)
2
unde am notat:
x 
  m 2  4  n 
2 
Pe de altă parte pentru ca notaţiile (3.28) să fie posibile, ele trebuie să îndeplinească
următoarea condiţie:
4m 2 n 2  (2mn) 2 , (3.32)
adică:
 x2 
4 x  d   c 2 ;
 4 
ceea ce se poate pune în forma canonică:
x 3  px  q  0 (3.33)
unde am notat:
p  4 d
; q  c 2 (3.34)
Din ecuaţia (3.33) nu interesează o singură soluţie cu care să rezolvăm problema prin
aplicarea relaţiei (3.31). Pentru găsirea unei soluţii a ecuaţiei (3.33) aplicăm metoda
Cardan. Astfel, dacă notăm:
q q
P3  R; Q  3  R, (3.35)
2 2
3 2
 p q
unde: R      ,
 3  2
o soluţie a ecuaţiei (3.33) este:
x1  P  Q (3.36)
care poate fi întâi înlocuită în relaţiile (3.28) pentru a determina parametrii m, n , iar
apoi în discriminantul relaţiilor (3.31).

Aplicaţii

7
 Mecanica Avionului
1. Un avion cu reacţie cu greutatea de 45000 N are încărcarea W / S  1450 N / m 2 .
Polara este dată de relaţia C D  0,014  0,038C L2 , C L max  1,5 şi tracţiunea
T  20000  Să se determine viteza maximă şi minimă la nivelul mării şi la
altitudinea de 9000 m (   0,3813 ). Care este plafonul absolut al avionului.
Rezolvare:

Pentru început determinăm fineţea maximă cu relaţia (2.14):

C L 1 1
fm     21,677 ;
C D 2 kC Do 2 0,014  0,038

Având fineţea maximă putem determina tracţiunea adimensională la nivelul mării:

Tf m 20000,0  21,677
z   9,6345
G 45000,0
Deoarece intenţionăm să determinăm viteza adimensională minimă şi maximă,
avem nevoie de viteza de referinţă, care se obţine din relaţia (3.6):

2G k 2 1450 0,038
VR  4  4  62,45 m / s
S C D 0 1,225 0,014

Pentru determinarea vitezei minime şi maxime utilizăm relaţiile (3.18):

V max  u max V R  V R z  z 2  1  62,45 9,6345  9,6345 2  1  273,77 m / s ;
respectiv
V min  u min V R  V R z  z 2  1  62,45 9,6345  9,6345 2  1  14,25 m / s ,
Deoarece avem coeficientul de portanţă maximă putem evalua V sstall , care se obţine
din (3.21)
2G 2 1450
V stall    39,72 m / s ,
SC L max 1,225 1,5
valoare care este mai mare decât V min , ceea ce conduce la păstrarea lui V stall ca
viteză minimă la nivelul mării.

Pentru altitudinea de 9000 m, unde   0,3813 , tracţiunea devine:

T  20000  0,3813  7626 N . În acest caz tracţiunea adimensională devine:
Tf m 7626  21,677
z   3,6736 . Viteza de referinţă este:
G 45000,0
2G k 2  1450 0,038
VR  4  4  101,137 m / s ;
S C D 0 1,225  0,3813 0,014

În acest caz viteza maximă şi minimă devin:

V max  u max V R  V R z z 2  1  101,137 3,6736  3,6736 2  1  272,54 m / s
V min  u minV R  V R z z 2  1  101,137 3,6736  3,6736 2  1  11,5 m / s
Şi la această înălţime evaluăm V stall , care este
2G 2 1450
V stall    64,3 m / s .
SC L max 1,225  0,3813 1,5

8
 Mecanica Avionului

Se constată că şi la această înălţime V min  Vtall

În sfârşit pentru determinare plafonului teoretic, se pleacă de la relaţia:

z  1 , de unde
G 45000
T    2075,866 N ,
fm 21,677
Având tracţiunea la sol, putem scrie:
T 2076
   0,1038 ,
T0 20000
Din tabela de atmosferă standard valorii   0,1038 corespunde înălţimea 17,7
Km care reprezintă înălţimea corespunzătoare plafonului de zbor absolut.

2. Un avion cu elice cu greutatea de G  50000 N are suprafaţa aripii de S  30 m 2 .

Puterea motorului este P  840kW cu randamentul grupului motopropulsor
  0,85 . Polara avionului este de forma: C D  0,025  0,05C L2 . Coeficientul
maxim de portanţă este: C L max  1,75
Să se determine V min , V max corespunzătoare nivelului mării.
Deşi este mai dificil, vom da o rezolvare analitică problemei. În acest scop
dăm valori numerice, corespunzătoare aplicaţiei avute în vedere, pentru rezultatele
analitice obţinute anterior. Astfel, cu datele de intrare , din (3.16) obţinem:
2
A SC D 0  0,5  1,225  30  0,025  0,45937
2
2kG 2 2  0,05  50000 2
B   6802721
S 1,225  30
Având în vedere că: Pa  840000  0,85  714000W ; a  340,29 , aplicând relaţiile (3.28)
rezultă
Pa B
c 3
 3,9443  10 2 ; d  4
 1,10432  10 3 ,
Aa Aa
În continuare putem trasa grafic polinomul (3.26) găsind cu aproximaţie
rădăcinile reale ale acestei ecuaţii fig.3.7.

9
 Mecanica Avionului

0.04

0.03
M4+cM+d

0.02

0.01

0.1 0.2 0.3 0.4 0.5

Mach
Fig. 3.7 Soluţia grafică a ecuaţiei 3.26

Dacă mergem înainte cu căutarea unei soluţii analitice, prin aplicarea relaţiilor (3.34)
rezultă coeficienţii ecuaţiei auxiliare de ordinul 3:
p  4d  4,4173  10 3 ; q  c 2  1,55573  10 3
Prin aplicarea relaţiilor (3.35), (3.36) se obţine o soluţie a ecuaţiei auxiliare:
x1  P  Q  0,11582  1,271304  10 2  0,128534
Dacă introducem soluţia găsită în notaţiile (3.28) găsim:
m  0,358516 ; n  5,50083  10 2 , cu care, prin aplicarea relaţiilor (3.31), rezultă:
m  m 
M1   0,3305 M2   0,02801 ,
2 2
soluţii care se pot regăsi şi în diagrama din fig. 3.7
În final rezultă cele două viteze căutate:
Vmax  M 1a  112 .46 m / s Vmin  M 2 a  9,53 m / s
2G 2  50000
Pe de altă parte, Vstall    39,43 m / s , viteză care este mai
SC L max 1.225  30  1.75
mare decât Vmin .

10